1,294 matches
-
sau bună grea sau ușoară, falsă sau adevărată, ea ne-a trezit, pe lângă gustul lecturii, curiozitatea vastă și nesăturată a îndeletnicirilor spirituale. Iată de ce cuvine să sărbătorim din când în când cu o aducere-aminte acea carte, poate naivă și banală, stângace, nefirească și absurdă, pe care am devorat-o cu o lăcomie într-o zi îndepărtată a copilăriei.” Alexandru Philippide 768. „Toate cărțile din lume, de când lumea, câte-au fost, Minunatul meu prieten le cunoaște pe de rost. Tot ce mintea
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
rând, pe de altă parte. Ca un nou Platon, maestru al unei maieutici creștine de astă dată, preotul din scenariu, care nu este altul decât părintele Cleopa însuși, se folosește de întrebările adesea incriminatoare ale sectantului, dar și de observațiile stângace ale creștinului ortodox, pentru a limpezi în termeni mai mult decât accesibili pentru toată lumea, probleme controversate de Dogmatică. El construiește în felul acesta, un adevărat manual de Catehism Ortodox, care ne oferă într-un vocabular simplu și relevant noțiuni despre
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
persoane. Persoana care suferă de fobie socială consideră că opiniile negative ale celorlalți pot fi cauzate de faptul că pare anxioasă (de exemplu, se înroșește, transpiră, tresare, tremură), afirmă sau face un lucru pe care ceilalți îl consideră jenant, pare stîngace sau comite o greșeală. De asemenea, unii cred că remarcele critice s-ar putea datora unui anumit aspect legat de înfățișarea sau comportamentul lor. Printre situațiile temute se numără vorbitul în public (inclusiv oferirea unor indicații și efectuarea unor prezentări
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
Lee chiar de Regele Mihai. Ea ne înfățișează un tânăr sociabil, dezinvolt în raporturile cu femeile, chiar curtenitor, ceea ce sugerează că își depășise timiditatea adolescentină, vorbitorul unei limbi franceze fluente. E o altă imagine decât aceea de tânăr taciturn și stângaci, desprinsă din relatările lui I. Mocsonyi-Stârcea sau altor apropiați. Poate că aceasta era imaginea pe care Mihai o avea despre sine, ori poate că în afara cadrului rigid al Palatului, dezvăluia o altă fațetă a personalității sale. Erau manifestări mai libere
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
scoale. Ușor și curat, fără bănuială. Un dobitoc nărăvaș și atâta tot. Acum ai să mă Întrebi de unde știu cine ești. Că ești femeie se vede, domniță. Orice om cu ochii În cap vede... Simeon se Înclină cu o curtenie stângace care-o făcu pe tânăra fată să zâmbească și să roșească până la rădăcina părului. — Dar Maica Domnului mi-e martoră că nu știu cine ești. Ceea ce știu este că ești de neam mare, domniță. Cine s-ar fi ostenit altfel să te
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
insolit este însuși demersul central al poeticii mele de azi. A.B.Când și unde ați debutat? Ce a urmat? Am debutat în 1958, în primul an de apariție al revistei "Luceafărul". Eram pe atunci student la Arhitectură. Două poezii stângace, în vers alb. Debutul în volum a fost abia în 1964, cu un volum în colecția "Luceafărul", volum tarat parțial de unele din poncifele epocii (șantierele, zborul în cosmos, etc.) și în rest destul de slab. Odată făcute aceste concesii moderate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
mod deosebit, ca poet, m-a format Tudor Arghezi între 1959-1965 pe când îmi petreceam vacanțele la București și-l vizitam întotdeauna cu câte un nou caiețel de poezii. El mi-a înlesnit și prima publicare în "Luminița" cu o imitare stângace și grosolană a poeziei "Zdreanță" (titlul "poeziei" mele era "Firuleț...). În 1977 am avut ocazia să-l fi cunoscut prin Vasile Copilu-Cheatră pe Salvator Dali care mi-a marcat în mod deosebit imagistica și penetranta dragoste pentru metaforă, anaforă și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
conservare a mesajului propriei lor religii 3. Călătorii din secolul al XVII-lea în Persia, ca acel „neguțător francez”, cum îi spune Odobescu lui Jean-Baptiste Tavernier, înregistrează popularitatea acestor cărți folosite de preoții zoroastrieni din Kerman, „pline de imagini mici, stângace, reprezentând modul în care păcatele omului vor fi pedepsite în infern”4. Încercările lui Hasdeu sunt cu atât mai relevante cu cât semnificația spațiului literar persan sau iranofon pentru cercetările autohtone de folcloristică a devenit în general un loc comun
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Jung, el investighează semnificația mistică a arhetipurilor (urbilder) pentru psihicul uman și pentru expresiile aparent profane ale culturii. Cu câteva decenii în urmă era încă posibil să respingi miturile vechilor culturi populare sau ale populațiilor primitive ca pe niște încercări stângace de a explica științific lumea sau ca pe o pură poezie „lipsită de sens”. Cele două puncte de vedere sunt, firește, insuficiente și nici nu se pot completa reciproc. Am început tot mai mult să înțelegem miturile ca pe elementul
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
său nume”! O victorie din care, se pare, În profunzimea reflexelor sale politice, nu a Învățat prea mult, dovadă că a părăsit puterea cu un act care a stârnit oprobriul tuturor, un act pe care l-a revocat el Însuși, stângaci și penibil, și care se lega Încă o dată, profund nefericit, de venirea și crimele minerilor din ’90 și ’91 - grațierea, contramandată, a „șefului charismatic al lor”, Miron Cozma. Am insistat asupra „destinului politic” și pentru faptul, invocat mai sus, că
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
s-a complicat din reacții fizice În reflexe și reacții și judecăți mentale - este greșit. Bineînțeles că era greșit, dar... față de ce?! A, sigur, mi se va spune, față de realitate! De acord, Îmi spuneam eu În sinea mea și uneori, stângaci și imprudent, o spuneam și cu voce tare -, dar de ce realitatea asta, se pare marea voastră autoritate, de ce ea este atît de... cum să spun?, de... fugace, de schimbătoare, de nesigură de ea Însăși, asemenea cuiva care a făcut o
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
-o, a probabilului. Și, de intrat - dacă am intrat! -, nu am făcut-o definitiv și foarte bine niciodată! Și cum un Înțelept nu regretă ceea ce nu-i stă În posibilități, nici eu nu regret această „imperfecțiune de adaptare”, această proastă, stângace și uneori umilitoare așezare În rândul celor care „conduc” și care au „autoritate”. Apropo de această noțiune, a autorității, noțiune care se confundă În mintea majorității oamenilor cu „autoritatea socială” și cu diversele ei fețe, eu din pubertate am deosebit
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
puberală, prin glorie - deoarece despre ea vorbim acum! - voiam să devin mai „interesant” În ochii femeilor și mai ales În ochii acelora care, pentru mine, aveau, cum o spuneam mai sus, o indicibilă autoritate și care păreau de neatins pentru stîngaciul, Împiedicatul și extrem de timidul tînăr care eram. Dar... vroiam și să mă răzbun, să pătrund victorios În cetatea „lor, În reduta lor”, ca’ntr-un război medieval, În ciuda „lor”, a asprelor lor reguli, iar victoria mea să fie atât de definitivă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
care au făcut posibilă România. Această „zdruncinare” de fond a României și a straturilor ei sociale, profesionale și intelectuale, această „regăsire” cu greu a echilibrului valorilor face, În fapt, ca redresarea națională să fie atît de greoaie, de incredibil de stângace, de „Împiedicată”, de pătată de toate acele „rele de suprafață” cum ar fi corupția, diletantismul politic și ziaristic, mafiile, câte sunt, supremația obraznică a banului și, Încă o dată, acea criză a identității națonale care ia mai degrabă false forme, erijând
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și „gustat” În anii post-puberali, În anii lungi ai labirinticei mele adolescențe, s-au dovedit rezistente, formidabil de actuale pe tot traiectul carierei mele, „verificându-se” apoi În multe și diferite situații umane sau livrești, dând legitimitate acelor „oarbe și stângace pipăiri” spirituale ale celui ce fusesem. De fapt, oferindu-mi unitate, unitatea persoanei și a modului meu de a gândi, o unitate care, dacă am noroc, se va repercuta și asupra scrierilor mele, asupra a ceea ce numim operă. Goethe, În
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
stări și viziuni paranoice: ba am trăit catastrofe cosmice, soarele prăbușindu-se peste Terra, sau am simțit, aproape cu certitudine, trupul frumos al unei femei goale, lângă mine, ca pe un trup unduind și „aproape solzos” de ofidian și făceam stângace și furișe mișcări pentru a nu mă atinge de „inelele” sale etc. Acestea și altele În stare de veghe, Însă! Odată, Îmi spuneam, da, s-ar putea ca „odată” să nu mă mai Întorc din aceste stări, să-mi pierd
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mea „orbecăitoare” și „entuziastă” modelul prim pentru a avea Încredere În „proști” și pentru a avea răbdarea și curajul de a nu fugi de lângă ei, Încercând nu numai să-i aduc „lângă mine”, dar uneori chiar făcând, În felul meu stângaci și izbutit doar pe jumătate, eforturile cuiva pe care oamenii de bun-simț Îl caracterizează ba de tembel sau sfânt - ba „țicnit” sau prost, pur și simplu. (Sfânt - ce e, azi mai ales, un sfânt?...Ă Efortul și eforturile cuiva de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
casă memorială unde am intrat ne-a Înfiorat prin autenticitatea și liniștea păstrătoare a atâtor comori și peste toate, ca o completare ideală, căldura și lumina peisajului moldovean. S-au scris atâtea pagini frumoase despre toate acestea Încât ar fi stângace intenția de a le mai reda eu, cu atât mai mult cu cât Dvs. le cunoașteți atât de bine. Agapia, Agapia Veche, Secul, Sihăstria, Văratec, Neamțul, Sucevița, Gura Humorului, Arbore, Voroneț, Putna și toate satele și orașele prin care am
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
păstra autenticitatea, mărindu-le valoarea, sunt o dovadă a responsabilității și seriozității de care dau dovadă organele locale și cei ce se ocupă permanent de conservarea inegalabilului fond al zestrei noastre naționale. Cu aceste gânduri de Încheiere a Încercării mele stângace de a vă reda câteva impresii de concediu, Îmi revin În memorie cuvintele D-rului Petru Groza rostite Într-o ședință la Academie, cu prilejul unei comemorări a lui Traian Vuia: „Tăria unui popor nu constă numai În grâu și cherestea
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
au mișcări și gesturi rutinate. Știu tot, nu încurcă nimic, iar dacă sunt într-o bună dispoziție, te pot sfătui chiar ce și cum să mănânci. Timorați și neîndemânatici arată doar cei care n-au prea „ieșit” în lume: mișcări stângace, care produc uneori câte un accident penibil (o farfurie sau un pahar făcute țăndări). „Esticii” se deconspiră și prin faptul că mănâncă multă pâine. Corinne Desarzens, scriitoarea din Elveția, îmi spune că felul acesta de a te alimenta denotă, după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ales cele „anarhice”! -, dar, bineînțeles, deși eram total deschis față de prietenul meu ce se bucura de un post „uriaș” de redactor la „celebra” revistă a tinerilor profesioniști, și unica, îmi ascundeam, plus mal que bien, cum zice franțuzul, adică destul de stângace, „pulsiunile mele” ideologice. Mugur era un „comunist onest” ca și colegii lui de generație citați mai sus, făceau „corp comun” cu regimul, se răsfățau, cum spuneam, în paginile revistelor și la Scânteia tineretului și chiar în Scânteia „mare”. Se purta
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
o acceptam - remarcându-mă, cum o spuneam, prin acea „lipsă de tact” pe care mi-o reproșa Nichita între patru ochi, doritor, fără odihnă, ca între mine și Matei să se instaleze în sfârșit pacea amicală deplină; prin frazele mele stângace, rugoase și o exaltare nelalocul ei, îl jigneam chiar uneori pe rafinatul nostru prieten. „A elucida” era unul dintre verbele de mare frecvență în vocabularul lui Matei de atunci și în „pedagogia” lui, neobosit în a detecta prostia sau impostura
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
-mi exprim recunoștința pentru căminul cultural al lui „Ali și Nina” care m-au primit în intimitatea casei și a gândurilor lor, exprimându-și fără rezerve încrederea și admirația față de scrisul meu, într-un moment în care, veșnic post-adolescentul, extrem de stângaciul debutant ce eram, în ciuda aerului meu „prea sigur de sine”, trăiam încă momente de derută, nesiguranță profundă în propriu-mi destin. Complicitatea și prietenia lor era cu atât mai prețioasă cu cât venea din partea unor inși deja recunoscuți de opinia
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
se întâmplă! -, dar nu am fost niciodată și nu sunt ceea ce se cheamă un om nefericit! Nu ignor faptul că au existat în literele noastre moderne destule destine și autori nefericiți realmente și curajoși în soarta lor ingrată. De la Macedonski, stângaciul, până la Holban, neînțeles, sau Blecher, țintuit la pat și omorât tânăr de o boală teribilă!... Dar... m-a apărat, poate, de „chinurile nefericirii” - care, bine „pozate”, fac bine și întregesc, uneori, chipul artistului pentru „lumea din afară”! - o anume inconștiență
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
acestea, ca și „obrocul”, șapa de plumb stalinistă ce sufoca și turtea relieful mândru altădată al națiunii și al românului, nu m-au împiedicat să reflectez obsesiv, chinuitor, în singurătatea-mi socială, la această „problemă”. Până la marginile paranoiei, deoarece tânărul stângace și aparent lipsit de „talent” ce eram nu era măcar în posesia elementarelor instrumente ale amplei creații epice la care aspira. Depășit cu certitudine de unii colegi de generație care, în ciuda vârstei și a opresiunii brutale a sistemului, reușiseră deja
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]