1,757 matches
-
ei, prin instaurarea spiritului de dreptate. După ce adusese numeroase obiecții ideii de a formula un scop al educației, pedagogul american stabilește el însuși un astfel de scop, pe care, este adevărat, ține să-l considere destul de larg pentru a nu stînjeni manifestarea liberă a fiecărei individualități. Așa după cum s-a menționat mai sus, nedreptățile împotriva cărora îndemna Dewey să se lupte erau cele specifice societății feudale. Față de societatea democratică contemporană lui, el propunea altă atitudine: "acceptarea experienței" (5, p. 105). Ulterior
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
și Pedagogică. Tot atunci a apărut și primul număr al "Revistei de pedagogie", ca organ de presă al Institutului de Științe Pedagogice. Toate acestea ar fi putut însemna deosebit de mult pentru școala românească dacă activitatea lor n-ar fi fost stînjenită, îngustată, dominată de ideologie, ba mai rău, cele două institute: cel de perfecționare, ca și cel de cercetare au fost desființate în 1978, respectiv, 1981. În 1968 a fost adoptată Legea privind învățămîntul; a fost supusă "dezbaterii", în "Marea Adunare
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
taxele de război și recrutări, mai ales în ținuturile ungurilor, inclusiv în Transilvania și Croația. Aflate sub autoritatea nobilimii locale, aceste organisme încercau să contribuie cu cît mai puțin posibil și să pretindă favoruri în schimb. Limitele impuse perceperii impozitelor stînjeneau foarte mult activitățile guvernului central. Monarhii habsburgici erau nevoiți să apeleze la averea familiei lor și la veniturile ținuturilor imperiului. Ei puteau de asemenea strînge anumite taxe, cum erau cele vamale. În perioadele de criză națională sau în vreme de
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Totuși, Rusia avea tratate cu Poarta referitor la guvernarea Principatelor și anumite răspunderi față de creștinii ortodocși. I s-a impus guvernului otoman să facă diferență între pedepsirea rebelilor vinovați și jertfirea creștinilor inocenți. Pe lîngă aceasta, măsurile luate de otomani stînjeneau comerțul rușilor. Să nu uităm că grînele rusești erau transportate în Europa de corăbii grecești care arborau steagul Rusiei. Revolta nu numai că făcuse ca mările să devină nesigure, dar autoritățile otomane împiedicau totodată trecerea navelor de transport rusești prin
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
cîrca provinciilor, care erau afectate și de instabilitatea lor politică. Existau trei centre ale autorității: domnitorii, adunările și consulatele Rusiei. Așa cum era de așteptat, principala împotrivire față de domnitori era reprezentată de adunări. Boierii din ambele provincii făceau tot posibilul ca să stînjenească și să pună piedici politicii domnitorului respectiv. În ceea ce-i privește pe reprezentanții ruși, aceștia supravegheau atent situația și se amestecau tot timpul în activitatea guvernelor. Conform Regulamentelor Organice, apelurile puteau fi adresate atît Porții cît și Rusiei. Grupurile disidente
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
nume, n-ai bani, pile și nici vreun post care să-ți permită unele contraservicii pentru sponsori, tipărirea despre care vorbeam devine lucrul dracului. Trebuie să te rogi de câțiva binevoitori cu dare de mână. Îi întrebi dacă nu-i stânjenește vreun excedent financiar. Le zici să te ajute cu o sumă „nesemnificativă“. Deși spui „nesemnificativ“ sperând ca ei să înțeleagă că e vorba despre o figură de stil, uneori lucrul ăsta nu se întâmplă. Ei nu înțeleg sau nu vor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
s-a întâmplat. Șăfu continuă să-l laude pe Marx. Ce idei bune avea, dar ăștia le-au întinat, cum zicea și Iliescu. Pe drum oamenii se uită chiorâș la Șăfu. El s-a obișnuit cu privirile astea. Nu-l stânjenesc. Nu-l mai stânjenesc. La poarta bisericii era, în ziua aceea, ca în multe alte zile, femeia aia cu figură de cerșetoare. Avea o căciuliță fistichie, roz. Un palton murdar. S-a uitat lung atunci după Șăfu și parcă s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
continuă să-l laude pe Marx. Ce idei bune avea, dar ăștia le-au întinat, cum zicea și Iliescu. Pe drum oamenii se uită chiorâș la Șăfu. El s-a obișnuit cu privirile astea. Nu-l stânjenesc. Nu-l mai stânjenesc. La poarta bisericii era, în ziua aceea, ca în multe alte zile, femeia aia cu figură de cerșetoare. Avea o căciuliță fistichie, roz. Un palton murdar. S-a uitat lung atunci după Șăfu și parcă s-a mirat de discursul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
fac mâncare. Doar mâncărică. E bine de știut. De-aia vorbeam despe sindromul „tiptilică“. Dacă ne uităm pe copertă, putem să vedem cum arată mamiferul care mă terorizează. Are o privire scrutătoare care te lasă să ghicești că talentul îl stânjenește, privire de om ce a înțeles care-i șmenul. Cu ce se mănâncă a înțeles. Tânăr și fălcos. Probabil, proaspăt absolvent de liceu industrial. Sau de școală ajutătoare. Caseta e imprimată la „Studio Codruț“. Totul se leagă. Mai întâi mâncărică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
trecut de faza aia. Presupun. Odată l-am văzut cum își tăia unghiile pe o terasă de lângă piața Veterani. Nu-și tăia unghiile pe furiș, ca și cum, în grabă, i-ar fi scăpat, ar fi uitat vreun colț care să-l stânjenească. Gesturile lui erau bogate, pline. Ostentative aproape. Din când în când, așa cum țăranii privesc ouăle de găină la lumina lămpii să-și dea seama dacă sunt bune de pus sub cloșcă au ba, individul ridica o labă spre soare să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mesele din margine, neocupată, dar apoi, cu halba în mână, s-a așezat pe singurul scaun liber din partea cea mai aglomerată a terasei. Se aștepta ca tinerii să spună ceva, să tacă și să-l privească întrebător, să se arate stânjeniți de prezența sa, dar nu s-a întâmplat nimic. Și-au văzut de bere și de tinerețe, iar domnul Năsturel a realizat că, pentru generația lor, generația sa nu există. Nu putea să-i deranjeze ceva ce nu exista. Dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
n-am mai fost vecini de birou, nu ne-am mai sunat, nici măcar din bună-creștere, și nu ne-am mai vorbit nici când ne-am întâlnit întâmplător pe la sindrofii profesionale. Ne-am salutat și-atât. Chiar și amintirea lui mă stânjenea. Tot stăruind să înțeleg de ce, am ajuns la concluzia că, atunci când nu poți lega o prietenie, frustrarea, amintirea acestei neputințe sporește cu timpul, în loc să diminueze. Dacă ești respins de o femeie, ai și varianta vinovăției sale. Ceva n-a mers
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
care s-au lepădat de câine atunci când, bătrân și bolnav, „nu mai dădea bine la rang“, nu mai plusa prin prezența lui la ifosele casei. Tocmai pentru că era mare cât un vițel și tot ceea ce impresiona plăcut atunci când era tânăr stânjenea acum, când era terminat. Îi deranja neajutorarea lui mare. Să fi fost mai mic, probabil că-l mai țineau. Te-ai aștepta ca oamenii să folosească și dicționarul unui oprobiu maxim. Ei, bine, aproape toți lasă acest oprobiu subînțeles. E
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
și la cap, și la corp, colegii pomeneau cu un soi de tăgadă în glas, ca într-un caz de boală fără remediu. Ciudat e că, atunci când l-am cunoscut, dascălul m-a abordat mai mult decât direct: „Dacă te stânjenește înfățișarea mea - mi-a spus - poți să pleci, că nu mă supăr. Știu că-ți vine greu să mă privești“. Am glumit, i-am spus că sunt lucruri și mai rele pe lume, totuși nu reușeam să conversez relaxat. Rămâneam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ca să te țină totdeauna pe calea cea bună. De ești tânăr sau tânără ascultă ce-ți repetă clipele de față prin glasul iubitului nostru Mântuitor: “Fericiți cei curați cu inima că aceia vor vedea pe Dumnezeu”. Ne găsim atât de stânjeniți în acest surgun pământesc! Atâtea primejdii ne pândesc la orice clipă din zi și noapte! Ne dăm bine seama că pe acest pământ nu suntem decât în trecere spre o altă viață, pe care însă ne-o croim noi singuri
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
intensificând senzația de orbire. În bănci, așezați după o ordine de ei știută, se află absolvenții de acum 20 de ani, mulți dintre ei alături cu soția sau cu soțul. Îmbrăcați în ținută festivă, bărbații dau semne vădite că îi stânjenesc sacoul și cravata și își adună discret cu batista picăturile de sudoare de pe față. Femeile, avantajate din acest punct de vedere, poartă bluze sau rochii subțiri, vaporoase, și discută în surdină cu colega sau colegul de bancă. Toți așteaptă emoționați
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
la intrarea În galeriile muzeului de artă din Viena, Antonio Canova l-a reprezentat viguros și irezistibil. Tezeu nu e Însă un gînditor și nici un poet. E obișnuit să meargă la țintă fără să-și pună Întrebări care să-l stînjenească. Intrînd În labirint, se consideră Învestit cu o misiune, dar aceasta se reduce la uciderea Minotaurului; nu pornește la drum cu sentimentul că și labirintul este o fiară, mai mult, că adevărata fiară nu e atît Minotaurul, cît labirintul Însuși
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
sau contra (avortului), în funcție de convingerile apriorice. Alexandru Budac : N-am să-ți ascund că sunt puțin surprins de punctul de ancorare al discuției noastre într-o temă spinoasă sub aspect moral, fertilă ideologic, aporetică în privința evaluării consecințelor ei. Mă simt stânjenit atunci când sunt pus în situația de a discuta despre o creație artistică în termeni axiologici. Suferim astăzi de pe urma unui exces de conceptualizare ce ne-a estropiat plăcerea de a fi simpli cititori pasionați de literatură ori spectatori entuziaști în sala
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
nu se poate" înainte de-a fi cîntărit îndelung toate posibilitățile. Tovarășe Vlădeanu, mi se adresează Tamara și vocea ei mă face să tresar. O privesc lung, fix, așteptînd-o să continue. Dumneavoastră trebuie să înțelegeți..., încearcă ea să continue discuția, stînjenită de acest "dumneavoastră" și de privirile celor de față. Știu, schimbă ea tonul, devenind gravă, știu că, în cazul acesta, pentru dumneavoastră, nu există "nu pot"... Există "nu vreau"! i-o tai eu scurt, iritat de tonul ei grav. Adică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
stimuleze. Dumnezeule, exclamă el uitîndu-se în sus, unde ții ascuns ceasul timpului, că vreau să ți-l fur și să-l dau înapoi!... Își coboară privirea pe pupitrul de comandă și începe imediat să dea comenzi. Nu pare să-l stînjenească destăinuirea făcută. Cred că dorea de mult să mi-o facă. Azi, cînd l-am întîlnit la parterul Serviciului dezvoltare, m-a acuzat că n-am căutat niciodată să existe între noi o discuție ca între bărbați. În sufletul lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
d-ta ai primit cartea personal. Mulțumesc, în orice caz, pentru recenzia cerută lui Apetroaie , ceea ce îmi comunicase chiar el, săptămîna trecută aflîndu-mă în Iașul nostru cu prilejul unor doctorate. Cît despre apariția voastră trimestrială, o regret și eu. Ea stînjenește, irită și doare pe toată lumea. Dar poți crede în zvonurile optimiste privitoare la o revenire? Sînt sigur că d-ta ai înjgheba o frumoasă revistă băcăuană, după cum se vede din cea de azi. Ți-aș dori să fii sprijinit în
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
obișnuiește În Israel, cu c)masă descheiat) la gât. În decembrie Îl poți vedea cu o c)ciul) de blan), cu fular la gât, Încheiat la hain), dar niciodat) cu pardesiu, pentru c) se mișc) repede și așa ceva l-ar stânjeni. Dou) doamne mai În vârst) mi-au povestit cum le „rechiziționase” un taxi. Tocmai Îi ceruser) șoferului s) le duc) În Orașul Vechi, când un b)rbat solid a ieșit În grab) din Hotelul King David, s-a trântit lang
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
pe lângă casă, unde zăpada fusese curățată și pământul Înghețat fusese presărat cu nisip. Ne obligase să ne punem pe noi lucruri pe care nu le purtam niciodată, nici În zilele cele mai geroase - niște jambiere și capișoane oribile care ne stânjeneau mișcările. Ne-a oprit când l-am incitat pe Serghei să exploreze mormanele pufoase și netede de zăpadă care vara erau ronduri cu flori. Nu ne-a lăsat să umblăm pe sub sistemul de țurțuri uriași ca tuburile unei orgi, agățați
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
joc care ne plăcea la amândoi era tenisul. Am jucat mult Împreună, mai ales În Anglia, pe un teren cu iarbă crescută alandala În Kensington și pe un teren bun, de argilă, la Cambridge. Era stângaci. Se bâlbâia rău, ceea ce stânjenea conversațiile pe teme discutabile. Deși avea un serviciu slab și nu folosea practic reversul, nu era ușor să-l bați, fiind genul de jucător care nu repetă niciodată o greșeală și Întoarce orice minge cu consecvența unui zid de antrenament
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
orgoliu nesăbuit. Baza reală a ipotezei mele pe cât de îndrăznețe pe atât de hazardate era dispariția unor oameni care, într-un fel sau altul, într-o măsură mai mare sau mai mică, îmi complicau existența, sau, pur si simplu, mă stânjeneau, mă incomodau. Poate că, într-adevăr, nu erau vinovați față de mine, îmi greșiseră cândva cu ceva: unul se purtase perfid, altul insolent, al treilea îmi era nesuferit din cine știe ce pricină ș.a.m.d. Și atunci, fiindu-i eu drag Domnului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]