3,144 matches
-
mai ține-o-n casă Și n-o lăsa pe geam să iasă, Să ți se-ntunece salonul. Și gura-nchisă să-ți rămână, O vorbă să nu scoți măcar, Chemarea ta va fi-n zadar, Dacă iubirea nu-i stăpână. Referință Bibliografică: IEȘIREA DIN VIS / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1602, Anul V, 21 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Leonte Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
IEŞIREA DIN VIS de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1602 din 21 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/374841_a_376170]
-
de a le desluși înțelesul. Nu numai oamenii au parte de încâmplări ciudate, dar și plantele și viețuitoarele. Autoarea povestește întâmplarea extraordinară cu un ficus care nu voia să plece din casa ei, în care crescuse și unde „vorbise” cu stăpâna lui de atâtea ori, încât se crease o legătură tainică între ei, și deodată, parcă împotrivindu-se de a părăsi locuința, cădea de pe balcon, iar o dată dus la noua locuință, își pierde frunzele și se usucă definitiv. Este cel puțin
CU OCHII DESCHIŞI SPRE ZĂRILE SPIRITULUI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374863_a_376192]
-
triste pe nisipul fin, Dar valurile ce se duc și vin Le șterg încet și țărmul e pustiu. Și astăzi glasul tău îngână Un cânt de jale și durere, Dar vântul, doar c-o adiere, L-acoperă și liniștea-i stăpână. Și astăzi ochii tăi de foc Aprind în noapte vii făclii, Dar printer stele, mii și mii, Ei nu se mai zăresc deloc. Referință Bibliografică: POEM PE NISIP / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1559, Anul V, 08
POEM PE NISIP de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1559 din 08 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374969_a_376298]
-
când, cu o timiditate simulată a propus: - N-ar fi cazul să mai încercăm? Poate vei fi scutit de munca grea din noaptea nunții. - Nesătul-o! Și ce-o să zică satul, mămica, că ne-am grăbit? - Până acum cloșca era stăpâna diriguitoare. Acum este cocoșul. Puiul a devenit găinușe. Trebuie satul să afle chiar tot? Mai avem un secret al nostru. Îl amplificăm puțintel. - Chiar simți nevoia sau încerci din nou să intri în pielea de orășeancă? - Nu mai fac prostia
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN -2- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1574 din 23 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374960_a_376289]
-
zeul Atlas ce ținea pe umerii lui cerul, infinitul, în mitologia greacă „Precul Atlas în vechime sprijinea cerul pe umăr / Așa el sprijină lumea și vecia într-un număr.“ Imediat ce scriitorul stinge seara lumânarea, pe cer își face prezența luna, stăpâna mării, a tot ceea ce este nemărginit, galbenul, apa și văzduhul. Luna e lumina ce aduce cu ea imaginea bătrânului „dascăl“ uitată într-un colț, dar absolut neceasară universului, a tot ceea ce mișcă, pământului ce a prins formă și a devenit
ALBASTRU ŞI GALBEN ÎN OPERA SCRIITORULUI MIHAI EMINESCU de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375067_a_376396]
-
lance rătăcit, încât să cred că viperă ai fost de permanent ai stat la pândă, să vină ceasul cel de taină și-n vis sinistru de sub pleoapă să evadezi ca pasărea din laț, și-n ’naltul azuriu să te ridici stăpână pe Împărăția Cerului, fără timp, de unde, de blestem, să cazi și-n drumul tău, cu limbi de foc, balaurul să te înghită, că te-am urât, femeie blestemată și fără de noroc ! Aici, în spațiul meu, înmugurit lăuntric, mă simt puternic
BLESTEM de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373987_a_375316]
-
susură pâraie alergând zglobii la vale. Sufletul ți se înmoaie când auzi cântând cavale . Iată cârdul de mioare , câinii care stau de pază. Un asin se-ntreabă , oare ce mai car pân-la amiază ?! Orășelul se trezește. Ziua-i pe deplin stăpână , toată lumea forfotește . Trece iar o săptămână ! Doi bătrâni stau pe șezlonguri să-i mângâie soarele . Au căzut ușor pe gânduri , nu-i mai „țin” picioarele ... de Dorel Dănoiu Referință Bibliografică: Muntele / Dorel Dănoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2013
MUNTELE de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2013 din 05 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373986_a_375315]
-
în sânge, spunându-i-se că a fost răpit și a fost mâncat de fiare sălbatice. În urmă a fost vândut ismailiților cu treizeci de arginți, iar aceștia la rândul lor îl vând lui Putifar, mai-marele eunucilor faraonului Egiptului. Pentru că stăpâna lui s-a mâniat pe el din pricina curățeniei tânărului, că n-a voit să săvârșească nelegiuirea, a fugit lăsând în mâna ei haina sa. Ea l-a vorbit de rău stăpânului său, așa că Iosif a căpătat temniță grea și lanțuri
CÂTEVA CUVINTE DUHOVNICEŞTI CU PRIVIRE LA SĂPTĂMÂNA SFINTELOR ŞI MÂNTUITOARELOR PĂTIMIRI ALE DOMNULUI ŞI MÂNTUITORULUI IISUS HRISTOS… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373856_a_375185]
-
oricui putea-voi spune . Să domolesc Simun sub palmieri ! Ce veselii să-nece în pustiu o pătimire dată azi și ieri și ce va fi apoi, eu pot să știu ? Clepsidra-și curge neabătută ora cu ritual și ritmul implacabil . Stăpână e pe calea tuturora, într-un „ mereu ” ades imaginabil . Tu, frunză care-adăpostești destinul purtând secunda-n zborul efemer, ai tremurat și-ai scuturat puținul din colț de suflet, ce-a rămas stingher . Tunel prin vreme astăzi aș străbate, să regăsesc
SIMUN ... de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374048_a_375377]
-
nerăbdători în jurul cuptorului vechi de cărămidă din fundul curții, ce duduia încă de dimineață, ca un balaur aruncător de flăcări, pregătindu-se cum trebuie pentru a primi la sânul lui fierbinte, cozonacii dolofani frământați cu obidă de mâinile măiastre ale stăpânei casei. Ca să ostoiască puțin pofta ce sclipea în ochii aprinși, femeia încropi în grabă o plăcintă aromată și gustoasă, pe care o rumeni cu pricepere în cuptorul fermecat. Cum era Ajunul Sfintei Marii, nu se îndură să zădărnicească sacrificiile nepoțeilor
ÎN OGRADA BUNICILOR de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374073_a_375402]
-
al nostru suflet să răpească! Tu vestitor din cer,Arhanghele Gavrile, A TATĂLUI Preasfânt,poruncă ai adus, Celei de Dumnezeu aleasă-ntre copile, Ca-n pântecele sfânt,să poarte pe Iisus! A Sfântului Ioan Botezătorul,naștere-ai vestit, Și a Stăpânei tuturor,Măicuță Sfântă și Fecioară, Pecetea morții,la mormânt,ai prăvălit, Când căutai pe Cel,ce pentru noi ,a vrut să moară! Iar Mihail,arhistrategul oștilor cerești, Tu ,sluga Creatorului preacredincioasă, Pe îngerii cei răi,din cer,știut-ai să
SFINȚILOR ARHANGHELI! de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374143_a_375472]
-
spus: „Supuneți-vă soților voștri!”, problema este aceași: soții nu-și iubesc soțiile, iar soțiile nu se supun soților lor. Ani Tomeci: Soțul meu mă iubește, dar eu nu voiam să mă supun lui. Spuneam: „Vreau ca eu să fiu stăpână și să comand! Nu vreau ca soțul meu să fie ca tatăl meu și să mă conducă!”. Dar după ce m-am întors la Domnul, am înțeles care este rolul meu ca soție, iar căsnicia noastră a decurs altfel. Acum trăim
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375319_a_376648]
-
Acasa > Versuri > Iubire > STĂPÂNĂ PESTE MORGANE Autor: Agafia Drăgan Publicat în: Ediția nr. 2233 din 10 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Când ochiul își suie oglinda către cer am să te așez acolo unde soarele se deșiră în seară și noaptea-și învolbură lianele
STĂPÂNĂ PESTE MORGANE de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375484_a_376813]
-
peste ultima amintire închis cu văzduhul în piept ai să asculți trecutul cum curge dinspre azi spre mâine și-ai să-mi șoptești dacă nu ești cu mine nu exiști dare eu sunt aici captivă într-o imagine a iubirii stăpână peste morgane cu umbra-n asfințire răstorn o ultimă sclipire de albastru peste ea pasărea albă pasărea pasăre suflet să n-o inspire pământul mai simte încă amețeala azurului prin aripi cu amintiri frământate atâta de puțin a mai rămas
STĂPÂNĂ PESTE MORGANE de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375484_a_376813]
-
-n asfințire răstorn o ultimă sclipire de albastru peste ea pasărea albă pasărea pasăre suflet să n-o inspire pământul mai simte încă amețeala azurului prin aripi cu amintiri frământate atâta de puțin a mai rămas din zare Referință Bibliografică: Stăpână peste morgane / Agafia Drăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2233, Anul VII, 10 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Agafia Drăgan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
STĂPÂNĂ PESTE MORGANE de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375484_a_376813]
-
care mai de care se ofereau să-i dea ajutor, chiar și atunci când nu avea , practic, nevoie. Era însoțită peste tot, chiar și la cele mai banale cumpărături.Uneori o deranjau puțin, i se părea că nu mai poate fi stăpână pe anumite situații dar, nici nu le putea refuza ajutorul. Se temea să nu-i supere, mai ales pe soții Petrescu ,cei care deja se considerau,, bunici” ! Mai ales că aveau suficient timp, doar erau ,, tineri pensionari”! Stagiunea se apropia
ÎNGER SAU DEMON CAP.IV de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375480_a_376809]
-
să lucreze menajeră, în branșa ei nici vorbă să-și găsească loc, că ăia erau mult prea avansați cu computerizarea, pe când la noi toate erau în domeniul ăsta încă la început. Și într-o zi, numai ce o aude pe stăpâna casei la care lucra cu ziua vorbind într-o cameră alăturată cu o prietenă la telefon: Nu, dragă, nu pot pleca acum de acasă că e la mine țiganca aia din România și trebuie să aștept până termină!... Cea mai
CAMEEA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375501_a_376830]
-
a rămas încă aceeași...! Un oraș care se hrănește cu stârvuri. O mașinărie de zdrobit oase, conștiințe, idei, destine. Un loc al disperării și pustiirii morale. Și ceea ce este mai înfiorător e că nu se întrevede nici o scăpare! Roma e stăpâna lumii dar ea e moartă sufletește. A murit acea frumusețe tinerească pe care au cântat-o poeții ei. Unde sunt Vergiliu, sau Horațiu, ori Ovidiu cel alungat la Pontul Euxin? Tăcură toți fiindcă discuția luase o turnură aproape dramatică. Gândeau
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL TREILEA FRAGMENT(2) CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371678_a_373007]
-
el cu umor ca și cum totul se rezolvase deja, ignorând durerea din glasul meu. - Ovidiu, ce fițe am eu, așa încât te-ai săturat de ele? Vreau să știu.. . - Stai, nu te agita, nu ai fițe, eram eu nervos. Tu ești întotdeauna stăpână pe tine. Ești femeia cea mai realistă și rezonabilă pe care o cunosc, s-a grăbit el să răspundă, întrerupându-mă de parcă îi recitam un text în sanscrită. - De ce ai zis că am fițe, atunci? am întrebat eu, hotărâtă să
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 8 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371675_a_373004]
-
cum se simțea în ea, chiar dacă nu mai era la fel de rapidă ca Maserati-ul său. După prima probă, s-a trecut la perfectarea actelor. Tatăl său a semnat un cec de decontare și cu documentația în poșetă, Dalia a devenit stăpâna unei noi mașini. Spera ca aceasta să nu-i mai aducă niciun ghinion. Nici ea nu mai alerga ca înainte, devenise mai prudentă în șofat, îi era chiar teamă. Putea acum să plece și la Ștefan în weekend. Le va
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371760_a_373089]
-
cotana care vorbise, își opri o clipă fâlfâitul aripilor și întorcându-se spre suratele sale, spuse: - Gata, fetelor! Să vedem despre ce ajutor este vorba! Și dacă stă în putința noastră să-i ajutăm pe moși, îi vom ajuta. - Daaa, stăpână! Îi vom ajuta, dar merită oare, ajutorul nostru? Nu vezi unde și cum sunt închiși? Cine știe ce-or fi făcut de sunt aici prizonieri! spuse una din cotane, făcând pe deșteapta. Dar cea care părea stăpâna cotanelor, nu spuse
PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]
-
vom ajuta. - Daaa, stăpână! Îi vom ajuta, dar merită oare, ajutorul nostru? Nu vezi unde și cum sunt închiși? Cine știe ce-or fi făcut de sunt aici prizonieri! spuse una din cotane, făcând pe deșteapta. Dar cea care părea stăpâna cotanelor, nu spuse nimic. Parcă picase pe gânduri, ca un om. Văzând ce gândea cotana despre ei și că stăpâna lor tăcea, moșul cel negru care vorbise, prinse curaj din nou și vorbi: - Cotanele noastre dragi, noi nu am făcut
PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]
-
știe ce-or fi făcut de sunt aici prizonieri! spuse una din cotane, făcând pe deșteapta. Dar cea care părea stăpâna cotanelor, nu spuse nimic. Parcă picase pe gânduri, ca un om. Văzând ce gândea cotana despre ei și că stăpâna lor tăcea, moșul cel negru care vorbise, prinse curaj din nou și vorbi: - Cotanele noastre dragi, noi nu am făcut nimic rău. Și suntem închiși aici din cauza lui Moș Crăciun, care le face cadou numai celor care vrea el. Noi
PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]
-
prinse curaj din nou și vorbi: - Cotanele noastre dragi, noi nu am făcut nimic rău. Și suntem închiși aici din cauza lui Moș Crăciun, care le face cadou numai celor care vrea el. Noi suntem buni și vă iubim. Auzindu-l, stăpâna cotanelor îi privi fix pe moși și spuse: - Nu zău, așa de buni sunteți voi, încât cineva a considerat de cuviință să vă închidă în colivia asta mare și odioasă, urâților ce sunteți voi! Eu și sora mea, sigur avem
PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]
-
nostru. - Ceee?! Cotaaan! Cotaaan! Cotaaan! Cotanele nu se așteptaseră la una ca asta și de aceea reacționară în acest fel. Dar moșii stătură de data asta liniștiți și așteptară ca păsările să se potolească. La un moment dat, tăcură și stăpâna lor le spuse: - Dragele mele, nouă nu prea ne-a plăcut pe niciunde să ne facem cuib, dar această colivie îmi place foarte mult. De aceea cred că ni-i s-ar potrivi nouă, nu acestor moși negri. - Da, așa
PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]