5,679 matches
-
de așteptare de clasa a doua atunci am știut că n-am să pier dacă nu simți rușinea cînd cerșești Înseamnă că ai stofă de Învingător și spate ce spate salahor a Întîia la BCS opt ore cu cărțile-n spinare la mutatul depozitelor aveam mușchi nu glumă și mîntuitoarele alea durdulii li se scurgeau ochii după mine și Panait băiat bun ca toți prietenii de beție mă pune să-i arăt ce știu Îmi dă aparatul lui și pune-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
marea rămînea acolo În mersul normal al lucrurilor cineva oricine ar fi fost el trebuia să plutească pe ea și să sfideze providența fie și numai pentru a arăta cum oamenii reușesc de obicei să treacă o asemenea povară pe spinarea altuia ca iadul și loteria și asigurările...“ Vei spune că sînt daruri din cale afară de timide cum aceste unghii zgîrie celofanul unui săpun, un uter mic În care se coc laolaltă citronul și moscul improvizînd un pămînt făgăduit. Un săpun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
-și coreleze cele două calități, totuși, în afară de noi, nu-l suporta nimeni. Preotul pentru că dădea bani la biserică, Amália pentru că știa totul despre alde ăștia, țăranii pentru că nu cumpăra slănina lor râncezită, partenerii lui de afaceri pentru că nu trăiau pe spinarea lui, apoi polițaiul pentru că afla întotdeauna doar din auzite când era prădat, fiind că nu-i scria niciodată reclamații ca lumea. În ziua aceea am văzut prima oară un om îndrăgostit. Iosif și Fratele său m-a luat de braț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
acesta din urmă, surprins în timp ce tocmai cumpăra o ladă întreagă de bere de la parterul magazinului. Chiar azi bag întreținerea, că sunt în urmă de vreo patru luni. - Am înțeles, murmură Abdulah, privindu-l pe Marcel în timp ce fugea cu berile în spinare. Ceva mai târziu, fostul Abdulah era în aglomeratul autobuz 104, aproape strivit, cu costumul de Moș Crăciun atârnându-i strâmb, privind uluit oroarea orașului în care îl aruncase fapta sa abominabilă. Era greu de crezut că putea exista ceva atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
pentru a plăti taxa de școlarizare pe jumătate de an. Mi-am amintit de plic abia în tramvai când, din cauza vitezei, salcâmii și stâlpii de pe bulevard curgeau într-un șuvoi continuu, iar greutatea care-mi apăsa umerii îmi lipea strâns spinarea de bara de nichel. Nu mă neliniștea deloc gândul la taxă. O puteam duce și a doua zi, iar din casă banii n-aveau cum să dispară. De vreo doisprezece ani, locuiam doar cu mama și cu bătrâna mea dădacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cu un „e“ ascuțit și metalic urcând șuierător în sus până la obstacolul moale al lui „p“ pe care-l întoarse. Sania s-a cutremurat, am căzut pe spate cu genunchii în sus, apoi am revenit cu fața înainte, drept în spinarea cu caftan vătuit a birjarului. Din față, venea vertiginos strada întreagă, ace de zăpadă ne biciuiau dureros fața și ochii. Când și când, răzbătea până la noi huruitul tramvaielor care treceau, și din nou acel „heeeppp“, „heeeppp“, strident și smuncit ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
glasul cu amărăciune, ai distrus fata. Uite-o, uite-o cum pleacă. E încă un copil. Îți amintești cum îți șoptea «Ah, dragul meu?» Și de ce ai distrus-o? Ce ți-a făcut? Eh, tu, tu!“ Uimitor lucru e o spinare de om jignit pe nedrept, spinarea unui om care se desparte de tine pentru totdeauna. Acea spinare exprimă neputința omului, slăbiciunea lui care îți cere cruțare și care te cheamă, te trage după ea. Ea vorbește despre nedreptăți și jigniri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Uite-o, uite-o cum pleacă. E încă un copil. Îți amintești cum îți șoptea «Ah, dragul meu?» Și de ce ai distrus-o? Ce ți-a făcut? Eh, tu, tu!“ Uimitor lucru e o spinare de om jignit pe nedrept, spinarea unui om care se desparte de tine pentru totdeauna. Acea spinare exprimă neputința omului, slăbiciunea lui care îți cere cruțare și care te cheamă, te trage după ea. Ea vorbește despre nedreptăți și jigniri suportate, ce trebuie povestite iarăși și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
amintești cum îți șoptea «Ah, dragul meu?» Și de ce ai distrus-o? Ce ți-a făcut? Eh, tu, tu!“ Uimitor lucru e o spinare de om jignit pe nedrept, spinarea unui om care se desparte de tine pentru totdeauna. Acea spinare exprimă neputința omului, slăbiciunea lui care îți cere cruțare și care te cheamă, te trage după ea. Ea vorbește despre nedreptăți și jigniri suportate, ce trebuie povestite iarăși și iarăși, dar de care trebuie să te desparți cât se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
rece. Vântul clătina felinarele și copacii de pe bulevard care-și împleteau umbrele ca niște cozi. Zinocika trecuse demult colțul, n-o mai vedeam, dar gândul meu o tot întorcea din drum; o lăsam să ajungă la colțul străzii, îi priveam spinarea care se depărtează și, apoi, nu știu cum, o aduceam din nou în locul de unde pornise. Când am dat, distrat, de monedele de argint nefolosite și le-am zornăit în buzunar, am revăzut buzele ei și i-am auzit glasul dulce care-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
victorie, violență, crimă și distrugerea unui om de către alt om nu contravine nici ea felului cum înțelegeți dumneavoastră demnitatea creștină? Veni-ți-vă în fire, jalnici funcționari ai bisericii, care v-ați îngrășat și v-ați umplut de osânză pe spinarea poporului. Veniți-vă în fire și ziceți mersi că unii preoți, riscându-și viața acolo, pe câmpurile groazei, îi împărtășesc pe muribunzi și-i alină pe cei care-și varsă sângele! Dar asta nu vă justifică, pentru că știți prea bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
zece ani și de care atârna un lacăt ruginit, stătea Burkeviț. Era așezat pe scări, cu spatele la mine. Stătea chircit, cu coatele pe genunchi, cu capul în palme. Începui să cobor scările foarte încet și pe vârfuri, neluându-mi ochii de la spinarea lui. Era curbată ca o cocoașă - omoplații îi ieșeau în evidență ca niște obiecte foarte ascuțite vârâte sub stofa foarte întinsă -, și în această gârbovire, în acești omoplați proeminenți citeam și neputință, și supunere, și deznădejde. Apropiindu-mă de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
în această gârbovire, în acești omoplați proeminenți citeam și neputință, și supunere, și deznădejde. Apropiindu-mă de el în tăcere, pe la spate, ca să nu mă vadă, i-am pus mâna pe umăr. Nu tresări și nu-și descoperi fața. Doar spinarea i se gârbovi și mai mult. Tot privindu-i spinarea, îmi mutai mâna, cu precauție, de pe umăr pe cap. Imediat ce-i atinsei părul călduț, simții că se mișcă în mine un simțământ de care m-aș fi rușinat dacă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
și supunere, și deznădejde. Apropiindu-mă de el în tăcere, pe la spate, ca să nu mă vadă, i-am pus mâna pe umăr. Nu tresări și nu-și descoperi fața. Doar spinarea i se gârbovi și mai mult. Tot privindu-i spinarea, îmi mutai mâna, cu precauție, de pe umăr pe cap. Imediat ce-i atinsei părul călduț, simții că se mișcă în mine un simțământ de care m-aș fi rușinat dacă ar fi fost și alții de față. Privind înapoi pe furiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Iag i se făcu rău. Fața lui albă se acoperi de broboane de sudoare, începu să tragă zgomotos aer pe nas, apoi se ridică și se apropie cu gura larg deschisă de fereastră, după care, sprijinit de pervaz și cu spinarea în spasme, începu să vomite. Îmi venea și mie să vomit, motiv pentru care tot înghițeam, dar după fiecare înghițitură îmi simțeam gura din nou plină de salivă. Kitty stătea, acoperindu-și rușinată fața cu mâinile, în timp ce ochiul ei negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
începu să cânte (trăgând după sine pianul și violoncelul). Postat lângă muzicanți și privind sala arhiplină care a amuțit când orchestra a început să cânte, îl căutam din ochi pe Zander. Lângă mine, pianistul își mișca energic coatele, omoplații și spinarea stând pe scaun, cu o carte de note ruptă așezată sub el; apoi se lăsă pe spate, și speteaza murdară a scaunului începu să trepideze. Violoncelistul își pleca fața cu sprâncenele ridicate își lipea urechea de degetul care luneca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
de strâns masa, privi speriată spre bufet, după care se plecă rapid spre Hirghe, spunându-i că și-a terminat tura și că așteaptă jos. Cu mâinile sprijinite de masă și strâmbându-se ca de o rană mortală la șira spinării, Hirghe încuviință cu aceeași silă lenevoasă. 3 După un sfert de oră, noi toți, Nelly, Zander, Mik și eu - eram adunați într-o cameră bine încălzită și cu mobilă în stil vechi în așteptarea lui Hirghe care plecase după cocaină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
și, iarăși, nici o amintire despre eforturile chinuitoare sau despre scara coborâtă, de parcă din cameră am aterizat direct în stradă. Lungi și fără de sfârșit mi se par și mersul prin orașul pustiu în care urlă vântul, și frisonul care-mi scutură spinarea, și zdrențele de aburi, și lanțul auriu al felinarelor care mi se vâră în ochii înlăcrimați și care dispare când clipesc din ochi. Suntem deja la poartă, și iar parcă nimic din cele dinainte n-a fost, parcă m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
așa de tare mi se zbate în mână. Un vânt de gheață gonește pe străduță. În depărtarea pustie, lângă felinarele galbene se vede cum zăpada uscată viscolește pe garduri, pe geamuri și pe acoperișuri. Pierzându-mi respirația din cauza vântului, cu spinarea zgribulită de frig, pășesc disperat; nici nu apuc să ajung la capătul străduței unde începe piața, când simt că am înghețat bocnă. În piață arde un foc. Flacăra lui își flutură în vânt pletele roșcate de un argintiu-roz. Casa din fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
colț văzu vagonetul. Era încă plin pe jumătate cu minereu. Dincolo de acesta, o grămadă de sfărâmături de rocă obturau galeria. Șinele dispăreau sub blocurile de piatră iar Iuliu înțelese că acolo tavanul galeriei se prăbușise. Un fior îl străbătu pe spinare, oare sub dărâmături se afla și minerul care săpase acolo înaintea lui? Totul părea să confirme această ipoteză. Vagonetul rămas acolo, felinarele care probabil arseseră până la epuizarea combustibilului, chiar și coada de lopată ce se vedea ieșind de sub dărâmături. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ajunge în Baia de Sus, mai avea de trecut peste un muncel, o prelungire ca un deget a masivului pe care îl despădureau. Aici, drumul era aproape drept coborând chiar ușor, pentru ca apoi să se arunce abrupt în sus, peste spinarea muntelui. Era o zonă mai lină, care nu solicita nici mașina și nici pe conducătorul său. Acceleră puțin, ca să ridice turația motorului și schimbă viteza într-o treaptă superioară. Eliberă ambreiajul și călcă din nou accelerația. Motorul tuși scurt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
depărtare. Auzise foarte clar și simțise totodată pământul tremurând. Apoi frunzele începură să foșnească, ca și cum cineva sau ceva se venea spre locul unde se afla el. Părul de pe ceafă i se zbârli, în timp ce un frison rece i se scurgea pe spinare. Nu mai avea scăpare. Să fugă, era prea târziu, nu avea nici o șansă să se îndepărteze de locul acela fără ca fiara să-l poată ajunge. Acum era sigur că un urs îi luase urma. Ce, altceva, putea fi? Era singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
șezut. Am încercat singur mai devreme dar n-am reușit. Ce faci? se arătă neliniștit Traian. Nu te ridica, lasă-mă pe mine! Fii pe pace, am mai făcut-o astăzi. Nu se întâmplă nimic. După ce îi aranjă perna sub spinare, Traian arătă spre punga de hârtie pe care o adusese cu el: Tu ce ai voie să mănânci? Cred că orice! Mă îndoiesc, totuși ai suferit o intervenție chirurgicală! La umăr frate, nu la stomac. Chiar mi-a spus doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Nu. Din ăștia nu avem. Ori, poate, n-am auzit eu? se scărpină olteanul în creștet. Ei, lasă! izbucni în râs Cristi. Și atunci ce l-a speriat? Un bursuc ori poate o veveriță? 7 Cămașa i se lipise de spinare imediat ce ieșise din sediul secției de poliție. După răcoarea din pădurile prin care fusese cu agentul Pohoață, căldura de afară îl izbise în moalele capului. Pe cerul fără pic de nor, soarele de vară strălucea puternic la asfințit. Fierbințeala izbucnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
demara o anchetă în adevăratul înțeles al cuvântului. Nu se îndurase, însă, să o facă până acum, dar se gândea din ce în ce mai des la asta. Pe măsură ce mergea, panta devenea mai mare. Începuse să respire greu, în timp ce transpirația i se scurgea pe spinare. Apoi pădurea dispăru din jur. Se afla într-o zonă fără copaci. O răritură se întindea în sus pe coasta muntelui. Dincolo de ea se vedea vârful golaș al muntelui. Defrișarea fusese făcută de ceva timp deoarece printre buturugile albite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]