11,560 matches
-
nu vorbea cu nimeni. Numai ea și Dumnezeu știau prin ce trecea și cum mai trăia. L-am auzit odată pe tata, când vorbea cu mama, cum zicea: „Mă tem să nu moară, sărmana, de scârbă” Vorbele tatei m-au speriat și chiar îmi dăduseră ochii în lacrimi la gândul că bunica ar putea să moară. Ea, care nu încetase nicicând să-și plângă soțul, acum și-l plângea pe unicul copil, pe care-l crescuse mare, și în care își
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
25 de ani. Îmi amintesc cum vecina mea, care era o femeie credincioasă, mă invitase să merg cu ea la biserică. Eu parcă mă pierdusem, nu știam ce să-i răspund, nu mergeam defel la biserică și propunerea ei mă speriase puțin, dar nu puteam refuza pentru că simțeam că întreaga mea ființă își dorea foarte mult acest lucru. Când i-am spus soțului de intenția pe care o aveam, el se bucură și mă încurajă. Lucrul acesta și mai mult mă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
rugăciuni, poezii, le spuneam povești... Erau lungi nopțile de iarnă. Trecuse și aceasta repede. Se începuse luna martie, dar iarna nu dorea să cedeze locul primăverii. Se încăpățână de tot și făcea tot ce-i sta în putere numai ca să sperie primăvara, ca aceasta să se ascundă de frica ei. Bătea un vânt puternic care urla a supărare și a mânie, îngrămădise zăpada prin locuri mai la dos, lăsând pământul dezgolit. Pe drum nu mai vedeai nici maturi, nici copii, înafară
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
se duceau. Copiii, sinceri, îi spuseră adevărul. El îi luă la certat și îi aduse înapoi cu el în sat, zicându-le că, de se duc acum în pădure, îi mănâncă lupii. Ei, când au auzit de lupi, s-au speriat și au venit fuguța acasă. Aceste două întâmplări au rămas scrise adânc în cartea sufletului meu, care m-au ajutat să îmi zidesc credința și pentru care mereu îi mulțumesc lui Dumnezeu. Cealaltă ne povesti următoarele: Eu îl aveam pe
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
descoperi pe fratele păcătos. Starețul se porni cu ei împreună spre chilia celui cu pricina. Înainte de a ajunge la ușa chiliei, începu să vorbească mai tare, în așa fel ca să fie auzit de cei dinăuntru. Auzind vorba starețului, fratele se sperie și repede o îndemnă pe femeie să se ascundă într-un butoiaș, pe care reușise să-l acopere cu o bucată de lemn și să arunce o haină peste ea. Cum intrară, starețul se așeză pe lemnul de pe butoiaș și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ceva grav s-a întâmplat. Imediat, ca fulgerul, s-a răspândit vestea că ardea biserica. Oamenii au alergat toți, din toate părțile, pentru a stinge focul. Se adunase tot satul. Femeile și noi, toți copiii, stăteam mai departe, de unde priveam speriați la limbele de foc ce cuprindeau tot ce găseau în calea lor. Părea că balaurul din poveste ar fi dormit ascuns în biserică și, atunci, se trezise din somnul lui, suflând și împrăștiind foc în toate părțile, vrând să șteargă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Ceva mai târziu, peste doi-trei ani de la această întâmplare, a circulat un zvon prin sat, cum că un copil, vrând să salveze biserica de ciorile negre, a dat foc cuiburilor acestora. Au fost și dintre cei care au încercat să sperie o bună parte din locuitorii satului cu diferite „proorocii”, cum că ar fi fost un semn de la Dumnezeu că va fi război, foame sau alte urgii, pe care, desigur, puțini le credeau. Acum, cei care mai aveau speranță că vor
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Cruci. În predica sa despre puterea Sfintei Cruci, părintele povestise un caz: „Trei copile așteptau să vină trenul. Mai era lume, dar stătea ceva mai departe. Ele, însă, stăteau foarte aproape de calea ferată. Când sosi trenul, toți cei prezenți se speriaseră că le va lovi, atât de aproape erau de el. Dar nu li se întâmplase nimic. Printre cei prezenți, spunea părintele, era și un călugăr care călătorea dintr-o mănăstire la alta, căruia Dumnezeu îi dezlegase pentru o clipă ochii
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
fost momentul când Maria a vrut să se desprindă din brațele lor, pentru a le privi fața și ochișorii, dar nu a putut. Copila o ținea atât de strâns și plângea atât de puternic, încât a făcut-o să se sperie. Ea a mângâiat-o pe cap și i-a zis: - Ei, gata cu lacrimile! Sunt aici cu voi! Să ne bucurăm! Haideți să vedem ce v-am adus! Copila nu o slăbea, zicându-i printre lacrimi: - Nu vreau nimic, mamă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
împrieteneau cu oricine, erau suspicioși față de albi, și aveau toate motivele. Le-am câștigat bunăvoința printr-o întâmplare. Mă plimbam prin boosh căutând șerpi, și la un moment dat am întâlnit un grup de copii aborigeni jucându-se. Ne-am speriat unii de alții, eu știam că aborigenii își păzesc copiii cu strășnicie, albii veneau și îi luau cu de-a sila, deci bănuiam că în apropiere sunt și adulți și nu puteam să le prevăd reacția, dar știam că sunt
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
negre. Îl îmbrățișează. Botul animalului e umed, privirea blândă. Femeile se plimbă tăcute prin grajd cu aerul că se plimbă în sala de bal. Zinzin se uită în urmă și își vede "colegul" pășind în vârful degetelor și uitându-se speriat la animale. Privirile celor două femei se întâlnesc în același moment și izbucnesc în râs. Ies voioase în curtea grajdului și se îndreaptă spre clădirea de unde vine miros de grătar. Pe vremuri aici era un conac boieresc, spune femeia din dreapta
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
acea ființă fragilă ce sălășluiește în ea și care se teme de fiecare inflexiune a vocii lui, de fiecare gest. "Mi-am pierdut complet mințile", își spune cu toată convingerea, în timp ce simte cum nerăbdarea lui Alex o tulbură și o sperie în același timp. Nu știe cum o să iasă din această confruntare. Viața nu e decât un lung șir de cedări. Numai că propriile noaste cedări le resimțim ca pe niște dureri groaznice, în timp ce cedările celorlalți ni se par firești, bunuri
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
a soțului, aerul lui de neputință, abandonul, copiii, cel mic îi spusese odată: "tu nu vezi, mamă, că tata nu te mai iubește, poți pleca pentru totdeauna, numai să nu-i dea nimeni vreo treabă, tot ce este nou îl sperie, îl sperie și ideea că mâine este o zi diferită de cea de azi, el ar vrea să trăiască într-un râu cu aceeași temperatură, cu aceleași maluri, un râu care stă pe loc de parcă ar curge, tata urăște schimbarea
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
aerul lui de neputință, abandonul, copiii, cel mic îi spusese odată: "tu nu vezi, mamă, că tata nu te mai iubește, poți pleca pentru totdeauna, numai să nu-i dea nimeni vreo treabă, tot ce este nou îl sperie, îl sperie și ideea că mâine este o zi diferită de cea de azi, el ar vrea să trăiască într-un râu cu aceeași temperatură, cu aceleași maluri, un râu care stă pe loc de parcă ar curge, tata urăște schimbarea, el nu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
acolo să afle ce ai aici", și a atins-o ușor cu degetul pe tâmplă, s-a uitat uimită la profesoară și nu a înțeles atunci ce spune, sau mai degrabă nu voia să înțeleagă, vocea din interiorul ei o speria de moarte, o simțea ca pe un blestem, ca pe o vrajă, nu voia să se confrunte cu ea, la Berna a învățat să cânte corect, foarte corect, să scoată sunetele cele mai curate din vioară, uneori acestea erau atât
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
în produse din gospodăria clientului. Astfel, o dată au fost plătiți cu făină de grâu sau porumb și cu un purcel de câteva săptămâni, care, ținut neglijent subsuoară, s-a zbătut la parcurgerea podului de cale ferată peste râul Moldovița și, speriat de șuieratul unei locomotive, a căzut fatal în apă. Sâlică era de acum mâna dreaptă a bunicului Nițucă la lucrul în atelierul de tâmplărie, dar și în construcția de case noi, cu etaj. După predarea unei lucrări mai gingașe, un
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Această rânduială neaoșă postrevoluționară este o veritabilă butaforie sau paravan al promiscuității morale, pentru satisfacerea unor vanități și orgolii meschine, din spatele cărora vituperează în opoziția ranchiunoasă, cu expresii vulgare de genul „ciocul mic”, „sula-n coaste”, „ai luat țeapă”, de sperie gravidele, într-o țară a suprarealismului și a teatrului absurd. Sărind pârleazul, într-un mod sui-generis, sub umbrela amintirilor și afundându-mă în desișul patetic al albumului de familie, am pierdut dreapta cărare, căzând în capcana de a fi preocupat
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
donate” în 1958 la „întovărășire”. Cum era firesc, datorită crizei de locuințe din comună, ne-am trezit cu chiriași, în căsoaie și standoală. O probă de familie, nelegitimă și stranie de te apuca „râsu-plânsu” când o întâlneai ziua, noaptea putând speria în mod fatal gravidele. Ea, Coca lui Mundi și mama colegului meu de clasă, Mihai Siedlițchi, poreclit Lala, reprezenta nemțoaicele care te făceau să ironizezi rasa ariană, de urâtă, slabă și cocârjată ce era, rivalizând cu Baba Cloanța din poveștile
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
o ultimă Încercare și se Îndreptă spre o ușa mai Îndepărtată, dinspre capătul holului, pe care o zări Întredeschisă. Intră fără să mai bată. Vocea tunătoare a unui bărbat corpolent, lipsit de păr pe cap, care vorbea la telefon, Îl sperie pentru câteva clipe. Se pregătea să iasă, așteptând să fie dat din nou afară, când observă că acesta, zâmbind, Îi face semn să ia loc pe scaunul din fața biroului său. Apoi, plesnind dintr-un băț de chibrit cu Îndemânarea fumătorilor
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
se grăbi să completeze, ci unul... special, din colecția mea. Vi-l rostesc imediat ce veți binevoi, mai spuse, după care scoase o batistă și se șterse la gură de câteva ori, așteptând. M-am arătat, evident, surprins, buimăcit și oarecum speriat de brusca lui apariție, neștiind ce să cred și cum să reacționez! Cu toată căldura de afară, misteriosul domn purta pantaloni lungi și Închiși la culoare, de stofă maronie, cămașă și un sacou cenușiu, vizibil uzate. Sesizându-mi uimirea, mi-
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
să-i spună precipitat tot felul de cuvinte, silabisind mai mult, cu vocea sugrumată de o mare nemulțumire. Numai că, fără a mai rămâne să asculte, el se desprinse cu iuțeală din locul acela și, Întinzându-și gâtul Înainte, goni speriat la Întâmplare, nemaiuitându-se Înapoi. Alerga cu pumnii strânși, puțin șchiopătat, până când nu mai distinse niciun sunet din vacarmul acela tembel, care-l acaparase cu atâta violență. Ajunse În dreptul unor case furișate În umbră și se opri gâfâind asurzitor. Se
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
el le răspunse zglobiu, agitându-și brațele pe deasupra. După care, se repezi cu pieptul Înainte, se roti de câteva ori În alergare și, intrând pe o noua stradă, lovi intenționat un oblon lăbărțat, fracturând astfel liniștea absolută a locului și speriind, cu o zbatere din brațe, un stol de porumbei rebeli, care nu isprăviseră de ciugulit ceva de pe jos. De la un balcon Îndepărtat, cineva Îl salută. Răspunse bucuros, dar, când ajunse În dreptul clădirii, observă rușinat că semnele erau adresate unei alte
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cu gândul că nu mai avea mult până acasă. Goana nebună dezlănțui În el frenezia sângelui, care-i bătea acum În timpane ca un toboșar năuc. Ajunse În dreptul clădirii la al cărei ultim etaj locuia și se avântă pe trepte, speriind doua femei În vârstă, care coborau agale ținându-se de braț. Avea nevoie de camera lui, de peștera lui, de liniștea de-acolo. Pe ea o aștepta de foarte multă vreme. Locuia Într-o odaie mare, cu pereții Înalți, lipsiți
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
du-te naibii, cretinule!). Apelasem la Oamenii de la Intervenții pentru că, din cate știam, ei cu asta se ocupau, asta le era meseria: să repare, să remedieze, să ajusteze etc. Și, chiar dacă ar fi Întâmpinat un caz mai dificil, ceva de speriat, ca În situația mea, consider că ar fi rezolvat-o ei cumva, păstrând și Întreaga discreție, cum ar fi fost si normal! M-am dus să deschid. În holul mare al blocului, cu mozaic pătat și pereții scorojiți de vopsea
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
că avea o forță În ele care ne Înspăimânta. Odată l-a pocnit peste ureche cu dosul palmei ei sfrijite atât de tare pe unul dintre colegii mei, că acestuia i-a curs sânge din ureche. Și noi ne-am speriat atunci (asta o să ne omoare pe toți, a punctat colegul meu de bancă), iar Scârțâitura a fost cât pe ce să fie zburată din școală. Numai că, din păcate, nu s-a Întâmplat așa, ea rămânând pe mai departe să
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]