1,895 matches
-
personajele sunt urmărite simultan de două camere de filmat care ulterior se înmulțesc. Retururile temporale capătă forma unui flash-back, scriitorul intercalând de multe ori fragmente de dialog din trecut în planul prezentului: ,,Împăratul Anisie îl mai întrebă odată: «E departe stâna?» Și Dumnezeu îi răspunde: «E tare departe...» Anisie continua să tacă zâmbind. Ștefan îl privea cu intensitate, rugător. Dacă există vreo întrebare cu adevărat justă, vorbi el din nou după câtva timp, o întrebare care trebuie pusă, apoi aceasta este
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
rugător. Dacă există vreo întrebare cu adevărat justă, vorbi el din nou după câtva timp, o întrebare care trebuie pusă, apoi aceasta este: cum ți se arată dumitale Dumnezeu» [...] Anisie zâmbea într-una. «Vin și eu cu d-ta la stână, spune Împăratul Anisie. Am să te petrec până la stână. Îți mai țin de urât pe drum.» «Vino, spune Dumnezeu [...]» «... Și totuși, vorbi Ștefan târziu, credeam că aceasta era întrebarea justă, întrebarea pe care trebuia să ți-o pun de când am
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
el din nou după câtva timp, o întrebare care trebuie pusă, apoi aceasta este: cum ți se arată dumitale Dumnezeu» [...] Anisie zâmbea într-una. «Vin și eu cu d-ta la stână, spune Împăratul Anisie. Am să te petrec până la stână. Îți mai țin de urât pe drum.» «Vino, spune Dumnezeu [...]» «... Și totuși, vorbi Ștefan târziu, credeam că aceasta era întrebarea justă, întrebarea pe care trebuia să ți-o pun de când am călcat a doua oară pragul casei d-tale. [...]» «Și
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
Ștefan târziu, credeam că aceasta era întrebarea justă, întrebarea pe care trebuia să ți-o pun de când am călcat a doua oară pragul casei d-tale. [...]» «Și pe urmă? Întrebă Răzvan. Pe urmă?!...» «Împăratul Anisie îl petrece pe Dumnezeu la stână. [...]»”( vol.II, p.64) Paragrafele din acest fragment delimitează două planuri distincte: un prezent al narațiunii și un trecut care este adus în prezentul narațiunii prin puterea evocatoare a personajului principal. Povestindu-i copilului său întâlnirea cu Anisie, Ștefan retrăiește
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
emoții), s-a dat „raportul vieții” de până atunci, după care s-au făcut fotografii, schimburi de adrese. Apar foarte puțini (50) în fotografii de grup pentru că o parte plecaseră la izvorul din pădurea Daja, unde mai era și o stână, pentru a petrece în continuare în cântec și voie bună, animatoare fiind Licuța (Margareta) Popa Basoc, surorile sale și Costică Petroni. Grupurile s au reunit acolo mai multe ore, întâlnirea încheindu se seara târziu. N-au fost absolut nici un fel
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
morții în chip condiționat: să promită în locul ei un zălog, adică o ființă trăitoare în Marele de Sus. Se vede nevoită să-l sacrifice chiar pe Dumuzi, soțul ei, zeul-păstor. Este de bănuit că, potrivit acestei convenții, au năvălit la stînă duhurile rele. Varianta a doua a morții, cea babiloniană, arată încă o dată, prin Iștar, că moartea este atotbiruitoare și că poate fi, cel mult, păcălită. Împotriva ei sunt eficiente doar leacurile miraculoase: burduful cu apa vieții (în mitul babilonian la
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
varianta în discuție, se numește Ciobănașul; celălalt joacă rolul păstorului bogat și gospodar, asemenea lui Dumnezeu din exemplele anterioare. Se resimte oarecare tautologie în onomastică: Mircea (din Mircea Ciobănașul), dincolo de radicalul mir, pare un (pre) nume consacrat pentru viața de stînă. Celălalt poartă cu discreție semne care încă îl mențin în anonimat: Cu cămașa ca tina, Cu pielea ca zăpada. Mai criptice sunt cele trei versuri care urmează: Cu cîrligul supt genunche, Cu căciula subsuoară, Săvăi cu gluguța goală. Partea narativă
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
său și din nou s-a îngrijit de țara sa. S-a împrăștiat pîcla de la ferestre și ceața a ieșit din casă. Altarele a fost din nou rînduite pentru zei, altarele au fost pregătite pentru bușteni. A trimis oile la stînă și vitele mari în țarcuri. Mama avu grijă de copilul său, mioara de mielul ei, vaca de vițelul ei. Tot așa, Telepinus s-a îngrijit de rege și de regină și le-a hărăzit viață îndelungată și putere. Telepinus a
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
vru să alerge, nu mai era așa de iute la fugă. Iar jivinele se îndepărtară toate”. Nici oile n-au vrut să-l mai recunoască pe păstorul din povestea folclorică amintită. Cînd stăpînul, iubit pînă atunci, s-a întors la stînă cu o mîndruță adusă de la horă, turma toată s-a transformat într-un stol de lebede și a zburat. Asemenea exemple, alături de toate celelalte semnalate încă de la începutul acestor rînduri, pledează din nou în favoarea apropierii Mioriței de izvoarele ei mitice
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Că eu că mi-și d-am Doi berbeci d-oceș, În coarne s-or trozni, Mi-ț-or zdrîncăni, În fluiere li-oi zîce Și oile s-or strănge, Șî eu li-o purcede P-un picior de munte, La stîna bătrînă, D-înde iarba-mi crește, Jos îmi putrezește, Șî ti-oi veselește!. Într-o variantă, Dunărea este aceea care se mînie pe ciobanul orgolios și mîndru de berbecii lui năzdrăvani: - Dalb di-un păcurar, Nu țî-i țîie frică Că
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
fie curat în vestimentație, ca și în cuget, să se mențină, cu perseverență, la distanță față de obiceiurile lumești. Romulus Vulcănescu supune comentariului pertinent și credibil, în Etnologie juridică, un bogat material de viață păstorească privind statutul sever de viață de stînă. Orice nesocotire se pedepsește aspru chiar în interiorul breslei. În mod paradoxal, oaia pare a fi stăpîna locului, nu păstorul. Laptele, se pare, era elementul magic destinat să întrețină atmosferă mitică, să-i unească pe toți, în primul rînd păstorul și
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
dezvălui surprize. O pistă promițătoare de discuții (cum am și făcut-o cu alt prilej) o constituie tema obiectelor păstorești, fluierul, gluga, bota. Banalități, s-ar crede, utilități din inventarul gospodăresc. Dar și Dumuzi avea asemenea lucruri în dotare, în stîna sa de pe plaiurile cerești ale lui Anù, regele zeilor sumerieni. „Nuditatea zeițelor, observă un autor avizat, este un instrument al morții”. Ceea ce se confirmă perfect în conflictul Inanna-Ereșkigal. Se poate reține și un pasaj mioritic din Luduș (ca multe altele
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
să dea, drept pedeapsă, toate ouăle înapoi la copiii păgubiți Oare pot uita plăcintele poale-n brâu, alivencile, vărzările, plăcintele cu bostan, dulcețurile din toate fructele, compoturile și zacuștile și altele, bunătăți puse pentru iarnă. Sau când venea tata de la stână cu câte un caș uriaș, își sufleca brațele, se spăla bine cu mult săpun de casă și, tacticos, se apuca să așeze cașul pentru iarnă la putină! O cană de moare de varză de-a lui făcea cât un imperiu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
vină cât poate de repede pregătit de drum să însoțească un oaspete de vază spre mânăstirile din codrii Olteniei. Grabnic își luase desaga și încălecase asinul căpătat acum un an de pomană de la niște ciobani cărora le sfințise agheasmă la stâna din munte. Într-un ceas, coborând din deal și bolborosind rugăciunile panihidei când trecea prin Valea Voievozilor, „pentru ca Domnul Dumnezeu să-i pomenească pe voievozii acestei țări, tăiați sau netăiați, pe fiecare după numele său, căci eu nevrednicul nu-i
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de Dunăre și la 15 kilometri de frontiera valahă. Intrarea văii Cernei nu e mai mare de 1 000 de metri; se văd aici câteva podgorii, câmpuri de porumb, pajiști, sătucul Petineska și, ici și colo, pe coasta munților, câteva stâne. Strunga se strâmtează curând, poalele munților se reunesc și nu lasă loc de trecere decât râului; Cerna sare peste blocurile care îi îngreunează cursul; drumul ce șerpuiește cu greu pe rampe n-a putut să-și croiască o ieșire decât
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
propriu-zisă de învățare. Corelarea cunoștințelor în cadrul aceluiași obiect la diferite clase și între obiectele predate în aceeași clasă se realizezază pe tot parcursul lecțiilor. De exemplu, la clasa a II-a, în cadrul lecției de limba română cu titlul „Lupul la stână” vom face corelarea cunoștințelor cu cele însușite de elevi despre animalele sălbatice la literatura pentru copii din clasa I, în lectura „Căciula din blană de lup” . Vom realiza o aprofundare a cunoștințelor în lecția de predare - învățare la cunoașterea mediului
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]
-
și apoi veneam acasă cu sânul încărcat de covrigi, mere turture, nuci poleite, roșcove și smochine din pomul mortului, de se încrucea tata și mama când mă vedeau cu dânsele. Și ca să mă scape de belea, m-au trimes la stână în dumbrava Agapiei, lângă podul Cărăgiței, unde erau și oile noastre, să șăd acolo până s-a mai potoli boliștea. Însă peste noapte a și dat holera peste mine și m-a frământat și m-a zgârcit cârcel; și-mi
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
cârcel; și-mi ardea sufletul în mine de sete, și ciobanii și baciul habar n-aveau de asta, numai se întorceau pe ceea parte în țipetele mele și horăiau mereu. Iară eu mă târâiam cum puteam până la fântână în dosul stânei, și pe nimică pe ceas beam câte un cofăiel întreg de apă. Pot zice că, în noaptea aceea, la fântână mi-a fost masul și n-am închis ochii nici cât ai scăpăra din amnar. Abia despre ziuă s-a
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
bătrânețea lor. Lică s-a ținut de cuvânt și nu mai făcea treabă duminica. Lucra cât să nu-l vadă lumea, dar parcă satul nu știa. Ce nu știe satul. Dealul începuse a se îngălbeni, iar badea Eugel își strângea stâna. Lumea își lua oile acasă iar femeile se pregăteau de țăsut și de tors. Fetele cele mari ale lui Lică, tăcute ca două fecioare, mergeau la apă. Nu salutau, nu erau salutate, ei nu existau. Nici măcar umbra. Însă în acea
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
se nasc stele pe bolta senină - Pieptul de dor, fruntea de gânduri ți-e plină. Nourii curg, raze a lor șiruri despică, 160Streșine vechi, casele-n lună ridică, Scîrție-n vânt cumpăna de la fântână, Valea-i în fum, fluere murmură-n stână. {EminescuOpIV 101} Și osteniți oameni cu coasa-n spinare Vin de la câmp, toaca răsună mai tare - Clopotul vechiu împle cu glasul lui sara, Sufletul meu arde d-iubire ca para. Ah! în curând valea și satu-amuțește, Ah! în curând pasu-mi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
buciumul sună cu jale, Turmele-l urc, stele le scapără-n cale, Apele plâng, clar izvorând în fântâne; Sub un salcâm, dragă, m-aștepți tu pe mine. Scârțâie-n vânt cumpăna de la fântână, Valea-i în fum, fluiere murmură-n stână Și osteniți oameni cu coasa-n spinare Vin de la câmp; toaca sună mai tare, Clopotul vechi împle cu glasul lui sara, Sufletul meu arde-n iubire ca para.” Ascult surprins. Ce te-a apucat, dragă ieșene, să-mi reciți „Sara
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
pună pe gînduri: Încotro călătoresc, fără bilet, ciulinii? Fără această mică și glumeață schimbare a scenei, pustietatea n-ar fi nici atît de grăitoare și nu ne-ar deveni nici atît de familiară. deal fără turme - cojocul ciobanului paznic la stână Avansarea cojocului pe post de paznic perturbă atmosfera pustietății și, prin această ironică transfigurare a unui lucru, ne face să simțim mai acut părăsirea locului. Modul glumeț de a face din cojoc paznicul stînei este mai curînd unul de a
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
fără turme - cojocul ciobanului paznic la stână Avansarea cojocului pe post de paznic perturbă atmosfera pustietății și, prin această ironică transfigurare a unui lucru, ne face să simțim mai acut părăsirea locului. Modul glumeț de a face din cojoc paznicul stînei este mai curînd unul de a pune un accent suplimentar pe faptul că acolo nu mai e nimic de păzit În afara unei mohorîte tristeți, că acel cojoc e doar un lucru abandonat și inutil, că peste toate s-a-ntins
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
e ca o lucire de flacără sau ca steaua Câinelui lui Orion, care arde, rău prevestitoare, în cerul verii; iar scutul i se vede de departe, luminând ca luna, sau, într-alt loc, ca o flacără aprinsă undeva la o stână singuratică din munți, văzută din larg de corăbierii pe care furtuna îi târăște pe mare, departe de ai lor. Străbate aici, fără o relație nemijlocită cu contextul, toată durerea acelor oameni răzlețiți de atâția ani de casele lor, și mai
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
fericit și al pălmașilor osteniți; culesul unei vii, în cântece și dansuri; o turmă de vaci și de boi ieșind la păscut de-a lungul unui râu, atacată de un leu care 149 omoară un taur și-l mănâncă; o stână mare de oi, într-o vale, cu staule, pajiști și colibe; bătătură mare pe care dănțuiesc, meșteșugit, tineri și tinere, când în cerc, când pe două rânduri, față în față. Totul mărginit de marele râu Ocean ce înconjoară Scutul și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]