1,358 matches
-
vezi bine, Îl cunoaștem, de aceea ne și Încorsetăm În rațiune ca Într-o cămașă de forță, tocmai ca să nu ne ieșim cu totul din țâțâni. Și totuși, tocmai această rațiune ne va duce la pierzanie. Căci rațiunea În toată sterilitatea aceasta a ei e o altă nebunie. Vă spun: mai bine ne-am lăsa În voia sorții. Ar fi mai sănătos. La ce bun să Începi a Întinde peste lume o plasă de concepte? Cui le sunt ele de folos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
v-ați dorit-o atâta...? — Da, la început, în primii doi, trei ani, ceva mai mult. Dar acuma, acuma... S-a întors dracul în casă, au revenit neînțelegerile. Și acum, ca înainte vreme, când fiecare dădea vina pe celălalt pentru sterilitatea menajului, ne acuzăm pentru ce ne-așteaptă. Și-am și început să-l numim... Nu, asta nu ți-o spun ... — Bine, nu-mi spune dacă nu vrei. Am început să-l numim „intrusul“! Și eu am visat că murea într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
că-mi apărea. Și de astă dată mi-a spus, tutuindu-mă: — Iată-mă din nou. Vin ca să te ajut. Știu că din călătoria pe care ai făcut-o pe meleagurile tale natale te-ai întors cu un soi de sterilitate mintală și nimic nu se mai leagă în tine. Și știu de asemenea că ești atât de obsedat de treaba cu războiul, încât abia dacă te mai gândești la altceva, și tot ce scrii ți se preface într-un comentariu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
preferă trăirii creația, îi răspunde în același număr al revistei cu o notă intitulată „Existențialism sau neputință de a crea?“ Răstălmăcind intențiile lui Grigore Popa, el afirmă că, la noi, „existențialismul s-a schimbat în uimitor pretext de elogiere a sterilității și de exaltare a neputinței congenitale de a crea“. Acest existențialism nu e altceva decât impotență. Nota e traversată de o pasiune polemică vrednică de cauze mai nobile. Astfel, el scrie: „Unii existențialiști îți declară cu grave jurăminte că sunt
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
inițiativa noastră nu este, propriu-zis, a noastră, ci este rezultanta unor anumite realități existente în afară de noi.“ Păcatul omului constă deci în superbia animi, în pretenția de a crea și, astfel, de a se substitui lui Dumnezeu. Pedeapsa acestui păcat este sterilitatea la care e condamnat rezultatul acțiunii sale „creatoare“. Pentru Nae Ionescu, omul nu inventează nimic. El poate cel mult să ajungă la „surprinderea liniilor de forță ale realității“, iar creația sa se reduce la „orientarea, sistematizarea și dezvoltarea puterilor reale
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
o epidemie de hepatită B care părea de necontrolat. Sanepidul, nu mai prididea să dea amenzi și să pună la zid personalul medical din spital, că nu respectă normale igienico-sanitare, până când cuiva i-a dat prin gând, ca să controleze sterilitatea seringilor de unică folosință folosite la tratament. Și iată că astfel s-a descoperit și cauza. Seringile de abia scoase din folia lor, erau deja infectate cu virusul hepatitei B. Seringile proveneau din Ungaria. Credeți că a ieșit atunci un
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
un orfelinat cu mama lui: într-o serie de prim-planuri îl vedem oferind bomboane în timp ce pipăie și mângâie orfanii care cască gura la el. Și acum, doamnele. Dacă erai în căutarea unui cuvânt care să surprindă personajul Cadutei Massi, sterilitate o să-ți vină pe buze. Cheia personajului Cadutei constă în fantastica ei sterilitate. Tăticule, mai rar așa ceva! Nu există un surplus de copii la Caduta. * Nu există copii deloc. Spunk însuși (fapt crucial care reiese din acțiune) e fiul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
oferind bomboane în timp ce pipăie și mângâie orfanii care cască gura la el. Și acum, doamnele. Dacă erai în căutarea unui cuvânt care să surprindă personajul Cadutei Massi, sterilitate o să-ți vină pe buze. Cheia personajului Cadutei constă în fantastica ei sterilitate. Tăticule, mai rar așa ceva! Nu există un surplus de copii la Caduta. * Nu există copii deloc. Spunk însuși (fapt crucial care reiese din acțiune) e fiul ei adoptiv. În ciuda impotenței bine stabilite a soțului ei și în ciuda sărbătoririi pe ecran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
orfelinat. Există chiar și o scenă unde, în vis, roșcata Caduta bântuia de una singură pe întinderile de necuprins ale unui deșert cenușiu. Cât de sterilă poate fi o femeie? Da, chiar să ajungi să o compătimești pe Caduta deznădejdea sterilității. Și Butch Beausoleil - amanta, dansatoarea? Mă așteptam ca Doris, o adevărată feministă, să respecte singura condiție a lui Butch. Mă așteptam ca Butch să fie scutită de șirul corvoadelor casnice, spălatul vaselor, măturat, făcutul patului. Dar nu. În ceea ce privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ne lipsește voința de a da cărți fundamentale despre Caragiale și Călinescu, în vreme ce „o mare carte despre Urmuz”, care „nu e nici posibilă, nici necesară”, a fost „mereu posibilă”. Motivul ar fi „un bovarism al literaturii noastre”, un „bovarism al sterilității, desigur”, căci „cine n-ar vrea să scrie cît el și să fie, totodată, citit și răscolit de exegeți — dar, firește, să rămînă în viață, calm și senin martor al acestei miraculoase impuneri?”. Viitorul exeget al tînărului Eugen Ionescu gafează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
decât să scoată un sunet. Rahela a devenit legătura lor cu lumea cea mare. O dată cu povești despre viață și moarte, Rahela aducea ierburi noi pentru condimentarea legumelor, flacoane cu unguente care vindecau rănile și tot felul de leacuri ciudate pentru sterilitatea ei, leacuri care toate dădeau greș. De multe ori, Rahela se întorcea cu câte o brățară, o cupă sau un ghem de lână - daruri de mulțumire pentru ajutorul ei la vreo naștere. Acea frumusețe sălbatică devenise o vindecătoare blândă, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
dreptul falic, n-aș putea spune. în definitiv, singurul lucru pe care-l avem în comun pe insulă este... Se opri. — Care? întrebă Vultur-în-Zbor. — Ar trebui să știi, domnule, spuse Virgil Jones, retrăgându-se în dosul unei carapace de formalism. Sterilitatea. Sterilitatea. Asta e ceea ce am lăsat nerostit. Un efect secundar al Licorii Vieții. Nu vei găsi copii pe stânca asta, oricum părăsită de Dumnezeu. Fiecare bărbat e steril. Inclusiv tu. în vocea lui Virgil Jones se simți din nou amărăciunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
falic, n-aș putea spune. în definitiv, singurul lucru pe care-l avem în comun pe insulă este... Se opri. — Care? întrebă Vultur-în-Zbor. — Ar trebui să știi, domnule, spuse Virgil Jones, retrăgându-se în dosul unei carapace de formalism. Sterilitatea. Sterilitatea. Asta e ceea ce am lăsat nerostit. Un efect secundar al Licorii Vieții. Nu vei găsi copii pe stânca asta, oricum părăsită de Dumnezeu. Fiecare bărbat e steril. Inclusiv tu. în vocea lui Virgil Jones se simți din nou amărăciunea. Vultur-în-Zbor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Între izolați, dintre care cei mai mulți sunt morți; el a creat parazitul paraziților; dandy-ul parazit al poetului, care este el Însuși parazit al unei clase de opresori; dincolo de artist, care Încearcă să creeze, el a proiectat un ideal social de sterilitate absolută, În care cultul eului se identifică cu suprimarea de sine. Pentru acest motiv, J. Crepet a putut spune, pe drept cuvânt, că „sinuciderea este supremul act sacramental al dandysmului”. Ba, mai mult, dandysmul este un „club de sinucigași” și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
trebuie să slujească și la una, și la alta? Decadentul este, În general, un ignorant, cel puțin cu privire la tot ceea ce nu este literatură decadentă. El nu face niciodată apel la rațiune, iar opera lui, dacă nu a ajuns Încă la sterilitate literară, reflectă, o dată cu nuanțele morbide ale senzațiilor sale, lipsa lui totală de gândire. Domnul de Montesquiou este un cunoscător temeinic al literaturii clasice, lucru pe care epigrafele sale, alese cu o artă desăvârșită, Îl dovedesc Îndeajuns. Dar, mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Începe era directorilor de conștiință. Când dandy-i nu se sinucid sau nu Înnebunesc, ei fac carieră și pozează pentru posteritate. Chiar atunci când ei strigă, precum Vigny, că vor să tacă, tăcerea lor este răsunătoare. Dar, În sânul romantismului Însuși, sterilitatea acestei atitudini apare la câțiva revoltați care Întruchipează atunci un tip de tranziție Între excentricul (sau Extraordinarul) și aventurierii noștri revoluționari. Între nepotul lui Rameau și „cuceritorii” secolului XX, Byron și Shelley se bat deja, deși În mod ostentativ, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Încă atotputernică, iar aristocrația nu este decât parțial șubrezită și Înjosită. ș...ț Dandysmul este un soare În amurg; ca și astrul care pogoară, el este superb, fără căldură și plin de melancolie”. Voluptatea singurătății morale, refuzul comunicării, răceala și sterilitatea sunt trăsături satanice, cărora masca impecabilă a dandy-ului le sporește puterea de fascinație. Individul, conștient de excepționalitatea sa, subliniază prin semne, variabile de la o epocă la alta, neaderența lui congenitală la spiritul vremii sale, separația radicală, prin mijlocirea disprețului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
nuclee politice, petreceri, discuții literare. Unii dintre ei începeau să fie dezamăgiți că instaurarea Republicii nu adusese după sine toate libertățile pe care le visaseră și revendicaseră sub Monarhie. Alții, mai numeroși, aveau să fie dezamăgiți în anii următori de sterilitatea Republicii și, rând pe rând, se vor depărta de ea, apropiindu-se de centrele în curs de constituire ale contrarevoluției, integralismul și monarhisto-constituționaliști, sau de Centrul Catolic. Salazar s-ar fi simțit fără îndoială mai singur dacă nu s-ar
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
armată. O manifestație comunistă începe prin aclamarea Președintelui Republicii și sfârșește prin urale pentru Soviete și revoluția mondială. Și pretutindeni se puteau citi semnele descompunerii: corupția politicienilor, abuzurile conducătorilor, dezmățul în administrație, ruina economică și financiară a țării, degradarea presei, sterilitatea culturii. Lumea nu mai știa pe cine să mai creadă, în ce să mai nădăjduiască. Tineretul își căuta scăparea în mișcările extremiste - comunismul sau integralismul lusitan. Dar în timp ce Antonio Maria da Silva organiza "Legiunea Roșie", integraliștii erau sabotați și atacați
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de pe timpul ultimatumului englez. Și toți se declarau gata să-și dea viața pentru salvarea patriei. Era exact ceea ce îndemna Salazar pe muncitorii de la Coimbra să nu facă. Salazar ghicea că această răbufnire viguroasă a orgoliului național e amenințată de sterilitate dacă nu e canalizată către lucruri mici, care se pot face, în loc să fie inutil cheltuită în intenții generoase și în gesturi mari. Omul care se pregătea să intervină activ în viața publică a Portugaliei, își anunța de pe acum programul său
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
să știe și să participe la toate aceste revoluții. De un secol, istoria fusese confiscată de o mână de oameni care voiau cu orice chip să devină altceva decât erau. Salazar - ca mai înainte de el, integraliștii - își dădea seama de sterilitatea acestei imitații. "De câte ori am voit să fim noi, iar nu alții, am fost constructivi și creatori, nu numai înăuntrul frontierelor, dar și în lume", mărturisește el mai târziu (27 aprilie 1935). Această imitație nu numai că sterilizase geniul creator portughez
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și din partea lui nu se putea nimeni aștepta la nici o tranzacție. Lumea veche se afla în descompunere, și nu înțelegea să păstreze nimic din ea; nici agreabilele iluzii, nici comoditățile teoretice, nici atitudinea ironică față de viață, nici pesimismul elegant, nici sterilitatea morala. "M-am trudit pe cât am putut să smulg din viața națională preocupările meschine, lucrurile mărunte fără valoare reală, și să-i dau orizonturi largi, demnitate, elevație, noblețe. Am luptat să înlocuiesc tristețea decadenței și spiritul luptelor intestine, cu iubirea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
țeapă? Câți regi nu ar vrea acum să slujească la curtea lui Voltaire! Cu timpul, geniile se retrag în adăposturi subterane. Rămân operele și statuile lor ca să înfrunte vitregiile vremii. Când ești celebru, modestia e o bagatelă. Cioran - sau obsesia sterilității ca mască. Când îl selectează pe cineva, geniul îl curăță mai întâi de celelalte bucurii. Statuile antume sunt gelatinoase, gonflabile chiar. Să transformăm omul în statuie când avem certitudinea că va rezista principalelor intemperii. Uneori este mai sănătos să te
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
atâta spaimă vârsta, de parcă bărbații ar avea carbon 14 în priviri. Vrea să fie tămâiat ca să - i mai dispară putoarea. Bețivii sunt siguri că transformă mahmureala în filozofie. Și viciile au în vizor tot fericirea. Principalul produs al invidiei este sterilitatea. Diferențele dintre oameni sunt arbitrate mai mult de vicii, decât de calități. Marea voluptate a multor artiști e să simtă un vid valoric în jurul lor. Compromisul este o treaptă spre adaptabilitate. O mare parte din ideile și umorul lumii sunt
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
decolarea unui mister, poezia poate ajunge la explozia unor obtuzități. Socrate a vrut să-i scoată pe ai lui din peșterile gândirii. Și știm ce a pățit. Nu orice cititor ajunge la măduva cărții. Omenirea se rătăcește de câte ori ridică osanale sterilității. Există regizori de teatru care lucrează doar pentru critici. Publicul chiar îi incomodează. Trăim anapoda. Lăsăm neconsumate atât resursele creierului, cât și pe cele ale inimii. Cele mai cumplite închisori nu au ziduri. Bucuria evadării e, de regulă, pigmentată de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]