1,605 matches
-
RĂMASE CULCAT ÎN ÎNTUNERIC, MEDITÂND. ÎȘI AMINTI DE ÎNTÂLNIREA LUI \ ACUM PIERDUTĂ \ CU RALPH SCUDDER, CONDUCĂTORUL PRIPPILOR. NU AVEA NICI UN PLAN PENTRU A-L FOLOSI PE SCUDDER, DAR RATAREA ÎNTREVEDERII PĂREA CA O OCAZIE PIERDUTĂ. Marin întinse mâna și reglă soneria ceasului cu cadran luminos de lângă pat. Acum dormi, își zise el posomorât. Cel puțin să fii odihnit a doua zi. Se trezi brusc, conștient că în cameră se mai afla cineva. ȘOPTI ÎN ÎNTUNERIC O VOCE DE FEMEIE. O CHEMĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
ECHIPAJULUI. AVIONUL ZBURĂ SPRE SUD, SPRE LOCUL UNDE FUSESE STABILITĂ BAZA ATACULUI. CUPLUL DORMI TOT TIMPUL CĂLĂTORIEI ȘI LA MAI MULT DE DOUĂ ORE DUPĂ ATERIZARE DORMEA ÎNCĂ. ÎNAINTE DE ORA PATRU, MARIN ÎNTINSE MÂNA SPRE MĂSUȚA DE NOAPTE ȘI STINSE SONERIA CEASULUI DEȘTEPTĂTOR. CÂND SE CULCASE SE MULȚUMISE SĂ ÎȘI SCOATĂ DOAR PANTOFII ȘI HAINA. SE STRECURĂ AFARĂ DIN PAT ȘI MERSE ÎN BIROU. ABIA TERMINASE SĂ SE ÎMBRACE COMPLET CÂND UN ZGOMOT UȘOR ÎL FĂCU SĂ RIDICE CAPUL: ERA DELINDY
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
se auzea decât zgomotul ciocanelor și al ferăstrăului mecanic. - Bine, spuse Lassalle, când o să vă treacă să-mi trimiteți vorbă prin Ballester. Și ieși cu pași liniștiți. O clipă mai târziu, în ciuda zgomotului din atelier, se auzi de două ori soneria. Ballester, care tocmai se așezase și dădea să-și răsucească o țigară, se ridică greoi și porni către ușa din fund. După plecarea lui, loviturile de ciocan slăbiră; unul dintre muncitori chiar se oprise, când Ballester se ivi din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
somnul seamănă cu moartea. Avea dreptate băiatul lui când voia să se facă învățător, cei care țin discursuri despre munca manuală nu știu ce spun. Când Yvars se îndreptă din șale, ca să mai răsufle puțin și să-și mai alunge gândurile negre, soneria se auzi din nou. Suna prelung, dar într-un chip atât de ciudat, cu pauze scurte și cu reluări poruncitoare, încât muncitorii se opriră din lucru. Ballester o ascultă, surprins, apoi se hotărî și porni încet către ușă. Plecase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
nou. Suna prelung, dar într-un chip atât de ciudat, cu pauze scurte și cu reluări poruncitoare, încât muncitorii se opriră din lucru. Ballester o ascultă, surprins, apoi se hotărî și porni încet către ușă. Plecase de câteva clipe, când soneria încetă. Se apucară iar de lucru. Dar nu după multă vreme ușa se trânti de perete și-l văzură pe Ballester cum alerga către vestiar. Ieși de acolo încălțat cu sandale și, trăgându-și haina pe el, ii spuse lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
sus, se așeză pe scaun, puse rama pe taburet, sprijinind-o de perete, și așteptă așa, fără să aprindă lampa. Singurele zgomote pe care le auzea limpede veneau de la bucătărie sau de la closet. Toate celelalte păreau îndepărtate, iar vizitele, țârâitul soneriei sau al telefonului, tot acel du-te-vino zilnic, conversațiile ajungeau la el în chip nedeslușit, ca și cum ar fi venit din strada sau din curtea vecină. Mai mult, în timp ce tot apartamentul era scăldat într-o lumină crudă, aici penumbra era odihnitoare. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
îmbrățișat de reci reptile verzui. Bizară și nesigură împăcare deschide această reîntâlnire a zorilor ce-mi tulbură privirea... După-amiază de altcândva, din verile de demult... Rumoarea glasurilor în încăperile din jurul holului vast, unde bărbatul rămăsese, pentru moment, singur, așteptând sunetul soneriei. Zâmbea... Își imagina cum se va potoli treptat animația. Ca într-o secvență de film polițist, în chiar clipa când fata va avansa un prim pas, din trei pereți ai holului se vor da în lături ușile mari de sticlă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
florentin : Simonetta Vespucci, înviată în fața lor ! Grupurile ar tresări, și-ar regăsi cu toții, brusc, vocea, nerăbdarea. Ar porni, din toate părțile. Destinși, curioși, veseli, îmbulzindu-se, râzând, în jurul fetei, s-o cunoască. ...Nu trecuseră decât câteva clipe. Iată, se auzea soneria. Semnalul pornise, prelung, perforând, ca un glonte subțire, pereții. Bărbatul aștepta al treilea țiuit al soneriei. În jur nu se mișcase nimeni. Se îndreptă spre vestibul, să deschidă. Au rămas, eventual, jumătate de oră împreună în hol, pe canapea, privindu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Ar porni, din toate părțile. Destinși, curioși, veseli, îmbulzindu-se, râzând, în jurul fetei, s-o cunoască. ...Nu trecuseră decât câteva clipe. Iată, se auzea soneria. Semnalul pornise, prelung, perforând, ca un glonte subțire, pereții. Bărbatul aștepta al treilea țiuit al soneriei. În jur nu se mișcase nimeni. Se îndreptă spre vestibul, să deschidă. Au rămas, eventual, jumătate de oră împreună în hol, pe canapea, privindu-se, vorbind în șoaptă. Într-un târziu, s-a deschis ușa din stânga. Apăreau doi bărbați, con
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
la parterul pe care-l accesam obstinent. Eu eram la mine în țară, dar el era la el în școală și de mândru era de chestia asta nu o dovedea decât curajul cu care imediat după ce apăsam butonul ăla de sonerie care semăna cu un sân de fată mare foarte mică, apăsa și el la rândul lui pe celălalt sân, și tot așa până când am reușit să blocăm bătrânul lift undeva între etajul patru și cinci. Atunci s-a speriat. Asta
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
știa încă de noi, pentru că nu eram prost să folosesc pe bune butonul de alarmă. Interesul meu era să aștept cât mai mult acolo, până când se plictisesc ăia de comentat și se cară acasă, după care să fac scandal cu sonerii și bătăi în ușă, în speranța că portarul de serviciu este același care mă lăsa înăuntru dimineața și care nu s-ar fi mirat de prezența mea acolo. Ce n-am pus eu la socoteală e că, o dată cu plecarea spectatorilor
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
de prezența mea acolo. Ce n-am pus eu la socoteală e că, o dată cu plecarea spectatorilor, a plecat și ultima noastră șansă de a fi auziți de cineva, pentru că de la etajul cinci bătăile noastre nu se auzeau până jos, iar soneria de la liftul de serviciu, degeaba am încercat eu să nu o ating pentru că, și dacă aș fi făcut-o, tot n-ar fi sunat niciodată, fiind cu desăvârșire defectă, lată-mă deci captiv în locul în care mi-aș fi dat
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
timpului petrecut la etajul treizeci și opt, când, probabil, fiind ora de plecare tot building-ul se precipita către ieșire. De aia am petrecut vreo cincisprezece minute așteptând un lift mai gol în care să încap și eu, de aia suna soneria de suprasarcină când, deși era evident că nu mai încape nimeni, eu tot încercam să mă înghesui cu orice preț, mai mult cu gândul la mașina abandonată defectuos care cu siguranță ar fi primit o amendă grasă pentru parcare interzisă
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
subsol, eu chiar am urcat la etajul următor pe scări, tocmai, să vă las timp să folosiți singur liftul și să scăpați mine." Nu am apucat să-i răspund, deoarece, după câteva pâlpâiri lumina din cabină s-a stins, țârâitul soneriei, pe care eu de fapt o violam cu degetul nonstop, s-a oprit și el, dar noroc că era într-o țară civilizată și o lumină de veghe albăstruie s-a aprins instantaneu. M-am rugat numai să nu fie
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
asta-i o cloacă. Pute mai rău aici decât În șopornul lui Hector. Îndes tot ce pot În saci de gunoi, atac suprafețele cu o cârpă umedă apoi dau puțin lustru și târăsc aspiratorul pe podea. Sunt transpirat când aud soneria. Închid aspiratorul și respir adânc. Bunty intră și o conduc direct În dormitor, unde am schimbat cearceaful de pe pat și de plapumă și o așez deasupra. E excitată tare, pizda ei curge aidoma cascadei Niagara și e mai largă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
tare și nu vorbim despre problemele personale sau ale familiei. Păstrăm curățenia; nu aruncăm nimic pe jos, chiar dacă nu ne-ar vedea nimeni. h) La școală știm să ne comportăm? 1. La orele de curs Intrăm în clasă imediat ce sună soneria (clopoțelul) anunțând sfârșitul recreației. Păstrăm liniștea și suntem cât se poate de atenți la oră. Nu vorbim cu colegii, nu le trimitem bilețele, nu le facem diverse semne. Nu întrerupem profesorii! Dacă avem de întrebat ceva, ridicăm mâna. Vorbim numai
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2270]
-
masă. Carpați fără. [...] Școală, clase, caiete, versuri, cerneală roșie, sandvisuri, pauze, vorbe, ziare, autobuze, întârzieri, liste, tabele, note, oboseală, râs strâmb, grimase, manuale, tăceri, cataloage, "moaca roșcată a servietei", țigări, somn, ciorapi curați, un ceas deșteptător, cămăși, cravate, vodcă mică, soneria, cutia de scrisori, ședințe, consilii, comisii, clasicii noștri, lame, chei, dulapuri, orare, ferestre, bilete, bibliotecă, bancuri, bani, comentarii, întrebări, plictis, gălăgie, coridoare, afișe, un caiet de dictando ca un recipient pentru scurgeri finale de energie.191 La distanță de câteva
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
antrenează parodia descrierilor realist-balzaciene, prin înșiruirea obiectelor de decor, pentru care determinanții atributivi au funcția de a îngreuna și nu de a facilita vizualizarea lor mentală: Un apartament bine aerisit, compus din trei încăperi principale, având terasă cu geamlâc și sonerie. În față, salonul somptuos, al cărui perete din fund este ocupat de o bibliotecă de stejar masiv, totdeauna strâns înfășurată în cerceafuri ude... O masă fără picioare, la mijloc, bazată pe calcule și probabilități, suportă un vas ce conține esența
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
De-abia în ziua următoare vorbi cu prietena sa. Iar atunci nu mai apucă să-i spună nimic, pentru că Darcey tocmai aflase de plecarea lui Martin, și Nieve știa că nu mai avea nici un rost să mai vorbească despre altceva. Soneria telefonului ei mobil o readuse în prezent. Luă mobilul și se uită la mesaj. „Noapte bună“, citi ea. „Vorbim mâine. Succes la conferință. Ax“ Șterse mesajul și se întoarse la computer. Prima dezbatere de dimineață era „Evaluarea riscurilor pe piața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
pe care îl adusese din Marbella. Totul era sub control. Avea să fie minunat. Se lăsă pradă unei moțăieli plăcute, gândindu-se cât de grozav va fi și repetându-și numele de „Darcey Clarke“ de-o mie de ori. Clinchetul soneriei o făcu să sară brusc din cadă și să tragă în grabă de halat, alunecând pe pardoseala băii. Se agăță de suportul pentru prosoape ca să se sprijine, însă acesta, instalat de Martin cu vreo douăzeci de ani în urmă, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
douăzeci de ani în urmă, nu fusese proiectat pentru situații de urgență. Astfel încât se dezlipi de ușă, trântind-o pe Darcey pe jos, înecată în lacrimi, pentru că își lovise buza de marginea căzii și își mușcase și limba în cădere. Soneria se auzi din nou. Da, da, imediat, bombăni ea ridicându-se și oblojindu-și colțul gurii, pe care îl simțea cum se umflă tot mai tare. Iar se auzi soneria. —Aidan! Îl privi surprinsă. —La naiba, Darcey! spuse acesta mirat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
de marginea căzii și își mușcase și limba în cădere. Soneria se auzi din nou. Da, da, imediat, bombăni ea ridicându-se și oblojindu-și colțul gurii, pe care îl simțea cum se umflă tot mai tare. Iar se auzi soneria. —Aidan! Îl privi surprinsă. —La naiba, Darcey! spuse acesta mirat. Ce-ai pățit? Fata se privi în oglinda de pe perete. Buza ei era acum cam de două ori mai mare decât ar fi fost în mod normal. M-am lovit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
forță. Zâmbi. Voia ca fiica ei să fie perfectă. Probabil că orice mamă avea această dorință. Privi un moment în gol, spre oglindă, imaginându-și-i pe Wolfie și pe fata ei perfectă jucându-se în grădina din spatele casei. Apoi soneria țârâi din nou și o readuse în prezent. Fir-ar să fie, se gândi. Dacă Amelie și Tish au venit pentru o seară ca-ntre fete, pot să plece de pe-acum. Clar nu voia ca gemenele să întârzie declarația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
avut, faptul că ai invitat-o pe vechea ta prietenă a fost un gest de afecțiune. —Ba nu, spuse Nieve. Am invitat-o din egoism și acum am să plătesc pentru greșeala mea. N-ai să plătești, promise Lorelei. Aud soneria. Se pare că a venit Bernie. Repetiția de la biserică merse ca pe roate. Lăcașul cel vechi părea cald și liniștit în soarele de după-amiază târzie, cu pardoseala de marmură colorată de reflexiile vitraliilor. Singurul cusur era hărmălaia îngrozitoare pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Darcey. Se ridică și îl conduse înăuntru. Pe una dintre mese se afla un telefon. Ridică receptorul și formă numărul. Căsuța vocală interveni spunându-i să lase un mesaj. Se strâmbă, clătină din cap spre Aidan și închise. Nieve auzise soneria insistentă a Motorolei, dar la început nu își dădu seama de unde venea. Deschise geanta și scoase celularul, care deja nu mai suna. Îi luă un minut-două până să își aducă aminte că era mobilul lui Darcey. Îl întoarse pe toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]