2,768 matches
-
nopțile timp de mai bine de trei ani. Mătura mobilele simple cu o ultimă privire și închise ușa de lemn negru în urma lui. Bocancii grei stârneau zvonuri sinistre pe culoarele pustii ale Abației. Ajuns în cel mai întunecos dintre beciuri, Starețul își așeză palma stângă și ochiul drept în fața unor fante abia ghicite în zidăria veche. Cu un scrâșnet de uscăciune, un bloc imens de piatră se dădu la o parte lăsîndu-l pe bărbat înăuntru și apoi culisă la loc. Cu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
să vă reamintesc abundența de curele de transmisie a catolicismului în toate sectoarele societății universitate, presă, sindicate, ordine bisericești, societățile de ajutorare catolice, conferințele ordinului Saint-Vincent-de-Paul, cercetașii, Opus Dei etc. Compania lui Iisus, "cavaleria ușoară a Bisericii", cu generalul și stareții ei, sau ordinul dominican nu se prezintă rău deloc în ce privește organizarea. Aceste performanțe evidențiază faptul că Biserica a fost construită și concepută ca un aparat de transmisie carismatic conectat la trupul divin, sanctificat de Rusalii prin Sfîntul Duh, trimis al
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
respectiv. De exemplu, lucrările artiștilor renascentiști nu au fost evaluate de o arie de specialitate estetică, ci au fost examinate de autoritățile ecleziastice. Când Caravaggio a pictat acel portret foarte original al Sfântului Matei care stă într-o poziție relaxată, starețul mânăstirii care comandase tabloul l-a respins, pentru că arăta prea lipsit de sfințenie. În Uniunea Sovietică, activiști de partid pregătiți anume desemnau lucrările noi care sunt acceptabile în pictură, literatură, muzică, cinematografie, chiar și dintre teoriile științifice, în funcție de gradul în
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
intră de copil la mănăstirea Putna, unde e hirotonit în 1743. Timp de zece ani are posibilitatea să-și completeze pregătirea teologică și să se perfecționeze în limba rusă la Belgorod (Rusia, unde îl urmase pe mitropolitul Antonie, fostul său stareț), astfel încât la întoarcere este numit arhimandrit la Putna (1755), dar își începe și lunga carieră de traducător din slavonă și rusă. Personalitate marcantă și pe plan oficial, a făcut parte dintr-o solie la Petersburg (1769-1770, pe când era egumen la
MAZAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288070_a_289399]
-
și de puteri pângăritoare ale sacrului, iar fantezia liberă, tentată de bizantin, se nutrește din eresuri. Acolo unde altădată „clopote sunau, răsunau” de „clocotea și vuia cuprinsul”, acolo unde veneau „ologi în cârje, târgoveți în butci” - pretext de frescă feudală - „starețul roșu” bea vin din potirul făcător de miracole, sacrilegiu urmat de scufundarea mănăstirii în Ostrov. După o lungă etapă de contemplare în peisaj, odată cu Cântece de dragoste și moarte, titlul amintind de Cânt despre dragostea și moartea stegarului Christoph Rilke
MANIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
a liberului arbitru și să-și susțină concepția sa conform căreia harul este absolut necesar pentru săvârșirea binelui. A făcut-o scriind o carte despre Har și liberul arbitru (De gratia et de libero arbitrio) pe care a trimis-o starețului și călugărilor mânăstirii din Adrumeto, care, pentru a-i contesta doctrinele, se folosiseră chiar de o epistolă a episcopului din Hippona (nr. 194) adresată lui Sixtus (viitorul papă Sixtus al treilea). În afară de această operă, Augustin mai răspunde și cu două
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
mulți asceți, așa cum ne spune Sulpicius Severus, deveniseră ulterior episcopi în orașele din Galia. În sfârșit, în ciuda faimei comunității din Lérin, noi nu știm să fi existat vreo „regulă” monastică instituită aici și nici nu avem informații despre faptul că starețului i-ar fi fost conferită o autoritate, ca să spunem așa, „harismatică”. Probabil că nu exista nici o regulă; într-adevăr, știm că în aceste „mănăstiri” primitive prima regulă era adeziunea la normele Sfintei Scripturi care era citită și studiată cu asiduitate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de câteva decenii în Egipt fusese instituită regula lui Pahomie și funcționa organizarea de mare amploare a mănăstirilor de la Nitra. Abia mai târziu, celebra formulă a Sfântului Benedict va fi aceea care va sintetiza viața cenobitică în dubla supunere față de stareț și față de regulă. Spiritualitatea asceților din Lérin nu e deloc obișnuită, în sensul că, deși ei cunosc anumite tematici comune întregului monahism, din Orient și din Occident, totuși acestea rămân în fundal și sunt repetate ca niște topoi fără să
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
1964; Ieșirea din lume, ed. alcătuită de S. Pricoco, BPat 16, 1990 (ibidem și bibliografia ulterioară). 4. Ilarie din Arles și Valerian din Cimiez Ilarie a ajuns la Lérin după 420 după ce abandonase cariera politică și fusese chemat acolo de starețul Honorat. Se născuse prin 401, poate în Galia Belgica, într-o familie nobilă și bogată. Ulterior, în 427-428, Ilarie a plecat din Lérin și l-a însoțit pe Honorat la Arles unde acesta fusese ales epicop. Honorat a rămas la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Salonius devenise episcop înainte de 439; sediul său a fost la Vienne, însă nu cunoaștem sediul lui Veranus. Salonius a participat la un conciliu convocat la Arles în jurul anului 461 și menit să pună capăt controversei dintre episcopul din Frejus și starețul din Lérin, Faustus, legate de jurisdicția episcopului asupra mănăstirii. A scris o Exegeză mistică a pildelor lui Solomon ale Ecclesiastului (Expositio mystica in Parabolas Salomonis et in Ecclesiastem) sub formă de “întrebări și răspunsuri” schimbate între autor și fratele său
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Isidor de Sevilia, cea mai însemnată personalitate din Spania a fost Martin de Bracara (astăzi, Braga) care s-a născut în Panonia prin 515, a dus viață de călugăr în Palestina de unde a plecat apoi în Galicia și a devenit stareț al mănăstirii din Dumio în jurul anului 550; este episcop de Bracara între 556 și 580. Grigorie de Tours și Venantius Fortunatus îl prețuiau pentru cultura lui, ilustrată și de numeroasele sale opere care sunt dovada unor preocupări diverse, fără să
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lui Cristos) și protoctiști (care susțineau că în apocatastază numai sufletul lui Cristos, prima dintre creaturi [prôton ktisma], va rămâne unit cu Logosul). Protoctiștii, renunțând la doctrina preexistenței sufletelor, s-au aliat cu antiorigeniștii și, printr-un memoriu prezentat de starețul de la Marea Laură, Conon, s-au adresat împăratului într-un moment când Justinian era supărat din cauza tulburărilor produse la Ierusalim o dată cu alegerea - pusă la cale de Teodor Ascida - a patriarhului Macarie, simpatizant al isocriștilor (octombrie 552). În luna august a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a istoriei lui Adam și a Evei prin referire la păcatul originar al sufletelor care a dus la căderea lor în trupuri, ideile lui Origen despre diavol, despre căderea îngerilor, despre învierea trupurilor. De la Chiril din Scitopolis știm că Gelasie, stareț la Marea Laură de lângă Ierusalim între 537 și 546 cerea să fie citită în biserică opera lui Antipater pentru a-i feri pe călugări de greșelile lui Origen. Recent, M. van Esbroeck a propus să-i fie atribuită lui Antipater
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pentru nelegiuiți și pentru demoni; și multe altele. Împăratul îi poruncea lui Mena să adune episcopii prezenți la Constantinopol împreună cu egumenii ca să aprobe anatemizarea lui Origen; procesul verbal al acestei adunări ar fi trebuit semnat și de ceilalți episcopi și stareți. Florilegiul alcătuit din douăzeci și patru de extrase din tratatul lui Origen despre Principii, anexat la acest document, este important pentru reconstituirea textului grecesc al operei, chiar dacă trebuie utilizat cu prudență pentru că poate conține denaturări, cu atât mai mult cu cât citatele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
să se gândească la Alexandria din Siria mai degrabă decât la metropola din Egipt, însă argumentul e discutabil. Din scrisorile trimise lui Rufin, rezultă că e puțin probabil să se fi născut mult după 360. Faptul că era presbiter și stareț la Pelusium este confirmat în Synodicon contra Tragediei lui Irineu care conține câteva din scrisorile lui în versiune latină. Lipsa unei ediții critice a epistolarului lui Isidor face încă dificilă utilizarea acestuia. La început, pare să fi existat o culegere
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Varsanufie precizează că și Sfinții Părinți pot greși când se raportează doar la tradiție. Unele întrebări și răspunsuri sunt schimbate între Ioan și un laic, Elian, care vrea să se facă monah și pe care Ioan îl obligă să devină stareț la moartea lui Serid; nu mult după aceea, moare chiar Ioan, în timp ce Varsanufie, încă în viață, încetează în această epocă să mai ofere răspunsuri. Și patriarhul Petru de Ierusalim (524-552) are un schimb de epistole cu Varsanufie în care îi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Occident. Aici, acestea au fost cunoscute mai ales începând din 827 când împăratul bizantin Mihail al II-lea i-a trimis în dar lui Ludivic cel Pios, regele Franței, un manuscris al corpusului dionisian care a fost încredințat abației Saint-Denis; starețul acesteia, Ilduin, a cerut să se facă o traducere latină, cu destule imperfecțiuni, îmbunătățită ulterior de Ioan Scotus Eriugena care, și prin intermediul propriei opere, a făcut cunoscută în Evul Mediu occidental teologia lui Dionisie. Lorenzo Valla a formulat în mod
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
putin prezenți În activitățile grupului din ultimii ani). Artele dramatice sunt reprezentate de doi actori și doi regizori. Sunt patru traducători (din franceză), doi avocați (dintre care unul, cooptat recent, este proprietarul unui săptămânal cultural), un preot (care este și starețul unei mănăstiri din București) și cinci ziariști profesioniști; dar mai mult de jumătate din membrii grupului sunt colaboratori permanenți În presă și televiziune (În special pentru «analizele politice»). GDS-ul numără zece femei, dar numai patru membri (toți bărbați) au
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
predilectă și totodată cea mai interesantă a scrisului său: prezentarea vieții monahale, ecleziastice în general, în lumina ușor ironică a unui râs blând, bonom. Linia aceasta e continuată în numeroase alte volume, proză scurtă sau romane: Duhovnicul maicilor (1929), Pocăința starețului (1931), Ucenicii Sfântului Antonie (1933), O zi din viața unui mitropolit (1934), Cazul maicii Varvara (1937), Jocul satanei (1947) ș.a. Cel mai bun roman al scriitorului, Alegere de stareță (1932), cu o intrigă strânsă, dinamică, schimbări de situație surprinzătoare, personaje
STANOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289882_a_291211]
-
Mănăstirea Sămurcășești (Ciorogârla), București, 1926; Mănăstirea Țigănești, București, 1926; Călugări și ispite, București, 1928; ed. București, 1930; ed. București, 1943; Necazurile părintelui Ghedeon, București, 1928; Duhovnicul maicilor, București, 1929; Demonul lui Codin, București, 1930; Fete și văduve, București, 1931; Pocăința starețului, București, 1931; Alegere de stareță, București, 1932; Camere mobilate, București, 1933; Ucenicii Sfântului Antonie, București, 1933; O zi din viața unui mitropolit, București, 1934; Parada norocului, București, 1934; Cinci prieteni, București, [1935]; Eros în mănăstire, București, 1935; Oameni cu sticleți
STANOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289882_a_291211]
-
și a liberului arbitru și să-și susțină concepția conform căreia harul este absolut necesar pentru săvîrșirea binelui. A făcut-o scriind o carte despre Har și liberul arbitru (De gratia et de libero arbitrio) pe care a trimis-o starețului și călugărilor mănăstirii din Adrumeto, care, pentru a-i contesta doctrinele, se folosiseră chiar de o epistolă a episcopului de Hippona (nr. 194) adresată lui Sixt (viitorul papă Sixt al III-lea). în afară de această operă, Augustin răspunde și cu două
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
care mulți asceți, așa cum ne spune Sulpicius Severus, deveniseră episcopi în orașele din Gallia. în sfîrșit, în ciuda faimei comunității din Lerin, noi nu știm să fi existat vreo „regulă” monastică instituită aici și nici nu avem informații despre faptul că starețului i-ar fi fost conferită o autoritate, ca să spunem așa, „harismatică”. Probabil că nu exista nici o regulă; știm că în aceste „mănăstiri” primitive prima regulă era adeziunea la normele Sfintei Scripturi, care era citită și studiată cu asiduitate. Locul însuși
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
amintim că de cîteva decenii în Egipt fuseseră instituite regula lui Pahomie și organizarea de mare amploare a mănăstirilor de la Nitria. Mai tîrziu, celebra formulă a Sfîntului Benedict va fi aceea care va sintetiza viața cenobitică în dubla supunere față de stareț și față de regulă. Spiritualitatea asceților din Lerin nu e deloc obișnuită, în sensul că, deși ei cunosc anumite tematici comune întregului monahism, din Orient și din Occident, acestea rămîn pe fundal și sînt repetate ca niște topoi fără să li
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
rifinto del mondo, ed. coordonată de S. Pricoco, BPat 16, 1990 (ibidem și bibliografia ulterioară). 4. Ilarie de Arles și Valerian de Cimiez Ilarie a ajuns la Lerin după 420, cînd abandonase deja cariera politică și fusese chemat acolo de starețul Honorat. Se născuse prin 401, poate în Gallia Belgica, într-o familie nobilă și bogată. Ulterior, în 427-428, Ilarie a plecat din Lerin și l-a însoțit pe Honorat la Arles, unde acesta fusese ales episcop. Honorat a rămas la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
devenise episcop înainte de 439; sediul său a fost la Vienne, însă nu cunoaștem sediul lui Veranus. Salonius a participat la un conciliu convocat la Arles în jurul anului 461 și menit să pună capăt controversei dintre episcopul de Frejus și Faustus, starețul de la Lerin, cu privire la jurisdicția episcopului asupra mănăstirii. A scris o Exegeză mistică a pildelor lui Solomon și a Ecclesiastului (Expositio mystica in Parabolas Salomonis et in Ecclesiastem), sub formă de „întrebări și răspunsuri” schimbate între autor și fratele său; opera
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]