KorAP: Find »[drukola/base=spion & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...45 46 47 ...107 >

2,663 matches

Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471

SUA în cadrul Pentagonului. Această revoluție influențează uneori în mod decisiv felul în care se desfășoară anumite procese. Structura cărții are la bază principalele componente ale muncii de informații: culegerea, analiza, acțiunile sub acoperire și contraspionajul (sau, cum spun autorii, lupta spionului cu spionul). În cazul fiecăruia dintre aceste aspecte sunt evaluate actualele tendințe de evoluție, eșecurile și succesele în diferite momente din istoria modernă, modul în care se coagulează în final produsul de intelligence și cum evoluează relațiile dintre furnizorii de

[Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
Pentagonului. Această revoluție influențează uneori în mod decisiv felul în care se desfășoară anumite procese. Structura cărții are la bază principalele componente ale muncii de informații: culegerea, analiza, acțiunile sub acoperire și contraspionajul (sau, cum spun autorii, lupta spionului cu spionul). În cazul fiecăruia dintre aceste aspecte sunt evaluate actualele tendințe de evoluție, eșecurile și succesele în diferite momente din istoria modernă, modul în care se coagulează în final produsul de intelligence și cum evoluează relațiile dintre furnizorii de informații și

[Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
clasic, ci și - sau mai ales - pentru promovarea unor interese ale statului, sesizarea și evaluarea unor oportunități strategice de acțiune. În acest sens, este evident, așa cum afirma Treverton, că, „în prezent, cel ce are o viziune adevărată nu este un spion de elită și cu atât mai puțin un satelit impersonal, ci acea persoană pregătită să înțeleagă substanța unor fenomene - un analist”1. Elementul fundamental pe care un analist de informații îl aduce în ecuația de securitate este cel al cunoașterii

[Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
căreia să se concentreze, agențiile adună informații timp îndelungat cu privire la anumiți indivizi și la anumite grupări - motivațiile lor, resursele, interconexiunile, intențiile și așa mai departe. Se impune adesea folosirea unor informatori, care se infiltrează în grupările implicate și operează asemenea spionilor. Este posibil, de asemenea, să fie interceptate comunicațiile sau să fie folosite alte metode tehnice pentru culegerea de informații. De aceea, serviciile de informații sunt deseori implicate în lupta împotriva grupărilor transnaționale. În funcție de regim, implicarea agențiilor poate fi limitată la

[Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
este importantă cunoașterea acțiunilor secrete întreprinse de un guvern străin în scopul influențării guvernului sau societății unei țări. În sfârșit, sfera activităților de contrainformații este determinată de amenințarea reprezentată de activitățile serviciilor de informații ale adversarului. Capitolul 2tc "Capitolul 2" Spioni, mașini și biblioteci: culegerea informațiilortc "Spioni, mașini și biblioteci\: culegerea informațiilor" Începem discuția privind elementele activității serviciilor de informații prin analizarea culegerii datelor brute, care, după ce au fost corelate și analizate, formează baza judecăților și evaluărilor din domeniu. Diversele metode

[Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
de un guvern străin în scopul influențării guvernului sau societății unei țări. În sfârșit, sfera activităților de contrainformații este determinată de amenințarea reprezentată de activitățile serviciilor de informații ale adversarului. Capitolul 2tc "Capitolul 2" Spioni, mașini și biblioteci: culegerea informațiilortc "Spioni, mașini și biblioteci\: culegerea informațiilor" Începem discuția privind elementele activității serviciilor de informații prin analizarea culegerii datelor brute, care, după ce au fost corelate și analizate, formează baza judecăților și evaluărilor din domeniu. Diversele metode de culegere („disciplinele” domeniului informațiilor) pot

[Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
dar într-o măsură mai mică decât aliații britanici, americanii au lucrat cu Kolbe, care, în urma unor călătorii ulterioare la Berna, le-a furnizat peste 1.500 de documente secrete germane. Kolbe a fost probabil unul dintre cei mai mari spioni din perioada războiului în favoarea Statelor Unite 17. În afară de o clasificare a surselor, mai putem realiza o diferențiere a motivelor pentru care acestea furnizează informații. Sursele pot fi mânate de credințe ideologice, etnice sau religioase mai puternice decât legăturile lor cu țările

[Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
general, publicul supraestimează probabil utilizarea sexului pentru a afla anumite secrete și predominarea șantajului ca motiv pentru activități de spionaj, deși posibilitatea de a recurge la șantaj îi poate permite unui ofițer să-și păstreze o sursă care a devenit spion din alte motive, iar ulterior intenționează să renunțe. Chiar și așa, au ieșit la lumină unele cazuri care presupun folosirea seducției și șantajului, în genul descrierilor din romanele de spionaj. De exemplu, în perioada celui de-al Doilea Război Mondial

[Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
în Canada sau Mexic. Alegerile sunt justificate, având în vedere ușurința cu care americanii se pot deplasa în țările respective și numărul mare de americani care fac acest lucru. De exemplu, lingvistul și analistul CIA Larry Wu-tai Chin, mult timp spion în favoarea Republicii Populare Chineze, a efectuat deplasări frecvente la Toronto pentru a primi informații de la sursa lui și pentru a-i înmâna acesteia un film nedevelopat 32. Alte metode clasice privind comunicarea dintre ofițerii de informații și sursele lor, fără

[Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
din 1956, prin care Hrușciov condamna „cultul personalității” al lui Stalin 26. Un alt exemplu este sprijinul acordat de CIA pentru redactarea și publicarea lucrării The Penkovsky Papers, constând într-o relatare, bazată pe materiale, a cazului real al primului spion CIA în Uniunea Sovietică, de la finele anilor ’50 și începutul anilor ’6027. O tehnică asemănătoare constă în utilizarea unei grupări-paravan ca mediu de propagandă. Acest tip de grupări, deși aparent au o largă răspândire, sunt, de fapt, sub controlul unui

[Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
influențarea comportamentului adversarului prin manipularea percepțiilor acestuia. Întrebarea dacă acțiunile secrete fac parte din activitatea de informații este strâns legată de modalitatea de definire a acesteia. Această chestiune va fi reluată în capitolele finale ale cărții. Capitolul 5tc "Capitolul 5" Spion contra spion: activitatea de contrainformațiitc "Spion contra spion\: activitatea de contrainformații" Dintre toate ramurile activității de informații, activitatea de contrainformații este, probabil, cel mai greu de definit. În linii mari, contrainformațiile se referă la datele culese și analizate, precum și la

[Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
adversarului prin manipularea percepțiilor acestuia. Întrebarea dacă acțiunile secrete fac parte din activitatea de informații este strâns legată de modalitatea de definire a acesteia. Această chestiune va fi reluată în capitolele finale ale cărții. Capitolul 5tc "Capitolul 5" Spion contra spion: activitatea de contrainformațiitc "Spion contra spion\: activitatea de contrainformații" Dintre toate ramurile activității de informații, activitatea de contrainformații este, probabil, cel mai greu de definit. În linii mari, contrainformațiile se referă la datele culese și analizate, precum și la operațiunile întreprinse

[Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
acestuia. Întrebarea dacă acțiunile secrete fac parte din activitatea de informații este strâns legată de modalitatea de definire a acesteia. Această chestiune va fi reluată în capitolele finale ale cărții. Capitolul 5tc "Capitolul 5" Spion contra spion: activitatea de contrainformațiitc "Spion contra spion\: activitatea de contrainformații" Dintre toate ramurile activității de informații, activitatea de contrainformații este, probabil, cel mai greu de definit. În linii mari, contrainformațiile se referă la datele culese și analizate, precum și la operațiunile întreprinse pentru a proteja un

[Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
dacă acțiunile secrete fac parte din activitatea de informații este strâns legată de modalitatea de definire a acesteia. Această chestiune va fi reluată în capitolele finale ale cărții. Capitolul 5tc "Capitolul 5" Spion contra spion: activitatea de contrainformațiitc "Spion contra spion\: activitatea de contrainformații" Dintre toate ramurile activității de informații, activitatea de contrainformații este, probabil, cel mai greu de definit. În linii mari, contrainformațiile se referă la datele culese și analizate, precum și la operațiunile întreprinse pentru a proteja un stat (inclusiv

[Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
a contraspionajului este prin intermediul agenților dubli. Ei sunt agenții ce, deși pretind că spionează pentru un serviciu advers, de fapt sunt controlați de către statul pe care se presupune că îl spionează. Este posibil ca ei să fi fost la origine spioni și, ca urmare a deconspirării lor, să fie convertiți în agenți ai țării în care au fost prinși. Sau mai pot fi „falși defectori”, agenți care se oferă să spioneze pentru un serviciu de informații inamic, dar care de fapt

[Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
cazuri, noii agenți trebuiau să-i contacteze pe cei care erau deja în activitate (controlați de către britanici) pentru bani sau alt fel de ajutor. Până la sfârșitul războiului, beneficiind de o anumită șansă, britanicii au reușit să controleze întreaga rețea de spioni germani, interceptându-i pe cei noi la venirea acestora. John Masterman, ofițerul MI5 care a coordonat acțiunea, și-a fixat șapte obiective: • controlarea rețelei de spioni a inamicului; • capturarea noilor spioni infiltrați în țară; • identificarea persoanelor și a metodelor folosite

[Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
războiului, beneficiind de o anumită șansă, britanicii au reușit să controleze întreaga rețea de spioni germani, interceptându-i pe cei noi la venirea acestora. John Masterman, ofițerul MI5 care a coordonat acțiunea, și-a fixat șapte obiective: • controlarea rețelei de spioni a inamicului; • capturarea noilor spioni infiltrați în țară; • identificarea persoanelor și a metodelor folosite de către serviciul de informații german; • obținerea unor informații despre codurile și cifrurile serviciului german; • obținerea unor informații despre planurile și intențiile inamicului prin chestionarea agenților acestuia

[Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
șansă, britanicii au reușit să controleze întreaga rețea de spioni germani, interceptându-i pe cei noi la venirea acestora. John Masterman, ofițerul MI5 care a coordonat acțiunea, și-a fixat șapte obiective: • controlarea rețelei de spioni a inamicului; • capturarea noilor spioni infiltrați în țară; • identificarea persoanelor și a metodelor folosite de către serviciul de informații german; • obținerea unor informații despre codurile și cifrurile serviciului german; • obținerea unor informații despre planurile și intențiile inamicului prin chestionarea agenților acestuia; • influențarea planurilor inamicului prin răspunsurile

[Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
ei: rețeaua trebuia să producă suficiente informații încât să satisfacă cerințele germanilor. În plus, informațiile pe care le producea nu puteau fi combătute prea ușor cu ajutorul informațiilor primite de germani pe alte canale de culegere a informațiilor, inclusiv de la potențiali spioni ce nu fuseseră capturați. (S-a dovedit că aceștia nu existau, dar, desigur, britanicii nu puteau să își dea seama de acest lucru decât în timp; la început au fost nevoiți să presupună că ar putea exista alți agenți despre

[Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
telefonice și telegrafice ce asigurau legătura între oraș și comandamentul forțelor aeriene din Karlshorst. Tunelul a fost construit printr-un efort comun al MI6 și CIA. Din nefericire, George Blake, ofițer superior al MI6 detașat la Berlin, era de fapt spion sovietic. (A fost deconspirat în cele din urmă, arestat și condamnat în 1961.) Blake a participat la una dintre primele întâlniri la care s-au planificat chestiuni legate de tunel și i-a informat pe ruși62. Oricum, cele mai importante

[Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
un an după ce a fost interceptat primul mesaj, după ce se pare că ar fi fost descoperit de sovietici în timpul unor reparații la unul dintre cablurile pe care se montaseră dispozitive de interceptare. La momentul respectiv CIA, neștiind despre existența unui spion sovietic în biroul MI6 din Berlin, a considerat descoperirea sovieticilor ca fiind accidentală. Acum, desigur, putem lua în considerare posibilitatea ca sovieticii să fi „făcut descoperirea” intenționat pentru a-l proteja pe Blake. Este interesant de analizat în ce măsură „captura” din

[Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
de William Colby în decembrie 197468. Analiza contrainformativătc "Analiza contrainformativă" Așa cum am demonstrat prin discuția privind agenții dubli și dezinformarea, protejarea integrității operațiunilor de culegere a informațiilor este foarte greu de realizat și implică mult mai multe elemente decât deconspirarea spionilor. De fapt, este posibil ca mai multe cazuri să fie legate între ele; pentru protejarea sistemului de culegere a datelor împotriva infiltrărilor și dezinformării este nevoie de un birou special de analiză contrainformativă care să joace rolul de memorie a

[Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
a fost penetrat este de a avea acces la o sursă la nivel înalt din serviciul advers (fie un agent în activitate, fie un defector). Chiar și așa, ar fi o chestiune de noroc dacă sursa respectivă ar putea identifica spionii după nume. Acest lucru ar fi posibil numai dacă sursa ar fi direct implicată în dirijarea lor sau ar fi un ofițer de rang foarte înalt din serviciul advers. Cel mai probabil, sursa va putea oferi indicii privind identitatea spionilor

[Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
spionii după nume. Acest lucru ar fi posibil numai dacă sursa ar fi direct implicată în dirijarea lor sau ar fi un ofițer de rang foarte înalt din serviciul advers. Cel mai probabil, sursa va putea oferi indicii privind identitatea spionilor. Pentru a obține rezultate în urma acestor indicii, va fi nevoie de un efort analitic. De exemplu, este posibil să se descopere că inamicul a avut acces la mai multe documente clasificate privind un anumit subiect. Presupunând că informațiile au provenit

[Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
anumit subiect. Presupunând că informațiile au provenit de la un singur agent, se poate revizui lista de distribuire a documentelor compromise și se poate stabili ce oficiali au avut acces la toate acestea. Este posibil și ca sursa să știe că spionul a avut o întâlnire cu coordonatorul său într-un anumit oraș din străinătate, la o anumită dată. Informațiile legate de călătorie pot să indice ce oficiali, dintre cei care au acces la informații deosebite, au fost în orașul respectiv la

[Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]