1,718 matches
-
în degradare” și indică drept posibilă soluție a ieșirii din criză credința în Dumnezeu, în puritatea spirituală, în forța binelui și a iubirii. SCRIERI: Ochi deschis, București, 1974; Fuga statuilor, București, 1979; Nucul dintre două veacuri, Namur (Belgia), 1993; Vă somez, domnule doctor!, Petroșani, 1993; Chipul din oglindă, postfață Dumitru Velea, Petroșani, 1997; Vitraliile mării, pref. Vasile Val Telceanu, Namur (Belgia), 1997; Confesiunile unui navigator de uscat, Mannheim (Germania), 1998; Insula viscolului, pref. Dumitru Velea, Cluj-Napoca, 2000; Cerul meu de hârtie
ŢENE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290135_a_291464]
-
nu vede în personalitatea întemeietorului buddhismului decât concretizarea umană a unui mit solar. În sfârșit, se mai afirmă că Buddha ar fi fost un zeu arhaic solar (în Mahăbhărata e amintit un zeu Budha, care personifica planeta Mercur - fiul zeului Soma, patronul Lunii) al cărui cult ar fi fost reiterat lent, până când, sub regele Aśoka, s-au instituit dogmele buddhiste. În pofida acestor speculații, care în principal îl consideră pe Buddha un personaj mitic sau un simbol solar, cei mai mulți dintre cercetătorii contemporani
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
zis să mergem după ăștia. Eram Înarmat, aveam un Parabellum de 9 mm... Și am urmărit mașina până unde s-a oprit, unde parcaseră ei, la marginea comunei Jilava. Și am protestat, și am cerut mașina... Și ei m-au somat, și m-au declarat prizonier. Și În felul ăsta am fost silit să rămân cu ei... Zadarnic am Încercat să plec, să cer să mă elibereze, m-au ținut și m-au dus cu ei. Și m-au ținut sub
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
În zonă... Unitatea asta Își luase un dispozitiv Într-o zonă de vii de la Ghioroc spre Ineu... Și când nu era lumină, am putut să fug. Dar la un moment dat, am dat peste niște ostași maghiari care m-au somat să stau, m-au făcut prizonier și m-au dus Înapoia frontului, Înspre Arad. Și pentru că frontul totuși Înainta, convoiul de prizonieri s-a deplasat spre Arad, l-a ocolit prin dreapta, printr-un sat Macea, prin Curtici, și-am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
icter mecanic, datorită că mi se blocase canalul care ducea la fiere, și ăsta evolua, și, dacă mai Întârzia, făceam icter infecțios... Și cei din celulă cu mine au bătut vreo două zile și două nopți În ușă și au somat, au cerut scandalos să mă scoată. „Moare ăsta!” Și m-au luat de acolo, și m-au dus la spital a treia oară, să mă opereze tot de apendicită, că asta Îmi făcuse acuma ștrangularea asta, „blocus de aderență” se
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Vernescu. Toată noaptea am petrecut-o astfel: am băut, am mâncat, am glumit până ce s-a luminat de ziuă. La 6 ceasuri dimineața ne pomenim cu colonelul Algiu, care era coman dantul Pieței, urmat de o gardă înarmată. Colonelul ne somează, pe toți cei cari nu eram în birou, să ieșim. Unii studenți vor să se împotrivească, dar președintele biroului ne sfătuiește să ne retragem în ordine. Am înțeles și am plecat. A doua zi s-a complectat victoria opoziției, căci
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
hîrtie tipărită, ca pe un semn al absolutului” (Gheorghe Grigurcu despre Mihail Sabin). *„Scriitorii noștri - a reflectat Nicu, spre sfîrșitul lungii noastre discuții despre «etica intelectualului» - sînt ca popii. Au colaci, toate merg bine pe lume! Spune-mi - m a somat el - numele care să însemne «o conștiință». Iată, nici Marin Preda, nici Bogza, care...”. L-am contrazis vag, negăsind pe moment exemplul care să corespundă întru totul criteriului amintit. *Cîte unul pe lună, uneori și cîte doi, din cei „cu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cogitațiuni” ar părea caraghioase și ar stîrni rîsul. Tunate de el, impresionează! *Din nou impresii contradictorii despre Eugen Barbu, pe care l-am văzut la televizor în această după-amiază (9 aprilie ’83). Puterea sa e construită pe un aplomb neobișnuit. „Somat” să fie spontan de aparatul de filmat, își trădează slăbiciunile: teoriile sale sînt inconsistente, iar argumentele nu-i vin cu promptitudine. Aerul de om cu multă cultură, care i-a recitit de cîteva ori pe clasici, se împrăștie imediat ce întrebuințează
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a abundenței” (cf. „Sinteza”, nr. 68/1986). *Iarnă: discuții despre temperaturile joase. Mă alătur, spunînd că în camera în care citesc sînt, constant, 12 grade. Deși încălțat cu ghete, îmi ard tălpile de frig. *„Trebuie să aveți grijă și de soma”, m-a prevenit doctorul Radu desenînd cu mîinile trupul în aer. Analizele arată că l-am neglijat: colesterolul, probele hepatice, VSH-ul - mărite sau la limita admisă. Reproșul s-a mai atenuat la discuția pe rînd a rezultatelor. *Furioasă de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și „altceva decît se discută în cancelarie”. De fapt, interesul ei nu e să cunoască, ci să fie cunoscută. Reuniunea de la Onești îi oferă o asemenea ocazie, de aceea și participă. Chiar înainte de a mă dumiri asupra invitaților, m-a somat: „Nu mă prezinți? Nu mă prezinți?” Vrea să se integreze rapid în „societatea masculină”. Azi (ziua a doua), a ajuns să-i cunoască pe toți, și ceva mai mult: să schimbe adrese cu Al. Piru, să obțină promisiunea lui Marin
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
crezând despre mine, desigur nu lucruri prea măgulitoare după o atât de lungă tăcere, dar unul singur n-aș vrea cu nici un preț să-l gândiți: că sunt un om ingrat, care nu-mi amintesc de dvs. decât cînd mă somează enigmele lovinesciene. Adevărul e că vă evoc mereu existența, pasiunea, promptitudinea și generozitatea În schimbul de informații, ori de câte ori vine vorba, printre colegii de breaslă, de ceea ce lipsește astăzi În mediul cercetării literare: uite, zic adesea, dacă ar mai fi, astăzi, frecvent
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
durat însă destul de puțin. Cu aceeași bolnavă încăpățânare cu care se urmărește desființarea Muzeului satului (printre altele) s-a revenit acum la vechea obsesie a anilor trecuți. Toți cei vizați atunci intră acum în categoria răzleților și, ca urmare, sunt somați să-și dărâme casele în 48 de ore sau să se stabilească la țară. Sigur că acestei măsuri îi cad victime și țărani autentici, foarte mulți dintre ei refugiați din Basarabia în 40, alții din Moldova în 47, în timpul secetei
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Banatului), preotul Liviu Negoiță, prieten bun cu preotul Dumitrescu, cere și el încetarea persecuției acestuia din urmă și eliberarea preotului martir Gheorghe Calciu-Dumitreasa. Însă și el va suferi amenințări și anchete din partea Securității, întocmai ca și ceilalți preoți, sus-amintiți. Este somat să-și revizuiască atitudinea revendicativă, de altfel normală, dar nu pe placul autorităților superioare bisericești și ale statului. În aprilie 1981 apare pentru prima dată memoriul Mărturisire de Credință alcătuit de preotul Liviu Negoiță și trimis patriarhului Bisericii Ortodoxe Române
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
mine, fragmentul proustian, de o frapantă magie stilistică, al lui Radu Petrescu. Textul propunea epocii În care trăiam nu contrastul modernității insurgente, ca În majoritatea celorlalte debuturi, ci o rafinată Întoarcere În melodrama antebelică, haloul sensibilității educate și aparent vetuste, somată de marea temă, niciodată vetustă, a iubirii și a artei. Publicul adunat la Brăila frapa printr-o teatralitate care depășea evenimentul scenic: audiența venită din capitală oferea un spectacol Încă mai extravagant decât premiera. Exotica figurație din foaierul hotelului amesteca
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a rândul, tot nu aș fi putut uita maldărele de volume fosforescente crescând cu fiecare zi În jurul cărturarului chemat de Poezie. Hăituit de cotidian, Înlănțuit adesea cu pasiune de contingent, locatarul nu avea cum scăpa de fantasmele care Îi tot somau decolarea. „Toate-s la sol și așteaptă ceva... Nu știu de unde mirosul ăsta de mare”, citim În volumul Astre palide, publicat În 1974, la prestigioasa editură Cartea Românească. „Oh, comunitate de scandal!”, exclama adesea, nu doar În versuri, Andrei Savu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
În cel de peste țări și mări, aveau să-l adeverească. New York, ianuarie 2004 (Familia, nr. 5/2004) Poezie și adevărtc "Poezie și adevăr" În strălucitul ei debut editorial cu volumul Aduceți verbele (1981), Încununat cu Premiul Uniunii Scriitorilor, Marta Petreu soma verbele să preia spasmul dureros al existenței Într-un fel În care recunoșteam marca noii generații literare, cultivată și inventivă, redefinind În spațiul strâmt al momentului premisa libertății În captivitate, dar descopeream mai mult decât atât. În ciuda diferențelor de vârstă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
aparent anti-lirice, refuzând privilegiul amânărilor. Ne vorbește direct și dramatic o abruptă, nu o dată vehementă, mereu puternică originalitate a „adevărului”, niciodată pur sau simplu, doar purificat prin expresia poetică și simplificat prin urgența implicării. Un credo poetic sever al integrității, somând teluricul cotidian să dea seamă În fața interogației tumultuoase a spiritului. Acutizată asumare a eului și a lumii, am spune. Ferma „esențializare” În Poeme nerușinate, Cartea Mâniei și Apocalipsa după Marta (la acest volum antologic mă refer În cele ce urmează
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
existența, exercițiu de trăire și deopotrivă de aprofundare a sensurilor trăitului devin reala inițiere, În efemer, a muritorilor ce suntem. Inconsecvențele aparente, ținând de adaptabilitatea la jocul social nu trec de limita „incompatibilității” de fond, totuși. În momente decisive, conștiința somează onestitatea să se pronunțe, să-și afle expresia. Nu poate fi prelungită oricât eroarea, nici nedreptatea; bruiajele conjuncturii nu pot permanentiza confuzia, când ai Înțeles, fie și după ezitări și precauții, că te aflai pe o undă de recepție Înșelătoare
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
germanitc "Scrisoare către prietenii germani" Exilul a Început pentru mine În 1987, În Berlinul Occidental. Cuvântul BERLIN, cu o particulară rezonanță traumatică În copilăria mea, Își adăuga atunci o nouă semnificație pentru pribeagul care, deși nu mai era tânăr, era somat să reînceapă, ca un nou-născut, Inițierea. Berlinul În care ajunsesem, după extravagante aventuri, ca bursier DAAD (Berliner Künstlerprogramm) era „occidental”, Într-un mod deloc obișnuit. În spatele profanului Zid al Plângerii socialiste se afla capitala Republicii Democrate Germane („Germania de Est
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Garda de Fier paramilitară și antisemită?” Chick recunoaște că avea o slăbiciune față de Radu, față de enciclopedicele sale turniruri În conversație și chiar față de mondenele sale alunecări comice În vodevil. Naratorul Chick (nu Bellow) recapitulează relația sa cu Radu (nu Eliade), somat de Ravelstein (nu Bloom) și Rosamunda (nu Janis Bellow). Oricâte asemănări am descoperi Între albumul biografic și distribuția de măști ale romanului nu avem de-a face, se Înțelege, cu o simplă, reductivă translare-transcriere a realității. „Un roman, chiar când
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
oricărei literaturi, realiste sau surrealiste, experimentale, avangardiste, este și rămâne acest fond.” * Inevitabil, gândul la Paul Schuster se intensificase când insinuările publice mi-au revelat, brusc, adevărul despre mine Însumi. Scandalul vechi-nou al CONSPIRAȚIEI mă ajunsese, iată, și pe mine, somându-mă să nu mă mai ascund sub false Îndoieli, sub ipocrite Îngrijorări și incertitudini. Să-mi recunosc, adică, succesele, dar să-mi și dezvălui public... apartenența. Venise momentul să smulg măștile Sectei Secrete lucrând pentru Supremație. Chiar și măștile germane
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
numim omul nostru, eroul acestei narațiuni, Keseru”), el Îndeplinește, mai curând, un rol de intermediere, am spune. Adevăratul personaj central al cărții va rămâne, de fapt, și aici, traducătorul și scriitorul B., cunoscut din Kaddish. Tocmai Întâlnirea cu B. Îl somase, până la urmă, pe Keseru să-și asume riscurile existenței Într-un stat totalitar și, astfel, să se definească. Între manuscrisele de pe masa sa se află și piesa de teatru Liquidation, rămasă de la B., o comedie În trei acte, a cărei
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ea zilnic, și acum, când nu mai este, continuă să fie, clipă de clipă, cu mine, În mine”, Îmi mărturisise Claudio, Într-una din plimbările noastre la Bard), intuise perfect potențialitatea micului text. Ea a fost aceea care și-a somat soțul să scrie cartea. Această istorie „implicită” a unui narator anonim evită persoana Întâi, exprimându-se indirect, prin ceea ce se vede, se istorisește și se inventă, ca și prin tipul relatării. Este, spunea autorul, ca și cum ar fi folosit ca laitmotiv
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
sau În ficțiune, de fapt?”, Întreba Jared, studentul din California. „Putem avea Încredere În voci moarte?”, Întreba altă studentă. „Ce adaugă epicului sfidarea regulilor mortalității? Narațiunea devine o incursiune spirituală. Nu morții Îi obsedează pe cei vii, ci aceștia Îi somează să apară, să rezolve dileme, să dea răspunsuri rămase obscure. Halucinația devine metodă literară, romanescă. Produs al imaginației care convoacă fantome-personaje, pe care naratorul le posedă Într-Însul și cu care provoacă o Întâlnire de lichidare a conturilor.” Apropierea dintre
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
prinderea fugarilor. Când Nicolae Petrașcu ajunse în livadă, Horia Sima trecuse șanțul și fugea spre sud. Bucuroși că îl vor prinde pe Petrașcu, jandarmii veneau spre el, fiind o captură sigură. Unul dintre ei se apropie de el și îl somează să ridice mâinile: „Stai! Stai! Ridică mâinile că te împușc!” Nicolae Petrașcu, menținându-se în centrul atenției tuturor, îl ajuta astfel pe Horia Sima să fugă, să-și piardă urma, toți fiind interesați de captura sigură pe care o înconjuraseră
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]