2,798 matches
-
primordial“ se regăsesc răspândite în diverși descendenți. Au ales vite care păstrau cele mai multe caracteristici ale bourului, în special tauri crescuți în Spania și Franța pentru coride, precum și vitele de munte din Corsica, vaca de pe podișurile din Scoția și vaca de stepă din Ungaria, de la care să preia caracteristicile genetice și să le „reasambleze“ într-un animal. În anii '30, naziștii au aflat de de acest proiect de a obține din descendenți "efeminați" o rasă ancestrală, robustă și capabilă să se impună
Vaca Heck () [Corola-website/Science/322456_a_323785]
-
a fost informat despre marea amenințare mongolă de Fratele Julianus, un călugăr dominican, care vizitase regiunea considerată leagănul populației maghiare, Magna Hungaria în 1235. În anii care au urmat, mongolii i-au alungat pe cumani, care dominaseră regiunile vestice ale stepei euroasiatică. Liderul tribal Köten a acceptat vasalitatea regelui Bela al IV-lea și i s-a permis să se așeze cu oamenii săi în Alföld. Modul de viață nomad a cauzat însă numeroase conflicte cu populația locală. Batu Han, comandantul
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
Numele culturii provine de la așezarea descoperită la Cernavodă, pe Dealul Sofia, pe malul drept al Dunării. I datează de la sfârșitul eneoliticului, din mileniul IV î.e.n. Cultura a fost creată de o populație provenind din stepele nord-pontice, care a migrat continuu. Aria de răspândire acoperă mai ales Dobrogea, estul Munteniei și nord-estul Bulgariei.. Așezările descoperite sunt situate pe pe înălțimi dominante sau pe terasele înalte, suprapunând uneori peste așezări ale culturii Gumelnița, În unele cazuri acestea
Cultura Cernavodă () [Corola-website/Science/327971_a_329300]
-
este cel mai întins podiș din Asia, el este mărginit la de deșertul Gobi și de stepă. Platoul se întinde pe teritoriul Mongoliei, nordul Chinei și până în Tibet. Spre deosebire de podișul tibetan, platoul mongol are o înălțime mai mică cuprinsă între 900 și 1500 m. Platoul este înconjurat de munți ce ating o altitudine între 3000 și 5000
Platoul Mongol () [Corola-website/Science/316866_a_318195]
-
platoul Ordos și fluviul Galben, spre sud-est ajunge până la 200 km de Pekin, fiind limitat în trecut de Marele zid chinezesc. La nord platoul este mărginit de munții Altai și munții Baikal. Podișul are un aspect deluros de deșert și stepă, are o climă aridă unde apele curgătoare pe cursul inferior dispar frecvent într-un ținut mlăștinos sărat. Excepție face fluviul Kerulen care se varsă în Amur.
Platoul Mongol () [Corola-website/Science/316866_a_318195]
-
victorie în sudul Rusiei ar fi dat o lovitură mortală economiei și mașinii de război rusești. Până în cele din urmă, a fost ales Grupul de Armate Sud, (care mai înainte cucerise Ucraina), având sarcina să străpungă frontul sovietic, să traverseze stepele rusești până în Caucaz, pentru a captura zona petrolieră importantă de aici. Această operațiune de vară a fost numită "Fall Blau". Forțele atacatoare erau formate din Armata a 6-a germană și Armatele 1 Panzer și a 17-a. Hitler a
Bătălia de la Stalingrad () [Corola-website/Science/298902_a_300231]
-
pungă la Harkov, pe 22 mai. Atacul a început într-un târziu, pe 28 iunie 1942, când Grupul de Armate Sud a înaintat în sudul Rusiei. Ofensiva germană a început bine. Forțele sovietice au opus o rezistență slabă în largile stepe rusești și s-au retras în dezordine către est. Cele câteva încercări de a stabili o linie defensivă au eșuat, trupele germane le-au străpuns, înconjurat, formându-se două pungi largi, prima distrusă pe 2 iunie la nord-est de Harkov
Bătălia de la Stalingrad () [Corola-website/Science/298902_a_300231]
-
Halder, Hitler l-a înlocuit în octombrie cu generalul Kurt Zeitzler. Pe timpul toamnei, când luptele continuau cu violență în oraș, generalul sovietic Gheorghi Jukov, care preluase sarcina planificării strategice în zona Stalingradului, a început să concentreze forțe sovietice masive în stepele din nordul și sudul orașului. Flancul nordic era în mod special vulnerabil, fiind apărat de trupele românești și maghiare, mai slab echipate și cu un moral scăzut. Planul lui Jukov era să țintuiască forțele germane în interiorul orașului și apoi să
Bătălia de la Stalingrad () [Corola-website/Science/298902_a_300231]
-
km de-a lungul coastei Mării Mediterane, între Hammamet și Skhira, Sousse și Sfax. Acest munte este înconjurat de Sahel (șes) roditor (optim culturii de măslini) răcorit de vântul mediteranean. În sudul munților se află o zonă de depresiune asemănătoare stepei (Chott el Djerid cu lacuri sărate), această regiune fiind urmată în sud de Sahara. La granița cu Libia, spre vest, este șesul Djeffara limitat de Dahar un platou calcaros (600 m altitudine) care se continuă spre mare cu un ștrand
Tunisia () [Corola-website/Science/298150_a_299479]
-
șesul Djeffara limitat de Dahar un platou calcaros (600 m altitudine) care se continuă spre mare cu un ștrand nisipos. Vezi și: O climă aridă în sud, care devine mai umedă spre țărmul mării la nord, ceea ce explică zona asemănătoare stepei (cu veri fierbinți și ierni reci). Din Tunisia centrală spre sud domină o climă tipică deșertului. Temperatura medie este în ianuarie 10 °C iar în august 26 °C. În sudul Munților Atlas domină tot timpul anului o climă caldă uscată
Tunisia () [Corola-website/Science/298150_a_299479]
-
1.500 mm în munți, iar în sud sunt 200 mm pe an. Aceasta fiind dependentă de climă, în nord și în Munții Atlas sunt păduri de foioase cu tufișuri (macchie), animale sălbatice: mistreți, iepuri, spre sud în regiunea de stepă fiind gazele, pe când în sud în zona deșertului fiind scorpioni, șerpi, vulturi. Circa 98% din numărul populației sunt arabi și berberi asimilați de arabi. Numai 1,2% din populație sunt berberi. Ca fostă colonie franceză, minoritatea cea mai importantă dintre
Tunisia () [Corola-website/Science/298150_a_299479]
-
central-vestică a județului Sibiu, pe teritoriul administrativ al comunelor Slimnic, Șura Mare și Șura Mică, în apropiere de drumul național DN14, care leagă municipiul Sibiu de Copșa Mică. Aria protejată reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, pășuni, pajiști naturale, stepe, vii și livezi) încadrată în bioregiunea continentală din sud-vestul Podișului Transilvaniei. Situl se întinde în bazinul hidrografic superior al râului Olt (brăzdat de cursurile văilor: Slimnic, Șarba, "Valea Plopilor" și "Valea Șerpuită") și a fost creat în scopul protejării biodiversității
Insulele stepice Șura Mică - Slimnic () [Corola-website/Science/332440_a_333769]
-
Crambe tataria"), clopțelul cu frunze de crin ("Adenophora lilifolia"), angelică ("Angelica palustris") sau stânjenelul sălbatic ("Iris aphylla ssp. hungarica"); care vegetează alături de: orhideea piramidă ("Anacamptis pyramidalis"), rușcuță de primăvară ("Adonis vernalis"), frăsinel ("Dictamnus albus"), ceapa ciorii ("Gagea villosa"), stânjenel de stepă ("Iris pumila"), salvie ("Salvia officinalis"), ploșnițoasă ("Orchis coriophora"), mac galben ("Glaucium flavum"), zăvăcustă ("Astragalus dasyanthus"), brei ovat ("Mercurialis ovata"), colilie ("Stipa capilata") sau firuță ("Poa badensis"). Fauna sitului are în componență trei amfibieni: tritonul cu creastă ("Triturus cristatus")), tritonul comun
Insulele stepice Șura Mică - Slimnic () [Corola-website/Science/332440_a_333769]
-
rădăcinile arborilor, printre pietre, în grămezi de vreascuri, în cuiburile termitelor și chiar în galerii. Spre deosebire de alte insectivore, erinaceidele hibernează în sezonul rece; atunci, bătăile inimii scad de la 188/minut la numai 21/minut. Trăiesc prin păduri, tufișuri, parcuri urbane, stepe și deșert. Se hrănesc mai ales cu insecte, râme, moluște (melci, limacși) , broaște, reptile (șopârle, șerpi), uneori pui și ouă ale păsărilor care cuibăresc pe sol (prepelițe și fazani), șoareci, vătui, hoituri, ocazional - jir, ghindă, păstăi, prune, mere. În genere
Erinaceide () [Corola-website/Science/332717_a_334046]
-
păsări care cuprinde o singură familie, Pteroclidae (sau Pteroclididae), numite „găinușe de pustiu” care cuprinde cca. 16 specii, care se aseamănă cu galinaceele, dar mai ales cu porumbeii cu care nu sunt înrudite. Aceste păsări sunt răspândite în regiunile de stepă și de deșert, din Europa până în Asia de Sud, Asia Centrală, Africa de Sud și Madagascar. Acestea sunt păsări de talie mijlocie având o greutate între 150 - 400 g, au capul mic, ciocul scurt, aripile sunt lungi și ascuțite, picioarele scurte și acoperite cu pene
Pteroclidiformes () [Corola-website/Science/315781_a_317110]
-
zada și mesteacănul, este cea mai masivă unitate forestieră a Europei. Acestea ocupă o arie vastă, până spre latitudinea orașelor Oslo, Stockhlom și Sankt Petesburg, dincolo de care, spre sud, are o maximă extensiune în Câmpia Petesburg, până la latitudinea orașului Kiev. Stepa, alcătuită din vegetație ierboasă xerofilă, este specifică Europei de Est, teritoriile situate la nord de Marea Neagră și Marea Caspică și a unor porțiuni restrânse din estul Câmpiei Române, Podișul Dobrogei, Câmpia Tisei și Peninsula Iberică. A fost înlocuită în cea
Europa () [Corola-website/Science/296626_a_297955]
-
și Marea Caspică și a unor porțiuni restrânse din estul Câmpiei Române, Podișul Dobrogei, Câmpia Tisei și Peninsula Iberică. A fost înlocuită în cea mai mare parte cu cereale și plante tehnice. Silvostepa - o fâșie îngustă, situată între vegetația de stepă și cea a pădurilor de foioase, se întinde din Câmpia Română până la poalele Munților Ural. În afara ierburilor specifice stepei (colilie, laptele cucului, pelin, paius), apar și pâlcuri de pădure, reprezentate de stejar, carpen, tei, arțar etc. Tundra este întâlnită în
Europa () [Corola-website/Science/296626_a_297955]
-
A fost înlocuită în cea mai mare parte cu cereale și plante tehnice. Silvostepa - o fâșie îngustă, situată între vegetația de stepă și cea a pădurilor de foioase, se întinde din Câmpia Română până la poalele Munților Ural. În afara ierburilor specifice stepei (colilie, laptele cucului, pelin, paius), apar și pâlcuri de pădure, reprezentate de stejar, carpen, tei, arțar etc. Tundra este întâlnită în insulele arctice, în nordul Scandinaviei și în nordul Câmpiei Ruse, între Capul Nord și Munții Ural. Vegetației sărăcăcioase de
Europa () [Corola-website/Science/296626_a_297955]
-
cerbul, căprioara, mistrețul, ciocănitoarea, gaița, cucul, cocoșul de pădure. Specifică prin elemente faunistice, este stepa, tipică pentru mulțimea rozătoarelor ca popândăul, hârciogul, iepurele și răpitoare ca lupul, vulpea sau viezurele. Dintre păsări poti fi menționate: dropia, ciocârlia, prepelița, cocorul. În stepele caspice foarte aride sunt întâlnite antilopa saiga. Fauna alpină proprice munților înalți, cuprinde relicte glaciare, antilopa de munte europeană, capra neagră, marmota, mai ales în Munții Alpi. Ca o consecință a varietății reliefului, climei și vegetației, în Europa, solurile sunt
Europa () [Corola-website/Science/296626_a_297955]
-
în partea de mijloc, reprezentând cea mai mare suprafață, sunt prezentate podzolurile și solurile cenușii podzolice, tipice pădurii de conifere; spre sud, în Câmpia Română, Podișul Dobrogei, sudul Europei de est și, insular, în Câmpia Tisei, predomină cernoziomurile, legate de formațiunile de stepă și silvostepă. Acestea sunt cele mai fertile soluri din Europa. În zona stepelor caspice, pe porțiuni restrânse, se formează soluri de semideșert, cu o concentrație mare de săruri. Lanțurile montane înalte prezintă o dispunere a tipurilor de soluri în strânsă
Europa () [Corola-website/Science/296626_a_297955]
-
solurile cenușii podzolice, tipice pădurii de conifere; spre sud, în Câmpia Română, Podișul Dobrogei, sudul Europei de est și, insular, în Câmpia Tisei, predomină cernoziomurile, legate de formațiunile de stepă și silvostepă. Acestea sunt cele mai fertile soluri din Europa. În zona stepelor caspice, pe porțiuni restrânse, se formează soluri de semideșert, cu o concentrație mare de săruri. Lanțurile montane înalte prezintă o dispunere a tipurilor de soluri în strânsă corelație cu condițiile climatice și cu elemente de vegetație. Cel mai mare stat
Europa () [Corola-website/Science/296626_a_297955]
-
reprezentată în descoperiri arheologice pe tot cuprinsul țării. Se cuvine menționată ceramica din aria culturii neolitice Cucuteni, care a constituit apogeul civilizației înainte de venirea triburilor indo-europene. Peste triburile de agricultori sedentari de la sfârșitul neoliticului, au venit triburi de păstori din stepele nord-pontice, care sunt presupuse neamuri indo-europene. Ipoteza prezenței hominizilor pe pământul românesc este sprijinită de unele descoperiri de pe Valea Dârjovului, unde s-au găsit de curând unelte de prund și așchii tăioase lucrate din cremene. La Dârjov s-au găsit
Istoria României () [Corola-website/Science/308978_a_310307]
-
în principal în câmpiile joase, în tundra fără copaci, mai rar în tundra împădurită și taigaua din extremul nordic, când lemingii și șoarecii de câmp sunt abundenți. Iernează la sud în ținuturile de deal și de câmpie descoperite, inclusiv în stepă, terenuri agricole și mlaștini. Sunt păsări migratoare cu zone de reproducere și de iernare separate. Pleacă spre zonele de iernare din sud în septembrie-octombrie și se întorc în zonele de reproducere în aprilie-mai. Timpul și amploarea migrației depinde de abundență
Șorecar încălțat () [Corola-website/Science/331758_a_333087]
-
marea familie a popoarelor sovietice". Ideea nu a fost niciodată tradusă în realitate. Primii oameni cunoscuți sub numele de kirghizi sunt menționați în sursele medievale timpurii din China, ca vecinii din nord, iar câteodată ca supuși ai Imperiului turcesc din stepa mongoleză. Nu mai târziu de sfârșitul secolului al VIII-lea, kirghizii erau implicați în comerțul internațional, traseul fiind cunoscut ca Drumul mătăsii. Până la distrugerea Imperiului Uighur în 840, ei vorbeau o limbă turcă, puțin diferită de vechea limbă turcă, pe
Limba kirghiză () [Corola-website/Science/314380_a_315709]
-
traseul fiind cunoscut ca Drumul mătăsii. Până la distrugerea Imperiului Uighur în 840, ei vorbeau o limbă turcă, puțin diferită de vechea limbă turcă, pe care o scriau în același stil runic. După victoria lor asupra uighurilor, kirghizi nu au ocupat stepa mongolă, istoria lor de mai multe secole după această perioadă este puțin cunoscută, deși sunt menționați în lucrări georgrafice medievale, ca trăind nu departe de locația actuală. Unii cred că strămoșii kirghizilor de astăzi au fost ori smoyedii din sud
Limba kirghiză () [Corola-website/Science/314380_a_315709]