1,822 matches
-
100 de roluri, fiind un prim amorez foarte solicitat, atât în comedia de salon, pentru care avea o ținută și un anumit farmec, cât și în roluri de compoziție. Astfel, era cuceritor, în Iluzia fericirii, și convingător, de pildă, în Sonata Kreutzer. Aurel Munteanu a pendulat între Iași și București, dar cred că rolurile carierei sale au fost realizate la Iași și a revenit către ele... Acest actor îmbina eleganța scenică a lui Tony Bulandra cu calitățile vocale ce l-ar
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
să nască bine și să-mi crești copilul"... Mai tacă-ți gura, Graure, îi zice Luchian, numai porcării ies din gura ta. Io-te, bre! Nu uita că vorbesc cu un om care vrea să facă literatură, nu să compună sonate pentru babe sclifosite. Dacă n-ar fi dom' Mihai aici, ți-aș zice eu una, mormăie Luchian, ștergîndu-și iar ochelarii. Culmea știi care a fost? mă întreabă Lupu. Echilibrul de care vorbeam, precizează Graur. Le-a crăpat ălora presa. Pentru că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
umeri. La reluarea spectacolului În Central Park, vara, am redus decorul la esențial și am regăsit În simplitatea naturală a parcului, sub cerul liber, o conexiune cu natura cosmică și umană a piesei, pe care o pierdusem În meandrele tehnologiei. Sonata spectrelor la Yale Robert Brustein, faimosul critic și decan al Școlii de Dramă de la Yale University, conducea În același timp un teatru de repertoriu curajos În New Haven. Mi-a propus să montez acolo Sonata spectrelor de Strindberg. Regiunile Întunecoase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
o pierdusem În meandrele tehnologiei. Sonata spectrelor la Yale Robert Brustein, faimosul critic și decan al Școlii de Dramă de la Yale University, conducea În același timp un teatru de repertoriu curajos În New Haven. Mi-a propus să montez acolo Sonata spectrelor de Strindberg. Regiunile Întunecoase ale subconștientului sunt la greci aduse la suprafață prin imagini clare, care odată recunoscute și Înțelese ne ajută să găsim un echilibru sănătos cu neștiutul din noi. Prin contrast, Strindberg pare să ne lase Într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
dau la o parte pielea, mușchii, oasele, odată cu toate lucrurile care sunt false și, când să ajungi la esență, la adevăr, vezi că n-a mai rămas nimic din om: „Totul e minciună, iar o minciună e o cantitate negativă“. Sonata spectrelor prezintă o astfel de lume. O citeam și deveneam depresiv. Oare toți oamenii În această viață, căutând fericirea, sunt astfel? Să fie toți la fel de falși, de mincinoși, de goi? Personajele sale să nu fie decât păpuși grotești cu față de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
cădeau pe rând protezele dentare și perucile, se dezvăluiau, odată cu corsetele ce camuflau adevăruri macabre, ipocrizia și minciuna unor vieți irosite. Dacă era o speranță, ea nu putea veni decât de la cuplul tinerilor Îndrăgostiți. Această coda muzicală, respectând forma de sonată sugerată În titlu, avea ca fundal Insula morților. Celebrul tablou al lui Böcklin apărea ca o proiecție de vis, În fața căreia cei doi Încercau să Învingă gravitația, executând formal mișcări de tai-chi, cu intenția să evadeze din Închisoarea fără aer
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
fie la fel. La Seattle, de exemplu, scena finală din Oneghin a reușit cel mai bine. Decorul lui Yeargan reprezenta un pavilion rotund de sticlă, ce transmitea senzația lipsei de aer, asemănătoare ca atmosferă cu cea a exilaților strindbergieni din Sonata spectrelor. În această colivie erau Închise personajele. Ultimele acorduri ale muzicii sunt pline de tensiune și, văzându-i, simțeai cum cei doi Îndrăgostiți se sufocă, prinși fără scăpare de destin, În contrast cu imaginea depărtată a lanului de grâu ce amintea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
1976 - Cum vă place de Shakespeare, coproducție Între Festivalurile din La Rochelle, Shiraz-Persepolis și Teatrul „La Mama“. 1977 - Livada cu vișini de Cehov, pe Broadway, la Lincoln Center. - Agamemnon de Eschil, la Lincoln Center și Delacorte Theater din Central Park. - Sonata spectrelor de Strindberg, la Yale Repertory Theatre, New Haven. 1978 - Sganarelle, un spectacol de piese Într-un act de Molière, la Yale Repertory Theatre. - Mad dog blues de Sam Shepard, spectacol montat pe plaja Oceanului Atlantic, la New Haven, cu studenții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Toc133741184" Cum vă place la ferma de lângă La Rochelle PAGEREF Toc133741184 \h 173 HYPERLINK \l " Toc133741185" Livada cu vișini la Lincoln Center PAGEREF Toc133741185 \h 178 HYPERLINK \l " Toc133741186" Agamemnon la Lincoln Center PAGEREF Toc133741186 \h 184 HYPERLINK \l " Toc133741187" Sonata spectrelor la Yale PAGEREF Toc133741187 \h 186 HYPERLINK \l " Toc133741188" Umbrelele din Cherbourg la New York PAGEREF Toc133741188 \h 189 HYPERLINK \l " Toc133741189" Maestrul și Margareta de două ori PAGEREF Toc133741189 \h 193 HYPERLINK \l " Toc133741190" Între două lumi PAGEREF Toc133741190
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
rămâne, dar nu inactivă, pe loc, găsim fiecare ceva de făcut sau de spus; aflându-mă în postura de politehnician deja ratat în acel amfiteatru zumzăind potolit, îl înregistrez absent de undeva din centru-dreapta pe fondul părții a doua din Sonata lunii ascultată în ajun și stăruind, imperial, în minte - fără să bănuiesc că acea imagine banală și acele sunete divine au și hotărât să rămână pentru totdeauna împreună în memoria mea. * Studiile universitare mi le-am început la 1 septembrie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
prompt; el râde aprobator; râd și eu, mândru că am nimerit-o; și 2) dormitorul părinților, din locuința de pe Florilor, unde, întors de la facultate, mă așez ostenit pe un scăunel, lângă vechiul aparat de radio „Philips”, care tocmai transmite o sonată pentru violoncel de Bach, în interpretarea lui Pablo Casals; sunt singur, părinții lipsesc, nu-s acasă; în cameră, deși afară e cald, e puțin răcoare, cum se întâmplă până spre mijlocul primăverii, până când pereții caselor se reîncălzesc, și doar atâta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
instrumentiști ai orchestrei Operei. Vă mărturisesc satisfacția pe care am avut-o când i-am ascultat interpretând la o repetiție, lucrarea pe care o veți audia : puteam să fac, făra nici o exagerare, o înregistrare pentru compact disc. Este vorba despre Sonata pentru Flaut si Oboi, pe care am compus-o în septembrie 2001 și am gândit-o intr-un limbaj modal, pe o structură în 3 parti: prima în formă de sonată , a doua în formă de temă cu variațiuni, ultima
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
exagerare, o înregistrare pentru compact disc. Este vorba despre Sonata pentru Flaut si Oboi, pe care am compus-o în septembrie 2001 și am gândit-o intr-un limbaj modal, pe o structură în 3 parti: prima în formă de sonată , a doua în formă de temă cu variațiuni, ultima în formă de rondo. Veți asculta cu siguranță o interpretare excepțională datorata celor doi daruiți muzicii. Ceea ce veți audia în încheierea primei părți a concertului de astăzi vă poate contraria, prin
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
nu am văzut niciodată pe cineva mai deștept, mai interesant pentru că a băut bere multă. Nu cred că Beethoven a compus ceva după ce s-a îmbătat cu bere. (Cu vinul este altceva). Nici o poezie mare nu miroase a bere, nici Sonata lunii... Bacovia, când se închidea cu sine însuși, nu se retrăgea să bea o "berică". Fiind atât de critic față de bere, disprețuind această băutură vulgară, o iubesc din cauză că sunt negativist. Și nu rezist modei. * August l-am petrecut acasă, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
și aer amenințător, idolatru al lui Eminescu, asemeni căruia formulează fraze lirice de o îndrăzneață nuditate, trecând fără spaime prin păduri de proză. Din cauza gâlgâirii torentului liric, poetul nu poate consolida poemele, și volumul reprezintă în întregul lui o singură sonată informă. Poetica e vitalistă: Când voi izbi o dată eu cu barda, Această stâncă are să se crape Și va țâșni din ea șuvoi de ape! Băieți, aceasta este arta! Și într-adevăr, de-a lungul paginilor răsună chiote: Di! caii mei
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
aruncă în disertații metafizice și în dispute literare, de n-o mai înțălege nici dracu. Toată dorința ei e s-audă vorbind de dânsa. Închipuiești-ți că se socoate poetă și muzicantă, încît bietul târgușorul nostru geme de versurile și de sonatele ei; de aceea noi toți o numim Muza de la Burdujăni." Scopul pentru care a scris C. Negruzzi această farsă, căci această bucată e nu numai tendențioasă, ci curat tezistă - cum dealtmintrelea vom vedea -, așa e întreaga operă a lui Alecsandri
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
operei de artă). Vorbind despre modul în care crează, Lucian Blaga (8, p. 279) afirma: André Vergez și Denis Huisman (36, p. 316), după ce prezintă exemple în general cunoscute, ce demonstrează spontaneitatea inconștientă a actului creativ (Tartini și-a compus Sonata diavolului în vis, Coleridge și-a scris Khubla Khan dormind, Chopin crea spontan, miraculos, ), manifestă o oarecare suspiciune, considerând că artiștii exagerează în privința spontaneității inspirației lor, eludând, parțial, eforturile care stau la baza actului creator. în acest sens, autorii îl
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
memorialistică sau de influență folclorică, e reprezentată de Ion G. Ionescu-Quintus, Victor Eftimiu (În umbra dafinilor), Ion Dragoslav (Volintirii, La iaz, Împăratul Rogojină, Codreanu), Em. Grigorovitza (Dezertorul). D. Anghel figurează în sumar cu poemele în proză Floarea de aloes și Sonata lunii. G. Murnu publică traducerea unor fragmente din Odiseea lui Homer, iar D. Iacobescu (sub pseudonimul I. Mituș) transpune câteva ode ale lui Horațiu. „Cronica teatrală” e semnată de Const. Rîuleț și Corneliu Moldovanu, „Cronica informativă” de Mihail Sorbul, „Cronica
ŢARA NOUA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290070_a_291399]
-
pornisem, firește, fără nici un ban. Ajunși sus-sus, la destinație, cu hipopotamul chinezesc sfâșiat și cu inimile duduind În pragul infarctului, gazda a scos, dintr-o delicată cutie lunguiață, flautul și mi-a cântat, În semn de bun-venit, fragmente dintr-o sonată de Telemann. Abia apoi am scos și eu din obeza valiză decedată cele două „atenții” aduse de la București: un grațios toporaș de lemn pentru tocatul salatei de vinete și Istoria literaturii române de George Călinescu. * În deceniul următor, când am
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
îl continuă la Conservatorul din București și pleacă apoi pentru a se perfecționa la Paris. Urmează o carieră de concertistă în toată Europa. Talentul ei a fost recunoscut de F. Busoni, de G. Enescu, cu care a dat recitaluri de sonate. A funcționat, între 1950 și 1954, ca profesoară de liceu în București, din 1954 predând pianul la Conservator. Debutează literar în „Bilete de papagal”, în 1929. Din 1935 publică proză, amintiri sau susține cronica muzicală și plastică în „Cuvântul”, „Muzică
DELAVRANCEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286715_a_288044]
-
corespondențe. Portretele, amintirile, notele de călătorie din Mozaic în timp (1973) sunt transcrieri ale unor impresii, disecate până la cele mai fine nuanțe. Volumul Trepte muzicale (1984) cuprinde texte radiofonice din perioada 1942-1944. Aceste texte, între care remarcabile sunt paginile despre sonatele beethoveniene, despre muzica pentru pian a lui Chopin și Schumann, prefațau concertele ei difuzate radiofonic. Volumul Scrieri (1982) îi antologhează întreaga operă, iar în Dintr-un secol de viață (1987) apar, pe lângă paginile memorialistice, câteva portrete excepționale prin valoarea lor
DELAVRANCEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286715_a_288044]
-
cu deosebire este acela al traducerilor. Între traducătorii poeziei lui Eminescu în limba engleză, C. a fost considerat „cel mai artist prin profesiunea scrisului sau a poeziei și cea mai însemnată personalitate” (Andrei Brezianu). SCRIERI: Destinée mystique, vol. I: La Sonate du Coq Gaulois, București, 1919; vol. II: Poésies diverses, București, 1919; Doine și sonete, București, 1932; Traduceri: M. Eminescu, Poems, București, f.a. Repere bibliografice: Ioan Țiculescu, Dimitrie Cuclin. Studiu asupra vieții și operei lui, București, 1933; Andrei Brezianu, Mihai Eminescu
CUCLIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286548_a_287877]
-
se va acorda Premiul Uniunii Scriitorilor pentru Povestea a doi pui de tigru numiți Ninigra și Aligru, reluare a procedeelor ludic-animiste din Cărțile cu Apolodor ale lui Gellu Naum. În paralel, i se interpretează în concerte diverse piese muzicale (o sonată pentru vioară și pian, o simfonie, lieduri etc). În 1985, implicată în cazul inginerului Gheorghe Ursu, arestat de Securitate în urma denunțului că scrie un jurnal anticomunist și ucis în închisoare, jurnal în care erau notate discuții purtate în casa poetei
CASSIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286136_a_287465]
-
percepția și gândirea muzicală, oarecum. A.V. Au existat perioade în care te-ai apropiat mai mult de anumiți compozitori din istoria muzicii. A fost perioada Debussy, când ai realizat Integrala preludiilor, a fost perioada Mozart căreia îi corespunde Integrala sonatelor pentru pian, înregistrată la Societatea Română de Radio. Ai pregătit aceste etape, cu momentele lor de vârf pe scenă și în studio? Au fost și ele "copiii instinctului"? A.B. Decizia de a face un anumit repertoriu este în mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
ceva din personalitatea, din temperamental tău. Am dejá răspunsul, sau mai este ceva de completat? A.B. N-am înțeles exact ce înseamnă pentru tine "reticența" lui Ciccolini? A.V. O anumită răceală, o detașare, evidentă când asculți, de exemplu, sonatele de Scarlatti. Unii comentatori au remarcat asta. A.B. Nu știu ce să zic, mie îmi place cum cântă Ciccolini sonatele lui Scarlatti. A.V. Și mie. Reținerea lui nu afectează discreția, lirismul auster din așa-numitele exerciții, cum le-a numit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]