1,282 matches
-
ca pe succesorul firesc al lui Nobunaga. Dintr-o dată, absolut pe neașteptate, o mică armată începu să se adune la poarta din față a Templului Sokoku. Soldații soseau din apus, din miazăzi și de la miazănoapte, pentru a se strânge sub stindardul cu tigve aurite, până când, în centrul orașului Kyoto, se adună o oștire destul de mare. Era a șaptea zi din Luna a Douăsprezecea. Soarele dimineții strălucea printr-un vânt puternic și uscat. Oamenii nu aveau idee ce se întâmpla. Marea slujbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
În ziua a șaisprezecea, ajunse la Nagahama, iar, în cea de-a șaptesprezecea, trupele sale porniră pe drumul șerpuitor de pe malul lacului, spre nordul provinciei Omi. El, unul, se deplasa călare. Briza primăvăratică îi juca pe chip, în timp ce călărea sub stindardul de comandant cu tigve aurite. La granița cu Omi, în regiunea alpină Yaganase, zăpada proaspătă zăcea în vâlcele și râpe. Vântul care bătea prin regiune și sufla către lac dinspre miazănoapte era încă destul de rece cât să înroșească nasurile războinicilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
șiretlic. Shogen plănuiește să vă omoare. S-a întâlnit deja cu un emisar secret din clanul Shibata și le-a trimis un angajament scris. Nu încape nici o îndoială, planul lui este ca mai întâi să vă ucidă, apoi să ridice stindardul rebeliunii. — Cum ai aflat toate astea? — Alaltăieri, Shogen a chemat trei preoți buddhiști de la Templul Shufuku din apropiere, ca să țină o slujbă pentru strămoșii lui. Pe unul dintre acești oameni l-am mai văzut și înainte și era, cu certitudine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
apoi, îi încurajă pe propriii săi oameni: — Restul, veniți cu mine. Forțele lui Nakagawa n-au fost învinse niciodată, de când au ieșit din Ibaraki, în Settsu. Nu faceți nici un pas înapoi din calea inamicului aflat acum în fața noastră! În fruntea stindardelor ce înconjurau drapelul de comandant, Nakagaba Sebei luă conducerea și-și îndemnă calul spre poala muntelui, cu toată viteza. * * * În dimineața aceleiași zile, șase sau șapte corăbii de război pluteau spre miazănoapte peste Lacul Biwa ca un stol de păsări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ofițerii de stat major care nu voiau să plece de lângă el: — De ce faceți asta? De ce mă împiedicați să ies la atac? Dacă pe mine mă țineți în loc, de ce nu atacați inamicul? Fu adus un cal. Un soldat care ținea frumosul stindard al comandantului, cu blazonul auriu, veni și se opri alături. Nu putem stăvili valul de-aici, stăpâne. Dacă muriți în acest loc, va fi zadarnic. De ce nu vă întoarceți la Kitanosho, ca să vă gândiți la un plan pentru o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
urce cu forța în șa. Situația era disperată. Dintr-o dată, căpitanul pajilor, Menju Shosuke, un om care nu se distinsese niciodată în luptă, alergă înainte și se prosternă în fața calului lui Katsuie. — Vă rog, stăpâne! Permiteți-mi să iau eu stindardul dumneavoastră de comandant. A-i cere stăpânului permisiunea de a purta stindardul de comandant însemna că se oferea să-i țină locul. Shosuke nu mai spuse nimic, ci rămase îngenuncheat în fața lui Katsuie. Nu manifesta nici o pregătire deosebită pentru moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Menju Shosuke, un om care nu se distinsese niciodată în luptă, alergă înainte și se prosternă în fața calului lui Katsuie. — Vă rog, stăpâne! Permiteți-mi să iau eu stindardul dumneavoastră de comandant. A-i cere stăpânului permisiunea de a purta stindardul de comandant însemna că se oferea să-i țină locul. Shosuke nu mai spuse nimic, ci rămase îngenuncheat în fața lui Katsuie. Nu manifesta nici o pregătire deosebită pentru moarte, disperare sau ferocitate; arăta ca de obicei, când apărea înaintea lui Katsuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mai spuse nimic, ci rămase îngenuncheat în fața lui Katsuie. Nu manifesta nici o pregătire deosebită pentru moarte, disperare sau ferocitate; arăta ca de obicei, când apărea înaintea lui Katsuie în calitatea sa de căpitan al pajilor. — Cum? Vrei să-ți dau stindardul de comandant? Călare pe cal, Katsuie îl privi pe Shosuke, cu uimire. Generalii din jurul lui, muți de uimire, își ațintiră și ei ochii asupra lui Shosuke. Printre numeroșii slujitori personali ai lui Katsuie, puțini fuseseră tratați cu mai multă răceală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mor! Mișcă de-aici! Shosuke se feri din fața calului cabrat, dar îl apucă de căpăstru. Atunci, lăsați-mă să vă însoțesc. Împotriva voinței lui Katsuie, Menju lăsă câmpul de luptă în urmă, grăbindu-se spre Yanagase. Atât omul care părea stindardul comandantului, cât și vasalii lui Katsuie îi înconjurară calul și porniră în grabă, cu el în mijlocul lor. Dar avangarda lui Hideyoshi răzbătuse deja prin Kitsunezaka și, neluându-i în seamă pe războinicii clanului Shibata din apărare, văzură stindardul auriu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
care părea stindardul comandantului, cât și vasalii lui Katsuie îi înconjurară calul și porniră în grabă, cu el în mijlocul lor. Dar avangarda lui Hideyoshi răzbătuse deja prin Kitsunezaka și, neluându-i în seamă pe războinicii clanului Shibata din apărare, văzură stindardul auriu care flutura în depărtare. — Katsuie e! Nu-l lăsați să scape! Un grup de lăncieri iuți de picior se adunară la un loc, luând-o la fugă, în direcția lui Katsuie. — Aici ne luăm rămas bun, stăpâne! Aruncând aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
caii și se repeziră în mijlocul lăncilor ascuțite ale urmăritorilor. Curând, cadavrele lor căzură la pământ. Menju Shosuke se întorsese și el și înfrunta năvala inamică, dar acum o luă, din nou, la fugă, după stăpânul său, strigându-l din urmă: — Stindardul de comandant... vă rog... dați-mi-l să-l port eu! Tocmai ieșiseră din Yanagase. Katsuie își opri calul și luă drapelul auriu al comandantului din mâna omului de lângă el. Păstra atâtea amintiri - îl ridicase în taberele sale, odată cu reputația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
odată cu reputația de „Demonul Shibata“. Poftim, Shosuke. Du-l în mijlocul luptătorilor mei! Și, cu aceste cuvinte, îi aruncă brusc steagul lui Shosuke. Shosuke se aplecă înainte, apucându-l repede de coadă. Nu-și mai încăpea în piele de bucurie. Agitând stindardul un moment, strigă ultimele sale cuvinte în direcția lui Katsuie, care se îndepărta: — Cu bine, stăpâne! Katsuie se răsuci în șa, dar calul său continuă să galopeze spre zona montană din Yaganase. Îl însoțeau numai zece călăreți. Stindardul de comandant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
bucurie. Agitând stindardul un moment, strigă ultimele sale cuvinte în direcția lui Katsuie, care se îndepărta: — Cu bine, stăpâne! Katsuie se răsuci în șa, dar calul său continuă să galopeze spre zona montană din Yaganase. Îl însoțeau numai zece călăreți. Stindardul de comandant fusese aruncat în mâinile lui Shosuke, așa cum ceruse acesta, dar, în același moment, Katsuie îl părăsise și cu cuvintele: „Du-l în mijlocul luptătorilor mei!“ Aceasta fusese cererea lui și, fără îndoială, o făcuse din considerație față de oamenii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lui Shosuke, așa cum ceruse acesta, dar, în același moment, Katsuie îl părăsise și cu cuvintele: „Du-l în mijlocul luptătorilor mei!“ Aceasta fusese cererea lui și, fără îndoială, o făcuse din considerație față de oamenii care rămâneau pradă morții, împreună cu Shosuke. Sub stindard se adunară imediat vreo treizeci de oameni. Erau singurii care își respectau cu adevărat propria onoare și care nu se codeau să moară pentru seniorul lor. „Ah, au mai rămas câțiva oameni onorabili în clanul Shibata,“ reflectă Shosuke, privind, fericit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
trebuie că-și privește și el azi fiii, de pe lumea cealaltă. Nu picioarele mele vor merge azi înapoi spre Echizen. Atunci, vom muri împreună! Cu sufletele unite într-un legământ al morții, cei trei frați rămaseră, fără să șovăie, sub stindardul de comandant. Shosuke nu mai insistă ca frații săi să plece acasă. Cei trei frați băură apa de rămas bun dintr-un izvor limpede și, în timp ce un spirit înviorător le trecea prin piepturi, se întoarseră cu toții în direcția încotro se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
întoarseră cu toții în direcția încotro se afla casa mamei lor. Rugile pe care le rosteau în inimile lor nu erau greu de ghicit. Inamicul se apropia din toate părțile, ajuns acum, destul de aproape, pentru a auzi glasurile soldaților dușmani. Păzește stindardul comandantului, Shobei, îi spuse Shosuke fratelui său mai mic, în timp ce-și punea coiful. Se dădea drept Katsuie și nu voia ca dușmanul să-l recunoască. Cinci sau șase gloanțe de muschetă îi șuierară pe lângă cap. Luându-le ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Săbii lungi începură să se năpustească peste coifurile soldaților lui Hideyoshi, lănci le străpungeau piepturile, iar trupurile lor măcelărite cădeau peste tot. — Nimeni să nu fie prea nerăbdător să moară! strigă deodată Shosuke, în timp ce se retrăgea în interiorul unei palisade. În timp ce stindardul de comandant îl urma, oamenii rămași făcură același lucru. — Se spune că legătura ficărui deget în parte nu e la fel de puternică precum lovitura unui singur pumn. Dacă mica noastră forță se împrăștie, efectele ei vor fi slăbite. Rămâneți sub drapel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
sau de șapte ori. Atacatorii pierduseră deja peste două sute de oameni. Era aproape ora amiezei și un soare arzător strălucea deasupra capetelor. Sângele proaspăt de pe armuri și căști se usca repede, dându-le un lustru negru, ca al lacului. Sub stindardul de comandant rămăseseră mai puțin de zece oameni, iar ochii lor aprigi abia dacă păreau să-i mai vadă pe cei de alături. Nici unul nu era nevătămat. O săgeată se înfipse în umărul lui Shosuke. În timp ce privea sângele proaspăt care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
tovarășilor săi: — Am luptat în toate felurile cu putință și nu avem nimic de regretat. Alegeți-vă fiecare câte un dușman respectabil și faceți-vă un splendid renume. Lsați-mă pe mine să fiu primul, murind în locul stăpânului nostru. Nu lăsați stindardul comandantului să cadă. Țineți-l sus, unul după altul! Astfel pregătiți să moară, războinicii aceia mânjiți de sânge înălțară drapelul spre inamicul care se apropia prin iarba de bambus. Luptătorii care veneau în direcția lor pesemne că erau oameni de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și, de fapt, nimeni nu era capabil să-i facă față. Un număr de oameni fură doborâți cu lăncile, aproape la picioarele lui. Observându-i ferocitatea și luptând cu disperare contra unor oameni care erau gata să apere până la moarte stindardul comandantului lor, chiar și cei mai mari lăudăroși din trupele atacante sparseră încercuirea, deschizând un drum, spre poalele muntelui. — Aici sunt! Vine însuși Katsuie! Dacă Hideyoshi e pe-aici, să vină în fața mea, călare și singur! Haide, ieși, mutră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
armură. Fratele său mai mare, Mozaemon, fusese doborât deja; cel mai tânăr, Shobei, încrucișase sabia lungă cu un războinic inamic și amândoi se loviră, unul pe celălalt, de moarte. Shobei căzu la baza unui stei stâncos din apropiere. Lângă el, stindardul comandantului zăcea abandonat, de-acum complet înroșit. Din vârful și din josul povârnișului, lănci nenumărate se îndesau spre trupul lui Shosuke, fiecare luptător dornind să ia stindardul de comandant și capul despre care credeau că era al lui Katsuie. Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de moarte. Shobei căzu la baza unui stei stâncos din apropiere. Lângă el, stindardul comandantului zăcea abandonat, de-acum complet înroșit. Din vârful și din josul povârnișului, lănci nenumărate se îndesau spre trupul lui Shosuke, fiecare luptător dornind să ia stindardul de comandant și capul despre care credeau că era al lui Katsuie. Toți se întreceau, unii cu alții, pentru marea pradă. Sub învălmășeala de lănci, Menju Shosuke își găsi moartea în luptă. Războinic tânăr și chipeș, de vreo douăzeci și cinci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
doar, fusese disprețuit de oameni ca Genba și Katsuie din cauza gentileței, grației și iubirii lui pentru învățătură - trăsăturile inocente ale lui Shosuke erau încă ascunse de coif. — L-am ucis pe Shibata Katsuie! răcni un samurai. Mâinile astea au luat stindardul de comandant! strigă altul. Apoi, se stârniră toate glasurile, un om revendicând una, altul afirmând alta, până începu să se zguduie tot muntele. Și totuși, oamenii lui Hideyoshi încă nu știau idee că acel cap nu-i aparținea lui Shibata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
că acel cap nu-i aparținea lui Shibata Katsuie, ci lui Menju Shosuke, căpitanul pajilor săi. — L-am omorât pe Katsuie! — Am ținut în mână capul seniorului din Kitanosho! Împingându-se și îmbrâncind, făceau văzduhul să răsune de strigătele lor. — Stindardul! Steagul auriu! Și capul lui! I-am luat capul! UN PRIETEN ADEVĂRAT Katsuie abia scăpase cu viață, dar armata lui fusese zdrobită. Până în acea dimineață, stindardul clanului Shibata, cu emblema sa aurie, fluturase în apropiere de Yaganase, însă acum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
seniorului din Kitanosho! Împingându-se și îmbrâncind, făceau văzduhul să răsune de strigătele lor. — Stindardul! Steagul auriu! Și capul lui! I-am luat capul! UN PRIETEN ADEVĂRAT Katsuie abia scăpase cu viață, dar armata lui fusese zdrobită. Până în acea dimineață, stindardul clanului Shibata, cu emblema sa aurie, fluturase în apropiere de Yaganase, însă acum nu se mai vedea decât drapelul lui Hideyoshi. Strălucea viu în lumina puternică a soarelui, impresionându-i pe toți cei ce-l vedeau, ca simbol al unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]