1,802 matches
-
unor zone diferite. Operaționalizarea acestei caracteristici o identifică în aceea că românul nu protestează, adaptându-se la toate nedreptățile, neavând în istorie vreo revoluție. Totuși, românul încearcă să amelioreze situația în mod individual "căutând pe cât se poate un aranjament prin stăruințe ori favoruri care trebuiesc să facă din el o excepție, un privilegiat" (Ralea, 1997: 77). După asta situația generală nu-l mai privește. Ideea apare și la Cioran când subliniază frecvența foarte mare a încercărilor de mântuire individuală, specifice destinului
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, devenind, tot acum, membru al Institutului de Literatură condus de Mihail Dragomirescu. Călăuzit de profesor (în casa căruia locuia), tipărește cartea de poeme Vremelnicii (1924), unde cultivă cu stăruință catrenul. În octombrie 1925 imprimă la Focșani o revistă într-un singur număr, „Meduza”, un fel de publicație personală, unde semnează versuri, proză și critică literară, pe care o machetează, ilustrează etc. Ultima plachetă tipărită la Focșani poartă titlul Rumeurs
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289923_a_291252]
-
Cînd sufeream atît din cauza unei priviri, nici nu-mi puteam închipui între mine și ea vreuna dintre aceste scene excesiv patetice, durabil aplaudate. Nu puteam vedea între noi o discuție ca în piesele de bulevard, cu implorări, cu explicații, cu stăruințe de a se împăca." Urmează expunerea subiectului unui film "în care nevasta își umilește îngrozitor bărbatul", situație care sfîrșește într-un compromis de neconceput pentru erou. Corelativul teatral /cinematografic este prezent pentru a scoate în relief, a contrario, ca și
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
reluînd modelul. Pe rînd temută (de popa Iancu) și acceptată (de Stavrache, om de han, obișnuit cu zarva), ceata gălăgioasă are momentul ei de mister:" Dar bubuiturile se-ndesesc sunt oameni mulți afară. D. Stavrache, fără să mai asculte de stăruințele popii, care tremură ca varga, îl împinge cît colo și trece în prăvălie. Trăgînd bine cu urechea, hangiul înțelege că are de a face cu o lume veselă: o ceată de răufăcători e mult mai serioasă și mai tăcută; nu
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
desconsideră România în străinătate”, articolele sunt redactate și în limba franceză. Ioan S. Nenițescu semnează, în mai multe numere succesive, Câteva cuvinte despre educația inimei, pornind de la Montaigne și Jean-Jacques Rousseau, în timp ce Petru Th. Missir dă un studiu de moravuri, Stăruința și hatârul, Const. S. Popovici scrie Izvoarele neîncrederii în sine a românului, iar I. U. Grozescu traduce, după Frédéric Tracy, Elemente de ideologie. Instrucția fiind privită ca posibilă „înălțare a gradului de responsabilitate”, se analizează activitatea școlilor normale pentru institutori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290072_a_291401]
-
lucrurilor ce trebuie realizate; b. profesionalismul care determină să crești intensitatea muncii și, în același timp, de a realiza și calitatea necesară a acțiunilor; c. dorința de a fi agreat de către cei din jur și apreciat pentru activitatea depusă; d. stăruința în a duce la îndeplinire chiar și muncile cele mai grele; e. puterea și încrederea în sine ce te fac să fii concentrat și dedicat muncii depuse. 2. Impactul locului de muncă - tradus prin faptul că orice loc de muncă
ABORDAREA GESTIUNII STRESS-ULUI ÎN MEDIUL MICROECONOMIC by Alexandru TRIFU, Carmen Raluca IONESCU () [Corola-publishinghouse/Science/83167_a_84492]
-
pertractărilor, capabil să execute un balet complicat între refuz, compromis și vorba ultimativă, propunând mereu soluții în care cuvântul nu face altceva decât să disimuleze. În nesfârșita negociere pe care o închipuie întâlnirile dintre sol și diplomatul chinez (atent cu stăruință la afirmarea propriului rang și a regulilor instituției pe care o reprezenta), cu ofensive și replieri, cu formule care abia ascund suspiciunea, cu manevre care ambalează tot atâtea inabilități vecine (retoric) cu neputința, își găsește loc o interminabilă sfadă cu privire la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
a simțit-o la Paris, în 835, între munteni și moldoveni când descopereau că toți aparțin aceleași nații. în ceea ce privește colaborarea dintre munteni și moldoveni, încă din 20 august 839 se înființează la Paris o Societate pentru învățătura poporului român, prin stăruințele lui Ion Ghica, Al. G Golescu și D. Brătianu. Aceasta avea drept scop „abonarea și citirea ziarelor” și era alcătuită „din soți ce locuiau la Paris și din soți ce locuiau la București, asupra cărora era rânduit polcovnicul Câmpineanu”. în
POLITICA SOCIALĂ A REGIMULUI CEAUȘESCU by MOȘOIU VIRGINIA () [Corola-publishinghouse/Science/91524_a_92974]
-
În diverse studii, inclusiv În disertații doctorale, precum acelea Întocmite de Octavian Buhociu, Gheorghe Toma, Paul A. Hiemstra, Angela Giustino Vitolo. Nu se poate evalua o asemenea prezență intelectuală, creatoare, civică, fără a ține seama de multitudinea manifestărilor și de stăruința cu care a urmărit ideile de bază, idei reductibile În fond la o cât mai deplină cunoaștere de sine și la o cât mai armonioasă raportare a poporului român la valorile lumii din jur. Orice comunitate etnoculturală, ajunsă la stadiul
Prelegeri academice by Acad. ALEXANDRU ZUB () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92347]
-
un capitol glorios din istoria politică și culturală a acestei țări. Menționată de Ion Neculce în Letopisețul Țării Moldovei (1662-1743), această familie a adus importante servicii românismului. Încă de la început ea a fost în fruntea culturii bucovinene, a luptat cu stăruință în zile bune și în zile rele pentru păstrarea naționalității române și dezvoltarea individualității acestei țări, rămânând în același timp credincioasă casei împărătești de Austria. Humuzăkeștii fac parte din pleiada luptătorilor care au apărat românismul în Bucovina și au întreținut
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Loredana Puiu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93272]
-
meritum personae et docrinae ordinetur. Iată cum puterea civilă înțelegea să se manifeste statutul canonic in omnibus!!! 158 Can. 10. 159 Iată unele fapte. Grigore din Tours (L. IV, c.r și 6) povestește că Episcopii l-au rugat cu stăruință pe Caton, ales în mod canonic Episcop al Bisericii din Arvernia, care a acceptat să fie consfințit fără să aștepte numirea din partea regelui Teobald (anul 554). Același Sf. Grigore povestește (L. VI, c. 7) că Albin i-a urmat lui
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
prin insistențe nebunești, prin audiențe nenumărate la toți care puteau decide ceva în acest sens. A fost primit însă la rusă, unde pesemne că mai erau locuri neocupate, și nu la română, cum dorea, dar după un an, iarăși prin stăruință dârză, rugăminți și conjurări, la decanat sau la rector, a obținut și asta, devenind colegul nostru din anul II, cum spuneam. Odiseea trecerii de la Silvicultură la Filologie și de la rusă la română mi-a povestit-o mai târziu, când am
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
în această cameră, eliberând astfel cămăruța - fosta baie, care nu era de fapt decât o prelungire a apartamentului nostru, separată printr-un perete de scânduri. Noi, adică familia noastră, n-am fi avut decât de câștigat din aceasta. Dar, la stăruințele lui Mihai și ale prietenului său Mircic, am încercat să obțin această încăpere pentru Ion Omescu, fost actor de mare talent, fost deținut la Canal, care voia să se sta bilească la București și nu avea unde. Totodată, madame Simon
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
lucrarea, până la alegerea lui Paul al IV-lea. Apoi, din cauza caniculei și a mulțimii lucrurilor de făcut, a fost mereu plin de treburi până pe 21 septembrie, când începu să fie vorba să mă trimită în Spania. Atunci, mi-am întețit stăruința ca Părintele să împlinească făgăduința pe care mi-a făcut-o. Mi-a dat așadar o întâlnire pe 22 septembrie dimineața, la Turnul Roșu3. Când am terminat liturghia, m-am înfățișat la el ca să-l întreb la ce oră puteam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
băiețește, și un alt tânăr. Aceștia îl urmară, pentru că și ei cerșeau. Ajunși la o gospodărie, găsiră un foc mare și mulți soldați în jurul lui; aceștia le dădură să mănânce și să bea mult vin; îi îmbiau cu o asemenea stăruință încât părea că vor să-i îmbete. Apoi i-au despărțit, culcându-le pe mamă și pe fiică într-o cameră la etaj, iar pe Pelerin și pe tânăr într-un grajd. Spre miezul nopții, auzi strigăte puternice venind de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
câștigat câțiva însoțitori 3. Iar boala înainta și nu-i putea găsi leac, cu toate că încercase multe. 85. Medicii spuneau că numai aerul din locul de baștină i-ar mai putea face bine. Însoțitorii săi i-au dat același sfat cu stăruință. Chiar de pe atunci hotărâseră ce aveau să facă, adică să meargă la Veneția și la Ierusalim și să-și închine viața pentru binele sufletelor; dacă nu aveau să capete îngăduința de a rămâne în Ierusalim, aveau să se întoarcă la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Trecu prin Almazan, locul de baștină al părintelui Laínez, prin Sigüenza și Toledo, iar din Toledo se duse la Valencia. În toate aceste locuri de baștină ale însoțitorilor săi, nu voi să primească nimic, cu toate că i se puseră înainte cu stăruință mulțime de daruri. În Valencia vorbi cu Castro, care era călugăr certozin. Apoi, deoarece voia să se îmbarce pentru Genova, cei din Valencia care îi erau devotați îl rugară să nu facă una ca asta, pentru că - după cum se spunea - Barbarossa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
iezuiți aveau să fie scutite de prevederile acestei decizii. Însă aceste sumare considerente istorice nu sunt în măsură să explice decalajul de timp dintre rapiditatea cu care Ignațiu alege ca iezuiții să nu aibă nici un fel de venituri fixe și stăruința cu care el continuă să ceară în rugăciune o confirmare a justeții deciziei sale. Într-adevăr, din Jurnal reiese că argumentele pro sau contra veniturilor fixe au fost enunțate și cântărite încă din primele zile ale lui februarie. Ignațiu însuși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
bun un drum care nu duce la o biserică?” Căința e un film care te poate îmbolnăvi și care, pe mine, chiar m-a îmbolnăvit, inclusiv la propriu. L-am văzut în primăvara timpurie a anului 1988, când, după multe stăruințe din partea mea, o colegă de la România literară mi-a împrumutat în fine, pentru o săptămână, prețioasă casetă (pe atunci domicilia la noi, împreună cu un nepot, căruia îi aparținea, un aparat video; între timp, ambii ne-au părăsit). Săptămână a patimilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
în rugăciune împreună cu femeile și cu Maria, mama lui Iisus, și cu frații lui”. Secvențele adunării spontane, din instinct, a ucenicilor la un loc, în „încăperea de sus”, ca a oilor rămase fără stăpân și păstor într-un țarc, ale stăruinței în rugăciuni (înfricoșate) țin de o relatare cu mult mai realistă. Căci despărțirea de Hristos a fost, cu siguranță, o tragedie pentru ucenici, încă neîmbrăcați „cu putere de sus”, încă niște bieți oameni, temători, somnoroși, gata oricând să (se) renege
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
rămâne din patrimoniul nostru economic și din cel artistic, din cel moral și religios?! Până și personalitatea noastră omenească a fost redusă la zero. II. În ciuda acțiunii neîncetate de dezintegrare din secolele trecute, baza creștină a societății europene rezistă cu stăruință. Liberalismul, democrația egalitară, socialismul, și, chiar și bolșevismul, au putut să se răspândească și să transmită, la un anumit moment dat și în câteva state, marcarea istoriei uneia sau a mai multor generații pentru că, o parte a ideologiei lor, răspundea
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
capitolul IV, autorul vorbește cu mult entuziasm de biruința credinței asupra îndoielilor și a oricăror dificultăți, arătând că încrederea totală în Isus face diferența dintre a învinge ori a fi învins sufletește. În capitolul V, autorul ne vorbește despre importanța stăruinței în rugăciune și în slujirea Cuvântului divin. Astfel, prețuirea rugăciunii, pregătirea conștientă a predicii, evitarea împrăștierii sufletești și a căutării însetate de aprecieri lumești și de acțiuni ori de activități contrare vieții spirituale (lipsa rugăciunii, liturghii distrate, adâncirea în tot
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
sunt mesagerul. Medeea Mi-nchipui că sufletul meu împăcat îl va întâlni pe acela al Medeei care, acum, după multe perindări în alte locuri, s-a întors pe pământul ei natal. Sunt sigur că ea va aprecia marele meu devotament, stăruința mea neîntreruptă în încercarea de a găsi cu orice preț justificări absolute ale crimelor ei oribile și se va simți mulțumită că am intuit motivul pătimaș al iubirii ei. O iubire absolută, trăită cu cea mai mare intensitate cu putință
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
un act cultural notabil și necesar". Cât despre demersul transpunerii în limba aromână, este apreciat cu atât mai mult cu cât, spune autorul studiului, "trăitori prin secole în spațiul balcanic, aromânii, numiți și vlahi, macedo-vlahi etc., și-au păstrat cu stăruință propriul grai, datinile și tradițiile culturale, în pofida atâtor împrejurări nefaste. În ultimele secole, din rândul lor s-au ridicat numeroși cărturari, literați, poeți etc., mulți cu o contribuție remarcabilă în istoria culturală a diferitelor țări balcanice. [...] scriitori importanți de obârșie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
comentariu aplicat asupra textelor individuale. Rugăciunea unui dac, din care se citează amplu este, în concluzie, capodopera unui "nihilism filosofic teribil", este "punctul cel mai înaintat într-o metafizică a haosului și a disperării". Se punctează poemele Gemenii, Strigoii, cu stăruință asupra Odei (în metru antic), o odă a geniului "mistuit de propriul vis, o rugă abstractă", aflat în fața "însingurării cosmice". O recapitulare a poeziei erotice (Floare albastră, Făt-Frumos din tei, Lacul, Dorința, Atât de fragedă etc.) relevă "o poezie mozartiană
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]