4,641 matches
-
dumnezeiască. Pe laturile micii cupole, cuvântul „Fa/ma”, iar deasupra cupolei o inscripție: „Collegium Fraternitas”. Bizareriile nu se sfârșeau aici, pentru că din alte două ferestre rotunde ale turnului ieșeau, În stânga un braț uriaș, disproporționat față de celelalte figuri, care ținea o spadă, ca și cum ar fi aparținut făpturii Înaripate Închise În turn, iar În dreapta o trâmbiță. Trâmbița, din nou... Avui o bănuială În legătură cu numărul deschizăturilor turnului: prea multe și prea regulate la cupole, În schimb Întâmplătoare pe laturile de la bază. Turnul se vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Și iată că În 1118, sub domnia lui Balduin al II-lea, sosesc nouă personagii, conduse de un anume Hugues de Payns, și constituie primul nucleu al unui Ordin al Cavalerilor Săraci ai lui Christos: un ordin călugăresc, dar cu spade și armuri. Cele trei legăminte clasice, sărăcie, castitate și supunere, plus cel de apărare a pelerinilor. Regele, episcopul, toți, la Ierusalim, le dau imediat ajutoare În bani, Îi găzduiesc, Îi instalează În incinta vechiului Templu al lui Solomon. Și iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
face aluzii peste aluzii. Căpetenia intră la idei, bănuitul se Încurcă, roșește, trage pumnalul din teacă și se aruncă asupra ortacului...” „Asupra sicofantului”, preciză Belbo. „Asupra sicofantului, bine zis, se aruncă asupra mizerabilului, ciopârțindu-i fața. Ăla pune mâna pe spadă, se iau la harță fără rușine, căpitanul Încearcă să-i potolească dând cu latul sabiei, frații râd de se sparg...” „Bând și Înjurând ca niște templieri”, zise Belbo. „Dumnezeul, numele, așa și pe dincolo, legea și sângele!” am dramatizat eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cum zici tu, se face stacojiu la față, Își scoate veșmântul și dă cu el de pământ...” „Luați-vă tunica asta de rahat, la dracu’ cu voi și cu templul vostru!” am propus eu. „Ba mai mult, dă una cu spada-n sigiliu, Îl despică și zbiară că el se duce la sarazini.” „A violat cel puțin opt precepte dintr-un foc.” Pentru a-mi ilustra mai bine teza, am Încheiat astfel: „Vi-i Închipuiți pe niște tipi ca ăștia, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
multe implorări către bunul Dumnezeu sau câteva lacrimi ale regelui pentru câte un credincios de-al lui care-și dă sufletul, dar totul e ca și cum ar fi turnat În culori, printre valtrapuri roșii, harnașamente aurite, fulgerări de coifuri și de spade sub soarele galben al deșertului și În fața mării turcoaz, și cine știe dacă Templierii nu-și trăiau astfel măcelurile lor de zi cu zi. Privirea lui Joinville se plimbă de sus În jos și de jos În sus, după cum el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
În duel individual și, nu rareori, cu un deznodământ neașteptat. Joinville sare În ajutorul domnului de Wanon, un turc Îl lovește cu lancea, calul Îi cade În genunchi, Joinville zboară În față, dincolo de capul animalului, se ridică de la pământ cu spada În mână, iar sieur Erard de Siverey („Dumnezeu să-l ierte”) Îi face semn să se refugieze Într-o casă ruinată, sunt literalmente călcați În picioare de un steag de turci, se ridică nevătămați, ajung la casa aceea, se baricadează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pe urmă șase acoliți Îmbrăcați În alb, care păreau tot atâția Ninetto Davoli, dar pe frunte cu panglica sacră, aceea a zeului, dacă-ți amintești cum spun poeții noștri. Brambilla Își pune pe cap o tiară cu semilună, apucă o spadă rituală, trasează pe scenă niște figuri magice, evocă niște spirite de Îngeri cu terminația În „el”, și În momentul ăla mie Îmi vin vag În minte drăciile alea pseudosemitice din mesajul lui Ingolf, dar e o chestie de o secundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
caboclos cu pene multicolore, sfinți care ar fi putut semăna cu niște căpățâni de zahăr, dacă n-ar fi fost dimensiunile lor pantagruelice, Sfântul Gheorghe cu platoșa scânteind și cu mantia purpurie, sfinții Cosma și Damian, o Fecioară străpunsă de spade și un Crist de un hiperrealism nerușinat, cu brațele desfăcute ca Mântuitorul din Corcovado, dar În culori. Lipseau așa-zișii orixás, dar li se simțea prezența pe chipurile celor prezenți, și În aroma dulceagă de trestie de zahăr și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și la bâlba lui epistolară. Comisarul De Angelis nu se mai arătase. Poate clasase dosarul, cine știe. I-am vorbit despre munca mea și a părut interesat. „În fond, e ceea ce mi-ar plăcea și mie să fiu, un Sam Spade al culturii, douăzeci de dolari pe zi plus cheltuielile”. „Dar nu vin să mă caute femei misterioase și fascinante, și nimeni nu vine să-mi vorbească de șoimul maltez”, am spus. „Nu se știe niciodată. Te distrezi?” „Dacă mă distrez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
vâlvă În mediile inițiatice, pentru că, așa cum dumneavoastră, desigur, Înțelegeți, sursa mea mistică e mai serioasă și mai demnă de crezare decât aceea a lui Crowley. Nu știu cum putea Crowley să pună În funcțiune ritualurile Fiarei fără să țină cont de Liturghia Spadei. Numai scoțând sabia din teacă se Înțelege ce anume este Mahapralaya, sau cel de-al Treilea Ochi al lui Kundalini. Și apoi, În aritmologia lui, Întemeiată toată pe numărul Fiarei, nu a luat În considerare Noile Numere, 93, 118, 444
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Deasupra baldachinului atârna din tavan o stea uriașă, scânteind de pietre prețioase sau fabricate din sticlă. Tavanul era Îmbrăcat În damasc albastru-deschis, presărat cu stele mari, argintii. În fața tronului, o masă lungă Împodobită cu palmieri, pe care era depusă o spadă, și chiar În fața mesei un leu Împăiat, cu fălcile căscate. Cineva Îi pusese mai dinainte, evident, un beculeț roșu În interiorul capului, pentru că ochii Îi străluceau incandescenți, iar gura părea că scoate flăcări. M-am gândit că trebuia să fie aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
atârnând, spânzurat În talie. Cei de acolo erau deci Împodobiți cu o imitație acceptabilă a Lânii de Aur. Bramanti vorbea, cu brațele Înălțate, ca și cum ar fi rostit o litanie, iar asistența Îi răspundea din când În când. Apoi Bramanti ridică spada și toți scoaseră din tunici câte-un stilet, sau un coup-papier, pe care-l ridicară În sus. Dar atunci Agliè lăsă perdeaua În jos. Văzuserăm prea mult. Ne-am depărtat (cu pași de Panteră Roz, cum preciză Diotallevi, din cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
în arcele superioare îndrăznețe, frânte, freamătă stoluri-stoluri de rantii și de pelerine precum spuma laptelui, însemnate cu cruci roșii, amestecându-se vălurit cu alte mantii, negre, purtătoare și ele de cruci, albe, în opt colțuri. Zăngănituri cadențate de lănci, de spade, de săbii, de pinteni și de scuturi. Tumult... În mijlocul refectoriului, sub bolțile cu acustica și rezonanța orgilor, comandantul pro temporis al Fortăreței, Marele Maestru hospitalier, Fra Guillaume de Chateuneuf, își ridică palma, înmânușată în zale. Cere liniște! Silentium! Fra Guillaume
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cu îngăduința Dumnezeirii și cu ajutorul acestui Pocal, al unui Cuvânt suprafiresc, pe care nici eu nu-l cunosc, încă, dar am fost asigurat, din surse demne de crezare, că voi înșivă îl veți afla, până la sfârșit. Precum și grație Armelor eroice, Spada, Coiful și Scutul ultimului mare Cruciat ce a trăit, cândva, pe pământurile acestea, ale voastre. Un cavaler cruciat? Aici, la noi? Ești sigur, conte? țistuie Dănuț. Iartă-ne, dar Evul Mediu a fost mai netipic, mai eliptic, mai sărăcuț și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
i-a stat alături până ce marele nacealnic a căzut răpus de ciumă, la Zemun, după acea victorie neasemuită. Vorbesc despre un cavaler-călugăr franciscan, un gentilom care, ca și mine, a ales de bună voie calea glorioasă a credinței și a spadei depunând, în Ordinul său monahal, cele trei voturi: de castitate, de sărăcie și de supunere, întru comuniunea cu Iisus Hristos! Cavalerul Fra Giovanni da Capestrano, acesta era numele companionului și confesorului lui Ioan al vostru, a dobândit faima unui călugăr
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
coborâtă. Un scut (reliefând o săgeată și un corb cu un inel în plisc, cu aripile deschise și orientat dextrogir, către o stea în șase colțuri, păzită de o semilună, învecinată de-a stânga, cu un leu încoronat). Precum și o spadă simplă, ceva mai lungă de un metru, cu șanț median pentru drenarea sângelui scurs și cu dublu tăiș. Mânerul, prelungit cu garda spadei, în cruce, era acoperit cu marochin presat, de vițel și cu plasă de argint, arma fiind plasată
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
în șase colțuri, păzită de o semilună, învecinată de-a stânga, cu un leu încoronat). Precum și o spadă simplă, ceva mai lungă de un metru, cu șanț median pentru drenarea sângelui scurs și cu dublu tăiș. Mânerul, prelungit cu garda spadei, în cruce, era acoperit cu marochin presat, de vițel și cu plasă de argint, arma fiind plasată vertical și cu vârful la podea, suspendată în repaus, între mănușile reglementar împreunate ale costumului din zale. În spatele armurii, o oglindă de asemenea
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
exacte, când trebuiau realizate diferitele etape de călire a miezului de fier și de carbon. Tradiția orală atribuia efecte miraculoase și cufundării, mai mult sau mai puțin ritualice, a metalului încins la roșu, în apele miticului râu Tangus. Faima acestor spade europene, putea fi egalată numai de teribila sabie curbă asiatică, din oțel de Damasc, renumitul agen clich, aceasta, desigur, în contextul istoric în care nu se cunoștea nimic, absolut nimic, despre fenomenalele katana japoneze. Da..., da..., da..., dar se manifesta
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Repede...! Boss, tu aține-te la ăla, cu obiectul! Nici o grijă, Șefu'! Onorabilu' dom' profesor nu mai zice nici miau, dacă i-am arătat cutiuța! Exilat temporar, pe scară, custodele urlă din nou, dezlănțuit! Avocatul pune mâna hotărât pe mânerul spadei corvine, trage odată, trage iarăși și... nimic! Încearcă și tu Excalibur-ul ăsta, măi Dane! Apucă-l! icnește el, siderat și neputincios. Dănuț se opintește în tălpi, mai dihai decât un juncan, venele gâtului umflându-i-se arborescente, de atâta efort
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
avea să țină în continuare la respect, demonul înfuriat. După care, apropiindu-se de armura aceea vigilentă, înarmată, se înclină ceremonios în fața ei și spune: Îmi dai voie? Tăcerea valorează consimțământ! gândește Avocatul, în termeni pur juridici. Iar Bossul desprinde spada, scânteietoare ca oricalcul atlanților, din strânsoarea imponderabilă a celor două mănuși goale, înzăuate și o ridică în cumpănă pe deasupra scăfârliei, clătinând-o: De echilibrată, e echilibrată, ce să zic! comentează el. Chiar atunci, o umbră rotofeie se năpustește de-afară
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
din spatele sticlei argintate: Un saurian, o târâtoare din iad, o licorcă, o încrucișare elementală abominabilă, între un balaur și o salamandră, sub ai cărei solzi lați, ca de cărbune, mocnea și se hrănea un foc fără sfârșit! Lovește! Lovește cu spada, Bossule! Pe voi, să vă aibă Dumnezeu în paza Lui! Iar pe noi... Non nobis, Domine, non nobis, sed Tuo Nomini da gloriam! strigă Bursucul. Un trăznet! Oglinda cea mare verticală, explodează literalmente în mii și mii de așchii, de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
prin acțiunea sinergică a prafului, mizeriei, diverselor lichide precum și a indolenței), pe suprafața și în textura linoleumului ordinar, de pe pardoseala dură, din beton, a camerei de anchetă. Lângă scaunul său, fuseseră deșertate la grămadă, unul peste altul, corpurile-delicte. Adică, prada: spada, scutul și coiful lui Ioan de Huniade! În spatele Bossului, se lățea un șemineu masiv, din teracotă lustruită, crem, pe gaze naturale, o chestie rarissimă în epoca universalizării încălzirii centrale, cu deosebire în instituțiile și serviciile publice. O mătură și un
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
surprindere și cu elan, cu armele, de la distanță mică, inamicii ar fi dezagregați! Aneantizați! Ar fi făcuți fărâme! Chiseliță! Să construim o catapultă! O catapultă! Da! strigă Poetul, îmbărbătat și luat de valul gurii de coniac. Și să tragem cu spada, cu coiful și cu scutul, pe post de lesturi. Ăă..., de ghiulele! N-avem din ce, nu avem unde și nu avem nici timp destul, la dispoziție, ca s-o construim, îl dezumflă Fratele. Ăia sunt ante portas. Pot să
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
fi fotografiate, numerotate și menționate pe proces-verbal constatator, înfundându-le precipitați, pe post de șrapnele, în gura largă a șemineului. Mut, polițistul se urnește la rând, mătăhălos ca un marangoz, deschide unul dintre fișete și răstoarnă de-a valma, peste spadă, scut și peste coif, tot arsenalul de pistoale și de muniție, din dotarea Secției. După care, din spatele fișetelor, ridică o canistră nichelată de cincisprezece litri, plină cu benzină, din rația lunară pentru mașina de patrulă și o plasează decisiv, pe deasupra
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
te bată Dumnezeu” etc.) la blasfemii mai mult sau mai puțin deghizate, începînd cu cele mai „benigne”, precum simpla referință colocvială la Dumnezeu, Diavol sau alți termeni din vocabularul religios, interzisă de Biserică. Faimosul morbleu din romanele de capă și spadă nu este astfel nimic altceva decît blasfemicul par la mort de Dieu. Toate sînt însă derogări de la autoritatea strictă a Bisericii - dacă nu chiar sfidări fățișe ale acesteia. În sfîrșit, dincolo de interesul pur lingvistic, înjurătura este și un fapt de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]