2,655 matches
-
pas Înapoi și-și Împreună mîinile În semn de salut. Mi-era greu să-i disting chipul pentru că stătea În contra luminii, dar mi-am dat totuși seama că e o femeie tînără, mai tînără decît mă așteptasem.. Era mică de statură, avea gîtul lung și-ți lăsa impresia că se leagănă. Dacă ar fi fost puțin mai Întuneric, aș fi luat-o cu siguranță drept copil. I-am Întins cartea de vizită și m-am prezentat În aceea manieră În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
e vorba”. Prefectura era în aceeași clădire cu tribunalul, la etaj. Urcai, așadar, treptele interioare de marmură. Șefa de cabinet mă anunță și tot ea îmi deschise ușa. Intrai. Prefectul se ridică și-mi întinse mâna. Era tânăr, mic de statură, îmbrăcat îngrijit, aproape elegant pentru vremurile acelea. - Să mă iertați, domnule judecător, începu el, nu v-aș fi deranjat niciodată, mai ales în felul acesta, dar intervin uneori situații care te obligă la ce nu te-ai fi gândit, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
stânjeneli, o privii drept în ochi, nu era o sfidare ci un strigăt pe care numai intuiția unei femei îl poate desluși. Și așa se trecu dimineața aceea până spre prânz când veni viitorul soț al Anei. Era mijlociu de statură, bine legat, plăcut la înfățișare, părea să fie un om liniștit, liniar, dar privirea ușor îngustă ar fi putut tăinui, îmi spuneam, o fire ascunsă, perfect comodă, poate duplicitară, dar astea erau simple presupuneri; ceea ce domina era alcătuirea lui robustă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
pe care-l avea din 1929, adus din Turcia de unul din „vaporenii” din oraș de atunci, un anume Costică Vameșul i spunea nu se știe de ce, dar îl chema în realitate Kosta Valsamakis, grec de felul lui, mic de statură, negricios, iute la vorbă și la faptă, iubăreț și pișicher, inimos, săritor la nevoie, avea toate amprentele spiței lui meridionale; prin ’38-’39 a plecat în Grecia, unii spuneau că în Orient, s-a topit, nu s-a mai întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
București, care a avut aceeași părere ca tine și l-a achitat. Președintele Curții fusese informat de cele întâmplate aici, inclusiv despre opinia ta. Te-a chemat la el, vroia să te cunoască. Te-a felicitat. Un om mic de statură, se spunea că era bun la suflet. Mai târziu... Nu mai are importanță. Îmi puse mâinile pe umeri, și în clipa următoare, prezența lui rămase ca un abur. 27. Acesta e fundalul pe care s-a petrecut acel timp. Dincolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
în alte cartiere, de obicei mărginașe. Soarele bătea călduț în dimineața de primăvară. Avusesem impresia că răsărise special pentru mine, pentru revigorarea trupului acesta ieșit cu abia o lună în urmă din iarnă. Avocatul bătu la ușă, o femeie de statură mijlocie, puțin grasă, ne deschise, intrarăm în antreul dreptunghiular, cu un scaun și un bufet, iar pe dușumea un covor oarecare, se vedea: „casă de oameni săraci”, apoi furăm poftiți - deschise ușa aceeași femeie - în odaia din stângă. Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
din Pisa - tu cred că-l știi din ilustrate - priveam de sus, din turnul înclinat, oamenii se vedeau mici cum nici unul din ei nu putea să-și închipuie, poate era mărimea lor adevărată, tu te gândeai că asta era și statura dictatorilor care au bântuit acest secol, că pentru unii s-au ridicat statui la care uitându-ne de jos ne dominau. Turnul parcă era mai înalt ca în realitate, noi ne țineam de mână; lângă noi o doamnă se mira
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
nu mai știam ce să spun, căci dumnezeirea clipei îmi buimăcise mintea, și în timp ce ridicându-se în picioare începu cu adevărat să-și lepede puținele haine de pe ea lăsându-le să cadă pe moalele covor persan, eu mă îmbătam la statura ei pe care, mutând-o acum din întâia clipă a lumii, o atribuiam artei antice și în momentul acela simții, mutat sub lumina lumii eline, adierea brizelor egee. Rămaserăm în amurgul acela fantastic până când înserarea intră în întuneric. Ne răvășirăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
dimineață și însoțit de Lung străbătui cele câteva uliți în amintirea preumblărilor trecute. Oamenii, câți îi văzui, erau necunoscuți și în fața porților rămaseră numai femei. Bineînțeles că Lung le va explica, sau le va aminti, că bărbatul, încă drept de statură necunoscut acum, cu care se plimbase, prietenește pe uliți, este fostul judecător din comună, plecat în 1946 când cu desființarea judecătoriei, că el l-a condus la gară, că de atunci e judecător la oraș, că a venit la înmormântarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
din Moscova (ceva de genul Casei Scânteii de la noi, dar mult mai mare) era cufundată în beznă. Eram așteptați la intrare de un bărbat blond, pe care nu îl mai întâlnisem, cu o figură de mujic sănătos și cu o statură de halterofil. Căutând evident să fie simpatic, rusul a început să ne povestească despre un joc din regiunea lui natală, din care am înțeles că era vorba de o întrecere cu niște ciomege sau bâte. Nu mi se părea tocmai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
a dispărut U.R.S.S., au apărut noi subiecte de drept internațional, inclusiv Federația Rusă, și raționamentul continuă pe această linie. În fapt, fostele republici ale U.R.S.S. erau interesate să păstreze, la O.N.U. și în alte organizații internaționale, statura dobândită de U.R.S.S. din vremea când era cea de-a doua superputere a lumii, să transmită această calitate la noua entitate Federația Rusă, iar această atribuire a intrat în termenii înțelegerii la care ele au căzut, cu ocazia dezagregării
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
te văd. Proculus nu răspunse. Continua să-l observe atent pe Antonius. Avea ochii închiși la culoare, pătrunzători, foarte apropiați, nasul îngust și ascuțit, ce părea ciocul unui șoim. Toga de in îi ajungea puțin deasupra gleznelor. Era mic de statură și slab, dar chipul și trupul său vădeau o forță interioară care intimida pe oricine, chiar și pe Antonius. Antonius nu se simțea în largul lui sub privirea insistentă a maestrului. Se gândi că acesta putea vedea înlăuntrul ființei sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
auzeau. — Aș vrea să te omor nu pentru că ești trufaș și nepriceput, ci pentru că l-ai lăsat pe Vitellius să-ți scape! Nu trebuia să-l lași... Trebuia să-l ucizi! — Taci, Hyrpus! interveni neliniștit Rubrus, un instructor mic de statură, musculos, temut pentru cruzimea sa. Taci, vrei să te audă? — Și ce dacă mă aud? Să mă audă! Valerius ar fi trebuit să-l omoare pe porcul ăla. Dacă nu era el, n-ar fi fost război, iar ai mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
o să leșine. — Urcă-te tu, fato, o îndemnă tatăl fetei. Urcă-te. Hai, un pas. Doar un pas. Adepții ridicară trupul rigid, încăpățânat al fetei în copac. — Sus, o îndemnară ei, și, încet, începu să se cațere. Era învăluită în staturi de material lucios, ca o caramelă mare și scumpă. Hainele îi fluturau în jur, făcând-o să pară absurd de masivă. Papucii aurii îi alunecau la fiecare pas. Sari-ul îi era tras peste cap și îl ținea de margine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
mulțime de lucruri. Cineva a scuipat-o, altul a pălmuit-o, altul a înjurat-o, altcineva și-a înfipt un pumn în ea, altul i-a fluturat o ordonanță judecătorească prin față. Era Joia Patimilor, condusă de un negru de statura lui Nub, în costum de bodyguard, care s-a prezentat drept Bruno Biggins, garda de corp al lui Lorne. Era și bătrânul Prinț Kasimir, care venise să fixeze o întâlnire în zori în Central Park. Era și Herrick Shnexnayder, îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și umezeală, simțea plimbarea ca pe ceva foarte liniștitor. La urma urmei, trebuia să-și facă de lucru. Elfrida: numele i se potrivea, iar ea ura toate diminutivele. — Un nume e un nume, spunea ea. Cum avea fața delicată și statura unui elf, nici nu s-ar fi putut găsi un alt nume pentru doamna Gribb. Pielea-i delicat de rozalie se întindea perfect peste protuberanțele și adânciturile fine ale cărnii. Gura îi era mică și ușor țuguiată, iar ochii ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de pe la început. Bănuia că și Irina cu Elfrida pățiseră la fel. Ridică privirea și-i văzu în pragul ușii pe Cerkasov și Moonshy. înfățișarea lui Moonshy îl surprinse. Arăta cu totul altfel decât vocea sa: era bărbos, îndesat și de statură medie. — Domnul Moonshy a venit să-și prezinte omagiile, spuse Cerkasov. Tocmai pleca. Moonshy spuse: — Am venit ca să vă spun că plec, nu ca să-mi prezint omagiile. Și mai ales nu lui! zise el, arătând cu capul înspre Ignatius Gribb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pălăria sa de Napoleon, cu mâna stângă ascunsă în haina lungă, închisă cu nasturi, și cu fața roșie de la whisky. Lângă el se afla Cale-Bătută Peckenpaw, cu căciula de raton îndesată pe cap, haina din blană de urs acoperindu-i statura corpolentă, un colac de funie atârnat pe un umăr și pușca într-o mână. Iar în spatele lor venea P.S. Moonshy, un funcționar nebărbierit, cu ochii furioși. O zeiță a răzbunării ciudată, triplă care se apropia de țintă. Grimus stătea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
o excursie de-o zi, am spus cu veselie în glas când Sebastian a deschis ușa de la apartament. Bătăile inimii mi s-au accelerat. Eram îngrijorată că trebuie să suport priveliștea omniprezentei sale uniforme de „Sloane la joacă“ acoperindu-i statura atrăgătoare, dar, în schimb, purta pantaloni albi de in și ceva asemănător unui pulover de cricket, alb cu dungi mari albastre la gât. Nu era desprins din fanteziile mele, dar arăta foarte bine în hainele alea. Și mai avea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
pe arătură...” Arătarea postată dinaintea sa Își schimbase ușor Înfățișarea. Trăsăturile feței se lățiră, iar tenul, din alb, se făcuse acuma stacojiu... „Iată că băutura și-a făcut efectul. Nimeni nu-i imun”, gândi medicul. Între timp, piciorul căpătase o statură impozantă. Dacă la Început Noimann Îl privea de sus În jos, acum rolurile se schimbaseră... „Ia uită-te cum crește În fața mea ca un coșmar”, gândi el. Și adăugă: „Și se acoperă de epoleți și de insigne...” Acum, creatura din fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
tine și nu uita de cerc... Iar dacă ai să-l vezi trecând pe aici pe Noimann, cinstește-l, te rog, cu o cafea din partea mea...” Zicând aceasta, Satanovski se răsuci pe călcâie și, cu pași vioi, oarecum discordanți pentru statura lui, părăsi terasa Corso. În tot acest timp, În camera sa, Noimann-cinicul Îl Împinse sub pat pe Noimann-penitentul, după care, jubilând, se năpusti, amușinând lenjeria risipită pe podea. Mirosul bine-cunoscut al parfumului și-al sudorii trupului Mathildei Îi crea, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
-i mâncăm. Ghiduș, tata intră în atmosfera de sărbătoare și începu să-și colinde copilele, așa cum făcea în fiecare an, de fiecare dată cu un farmec anume, însoțindu-și cântul cu gesturi, ghemuindu-se în mersul piticului, ca să-și micșoreze statura în fața fetelor: „În seara lui Vasile Sfântul Mi-a luat căciula vântul Și mi-a dus-o-ntre copaci Și mi-a umplut-o cu colaci. Moș Vasile, moș Vasile, Ce-ai să faci cu atâta pâine? Dă-mi și
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
devenea tot mai vioi și mai îndrăzneț, însă glasurile nu-i erau cunoscute. Poate vă așteptați să-i fie frică? Da’ de unde! Coborî iute din așternut, cu picioarele direct în papuceii care o așteptau cuminți la marginea patului. Mărunțică de statură, cu ochi verzi și vii ca două mărgeluțe, cu părul auriu-roșcat strâns cu grijă într-o cosiță și îmbrăcată în cămășuța lungă până în pământ, porni fără sfială, dar cu grijă în pași, spre murmurul care venea curios dinspre bucătărie. Suntem
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
te rog, cu luare aminte la cele ce-ți spun. Urmând această cărare care duce la malul mării, vei ajunge în scurt timp la un han, unde sarazinul Brunello va sosi curând după tine. Ai să-l recunoști ușor după statură are mai puțin de patru picioare după capul lui disproporționat de mare, după ochii oblici și sprincenele groase ce se prelungesc până-n barba-i stufoasă. Vestmântul său, mai cu seamă,care este acela al unui curier, ți-l va indica
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
dur, arăta mai bătrână decât era. Fără Îndoială, făcuse o operație la nas și-și administrase o porție zdravănă de colagen În zona buzelor, dar cel mai tare ieșeau În evidență sânii. Pieptul, acum supradimensionat, părea să-i acopere toată statura ei de un metru cincizeci. Acum mi se spune Abigail, să știi, mă corectă ea imediat. Ce nebunie, nu-i așa? Am auzit că lucrezi la Kelly, normal, așa că știam eu că o să te văd pe-aici mai devreme sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]