11,425 matches
-
o lume surprinsă în zarva căutărilor de tot felul, în fuga după găsirea identității, o lume care se încurcă în propriile neputințe, angoase și prejudecăți, o lume în care sonoritățile iubirii se dizolvă, uneori, în pasivități, în încremeniri ale unei statui surprinsă într-o contorsionare imposibilă. Tensiunea și emoția extraordinară din "Titus Andronicus", tot al lui Alexandru Darie, se plimbă prin scena-arenă odată cu muzica lui Enescu. Cîntecelele Adei Milea amplifică ludicul și fantezia din "Habarnam" al lui Dabija. "Elisabeta bam" este
Muzici by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9947_a_11272]
-
mă mai gândeam la Teo vorbindu-mi și despre Mallarmé, care le spunea ucenicilor săi îmbătați de poezie, să lase poezia,... pentru că Muzica este, dintre toate vorbirile umane, Vorbirea la apogeu! Plus Rilke cu al său: Tu, Muzică, suflu al statuilor, tu, grai, unde graiuri sfârșesc.
Bagatele by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9943_a_11268]
-
căror viață a fost marcată de chin sau de sacrificiu. Și cum sacrificiul are virtuți întemeietoare, o comunitate își evocă membrii a căror moarte este privită drept un act fondator al istoriei ei. A treia trăsătură este aceea că mormintele, statuile sau mausoleele închinate morților celebri sunt însemnele cu care fiecare comunitate, marcîndu-și teritoriul propriu, arătă în acest fel că îl stăpînește. Locul unde se află mormintele sau statuile reprezintă un reper teritorial pe care urmașii nu-l pot părăsi decît
Viața morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9963_a_11288]
-
act fondator al istoriei ei. A treia trăsătură este aceea că mormintele, statuile sau mausoleele închinate morților celebri sunt însemnele cu care fiecare comunitate, marcîndu-și teritoriul propriu, arătă în acest fel că îl stăpînește. Locul unde se află mormintele sau statuile reprezintă un reper teritorial pe care urmașii nu-l pot părăsi decît cu prețul defăimării și al înjosirii. O țară fără statui e ca un teritoriu fără pietre de hotar. Așa se explică și destinul fluctuant și imprevizibil de care
Viața morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9963_a_11288]
-
fiecare comunitate, marcîndu-și teritoriul propriu, arătă în acest fel că îl stăpînește. Locul unde se află mormintele sau statuile reprezintă un reper teritorial pe care urmașii nu-l pot părăsi decît cu prețul defăimării și al înjosirii. O țară fără statui e ca un teritoriu fără pietre de hotar. Așa se explică și destinul fluctuant și imprevizibil de care au parte majoritatea statuilor: azi sunt ridicate și mîine sunt demolate, pentru ca poimîine să fie ridicate altele ce vor avea aceeași soartă
Viața morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9963_a_11288]
-
teritorial pe care urmașii nu-l pot părăsi decît cu prețul defăimării și al înjosirii. O țară fără statui e ca un teritoriu fără pietre de hotar. Așa se explică și destinul fluctuant și imprevizibil de care au parte majoritatea statuilor: azi sunt ridicate și mîine sunt demolate, pentru ca poimîine să fie ridicate altele ce vor avea aceeași soartă. Și tot așa, timpul actual este resemnificat prin raportare la momentul morții sau reînhumării celor dispăruți. Fiecare comunitate își alcătuiește calendarul după
Viața morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9963_a_11288]
-
după ce-i șocam, le dădeam acest model, spuneam așa: eu sînt un sculptor, ca Michelangelo, care scoate așchii din blocul de marmură ca să descopere acea figură frumoasă, ideală, din marmură. Și bat în dalta mea cu ciocanul, pînă decroșez această statuie. Voi începeți, și voi, să bateți, dar la un moment dat vă plictisiți, sau nu știu ce se-ntîmplă, și luați dalta și începeți să faceți mici figuri pe daltă. Lucrați limba. Păi, limba nu-i decît o daltă, un instrument. Eu am
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
Crăciun și-a lăsat fratele condamnat la 25 de ani muncă silnică, pentru simple neglijențe ale subalternilor și lucrătorilor săi - deținuți politici - în marile lucrări de la Canal. A luat drumul Aiudului, pentru exemplaritate și pentru a așeza o treaptă la statuia intransigenței partinice, la noile statui ale țîrcovnicilor". Iar pentru a ne da seama cum arăta în realitate "grija față de om" a sistemului opresiv e suficient să aruncăm o privire asupra vieții hărăzite deținuților de conștiință, victime ale sacrosanctei "lupte de
Avocat și martor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8911_a_10236]
-
condamnat la 25 de ani muncă silnică, pentru simple neglijențe ale subalternilor și lucrătorilor săi - deținuți politici - în marile lucrări de la Canal. A luat drumul Aiudului, pentru exemplaritate și pentru a așeza o treaptă la statuia intransigenței partinice, la noile statui ale țîrcovnicilor". Iar pentru a ne da seama cum arăta în realitate "grija față de om" a sistemului opresiv e suficient să aruncăm o privire asupra vieții hărăzite deținuților de conștiință, victime ale sacrosanctei "lupte de clasă": "Văzusem generali scormonind după
Avocat și martor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8911_a_10236]
-
fond, a fost "chestiunea națională". Nu știm dacă s-au pus la punct programe de acțiune, dacă s-au redactat moțiuni. La întoarcere, după despărțirea de ieșeni și bucovineni, plecați spre casă, congresiștii rămași hotărăsc să țină o întrunire la statuia lui Mihai Viteazul. Deși trenul, întîrziat în chip premeditat, sosește noaptea, la ora 10 și jumătate, intenția inițială n-a fost abandonată. La statuia lui Mihai Viteazul, poliția și o unitate de jandarmi încearcă să împiedice manifestația (considerată ilegală, întrucît
C. Stere și duelul său de la 1894 by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8916_a_10241]
-
despărțirea de ieșeni și bucovineni, plecați spre casă, congresiștii rămași hotărăsc să țină o întrunire la statuia lui Mihai Viteazul. Deși trenul, întîrziat în chip premeditat, sosește noaptea, la ora 10 și jumătate, intenția inițială n-a fost abandonată. La statuia lui Mihai Viteazul, poliția și o unitate de jandarmi încearcă să împiedice manifestația (considerată ilegală, întrucît era în aer liber), fără să izbutească. Studenții se vor îndrepta apoi spre palatul regal spre a protesta, dar în dreptul sediului poliției sînt atacați
C. Stere și duelul său de la 1894 by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8916_a_10241]
-
Liviu Dănceanu Nu există, spunea Alexandru Paleologu în Simțul practic, veritabilă valoare de artă, indiferent dacă e vorba de un vas, de o statuie, de o mobilă, de o simfonie, fără o profundă implicație etică? Dar orice investiție, fie ea și de etică, incumbă musai o alocare, dozată sau nu, de îndrăzneală și cutezanță. Nici o atitudine etică nu poate fi confortabilă și lipsită de
Avantaj muzica românească by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8971_a_10296]
-
bune ale sale, rămân în acest stadiu descriptiv. Este vorba îndeosebi de portretele dedicate unor colegi bursieri din Belgia (Françoise, Will, Maria Jésus, Seară de poezie rusă), dar și de alte poeme, tributare unor stări de moment: Nu urcați pe statui, Orice mișcare a mâinii, orice clipocit al buzelor, În Queens, Elena. Ceea ce descătușează însă resortul poeziei este o bruscă minunare, scalpel incizat în plin cotidian (decorul comun al unui oraș cu străzi, parcuri, case ori cârciumi), acționând precum cezura "transcendentală
Desprinderea de sine by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8967_a_10292]
-
desfășurare a Colocviului nu putea fi mai inspirată: Tavira, orășel de pe coasta de sud a Atlanticului (nu are mai mult de 25.000 de locuitori) posedă un excepțional patrimoniu monumental - aproape în fiecare piață și piațetă se înalță câte o statuie - ca și o mare bogăție culturală: cel puțin 15 biserici și mânăstiri, unele datând din secolul XIII, într-una din ele organizân-du-se concerte în fiecare sâmbătă; un "pod roman" autentic, închis circulației vehiculelor; un Palat al Galeriei (de artă) construit
Et in Algarve ego... by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/8970_a_10295]
-
să-și spună deschis părerile, chiar atunci când era conștient că-l pasc primejdiile". O făcea nu ca să braveze, nu spre a dobândi vreun avantaj personal, ci dintr-o nestăpânită nevoie de a spune lucrurilor pe nume, de a dărâma falsele statui ale vieții publice și cu un curaj rareori atins în publicistica noastră. Iar consecințele n-au întârziat să se arate, făcându-l să cunoască de două ori închisorile timpului. Prima oară, condamnarea i-a fost prilejuită de filipicele adresate prințului
Un scriitor uitat: Mircea Damian - Cum a scris Celula Nr. 13 și Rogojina by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8965_a_10290]
-
ele însele mitologizate) unei admirații convenționale, stereotipe, restituindu-le aspectul lor inițial, genuin, fără interpolările și stilizările ulterioare: "Avem oare o viziune corectă, măcar, asupra a ceea ce a rămas? Dați-mi voie să vă atrag atenția asupra unui detaliu banal. Statuile grecești pe care ne-am obișnuit să le vedem, prin muzee, albe, de o desăvârșită simplitate, nu arătau deloc așa inițial. În vechime, ele aveau obrajii fardați cu roșu. Aveau gene artificiale și pupile de cuarț. Ploile și timpul le-
Ultimul Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9003_a_10328]
-
cuarț. Ploile și timpul le-au "simplificat". și templele erau, inițial, colorate și pline de podoabe. Ceea ce ne arată că vechii greci aveau, în realitate, alte gusturi decât cele pe care li le atribuim noi acum. Azi, nu mai concepem statuile grecești decât albe. Imaginea pe care o avem asupra clasicității e falsă, e o creație modernă. La ea au contribuit nu doar ploile care au spălat vopseaua și au înlăturat genele artificiale; sau hoții, care au furat podoabele. Au contribuit
Ultimul Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9003_a_10328]
-
rînduri în 1839, cînd abia trecuse de 50 de ani, dar simțea că pierduse legătura cu veacul. A mai trăit încă 30 (treizeci!), supraviețuindu-și în chip neverosimil, fără să aducă însă ceva nou în literatură. S-a transfrormat în statuie încă din timpul vieții și, din fericire, nimeni n-a mai observat cînd a murit.
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
fie teroarea mai convingătoare decît iubirea, în misterioasa istorie a descoperirii (sau inventării) de zei care se confundă, copleșitor, cu însăși Istoria?" O operă faimoasă, Venus din Cnidos, creație a lui Praxiteles, apreciată ca fiind cea mai frumoasă din toate statuile Greciei antice, e la fel tratată cu un ochi critic. O femeie actuală ce i-ar fi semănat ar fi fost cu siguranță taxată drept urîtă. Gîtul are o grosime exagerată, talia e prea țeapănă, glezna greoaie, coapsele plate. Fața
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
inanimat. Astfel, prin intermediul fantomei se conturează o definiție a teatrului ca expresie a tensiunii dintre vizibil și invizibil, material și imaterial, și totodată o definiție a actorului, a acelui actor aflat la jumătatea drumului dintre umbră și corp viu, dintre statuie și materialitatea cărnii. Un teatru care instituie - în ambivalența aici/ altundeva, prezență/ absență - un straniu dialog cu morții. Un teatru care plasează în centrul său indeterminabilul unei realități de frontieră. Acest indeterminabil ne apare în toată complexitatea lui atunci când abordăm
Monique Borie - Fantomă și teatru by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/9085_a_10410]
-
Țoiu Și fiindcă numele lui însemna libertate, venind din grecește, Elefterie, - Elefteriade, - nu mai suportase ocupația sovietică; decât până în 1950, în decembrie, când plecase în Brazilia... Așa că ajunsese acolo în luna lui Ianuarie, ce dădea și numele capitalei și, unde statuia Mântuitorului uriaș te primește cu brațele larg deschise. Obsesia sa... Ridicarea de zmee. Asta se petrecea când era mic, pe plajele Mangaliei. în 1947, - cât mai rămăsese în România, - deschisese o expoziție de pictură. O imagerie coloristică, plină de rigoare
Zmeele Mangaliei înălțate în Brazilia... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9103_a_10428]
-
obscurizează infantil. E ca în "păsăreasca" pe care o practicau cîndva subretele, geloase că stăpînii vorbeau franțuzește fără ca ele să priceapă. O lume de frustrați înconjoară un fenomen frumos în sine ca fotbalul, mînjindu-l cu mici dejecții, precum porumbeii maculează statuile.
Fălcosu contra Săpăligă și cronicarii contra vântului by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/9111_a_10436]
-
Pavel Șușară După cum bine se știe, încă de pe vremea romanilor, schimbarea împăraților - prin extensie, a regimurilor - aducea după sine schimbarea capetelor vechilor busturi sau, la rigoare, înlocuirea în întregime a unei statui cu alta. Existența simbolică, în efigie, cea care prelungește o prezență determinată, și cu atît mai mult una exemplară, dincolo de parametrii săi omenești, declanșează stări și comportamente care se înscriu într-un registru foarte larg, de la reculegerea smerită și pioasă
Monumentul public, între mobilier și magie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9108_a_10433]
-
smerită și pioasă și pînă la revolta morală și la furia destructivă. Mari momente din istoria omenirii, de la năvălirile barbare și pînă la revoluțiile mai mult sau mai puțin sistematizate, au fost, simultan, și mari bătălii duse împotriva însemnelor, a statuilor și a simbolurilor consacrate. Pentru că oricît ar fi evoluat umanitatea, pe parcursul a cîtorva mii sau chiar zeci de mii de ani, din punct de vedere al civilizației, al cunoștințelor științifice și al posibilităților tehnice, din punctul de vedere al faptelor
Monumentul public, între mobilier și magie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9108_a_10433]
-
mii de oameni, vinovați doar pentru că s-au remarcat în profesie sau că și-au asumat anumite responsabilități publice, a însemnat, așadar, un război crunt împotriva imaginilor, a insemnelor, a reprezentărilor de tot felul. Cu alte cuvinte, un război împotriva statuilor. O întreagă lume de imagini și de forme a fost dizlocată, compromisă și, finalmente, aneantizată, pentru a fi înlocuită cu alta, purtătoare a acelorași mesaje cvasitranscendente, dar stocată în alte repere iconografice. Astfel, unde altădată se ridicau statuile lui Ferdinand
Monumentul public, între mobilier și magie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9108_a_10433]