1,910 matches
-
Marii creatori de artă au fir direct cu Dumnezeu. Nu mai există mari creatori de artă. Pentru că se fărâmițează unul pe altul. Sunt puternice culturile fixate în sinteze. Întotdeauna, nonvalorile și oportuniștii au burdușit arta cu politică. În artă, orice spontaneitate miroase a transpirație. Creația autentică este provocatoare, nu analgezică. Renașterea a reanimat cultura antică. De atunci, altă „ înviere ” nu a mai avut loc. Unele opere „ de artă ” actuale par a fi o vomă a spiritului. În artă, ca și în
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
geografie. Fără ele, intrăm în hăbăuceală. În artă, esența devine coloană. Și du - ne pe noi în ispita ... artistică, amin ! Inima artistului este un soi de amnar. Arta ne împacă necondiționat urbis et orbes. Reziduurile aruncate prin jurnale conving prin spontaneitate și adevăr, mai mult decât lucrările pretențios elaborate. Arta ar putea fi, cu siguranță, un elixir al condiției umane. Arta transformă mizeria cotidiană în libertate spirituală. Marii creatori de artă au tacâm la aceeași masă cu Dumnezeu. În artă e
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de jurnal, căutări înfrigurate ale adevărului prin întrebări, la fel de bâiguitoare ca și răspunsurile) pe care poetul "care se respectă" îl lasă afară, îl consideră nepoetic: moloz, bruioane, bucăți de poze rupte... Forma căutată este informul, importantul se naște din derizoriu, spontaneitatea survine la capătul unei elaborări autone-gatoare. în măsura în care sânt artistice și intelectuale, cărțile nu pot fi decât false. Antiintelectualismul și mai cu seamă antiestetismul sânt deci, principalele trăsături ale 145 atitudinii poetice din "Xilofonul", carte care reia în mod strălucit firul
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
iată, dacă vreți, o imagine a volumului. Fetița Simona adună senzații pentru mai tîr-ziu, frânturi de lume convertite în frânturi de cuvinte. Melodia cântată la xilofon nu e melodie, nu cunoaște armonia și contrapunctul, dar sunetul (al amintirii curate) are spontaneitatea și limpezimea, și imprevizibilul pe care 147 nu trebuie să le cauți într-un recital de pian. Limbajul Monicăi este simplu, lucrurile trec direct în cuvinte: "O cană cu zmeură / ochelari de soare să văd lumina galbenă / ca înainte de ploaie
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
taoiști, ca și unele dintre cele mai importante invenții științifice din lume, cum ar fi praful de pușcă, porțelanul și aliajele metalice. Principiile-cheie ale tuturor artelor chineze, cum ar fi simplitatea și reținerea, echilibrul și armonia și importanța principală a spontaneității creative, provin toate din tao. De fapt, tao este atât de adânc sădit în sufletul chinez, încât până și regimul comunist s-a simțit obligat să abordeze cugetările lui Lao Zi, reinterpretând anumite pasaje din Tao teh ching pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
interactive prin personalizarea discursului său și prin invitația către utilizator să urmărească evenimentele și eforturile depuse de către candidat și echipa sa de campanie, accentul în discursurile sale a căzut pe "noi", dând un sens colectiv întregii campanii. I-a lipsit spontaneitatea limbajului, desi eforturile sale de pregătire au fost notabile. Interactivitatea site-ului și a conturilor sale pe site-urile de socializare este caracterizată prin prezența caracteristicilor tehnice de încurajare, fie și formală sau declarativa, a dialogului reciproc. A oferit link
New Media by IONELA CARMEN BOŞOTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1115_a_2623]
-
pun probleme, echilibrul este asigurat, coordonarea mâini-picioare este învățată, rezultând o motricitate bine organizată pe plan temporal. Copilul acumulează multă abilitate din punct de vedere al coordonării ochi-mâini; poate să țină lingura între police și arătător, deprinzând un bun control. Spontaneitate și mișcare Una dintre caracteristicile esențiale ale gesturilor, mișcării și atitudinilor copilului de vârstă preșcolară este spontaneitatea sa. Orice manifestare contrară, orice tensiune ivită - este expresia dificultăților pe care copilul le are de depășit. La această vârstă, gesturile și manifestările
Învăţare motrică și sociomotrică by Radu Ababei () [Corola-publishinghouse/Science/1290_a_1899]
-
Copilul acumulează multă abilitate din punct de vedere al coordonării ochi-mâini; poate să țină lingura între police și arătător, deprinzând un bun control. Spontaneitate și mișcare Una dintre caracteristicile esențiale ale gesturilor, mișcării și atitudinilor copilului de vârstă preșcolară este spontaneitatea sa. Orice manifestare contrară, orice tensiune ivită - este expresia dificultăților pe care copilul le are de depășit. La această vârstă, gesturile și manifestările sale pot să se realizeze în toată amploarea lor; copilul va experimenta și va continua să-și
Învăţare motrică și sociomotrică by Radu Ababei () [Corola-publishinghouse/Science/1290_a_1899]
-
Copilăria - joc și schimbare socială Schimbarea socio-culturală a societății noastre, modernizarea vieții și a stilului de viață zilnic au avut efecte asupra copilăriei, la copii cu vârste între 8 12 ani. Aceste schimbări nu trebuie înțelese ca o pierdere a, spontaneității, inițiativei, sociabilității pentru că ele încearcă să realizeze un echilibru între relații ca: individualitate-societate, intimitate societate. Baudrilard dă o definiție copilului, el fiind „destinul adultului care nu are voință iar societatea actuală a creat o generație consumatoare de mass media, copilul
Învăţare motrică și sociomotrică by Radu Ababei () [Corola-publishinghouse/Science/1290_a_1899]
-
de antrenor. Din perspectiva antrenorului, sportivul devine un instrument al reușitei. Pe planul formării cognitive Soluția cognitivă constă în „a vedea prezentul sub unghiul viitorului”. Adolescentul își mărește orizontul temporal, trecând peste controlul și stăpânirea reacțiilor sale, fără a compromite spontaneitatea și naturalețea. Când aceste condiții sunt îndeplinite, grupul poate reflecta asupra condițiilor, asupra eficacității acțiunii colective. Adică, plasarea unui punct de vedere operator, implicând tratamentul problemei puse dintr-un punct de vedere rațional. Schimbările la interogatoriul grupului vor porni de la
Învăţare motrică și sociomotrică by Radu Ababei () [Corola-publishinghouse/Science/1290_a_1899]
-
termen englezesc, de understatement - hipoafirmație. Și e greu de stabilit diferența dintre autorul versat, care Își calculează efectele uzînd de procedee Îndelung experimentate recomandate de coduri retorice și cel care descoperă posibilități neîncercate Într un act creator de o mare spontaneitate. Starea de spirit ironică Prezentarea realistă a lucrurilor În stilul unui pozitivism neutru, rece, sec, epurată de vibrația emoțională, de cuvintele sau figurile de stil cu sarcini afective, denotă o anume venerație pragmatică pentru faptul concret și palpabil. Ea poate
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
în acela al dozării ideii-esență, într-o expresie pe cât de scurtă, pe atât de percutantă. Una din observațiile care au cunoscut o cvasicirculație încă din perioada interbelică se referă la stilul eminamente scriptic al prozatorului publicistic (Vianu, Cioculescu). Lipsa de spontaneitate semnifică, și în actul gazetăresc, preocuparea obsedantă pentru rescriere, pentru elaborare meticuloasă și responsabilă, ca expresie a venerației în fața Cuvântului. Referindu-se la "schițele de portret" argheziene, Cioculescu semnalează idiosincraziile pamfletarului, stimulate de percepția sa consecvent-deformatoare asupra unor personaje ale
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
a subiectului în act" și amendează, în consecință, falsul. În esență, observația lui Marin Mincu vizează criza identitară a unui eu poetic vulnerabil în această postură. Mai mult, criticul insinuează că revolta lirică argheziană, lipsită de o reală profunzime și spontaneitate, ar avea un temei laic, trădând "statutul de răspopit al actantului poetic"121. Fără să răstoarne datele problemei, acest unghi de receptare nu pune în discuție negația în sine, ci premisele ei, precum și veridicitatea trăirii poetice. În ceea ce ne privește
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
să vină de la sine. Epuizarea justificărilor oficiale sau ereditare ale existenței, deschiderea vechilor panteonuri spre cele patru zări ale unei spiritualități eclectice, sterila vanitate a vieții publice, sofisticarea maximă a detaliului și pierderea naivităților tradiționale, ecartul tot mai mare între spontaneitățile populare și cunoașterile esoterice toate acestea accelerează căutarea unui coagulant de înlocuire, pentru a împiedica atomizarea generală. Civilizația alexandrină, cea mai strălucitoare și mai puțin consistentă a lumii antice, și-a imaginat că a găsit cimentul, cheia de boltă într-
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
și "solid sprijinite pe real". E verosimil, dar oare, făcând asta, ele nu au înlocuit un catehism cu altul? Adică dogmele și prejudecățile textului tipărit cu cele ale imaginii video? Audiovizualul nu are nevoie să catehizeze pentru a îndoctrina. Primatul spontaneității asupra reflecției, al individului asupra colectivului, prăbușirea utopiilor și a marilor narațiuni, promovarea prezentului pur, retragerea în spațiul privat, glorificarea corpului etc.: între caracteristicile atât de lăudate sau vituperate ale acestei noi mentalități colective, nu există niciuna care să nu
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Lavater, "știința" care susținea că interiorul omului poate fi cunoscut prin exteriorul său. Ea acreditează mutația profundă a ideii de libertate, idealizată odinioară ca domnie a autonomiei (sau subordonare acceptată față de legea universală) și concepută în prezent ca domnie a spontaneității (fiecare fiind pentru el însuși propria lege). Naturalizarea libertății a făcut ca ordinea adevărului să gliseze din universul semnelor în cel al semnalului. Va trebui de acum să se adapteze. Adevărul nu mai este obținut, nici elaborat, este ceva preexistent
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
și repetată). Fiecare vede ceea ce tu pari, dar puțini te simt cine ești cu adevărat"* noile tehnici ale iluziei nu au invalidat sfatul dat de Machiavelli Principelui. Și zâmbetul este o tehnică, obligație de aparență care nu angajează la nimic. Spontaneitatea mediatică, la fel ca geniul, este o lungă răbdare: chestiune de disciplină și învățare. Să nu luăm în râs lucrul acesta. Pe lângă faptul că jocul între "a fi" și "a părea" nu are vârstă, nu greșim, din punct de vedere
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
le suprapune în plan. Surprinderea sincronă a tuturor treptelor, în simultaneitatea lor, devine dezideratul discipolului practicant. Astfel, sincronicitatea spațială, ca asumare a concomitenței lumilor, este recuperată prin sincronicitatea temporală, ca simultaneitate a momentelor parcurgerii lumilor. Astfel, secvențialitatea va lăsa loc spontaneității pure. Devine evident faptul că disocierea între cele două tipuri de reprezentare este legitimă doar metodologic, clasificarea având o miză pur instrumentală, iar interpretarea adecvată urmând să țină seama de dinamica îngemănării celor două moduri de expresie până la identificarea lor
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
ar putea fi descrisă ca intenție ori atenție, ori privire interioară, ori gând, ori emoție, ori trăire. Mobilul, ținta, „locul“ ori „timpul“ „acțiunilor“ interioare constituie reperele ori centrulacestui tip de mișcare. „Viteza gândului“, a trăirii îi conferă mișcării sufletului instantaneitate, spontaneitate. Corpul ne-material sau i-materialal îngerului nu ar putea fi, de aceea, decât circular, având formă sferică. Și aceasta pentru că, interior, îngerul nu face altceva decât să îl laude pe Domnul, bucurându-se de El și împlinind voia Lui, după cum
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
spațiu presupune o dublă dedublare: la ni velul spațiului (prin schimbarea reperului spațial) și la ni velul timpului (prin secvențialitate). Secvențialitatea fără modificarea locului este temeiula ceea ce noi numim devenire. Transformarea, din punct de vedere temporal, a secvențialității în concomitență, spontaneitate, sincronicitate va determina saltul semnificativ de la devenire spre transfigurare ca transmutare și deci ca modificare ce aduce cu sine transcenderea lumii ca spațiu-timp și instituirea prezenței ca legătură cu principiul întemeietor prin mișcarea adecvată a sufletului. Intermezzo Critica lui Robert
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
orizontul nostru subiectiv de înțelegere. Unicitate, continuitate și identitate în spațiu-timp. Căderea în memorie. Stările de conștiință și plasticitatea spațio-temporală. Reevaluarea mono teismului. Capcanele istoricității. III.3 Despre cauzalitate Cauzalitatea de tip cauză-efect și cauzalitatea prin „legătura Unului“. Previzibilitate și spontaneitate. Noi și trupul - recontextualizare. III.4 Despre monoteism ca relație Legătura cu Unul nu este un „obiect“, ci o relație. Unicitate spațială și unicitate temporală. Monoteismul ca relație: fragilitate și disconti nuitate; bivocitatea relației. „Legătura Unului“ și restaurarea omului. Semnificații
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
tip de cauzalitate se regăsește ușor la nivelul formelor vizibilului și, de aceea, este cu precădere exploatat de știință din interiorul multiplului desfășurat ca ierarhie, cauzalitatea prin legătura Unului nu poate fi nici prevăzută, nici măsurată, ea manifestându se ca spontaneitate pură. Atâta timp cât, sub imperiul științei, se va urma și urmări exclusiv legătura de tip cauză- efect, previzibilă și măsurabilă, pentru a controla și explica lumea, legătura cu Unul și cauzalitatea prin această legătură vor cădea în regim secund. La nivelul
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
continuitatea prin atribuirea unei identități separate (și inerente) lucrurilor și ființelor. Astfel, până și Unul va fi trecut în registrul „mnemotehnic“ al reprezentărilor, întoarcerea către el nemaifiind posibilă decât prin dislocarea și resemnificarea tuturor legăturilor multiplului în orizontul deschis de spontaneitatea și imprevizibilitatea reluării legăturii cu Unul. Prin memorie, legăturile multiplului desprins de Unul vor crea iluzia stabilității, a continuității, a „realității obiective“. Această dublare, ca încercare de (supra)impunere a ceea ce a fost în detrimentul lui a fi, refuză, de fapt
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
Altfel spus, interpunerea „acumulărilor“ face imposibilă manifestarea prezenței ca fluiditate naturală, spontană a reprezentărilor. Nu întâmplător, motivul renunțării se regăsește în toate tradițiile religioase. Atingerea simplității prin renunțare face posibile survenirea legăturii naturale cu Unul și surprinderea dinamicii multiplului ca spontaneitate a producerii manifestărilor. Reluarea „trecutului“ prin reproducerea acumulărilor succesive ale memoriei blochează manifestarea ingenuă a clipei prezente. Gestul poate fi plastic descris ca încercare de a dubla trecutul în prezent. La polul opus memoriei, dar funcționând după principii similare, se
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
viitorului“ și deci ca sufocare și obstrucționare a manifestărilor spontane și imprevizibile care survin natural prin legătura simplă și vie a Unului. Proiectulare pretenția de a impune clipelor „viitoare“ vălul legăturilor artificial țesute în „prezent“. Astfel, i se refuză viitorului spontaneitatea și imprevizibilitatea, în vreme ce prezentul este și el blocat printr-o concentrare a privirii în viitor, la fel cum, în cazul memoriei, prezentul este blocat prin „rămânerea“ în trecut. Consecința este pierderea deopotrivă a trecutului, a prezentului și a viitorului, care
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]