1,201 matches
-
exemplare identice. Interesant! Dacă ar ști Arcașu ce s-a întâmplat după moartea sa... În momentul acela Bidaru sesiză că și celelalte persoane din compartiment, respectiv cele două doamne și propria lui fiică urmăreau discuția cu mare atenție, parcă puțin stinghere, fără însă a participa la ea efectiv. Ar fi fost mai normal și chiar mai plăcut să fie antrenate la acest schimb de păreri și ele. În consecință, își propuse ca întrebarea care urmează, deși o va adresa oficial domnului
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Aproape niciodată! Să te eliberezi, prin forțele-ți proprii, dintr-o astfel de postură apare întotdeauna aproape ca un miracol în văzul celor mulți și sceptici. Acum, mi-am dat seama: libertatea înseamnă locul unde sufletul tău nu stă deloc stingher. Vreau afară!” Ei bine, da, cititorule, într-adevăr, ea voia afară, dar încă nu și putea închipui cât anume va mai trece până când va ieși, căci căutarea ei de răspunsuri era, totuși, încă la început abia. Deocamdată, dânsa nu făcea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de categoria de intrus. Te referi la situația de intrus la propriu sau la condiția de intrus la figurat, în care, știi, ne încadrăm cu toții. Mulțumesc, domnule Ilea. Altfel să nu zici că te-ai fi simțit pe mai departe stingher aici, la noi, domnule coleg. Ceea ce era de apreciat la acest domn metodist era nu numai maturitatea în gândire, ci și curtoazia proprie generațiilor mai vârstnice, adică mai precis, felul lor de a se comporta în societate. Manierele. Dacă nu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
-n pasul tău să se-ngroape în nădejde și în chin de visul tău. Alergăm după fantasme și idei ivite-n grabă dar uităm esențialul desori cădem în sfadă, nordul sudul deopotrivă vin călare peste mine și-alergând pustietatea rămân stinghere păcate să le ierți apoi să-îndoi până vii plin de nădejde să le sari peste șipoate peste culmi și peste șoapte să ridice într-o rână o fermecătoare zână plină de sevă-aleasă suptă cu nesaț din coarde împletite în zăpadă
Tremur final by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83706_a_85031]
-
mai departe era doar o pășune, care urca destul de abrupt pînă sus, pe un deal care domina împrejurimile. Cine ar fi fost atent, ar fi observat cîteva urme care continuau strada pînă sus, hăt, pe deal, unde era o căsuță stingheră, modestă și deteriorată în parte. Chiar dacă în jurul curții acelei case nu se aflau copaci sau tufișuri, totuși aveai senzația că acea proprietate era perfect camuflată. În plus, nimeni n-avea în evidență contribuabilul acesta izolat. Nu avea curent, nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
doamnă Norico, că-i țuică curată, Îți rămîne capul limpede și nu moaie vreju, așa zicea răposatu omu meu. țpe fața lui nu se clintește nici un mușchi. Ochii Îi rămîn absenți să nu fi auzit? hohotul ei de rîs sună stingher și umilit se uită aproape speriată cînd la mine cînd la el În clipa asta sînt cu totul de partea doamnei Oprișan cîtă distanță și cît refuz În căderea acestui oblon Între tine și celălalt și ea acolo neînțelegîndu-și greșeala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
să fi continuat, deși se temea de vorbele ei, căci un neadevăr despre trecutul mort poate fi la fel de dureros ca și adevărul. Încercă Încă o dată să-și smulgă mîna, și reuși. Dar acum, că-i aparținea din nou, se simțea stingher. Doamna Bellairs rupse tăcerea: — Iată instrucțiunile: trebuie să cîștigi cozonacul. Vei spune cît cîntărește: patru funți și opt uncii și jumătate. — E greutatea exactă? — N-are importanță. Arthur Rowe se uita, dus pe gînduri, la mîna stîngă a doamnei Bellairs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
arunca firimituri la pescăruși. Priveliștea Îl Întristă fără să-și dea seama de ce și porni grăbit mai departe, cu mintea goală pe gînduri. Lumina soarelui de amurg se revărsa ca o apă trandafirie peste cărămizile urîte ale caselor. Un cîine stingher intră Într-un parc, adulmecînd pesemne ceva. Rowe auzi un glas În spatele lui: — Ia te uită, Arthur! Se opri să vadă cine-l strigase: un tip Într-o salopetă a Apărării Civile, cu o beretă de sub care ieșeau niște șuvițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
scos pe bolnav din sală... Într-adevăr, doamna Hariga se ridică, împreună cu însoțitorul ei moderat și șters, de plan secund. Întinde mâna în stânga, în dreapta, i se sărută mâna. Se tot retrage, cu câte un început de pas, se înclină, derutată, stingheră. Îl caută, s-ar zice, pe Poet, dar în dreptul ei apare, de undeva, flautistul. În ușă se mai întoarce o dată, cu un scurt semn cu mâna, în care ține poșeta. Cu cealaltă se sprijină, ușor aplecată, în baston. ...Capul ei
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cu definitivarea temei, schimbările. — L-am observat cu atenție. Nu știi de unde să-l apuci. Înzestrat, bineînțeles, dar ca și cum n-ar fi aici. N-are stăruință. Te-ai gândit ? — Nu cred, sunt explicații prea complicate. — Și de la o vreme... Dezinteresat ? Stingher, nu știu, obosit. Pauză prelungită, Vornicu așteaptă schimbarea subiectului. Așa că Manole revine, să afle mai mult. Nu mai sunteți prieteni ? Trebuie să aibă ceva ! — ... — ...De fapt, nu mă interesează. Da, parcă nu e cu noi. Sau... nu știu exact. — „Criză
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
nu Încercau să se apropie, așa cum fac În general cînd se Întîmplă un accident violent, sîngeros sau fatal. Dimpotrivă, stăteau pur și simplu Într-un semicerc larg, fără a Înainta, privindu-se unii pe alții cu un aer mîhnit și stingher, punînd din cînd În cînd cîte o Întrebare cu glas scăzut, iar cele mai multe Întrebări rămîneau fără răspuns, căci persoana căreia i se adresa Întrebarea se foia, Îl privea stînjenit pe cel care-l Întrebase, apoi, cu ochi șovăitori, șoptea: „Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
-ți mai rămîne timp de scris. Cele două fete se ridicară de la masă, porniră spre ușă și acolo se Întoarseră instinctiv una spre cealaltă Într-un gest de rămas-bun. Apoi fiecare rămase o clipă pierdută Într-o tăcere Încordată și stingheră, parcă așteptînd ca cealaltă să vorbească. Domnișoara Turner rupse tăcerea: — Ei, asta Înseamnă că n-o să ne mai vedem, nu-i așa? — De ce? Întrebă domnișoara Blake. Nu vă mai Întoarceți pe la hotel Înainte de plecare? — Nu, nu cred, răspunse domnișoara Turner
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de mirare, a trecut urgent la bănuieli. Așa e românul nostru, bănuitor din fire, deși de multe ori nu pricepe pe de-a-ntregul care este obiectul îndoielilor, produse parcă anume spre stresul sărmanului lor neuron rămas nu se știe cum, stingher. Gândesc ei: „cum adică fost, ce vrea să zică dromaderul ăsta de Mititelu cu asta?" „și dacă a fost și s-a lăsat după 44 de ani bătuți pe muchie, timp în care a scos fum mai ceva decât ditamai
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
fiindcă întotdeauna adevărul te eliberează. Asemănări... In baie, într-un loc ferit de sub calorifer, a apărut pânza unui păianjen. Și în mijlocul pânzei trona însuși proprietarul, un păianjen mic și famelic având doar niște picioare exagerat de lungi. Părea atât de stingher și neajutorat, încât am uitat de lecțiile date de nevastă-mea, în privința unor asemenea apariții de chiriași nepoftiți și l-am lăsat în pace, ba în plus nici nu am amintit nevesti-mi de intrus. Voiam să văd cât va rezista
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
or scufunda imperii dând uitării / Precum dă timpul tainei sămânță mai apoi / Lumina-n stalactite cum înzăuarea sării / Se-nchide-n pleoapa stinsă cu iarba dintre noi; Și sunetul discret se cațără pe zare / Ca un cocor în zboru-i prea stingher... De-a lungul cărții, motivelor și laitmotivelor amintite li se adaugă altele, subordonate toate temei iubirii, fiind factori care dau unitate ansamblului: lumina, zidirea, timpul care tace în colac de ceară (Eu sunt supusul timpului, tu fugi / Și calendarul frunzei
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
am impus oarecare respect, dar n-am dobândit iubirea. Adică acea comunicare de la suflet la suflet și de la trup la trup, cu pierdere de sine și regăsire în celălalt, cu senzația că ești parte necesară a întregului și nu fulg stingher în bătaia vântului. Bucuria pe care o văd în ochii tăi mă înalță deasupra „abisului existențial”. Când te-am găsit, m-am regăsit. Tu, iubita mea, m-ai făcut să-mi regândesc viața, clădită în tinerețe pe un fundament de
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
ieșeau ofițeri de diferite grade sau curieri plini de colb și asudați. Au intrat într-o încăpere unde era o mișcare ca într-un stup de albine. Așteaptă aici până raportez domnului colonel că te-am adus. Locotenentul a rămas stingher în atâta forfotă, mai ales datorită ținutei sale pusă la „patru ace”. Căpitanul s-a întors însă în câteva clipe. Poftește, domnule cercetaș. Locotenentul Fgurel și-a strunit ținuta și a trecut dincolo de ușa lăsată deschisă. În fața lui ședea în
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
relativă. Ana, cum bine știi, e numai mirajul a ceea ce aș fi fost eu dacă trăiam, deci Înșelarea ideii.” Și mă sărută iar, prelung, ne rostogolirăm pe canapeaua cuprinsă la dunga dintre Înserare și noapte, În fascicolul palid al luminii stinghere a becului abia aprins al felinarului din stradă, aflat În dreptul ferestrei. - „Cum e dincolo, Keti?” Întrebai fără teamă. Ea deschise ochii mari: „Nu e adevărat, nu există moarte, decît pentru neștiutori ca tine, sau ca noi amîndoi altădată, așa numim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
vorbesc despre moarte, ca despre viață A muri înseamnă a trăi! Câtă spaimă sau indiferență măsoară cel care nu vrea să moară? Stau în fața paginii scrise de ei cu Adriana,verișoara mea, căutând în dicționar să răsară cuvântul salvator, care stingher să ducă într-o lume de cleștar, fără scop, efemeră ... Va dispare spaima și ea ca un obiect banal după etajeră! Apa lunii a pătruns în noi încet, insinuant și apoi se subție în fiecare țesut așteptând în lut. Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
de asemenea delicii. Să tăbărîm pe paralitice! Ținînd În mîini una dintre revistele cu cea mai mare densitate de femei exploatate pe centimetrul pătrat de pagină, numită chiar Emmanuelle. Printre toate acele fotografii dramatic-obstetricale găsești Însă uneori cîte o frază stingheră ca o bătrînică cînd pune gogoșaru’ și se-ntreabă dacă e bine, Îl Îndeasă și ridică complexe probleme semantice. În editorialul „Sfaturi pentru tinerele femei” dăm astfel peste următoarea construcție: „Pentru majoritatea femeilor cuvîntul care interesează cel mai mult este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
părea încă întreagă, deși fără treptele scării de la intrarea principală, fără uși și cu ferestrele ca niște mari orbite speriate. Doar când ajunse, pe trotuar, chiar în fața porții, își dădu seama că odăile din fund dispăruseră, lăsând să se vadă, stingher, un perete cu tapetul albăstrui, de mult zdrențuit, și sus, la etaj, restul scării de lemn care ducea în pod. Mai cercetă o dată, cât de departe izbuti să pătrundă cu privirile prin ploaia măruntă, dar nu întîlni decât aceeași stradă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ajungă-n dreptul mașinilor statului major, făcu stînga și, ținîndu-și În continuare capul ridicat În felul Ăla ciudat, trecu de creastă și dispăru. Tipu’ care era cu mine nu-l observase pe bărbat pentru că schimba filmul În cameră. Un obuz stingher trecu peste creastă, căzÎnd chiar lîngă tancuri, și pămÎntul țîșni În aer ca o arteziană Însoțită de un fum negru. Un tip Își scoase capul din peștera În care era statul major și apoi dispăru Înapoi Înăuntru. M-am gîndit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mă țintuie văzduhul, cu ochi nevăzuți, reci și sticloși, ascunși printre nori, ispitind furtuna cu șoapte de vânt. Speriată, îmi strivesc buzele până la sânge, să nu-mi scape cuvântul abia incolțit, viclean și tainic, născut din firesc, adăpostit printre gânduri stinghere. Îndurerată, cu mâna stângă trimit bezele perforate de lacrimi, undeva anume, căutând cu ardoare printre visuri albe, o nouă dimineață învăluită în senin. Spre zări, departe de vălmășagul nebulos și întortocheat al amintirilor răzlețe, stă Dragostea. Acolo, unde cerul plânge
Furtuni by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83274_a_84599]
-
muncă al cuvintelor"*************. Încep prin a deretica pe masă. Fantasmagorie? O fi. Dar trag de sertarul de sus cu degete prea încordate și le vîr printre lucrușoarele fetiș: un ciucure roz de la halatul Lisellei, o monedă măruntă cu gaură, nasturele stingher și trist de care m-am îndrăgostit în magazinul de podoabe al doamnei Rodica Cernăianu (aflat într-o vecinătate predestinată cu muzeul Tătărăscu și vis-à-vis de palatul ziarului "Curentul"), o etichetă haioasă de ulei ULVEX ("Intrați cu ULVEX în mileniul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
acestei femei. O voce atât de blândă, care mă întreaba: - De la Bravicea? Am zis că da, m-am întors și m-am așezat pe scaun. Nu conșteam pe nimeni dintre cei care erau prezenți. Stătem și priveam, mă simțeam puțin stingheră. După câteva minunte, doamna Ludmila a început să împartă cărțile la cei prezenți. S-a apropiat de mine și a început să spună că a cunoscut o fetiță care crede ea că va fi scriitoare. A mai zis câte ceva despre
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]