9,106 matches
-
îi fusese dat să umble în scurta lui viață de etnolog. Găsi, pe pipăite, portița de fier și intră, plescăind prin noroi și dârdâind. Trecu, mirat, pe lângă silueta unei femei îngenuncheate lângă un mormânt. ΄Ce curaj are! Unde sunt spaimele de altădată ale țăranului?“ se întrebă el și fu uimit să-și descopere în întrebare o urmă de regret. își mai zise: „Ce mai, țăranilor le tre buie o infuzie de folclor.“) Vru s-o sperie, dar se răzgândi și
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
țigări. Aprinse una, stinse lanterna și se sprijini de ușorul ușii, încercând să privească afară și așteptând să se deprindă cu întunericul. Știa că neliniștea vie ce-l încerca și pe care se străduia să și-o domolească era o spaimă firească, produsă de educația primită și de miturile rasei sale de îngropători de carcase. Respirând adânc și regulat, uitând de țigară, își îndreptă gândul spre ceea ce vorbise cu preotul și spre imaginea Logosului care poate că fermenta chiar în acel
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
picioarele sale. Se opri brusc din buimăceala cavernoasă pe care i-o pricinuia imaginea limbii îngropate și inima îi zvâcni în gât când văzu că umbra femeii zeloase, care-l liniștise până atunci, se lăsase cu totul la pământ. în ciuda spaimei ce l năpădi dintr-odată, ori poate tocmai ca să-și domolească acea spaimă, se apropie tiptil, fără să aprindă lanterna. Femeia stătea în genunchi, aple cată mult înainte, și scormonea frenetic cu mâinile. Celebi alunecă pe pământul gras și se
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
imaginea limbii îngropate și inima îi zvâcni în gât când văzu că umbra femeii zeloase, care-l liniștise până atunci, se lăsase cu totul la pământ. în ciuda spaimei ce l năpădi dintr-odată, ori poate tocmai ca să-și domolească acea spaimă, se apropie tiptil, fără să aprindă lanterna. Femeia stătea în genunchi, aple cată mult înainte, și scormonea frenetic cu mâinile. Celebi alunecă pe pământul gras și se sprijini de o cruce. Femeia săpa, se vede, de multă vreme, aplecată cum
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
ceva într-o parte și care, din când în când, se micșora până ce ajungea un punct albăstrui. Atunci Celebi se oprea, iar micul cerc de lumină creștea iar, făcând bezna înconjurătoare și mai neagră, și mai căscată. Nu era numai spaima de moarte. Era ceva fără nume, groaza de putreziciunea de dincolo de lume care putea în orice clipă să-i cadă în spate din stârvimea ei și să smulgă din el, într-o strânsoare la gândul căreia Celebi simțea cum ochii
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
simțea ca în clipa de dinaintea leșinului. Știa că nu visează și spera să moară de inimă, dar nu la apariția acelei creaturi, ci așa, deodată... „Doamne Isuse Cristoase, de ce m-ai adus aici?“ se întreba, cu trupul străbătut de o spaimă groasă. Cuvintele îi jucau singure în cap și Celebi își blestemă apucăturile de literat care-l făceau să-și gândească până și groaza în cuvinte. Ar fi dorit spaima cabrată a cailor, ar fi vrut să urle, sfâșiindu-și plămânii
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
m-ai adus aici?“ se întreba, cu trupul străbătut de o spaimă groasă. Cuvintele îi jucau singure în cap și Celebi își blestemă apucăturile de literat care-l făceau să-și gândească până și groaza în cuvinte. Ar fi dorit spaima cabrată a cailor, ar fi vrut să urle, sfâșiindu-și plămânii și exorcizând tot pământul cu răcnetul său. Pași înceți îi veneau împotrivă. Un șuvoi fierbinte îl străbătu, brobonindu-i fruntea și topindu-i genunchii. Vru să zbiere, dar, uitând totul
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
albi, ori poate că noroiul ce-l acoperea din cap până-n picioare și-l făcea să semene cu un moroi ascundea semnul că cel ce mergea acum spre sat, în zori, clătinându-se și mișcând încet din cap, trăsese o spaimă ce nu putea fi pusă în cuvinte. Așa mergea Celebi, frânt, cu capul atârnând și cu pielea frunții în ochi, bodogănind că „pe unde naiba am dormit, parcă ies din turbărie, să știi că ticălosul de popă mi-a pus
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
blândețe să nu mai ia pădurea în derâdere. Le mai povestise el și altele, atunci, făcuseră și un foc, fusese altfel decât în celelalte zile. Se speriaseră rău, însă atunci când povestea moș Zgârci uitai repede și de mistreți, și de spaimă, și de seara care se apropia pe aripi de lilieci. Când plecaseră spre casele lor, moș Zgârci le făcuse cu mâna, de lângă mistrețul cu ochi lipsiți de viață. Se spuneau multe prin sat despre fostul pădurar. Că era zgârcit din
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
cuvânt. Mașinile opresc la semafor, claxonează, ascund în ele bucurii și drame. Clipesc din faruri, stopurile sunt roșii ca niște ochi de drac. Undeva, la câteva etaje deasupra tuturor, există o altă poveste. A mea... O scriu, rând cu rând, spaimă cu spaimă. 25 martie... Azi-noapte l-am visat pe tata. Eram undeva, habar nu am unde - în vise, sunt sigur că ați observat, ajungi în tot felul de locuri, visele astea sunt mai bune decât orice agenție de turism, la
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
opresc la semafor, claxonează, ascund în ele bucurii și drame. Clipesc din faruri, stopurile sunt roșii ca niște ochi de drac. Undeva, la câteva etaje deasupra tuturor, există o altă poveste. A mea... O scriu, rând cu rând, spaimă cu spaimă. 25 martie... Azi-noapte l-am visat pe tata. Eram undeva, habar nu am unde - în vise, sunt sigur că ați observat, ajungi în tot felul de locuri, visele astea sunt mai bune decât orice agenție de turism, la o adică
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
un sens de curgere. De aceea ne pare greu de înțeles conceptul de timp ciclic sau cel al unui timp fără sens de curgere, situat în afara oricărei mișcări și direcții de deplasare. Dorința noastră de tinerețe dă seama de o spaimă de viitor? Ori de plăcerea situării într-o veșnică promisiune de-a fi? În fermenții unei gândiri intră în mod inevitabil și o femeie frumoasă. Ca simbol al frumuseții sau fiind înlocuită de un simbol al frumuseții; deci, ca absență
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
Iată două consecințe ale moralei: imposibilitatea de a mai trăi clipa și angoasa pentru întinderea responsabilității noastre! Dacă progresul uman este condiționat de existența societății, iar existența societății depinde de înfrânarea unor porniri primare, atunci progresul s-a născut din spaime și lașități. Ceea ce înseamnă că pozitivitatea eroismului este doar circumstanțială. Ceea ce pare a spune în mod implicit Freud e că realitățile sociale prin care au trecut strămoșii sunt cumva depozitate în psihicul nostru, ca o formă slabă a Istoriei; o
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
a spune în mod implicit Freud e că realitățile sociale prin care au trecut strămoșii sunt cumva depozitate în psihicul nostru, ca o formă slabă a Istoriei; o istorie cumva personală. Dacă reușim să întrezărim frica strămoșilor de migratori în spaimele noastre față de străini atunci teoria pare a fi confirmată. Unii filosofi îți fac vizibil invizibilul; în timp ce alții doar îți adaugă elemente în câmpul vederii. În mod ciudat parcă, doar primii sunt creatori, ultimii doar animând diverse fantasme. Dacă ești atent
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
statură, care gemea puternic și împingea către perete pata albă. Eram atât de uimit, încât cred că-mi lipisem fața de geam. Nu-mi puteam dezlipi ochii de la ce eram martor fără să vreau. Deodată am auzit un strigăt de spaimă și pata albă se adună la pământ. Era Magdalena! Am mugit ca un taur, m-am întors și am luat-o la fugă. Fugeam, fugeam cu disperare și nu știam încotro. Epuizat de alergătură, m-am așezat într-un parc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
un viitor împreună. Îmi trece prin minte, rememorând acele momente triste pentru mine, un vers al lui Blaga: "Logodnică de-a pururi, mireasă niciodată"!... * Petre,Petre,Petre! Mă trezesc uneori în plină noapte strigându-te, chemându-te cu disperare, cu spaimă, să vii, să mă ajuți, să mă ții în brațe, să-mi risipești spaimele, să mă aperi, să-mi dai, ca altădată, căldura trupului tău, să adorm ca un copil în brațele tale... Vise, vise... Și a venit acel decembrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
vers al lui Blaga: "Logodnică de-a pururi, mireasă niciodată"!... * Petre,Petre,Petre! Mă trezesc uneori în plină noapte strigându-te, chemându-te cu disperare, cu spaimă, să vii, să mă ajuți, să mă ții în brațe, să-mi risipești spaimele, să mă aperi, să-mi dai, ca altădată, căldura trupului tău, să adorm ca un copil în brațele tale... Vise, vise... Și a venit acel decembrie nebun, plin de speranțe. Mie nu mi-a adus nimic, din contră, mi te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
și contabilul, trecu să-l salute pe primar, care nu mai contenea cu temenelele și plecă la căsuța lui. Îl întâmpinară, ca de obicei, în poartă, Toni, tufele de trandafiri, pomii plini de roade... Era fericit, era bucuros, scăpase de spaime, de griji, spera să-și regăsească liniștea. În casă toate erau la locul lor, se simțea mâna lui Carmen. Pentru cât timp va mai rămâne la Bucura, până se va întoarce iarăși pentru iarnă la București, dorea să-și petreacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
a zărit. — Șarpele acela... zise ea, ghemuindu-se repede lângă mine și strângându-mă de mână. Imediat mi-am dat seama la ce se gândește. — Adică stăpâna ouălor? m-am trezit eu întrebând. — Da. Da. Vocea mamei era sugrumată de spaimă. Ne-am ținut de mâini și am rămas tăcute, privind la șarpe, cu răsuflarea tăiată. A stat câteva clipe nemișcat, de parcă se simțea epuizat, și apoi a început iar să se miște. A traversat piatra, parcă poticnindu-se, și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
a dat nici o explicație, nu m-a întrebat nimic, dar a așteptat douăzeci de ani ca eu să fiu în stare să apreciez frumusețea culorii. Chiar mă gândeam ce mamă minunată am. În clipa aceea, m-au învăluit nori de spaimă și îngrijorare. Mă întrebam dacă nu cumva eu și Naoji o chinuiam pea mult și o făceam să slăbească până se stingea de tot. Cu cât reflectam mai mult, cu atât îmi dădeam seama mai bine că viitorul nu ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
grija voastră zilnică pentru el nu poate fi calculată în bani și bunuri...." M-am săturat de mitocănia unor astfel de bărbați, care o mai duc și bine, în vreme ce voi abia mai ieșiți din casă de nevoi, de neputința, de spaimă... Astfel de barbati sunt niște lichele și e posibil să-i fi iubit degeaba, dar nu e vina voastră... Aud și azi imbecile care ma judeca pentru faptul că trăiesc pe banii fostului soț - mai fetelor, așa e normal, așa
Ce le transmite Mihaela Rădulescu acelor "imbecile" care o critică by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/71840_a_73165]
-
mai rock: "Stai așa, stai așa, stai așa în poala... mea". În Supraviețuitorul, tinerețea de cursă lungă a comisarului Moldovan era revizitată cu ajutorul actorului ceh Petr Falc, care printr-o fină prestidigitație vorbea cu vocea viril scrâșnită a pistolarului interbelic, spaima legionarilor conduși, adesea pe ultimul drum, de Paraipan (Gheorghe Dinică). Ce nu mai poate comisarul la senectute, poate fostul model Petr Falc, oricum ar fi, chiar pensionat, comisarul atrage femeile frumoase, care roiesc în jurul lui precum muștele cântând cu spor
Carol Nicolaescu Întâiul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7186_a_8511]
-
fierbinte Vei topi al gheții răsad. Cum se clatină plopu-nchisorii Și-n celule, zdrobite se sting Vise caste și vieți iluzori.... 1938 V De șaptespre-ce luni curat Te chem la casa ta, Și gâdelui m-am prosternat, Tu - fiu și spaimă-a mea. Ce-i fiară, om - nu mai pricep Și nu știu să deznod Arcanul tragic și sirep Izbind spre eșafod. Și numai flori - buchet arzând, Și tămâier cadelnițând, Și pași spre undeva, Și-n ochi mă cată înțelept Să
Anna Ahmatova: RECVIEM 1935-1940 by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7188_a_8513]
-
de otravă, Ori ia castetu-n mâini, ca un bandit sadea, Ori maladia cea mai gravă. Ia haina unui basm de tine inventat, Povestea care toți o-ngaimă: Azurul unei șepci pe-o tidvă de soldat Și șeful casei alb de spaimă. Eu nu mai vreau nimic... În val, pe Enisei Polara stea lumina-și curmă Și ochii lui albaștri, lucind în ochii mei Îmi taie groaza de pe urmă... 19 august, 1939 Casa de pe Fontana IX Demența-n jocul ei îngust Pe
Anna Ahmatova: RECVIEM 1935-1940 by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7188_a_8513]
-
fi al meu, ci altul, Că n-am să pot din brațu-i dur Să iau tot ce mi-i drag cu mine, (Oricât m-ași zbate s-o conjur, S-o-mbun cu lacrimi și suspine): Nici ochii fiului privind Ca două spaime împietrite, Nici porțile-nchisorii, când În urmă-i s-au închis cumplite, Nici mâinile atât de reci, Nici norii, plutitoare turmă, Nici pașii lui, pierind pe veci, Și nici cuvântu-i de pe urmă.... 4 mai, 1940 X RĂSTIGNIREA Nu mă
Anna Ahmatova: RECVIEM 1935-1940 by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7188_a_8513]