5,507 matches
-
COMĂ (< fr. coma, cf. gr. koma - somn profund; engl. coma) - Stare patologică manifestată prin inhibiția profundă a activității nervoase superioare; pierderea parțială sau totală a stării de conștiință a motilității voluntare și a sensibilității conștiente, dar și absența reacției la stimuli externi. Pacientul păstrează funcțiile fundamentale, circulația și respirația, care pot fi reduse sau perturbate. V. Rusu (1983) consideră că pot fi întâlnite următoarele forme de comă: a) comă apoplectică, consecutivă unui accident vascular, de obicei cerebral; b) comă carus, o
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
care necesită scăderea hipertoniei musculare; redori care necesită realizarea ambelor obiective. Din punct de vedere fiziologic, durerea este un fenomen perceptiv complex, polimorf și multidimensional, ce asociază manifestări senzitive cu reacții somatice, vegetative, endocrine și psiho-afective, rezultate din însumarea unor stimuli de natură variată, mediați ascendent prin neurostructuri specifice și nespecifice la niveluri cerebrale diferite, analitice și integrative (Hăulică, 2000). Există trei tipuri de factori a căror intervenție poate explica aceste diferențe: 1) factorii neurofiziologici se regăsesc în diferențele congenitale ale
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
durere prin iritabilitate sau resemnare, prin poziții rigide sau mișcări dezordonate, repaus impus, lacrimi sau strigăte de durere (Swanson, 2002); 2) criteriile fiziologice exprimă modul în care organismul se manifestă atunci când este pus în situația de a suporta impactul cu stimulii dureroși; 3) criteriile fiziopatologice înmănunchează tulburările de sensibilitate, de la simpla hipostezie până la anestezie, asociind toată gama de parestezii. Gestionarea durerii este deosebit de importantă în activitatea de kinetoterapie, deoarece prezența durerii poate perturba finalizarea planului terapeutic propus. În funcție de reacțiile individuale la
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
supraspecializarea instituției care determină includerea copiilor proveniți din arii geografice mari, așa încât instituția va funcționa pe sistem de internat; copilul se simte izolat de familie, mai ales când frații și surorile rămân acasă; se asigură un mediu relativ sărac în stimuli, rigid și incoerent; în momentul părăsirii acestui mediu special elevul va avea probleme legate de adaptare și integrare socială (Albu, Albu, Petcu, 2001). Programul școlar trebuie să fie flexibil și adecvat situației elevilor cu cerințe educative speciale; un curriculum flexibil
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
ca mijloc de electrocauterizare (cauterizare a unui țesut cu ajutorul unui electrocauter), electrocoagulare prin intermediul unui curent electric de înaltă frecvență, de utilizare a unui bisturiu electric în timpul intervențiilor pe vasele sanguine, la electrocontractilitate (posibilitatea de a contracta țesutul muscular prin intermediul unui stimul electric), electrokinografie (înregistrarea mișcărilor unui organ, cu precădere a cordului, utilizând fluoroscopul, cât și un sistem de înregistrare fotoelectric). ELEFANTIAZIS (< fr. éléphantiasis, cf. lat. elephantiasis - lepră) - Creștere anormală a unei părți a corpului din cauza unei obstrucții limfatice. Afectează îndeosebi membrele
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
structuri anatomice. Structura unui exercițiu fizic terapeutic este alcătuită din trei părți: 1) poziția de start și mișcările efectuate în cadrul acestei posturi; 2) tipul de contracție musculară utilizat în cadrul procesului de recuperare (concentrică, excentrică, izometrică); 3) elementele declanșatoare ale unui stimul senzorial, cu scopul de facilitare sau inhibare a răspunsului. Aplicarea exercițiului fizic terapeutic impune respectarea unor principii care asigură eficiența acestuia: a) exercițiul trebuie executat lent, ritmic și fără bruscări; b) să fie asigurate poziții de lucru stabile și sigure
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
explicația are un rol determinant pentru cunoașterea și aplicarea sistemului de mijloace pe care terapeutul le selecționează în funcție de nivelul de înțelegere al pacientului. EXPRESIE MOTRICĂ (engl. motrical expression) - Reprezintă totalitatea reacțiilor sau manifestărilor motrice realizate de corpul uman în raport cu diversitatea stimulilor din mediu. După Soubiran și Coste (1975), corpul este teatrul expresiei motrice prin excelență; copilul sau adultul se mișcă, vorbește, acționează și toate manifestările corporale capătă un sens, o semnificație. În general, expresia motrică poate fi abordată ca un ansamblu
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
sunt: a) realizarea unei zone de excitabilitate optimă pe cortex în raport cu activitatea respectivă; b) formarea unor noi legături temporare pe baza activității cât mai multor analizatori; c) folosirea acțiunii de transfer și evitarea interferențelor; d) asigurarea unei intensități optime a stimulilor; e) întărirea legăturilor temporare; f) diferențierea excitanților; g) interacțiunea diferitelor procese corticale; h) folosirea interacțiunii celor două sisteme de semnalizare; i) menținerea constanței relative a stereotipului și componentelor sale; j) realizarea sintezelor și generalizărilor; k) generalizarea stereotipului; l) stimularea sintezelor
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
dinamic, motilitatea voluntară și coordonarea mișcărilor. FOBIE (< fr. phobie, cf. it. fobia, gr. phobos - frică) - Stare de teamă intensă și persistentă față de un obiect, o situație sau o activitate specifică. După Meilă și Milea (1988), este o manifestare față de unii stimuli care, deși inofensivi, pot determina reacții dintre cele mai diferite la contactul cu obiectul sau situația fobică. Teamă obsesivă și nejustificată ce nu poate fi controlată și anulată, chiar dacă persoana în cauză știe că este o teamă nefondată și irațională
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
e) mărimea unităților motoare - se știe că cele mai mici unități motoare au cele mai scăzute praguri de excitație și deci sunt primele recrutate de influxul nervos, declanșând tensiuni musculare slabe. Treptat, sunt recrutate unități motoare tot mai mari (dacă stimulul crește), iar răspunsul în forță musculară va fi tot mai mare; f) raportul forță/velocitate - viteza de scurtate sau alungire a unui mușchi are implicații asupra forței sale, astfel încât: scurtarea rapidă a mușchiului scade forța dezvoltată; alungirea lui rapidă crește
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
cu sprijin total se poate efectua numai după 4-5 luni de la consolidarea fracturii. FRENKEL (nume propriu) - Metodă specifică tratamentului ataxiilor locomotoare prin care sunt folosite la maximum resturile de propriocepție rămase după boală și se înlocuiește simțul muscular pierdut prin stimuli de altă origine, repectiv orientarea vizuală. Are la bază o serie de exerciții care se execută cu controlul vederii. Fiind vorba de reeducarea unei mișcări pierdute, aceasta se reia de la formele cele mai simple, trecându-se treptat prin stadii mai
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
în afara organismului” (în eprubetă sau în alt mediu artificial similar). IN VIVO (latinism) - Expresie de origine latină cu sensul de „viu/în viață”, interiorul organismului viu. IRITABILITATE (< fr. irritabilité, cf. lat. irritabilitas) - Însușire a materiei vii de a reacționa la stimuli. Manifestare psihică ce se caracterizează prin imposibilitatea de menținere a calmului și a unui comportament corespunzător; persoană care se enervează cu ușurință; irascibilitate. După Larousse (2006), iritabilitatea reprezintă hipersensibilitatea la stimulări exterioare, care însoțește de regulă o stare afectivă jenantă
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
imposibilitatea de menținere a calmului și a unui comportament corespunzător; persoană care se enervează cu ușurință; irascibilitate. După Larousse (2006), iritabilitatea reprezintă hipersensibilitatea la stimulări exterioare, care însoțește de regulă o stare afectivă jenantă. Iritabilitatea antrenează comportamente reacționale la acești stimuli percepuți ca fiind ostili într-o manieră agresivă, îndreptată fie împotriva anturajului, fie împotriva propriei persoane. IZOMETRIC (< fr. isométrique, cf. gr. isos - egal, metron - măsură) - vezi CONTRACȚIE IZOMETRICĂ. Î ÎNCERCARE (de la încerca < lat. in-circare, cf. fr. essai; engl. trial) - După
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
sarcinile diferite de învățare (precum percepția, rezolvarea problemelor, înțelegerea frazelor sau a acțiunilor motrice etc.), repetarea încercărilor de aceeași structură sau de același tip este utilizată pentru a demonstra că rezultatul unei încercări nu depinde de natura specifică a respectivului stimul, a respectivei probleme sau fraze. ÎNCLINAȚIE (< fr. inclination, lat. inclinatio) - Predispoziție către o activitate sau către un anumit țel, fiind însoțită sau nu de cunoașterea mijloacelor prin intermediul cărora se poate realiza. În general, are la bază unele aptitudini care generează
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
Eleonor Kabat a tratat paralizia infantilă pornind de la tehnicile de facilitare neuromusculară proprioceptivă (FNP), definite ca fiind „forme de încurajare sau grăbire a răspunsului mecanismului neuromuscular grație stimulării proprioceptive”. Excitația subliminală necesară executării unei mișcări poate fi întărită, facilitată cu stimuli din alte surse. Utilizarea unor stimuli proprioceptivi variați, care se adaugă la eforturile voluntare ale pacientului, are ca efect facilitarea funcției și o contracție musculară mai puternică decât cea care poate fi provocată numai prin efort voluntar. Observația i-a
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
pornind de la tehnicile de facilitare neuromusculară proprioceptivă (FNP), definite ca fiind „forme de încurajare sau grăbire a răspunsului mecanismului neuromuscular grație stimulării proprioceptive”. Excitația subliminală necesară executării unei mișcări poate fi întărită, facilitată cu stimuli din alte surse. Utilizarea unor stimuli proprioceptivi variați, care se adaugă la eforturile voluntare ale pacientului, are ca efect facilitarea funcției și o contracție musculară mai puternică decât cea care poate fi provocată numai prin efort voluntar. Observația i-a relevat autoarei că marea majoritate a
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
După Kiss (2007), aplicarea metodei impune să se dezvolte mecanisme de reglare și control din ce în ce mai complexe, urmând schema dezvoltării ontogenetice. Astfel, dezvoltarea neuromotoare normală se face în sens cranio-caudal și proxinodistal; dezvoltarea fetală este caracterizată de răspunsuri reflexe secvențiale la stimuli exteroceptivi; flexia gâtului să preceadă extensia, adducția umărului să preceadă abducția, rotația externă să o preceadă pe cea internă, apucarea obiectului să preceadă lăsarea lui, flexia plantară să preceadă dorsiflexia; activitatea reflexă domină întregul comportament motor, iar comportamentul motor este
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
anumite informații mecanice generate, în esență, de mișcările noastre. Aceste informații referitoare la poziția și mișcarea corpului nostru și ale diferitelor sale membre constituie kinestezia. Mișcarea și răspunsurile posturale determină tensiuni, compresiuni, torsiuni ale mușchilor, tendoanelor și articulațiilor, care sunt stimulii kinestezici. Informațiile acestor receptori sunt transmise la cortexul somestezic pe calea lemniscului medial și pe calea spinotalamică. În afara informațiilor referitoare la poziție și mișcare, sistemul kinestezic se află la originea senzațiilor de greutate și forță. La acest proces participă sensibilitatea
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
mai mare sau mai mică, în scopul corijării statice vertebrale. L LABILITATE (< fr. labilité, cf. germ. Labilität; engl. lability) - Instabilitate a centrului cortical motor stimulat, manifestată prin faptul că nu orice intensitate sau frecvență de stimulare dau aceleași rezultate, iar stimulii aparent asemănători sau nu dau răspunsuri identice. Conduită schimbătoare, nestatornică, atitudine instabilă. Labilitatea afectivă se manifestă prin trecerea rapidă de la o stare afectivă la alta și se manifestă în manie, psihopatie, isterie, stări de involuție senilă, stări de intoxicație alcoolică
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
pe care ai vrea să-l spui. Lapsusul este considerat un tip de act ratat, constând în interferența inconștientului în exprimarea vorbită sau în scris (Larousse, 2006). LATENȚĂ (< fr. latence) - Stare de inactivitate aparentă; intervalul de timp dintre aplicarea unui stimul și prima manifestare de răspuns a organismului. Durata care se scurge între începutul prezentării unui stimul și începutul răspunsului care i se dă. După Larousse (2006), această durată exprimă, într-o manieră observabilă, o altă durată, care nu este observabilă
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
în interferența inconștientului în exprimarea vorbită sau în scris (Larousse, 2006). LATENȚĂ (< fr. latence) - Stare de inactivitate aparentă; intervalul de timp dintre aplicarea unui stimul și prima manifestare de răspuns a organismului. Durata care se scurge între începutul prezentării unui stimul și începutul răspunsului care i se dă. După Larousse (2006), această durată exprimă, într-o manieră observabilă, o altă durată, care nu este observabilă în timpul utilizat de un subiect pentru a procesa informația și a pregăti răspunsul. Latența poate fi
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
musculare, cum ar fi: izotonice (concentrice sau excentrice) sau izometrice. Tehnicile pe baza cărora se acționează au următoarele componente: prizele prin intermediul cărora terapeutul realizează contactul manual cu pacientul; comenzile și comunicarea asigură legătura senzorială cu pacientul; întinderea este utilizată ca stimul facilitator; tracțiunea și compresiunea sunt efectuate ca urmare a comenzilor de „împingere” și „tragere”; întărirea se constituie în mijloc de creștere a forței musculare; c) elementele de progresivitate sunt aplicate cu scopul de a asigura o corelație între capacitatea funcțională
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
întins în pat; se notează trei elemente: amplitudinea, viteza și forța (Constantinovici, Adam, 1997). MOTIVAȚIE (< fr. motivation) - Ansamblul motivelor (fenomene psihice care au un rol esențial în declanșarea, orientarea și modificarea conduitei) care determină un act, o conduită; ansamblul de stimuli înnăscuți sau dobândiți, conștientizați sau neconștientizați, interni sau externi, care se află la baza comportamentului uman; atracții, trebuințe, afecte, interese, intenții, idealuri care determină și susțin energetic realizarea unor anumite acțiuni, fapte, atitudini și conduite. Motivația este una dintre cele
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
externi, care se află la baza comportamentului uman; atracții, trebuințe, afecte, interese, intenții, idealuri care determină și susțin energetic realizarea unor anumite acțiuni, fapte, atitudini și conduite. Motivația este una dintre cele mai importante variabile intermediare care se interpun între stimuli și reacții și îndeplinește funcții multiple în contextul conduitei și activității umane; cele mai importante sunt funcțiile de activizare, dinamizare, coordonare și direcționare a reacțiilor și comportamentelor. MOTRICITATE (< fr. motricité, cf. lat. motus - mișcare) - Desemnează o funcție care organizează relațiile
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
poate fi apreciată prin operativitate, promptitudine, repeziciune, iuțeală. Ea depinde de capacitatea sistemului nervos de a alterna excitațiile și inhibițiile, ceea ce la nivelul grupelor musculare se traduce prin contracții și relaxări ale mușchilor agoniști și antagoniști. NOCICEPTIV - Proprietate a unui stimul care povoacă o senzație dureroasă sau reacția provocată de o excitație dureroasă (de exemplu, atingerea unui corp fierbinte). NORMĂ (< fr. norme, cf. lat. norma, rus. norma) - După Larousse (2006), este un ansamblu de date caracteristice unei populații, utilizate în general
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]