5,409 matches
-
noi. Era un adevărat amenokal din Kel-Talgimus și cred că nici un membru al Poporului Vălului nu ar fi reacționat altfel în fața... Se opri văzând-o pe mama sa, care ieșise din peșteră cu un mic ceainic și trei pahare și spuse, în timp ce le umplea: — Unul dintre prizonieri insistă să vorbească cu tine. — Ți-a spus ce vrea? Nu, dar susține că este singurul care poate să rezolve această încurcătură. — Și tu ce părere ai? — Pare sigur pe el și cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
decât să dăm înapoi... Turki Al-Aidieri așteptă ca nepoata sa să iasă din încăpere, îl observă cu atenție pe bărbatul ce stătea în fața lui și, după ce rămase tăcut câteva clipe, ca și cum astfel ar fi vrut să dea mai multă importanță spuselor sale, începu: — Aseară, Sfatul bătrânilor a luat o hotărâre pe care vreau s-o transmiți șefilor tăi... Amed Habaja făcu un mare efort ca să-și păstreze înfățișarea calmă, cu toate că îi simțea inima bătând cu putere și mâinile tremurând vizibil. — Noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
nici un „de acum încolo“. Ce vrei să spui cu asta? se alarmă celălalt. — Că Sfatul bătrânilor a luat o hotărâre, și când imohagii iau o decizie, nu mai dau înapoi... Din nou făcu o lungă pauză pentru a-și sublinia spusele: — S-a terminat cu raliurile pe teritoriile noastre, conchise. — Care teritorii? — Toate cele în care trăiesc comunități tuarege. — Bine, dar îți dai seama ce spui? — Desigur. — Există comunități tuarege în cel puțin douăsprezece țări africane. — Știu. Egipteanul nu putu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
muri - răspunse tuaregul cu un calm desăvârșit. Tu ai avut mai mult noroc. Nu este drept. Dacă nu ți se pare drept, ne întoarcem și te schimb cu altul... - Gacel Sayah făcu un gest cu mâna, vrând să întărească cele spuse. - Sunt sigur că vreunul dintre ei o să accepte. Gândește-te, dar hotărăște-te repede, că n-am timp de pierdut. — Doamne Dumnezeule sfinte! Unde este Pino? — Liber și cred că la ora asta zboară spre Italia. — Cât a plătit pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
să luăm apa pe care-a adus-o elicopterul. Dacă au omorât prizonierii, le-a rămas destulă acestor lepădături. — Or să ne aștepte la fiecare cotitură. Bănuiesc că da. — Și s-au dovedit a fi niște trăgători grozavi, iar după spusele lui Mendoza au și puști cu lunetă. — Așa se pare. — Câte peșteri ar putea fi aici ? — Cine știe, dar dacă munții ăștia s-au ridicat datorită unei erupții vulcanice cu mult timp în urmă, s-ar putea să fie multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Ce vrei să afli? —Informații despre el, sper, am spus plină de speranță. Dar principalul lucru care mă interesează este această femeie care lucrează pentru el, pe nume Laura Archer. I-am dat câteva amănunte despre misteriosul loc de muncă. Spusele lui Tim s-au adeverit și Anne-Marie m-a întrerupt la jumătate. —înțeleg că nu știi prea multe despre consultanța managerială, a spus ea. Așa este... —OK. Ce fac ei este să se ducă la companii și să-i sfătuiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
pe mine ca și cum ar fi crezut că, dacă se holbează îndeajuns de mult, mă poate face să dispar prin evaporare. —Și de ce a venit domnișoara Jones să te informeze? a întrebat. Cu siguranță că a avut un motiv. Sarcasmul din spusele lui probabil trebuia să mă facă să albesc și să mor. în schimb am încercat să par înfloritoare. —L-am văzut cum a murit, am spus, și dintr-o coincidență, la fel și soția ta. E bine că avem ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
și sub pielea de sub ei, care sângera ușor. Mănușile mele arătau de parcă le dădusem prin răzătoare și nici mâinile nu-mi erau într-o stare mai bună. Aveam diverse alte vânătăi și julituri pe umeri și pe genunchi și, după spusele lui Nat, spatele meu era un apus de Turner. Nici unul din noi nu își pierduse cunoștința. Nu auzeam nici un țiuit în urechi, iar pupilele noastre nu erau neobișnuit de dilatate. Nu eram zdruncinați. Asta însemna că nu aveam nevoie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Rămân o mulțime pe de lături. Cu ăștia avem noi de a face și știți foarte bine că ne dau destul de furcă. Deși era clar că Pop nu era de acord cu raționamentul lui Cristi, trebuia totuși să admită că spusele acestuia erau logice. Într-adevăr, nu puteai ști niciodată când și nici dacă infracțiunile se produceau. Numai că munca lui de prevenție se dovedea acum inu tilă. Îi plăcuse să creadă că localitatea sa era atât de liniștită numai și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ce au scăpat nevătămați, atât de puțini încât nici nu ne mai amintim când s-a întâmplat asta ultima oară. Înțeleg că pârâul ăsta este un fel de graniță a împărăției sfinte, se făcu Cristian că nu bagă în seamă spusele fetei. Nu-i nimic sfânt aici, dimpotrivă, mai degrabă locul este blestemat. Vorbeai de zei, nu mai pricep nimic. Și cum ai vrea să-i numesc? Diavoli, spirite? ridică din umeri Ileana. Așa le spunem noi dintotdeauna. N-are nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
faci una ca asta? o certă el pe Ileana. Vorbești prostii! Ai îmbătrânit dumneata de tot și ai uitat. Știi bine că se întâmplă și mai ales știi și de ce. Cearta celor doi luase sfârșit. Bătrânul rămăsese tăcut, cumpănind cele spuse de ea. Cristian îl privea uimit, întrebându-se dacă nu cumva moșneagul este cel pe care îl căuta. Nu se înșelase în privința faptului că sunt urmăriți. Instinctul lui se dovedise încă o dată că funcționa fără greș. Într-adevăr, pe urmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
spate. Dumnezeul creștin de ce nu-l distruge pe diavol? întrebă Ileana ca și când nu auzise nici un cuvânt din cele rostite de Cristian. Din același motiv pentru care zeii tăi nu fac nimic împotriva vâlvei. Întrebarea ta nu face decât să întărească spusele mele. Stă în puterea lui Dumnezeu să-l facă pe Michiduță să dispară, dar una ca asta nu se întâmplă. De ce? Doar El a creat lumea, implicit și pe diavol, la fel cum poate să pedepsească și să-și distrugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Să știi că numai păzitorii pot percepe tremurul acesta. Pentru toți ceilalți, bestia se mișcă tăcută, fără să fie simțită de nimeni, adăugă moșul cu glas scăzut. Toma se mulțumea să asculte fără prea mult interes. Lua numai act de spusele lui Moș Calistrat fără să-și facă nici o grijă. Gustul iute de tutun prost îi irita mucoasa bucală. Strivi țigara de bușteanul pe care stăteau așezați, ștergându-și firișoarele de tutun care i se lipiseră de buze. Bătrânul fuma mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
oară, vâlva fusese închisă de tatăl lui, el nu făcuse asta niciodată și era clar că nici nu știe cum s-o facă. Atunci au intervenit zeii. Parcă spuneai că nu intervin niciodată. Te-au adus pe tine, ignoră ea spusele lui Cristian. Crezi că sosirea mea aici se datorează lor? Fără îndoială. Și, bine au făcut, altfel nu te-aș fi cunoscut niciodată. Dacă lucrurile stau într-adevăr așa cum spui tu, odată cu sosirea mea aici, Calistrat își vedea planul dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ne punem la adăpost fără întârziere. Cel mai bine este să intrăm în mașina mea. E etanșă, am verificat eu, perso nal, acest lucru. Olteanul rămase pe loc, zguduit de ceea ce auzise. Stătea în fața lui Godunov, cu batista pregătită. Dacă spusele acestuia erau adevărate, soarta șefului său era pecetluită. Acesta era motivul pentru care omul pe care tocmai îl arestase le dăduse cheia atât de repede și îl trimisese pe Pop acolo fără remușcări. Desigur că mai exista varianta ca prizonierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cucul din perete anunța scularea de dimineață, cînd băiețelul tresărea năuc din somn. SÎnt trecute numele birjarilor, numele vecinilor pe care-i condusese pînă la poartă, portretul domnului Învățător și vorbele adresate de acesta noii mame a băiețelului, povețele preotului, spusele celor rămași la hotarul satului, cînd el le-a mai făcut odată cu mîna În semn de rămas bun. Nu cred că lipsește ceva, n-a scăpat nimic; nici priveliștea drumului, nici nuanța cerului, iar inventarul gospodăriei lui Marko era Înșirat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
În fruntea căreia se va afla Ben Haas (după unii fiiind vorba de cinci persoane, după alții de șapte) Își constituise drept țel infirmarea dilemei prin varii exemplificări Încît „Însăși vina trăirii lirice“ trebuia subordonată unei morale viguroase, care, după spusele lui Franckel, se Întemeia pe tradiția iudeo-creștină, pe precepte talmudice, pe Kant, pe Spinoza și Kierkegaard, fără a exclude Însă unele „premise anarhiste“. Dacă Îl vom fi Înțeles bine pe Franckel, acest „riguros imperativ moral“ (citatul e din Ben Haas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
sînt mult prea rare - căci după unii ar fi cam treizeci și șase În toată lumea - puțini sînt cei care pot distinge acea diferență. Căci pentru cei mai numeroși Aparența este totuna cu Plenitudinea“. Chipul lui Jeshua Krohal radia, căci În spusele Maestrului Își descoperea aievea gîndul tainic, gîndul său călăuzitor, cum că toate pe lume erau părelnice și se aflau pe muchie, Între Plenitudine și Aparența plenitudinii, și că, deci, nimănui nu-i era dat să judece ce era una și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
anului o mie opt sute nouăzeci și patru, mai Întîi În revista Hai, În ebraică, iar la Începutul anului următor să fie tradus În germană sub formă de carte. Cartea a fost primită unanim de exegeți, toți descoperind În ea, după spusele lui Franckel, Plenitudinea. Doar tînărul Bialik (cunoscut mai tîrziu sub numele de Haim Nahman), analizînd riguros cartea, va desluși mîna Maestrului „care Încercase să salveze parabola de găunoșenie“. Această critică a lui Bialik va avea următoarea consecință: În postfața noii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
la iveală. Cartea pe care „hiene nesătule, cum Îi numește Delevski, au folosit-o În scopuri mîrșave - Dialog În infern Între Montesquieu și Machiavelli sau Politica lui Machiavelli În secolul al nouăsprezecelea scrisă de un contemporan - este, fără Îndoială, după spusele lui Rolland, una dintre cele mai pertinente Îndreptare scrise vreodată pentru uzul personal al dictatorilor moderni, ori pentru cei care doresc să devină, iar după Norman Kohn va prefigura cu o luciditate necruțătoare totalitarismele secolului douăzeci. „Tristă nemurire“, va adăuga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
lui Vasile a Luchii (Vasile Luca Bârgăuanu). Satul era așezat pe malul drept al pârâului Dunavăț, pe stânga erau puține case. în jos, satul se întindea până la curtea lui Sterian”. Constantin M. Boca și Vasile M. Boca spun că „din spusele părinților și a altor oameni bătrâni, vatra satului ar fi fost cam pe unde trece astăzi șoseaua peste pârâul Dunavăț, pe unde locuiește familia Iacobeanu, preotul Cadar și familia Pușcuță. Unele aprecieri și precizări despre întinderea satului, cât și despre
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și anii, ceea ce nu scade cu nimică importanța mărturiilor sale care au o deosebită valoare documentară. Părerea că biserica din Lunca a fost adusă de la Filipeni - Slobozia în 1840 se sprijină, potrivit celor consemnate de Gheorghe (Ghiță) D. Iacobeanu, pe spusa celor bătrâni și după o corespondență găsită în arhiva bisericii, lucruri notate de preotul Gh. Chirilă. Pentru edificarea cititorului transcriem raportul preotului Gh. Chirilă din 1893: „Domnule Ministru, Subsemnatul George Chirilă din secția Lunca, comuna Filipeni, conform ordinului Domniei Voastre
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
prevăzut suma de 100 lei pentru întreținerea personalului de serviciu și a bisericii și se plătește regulat; 7. Studiul ce am făcut este seminarul, absolvit în anul 1873 la Seminarul de Huși, după cum probează atestatul nr.686; 8. Biserica, după spusa oamenilor mai bătrâni, este mutată din o cătun Slobozia - Filipeni și este făcută din lemn, cam pe la anul 1840 și că totdeauna a fost biserică, unde a fost și este reședinșa comunei Filipeni (?); 9. La această biserică este epitropie în
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
păstoririi sale. Despre părintele Cadar, ca om, pe care l-am cunoscut chiar din primii ani de liceu și de la el am învățat atâta limbă latină cât am știut și mai știu, pot spune, combătând toate răutățile care s-au spusă despre el, că era un om cult, de o cultură clasică rafinată. Până la el, nu a fost preot în Filipeni - Lunca și nici în altă parohie ortodoxă, de asemenea profunzime în cunoaștere și, la drept vorbind, nici n-ar fi
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
în cadrul cărora s-a dezvoltat satul Lunca, comuna Filipeni, raionul Bacău, regiunea Bacău”, întocmit de Olimpia Bădăluță, Toader Gheorghe Boca, în vârstă de 90 de ani în 1960, lasă mărturie scrisă cu mâna proprie (10 pagini) care confirmă ceea ce au spusă și doftoroaiele satului: „Din lipsă de tratament medical, sătenii se tratau cu legături din buruieni de leacă și descântece băbești. Pentru ursit se întrebuința strânsul frigărilor, pentru boala cu numele lingoare se întrebuințau buruieni ca: iarba lui Tatin, iarba mare
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]