1,189 matches
-
pe taburet, s-a uitat din nou la mine, cu deplină încredere, ca și cum m-ar fi luat drept martorul unei descoperiri uluitoare. A întins brațul către mine cu infinită precauție și, brusc, a desfăcut degetele. În palma bunicului se odihnea, stingher și parcă rușinat de această prezentare neprotocolară, un cartof. Un simplu cartof, pe suprafața căruia se vedea limpede un muguraș, ceea ce demonstra, fără putință de tăgadă, starea lui de germinație. "...Auzi? Cartofii sunt lehuzi. Au rămas grei ca mâțele Umflându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
mici, eram copii, ne jucam, ne mai certam, ba, de multe ori ne și băteam. Cine să construiască bordeiul? Cine?? La urma urmei, copilăria își cerea și își manifesta, cât de cât, niște drepturi firești, nu-i așa? Stăteam debusolați, stingheri și neputincioși, sub cupola amețitor de înaltă a bolții cerești, din zenitul căreia se repezeau, cu precizie matematică, spre creștetele noastre, valurile de săgeți pustiitoare ale astrului clocotind în erupții mânioase și înfricoșătoare. Galbenul terestru al grâului de seceriș se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
construibil al viitoarei localități de pe harta României comuniste, aflată sub cizma rusească a bolșevicilor, nu exista nicio sursă de apă potabilă. Niciun puț. Nimic. Departe, hăt, la orizontul mișcător cu imagini halucinante de Fata Morgana, se înălța pe verticală cumpăna stingheră și melancolică a unei fântâni abandonate, asemenea unei girafe proiectându-și pe cerul înfierbântat al deșertului Kalahari silueta maiestuoasă și inconfundabilă. Dar fântâna era moartă. Peste izvoarele de apă reci și proaspete aducătoare de viață se depozitase indolent un strat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
amintindu-ne locul și timpul tragediei și, poate, pentru a-i fi babicăi însoțitor la drum, pe o cale lungă și necunoscută. La capul babicăi, înfipte într-o cană cu făină de porumb, ardeau pâlpâind două lumânări, asemenea unor licurici stingheri, semnalizând pe stratul de frunze intrat în disoluție, întunericul deplin. Păi, moș Butu, trebuie să anunțați autoritățile: la primărie, la doctor, la preot... Da, da, da, așa este. Am fost peste tot. Am vorbit cu tâmplarul pentru sicriu, cu părintele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
noiembrie. Timpul deja se stricase, iar nouă ne era din ce în ce mai greu să facem chirpici. Apa era rece, pământul se răcise și din înaltul cerului începuseră să apară, balansându-se ușor în aerul înfiorat de vântul aspru, primii fulgi de zăpadă stingheri și timizi, uitându-se plini de curiozitate la munca noastră de pe șantier; parcă ar fi vrut să ne spună: Bine, băieți, dar se poate? Acum e rândul nostru să venim... Da, fulgilor de nea, însă noi mai avem treabă. Nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
După ce a plecat mama, m-a cuprins o stare de agitație, de neliniște crescândă, și m-am dus în camera Silviei. Patul surorii mele era așternut, curat și frumos, iar la căpătâi, peste perna obișnuită din pene, stătea neconsolată și stingheră, așteptând cu nădejde întoarcerea stăpânei, pernuța catifelată de care se îndrăgostise atât de mult Silvia. Am înșfăcat repede pernuța, am traversat rapid bucătăria în care bapțea (bunica dinspre tată, n.m.) făcea de mâncare, am traversat curtea, am deschis portița și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
locului care au "crescut" propriu-zis odată cu revista, amintesc: prozatorul Constantin Novac și poetul Nicolae Motoc, ce sunt și azi pilonii ei de bază, niște piloni care însă nu prea au ce susține (se mai poartă încă la Tomis "moda" coloanelor stinghere), căci publicația, cel puțin segmentul ei literar în afara unei epoci faste: primul deceniu de existență, când a strâns colaborări de marcă din toată țara și impunea prin ținuta sa, a alunecat într-un fel de semianonimat care se perpetuează. Au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
în niște borsete mascate de curte. Recunosc: în sinea mea, am fost critic la adresa lor. Indienii - cei mai umili! - era evident că voiau să lege noi prietenii, dar timiditatea lor a făcut ca la început să se simtă ceva mai stingheri. Calitățile native însă, au scos rapid la iveală sufletele lor alese, spiritele lor frumoase. Cu ce m-au mai impresionat indienii? Erau complet lipsiți de condiționări atunci când se apucau de lucru! Pentru ei nu avea nicio importanță unde îi prindea
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
foarte grele, cât de grele! Ca niște uriașe obezi de ocnaș!” Profesorul de română și de limbile clasice de la liceul din Suceava și-a legat debutul ca prozator de înființarea „Junimii literare” în 1904, de o seamă de volume - „Suflete stinghere (1910),”Printre stropi” (1912), „Prozatorii noștri”, studii „B.P. Hașdeu și Eminescu (1927), „Hașdeu și Rusia” (1925), schiță biografică, București 1928, ”De la Hașdeu citire” (1932). A colaborat nu numai la Junimea literară și Făt-Frumos, ci și la Convorbiri literare, Adevărul literar
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
ce-și Înalță, cum o spune poetul, „fruntea spre stele!”. Sigur, aici nu suntem departe de axul Întregii opere dostoievskiene: suferința. Nedreptatea, injustiția cea mai atroce și mai repetitivă și chiar și crima care Îl „ajută”, până la umră, pe omul stingher și confuz de a se regăsi, de a „re-Întâlni alți oameni”, pe care, până atunci, În tumultul social și prins de interese tiranice care deodată Își arată fața derizorie, nu-i „văzuse”; Dostoievski, la finele secolului al XIX-lea „descoperă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
face. Dar nu te mai juca. Nu mai minți. Speram ca această recunoaștere a vulnerabilității mele îl va face pe Robby să se simtă mai puternic, însă franchețea ei l-a făcut de fapt să se simtă într-atât de stingher încât se zbătu să scape de mine. - Tată, termină. Nu vreau să faci nimic... - Robby, dacă știi ceva de băieții ăia, te rog să-mi spui. L-am prins din nou de mână. - Tată... Oftă. O nouă tactică se năștea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
actorului Ștefan Ciubotărașu de la "Naționalul" ieșean care pălmuise o "elevă" de Conservator și nu recunoștea. Travestit în cuconu Ilie (Leu), Sadoveanu consideră că ambianța de la "Capșa" nu e "tocmai boierească". Noncitadinul stabilit la București, om al pădurilor și apelor, e stingher. Lui G. Călinescu, care-l revăzuse în redacția Adevărului literar (la 3 februarie 1937) i se părea plin de vanitate și superbie: Se vede cât de acolo că este încredințat a fi cel mai mare scriitor" (Scrisori și documente, 1979
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Bine ai venit, tovarășe consilier! Așa am început cele trei luni de activitate diplomatică bilaterală în capitala Finlandei a anului 1987. Programul meu de fiecare zi era aparent simplu: locuiam într-un apartament de două camere, în care mă simțeam stingher. Era normal locuința familiei colegului aflat în concediu, iar eu eram un intrus și, ca atare, mă retrăgeam în respectivul apartament numai ca să dorm pe o canapea destul de comodă din așa-zisa sufragerie. N-am vrut să folosesc dormitorul familiei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
ani, prologul acesta ar suna complet diferit. Trecătorii grăbiți văd, în spatele Pieței agroalimentare Nicolina, un teren viran. Cei tineri trec nepăsători și doar cei trecuți de prima tinerețe se opresc de multe ori, privesc în gol, iar uneori o lacrimă stingheră scapă din strânsoarea pleoapelor. Sunt printre cei puțini ce își mai amintesc de perioada de glorie a fabricii, ce ocupa cândva hectarele acum pustii. Fiindcă, într-adevăr, ultimul deceniu a coincis cu dispariția fizică a ceea ce mulți nu credeau să
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
ochiul, să-l prindă în laț, însă el nu se da prins. Filosof în feliul lui, cu teorii ale lui proprii în privința căsătoriilor care nu-s bune, zicea el, decât să ruineze pe oameni, dânsul se obicinuise să trăiască așa stingher la țară unde se îndeletnicea cu plugăria care, mulțămită hărniciei și economiei lui, îi umplea în fiecare an coșerile 140 și hambarile care, la rândul lor, îi umpleau punga. Muncea, mă rog, parcă avea o casă de copii de hrănit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
vot - ce păcat că era așa de mare! câți copaci au plătit cu viața lor exercițiul nostru electoral... - buletinul de vot deci era un ecosistem ce adăpostea o adevărată biocenoză: autotrofe, cu ghilimele, și veți afla de ce, brazi, spice, trandafiri - stingheri sau În companie - chiar și crini - voalați, zic aceia care fac politică, sub simboluri neînsuflețite -, mere, dar și heterotrofe, tot cu ghilimele, adică cai și vulturi. Dar acel ecosistem mai cuprinde și oarece elemente ale biotopului: conturul cam ciuntit al
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
stau întins, cu brațele depărtate, cu fața în sus. Curând, prind să mă înalț, lesne, fără greutate, fără corp, mă îndrept spre noua mea casă sau noua mea patrie, din văzduh. 8 TC "8" \l 1 Aici, în văzduh, sunt stingher, stângaci, cum trebuie să fii când nimerești într-o țară străină, fără hartă, fără să cunoști limba, obiceiurile, firea oamenilor. Habar n-am regulile locului, habar n-am ce se petrece cu mine și încotro s-o apuc. După cum n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
ocupând un rol intermediar între șambelan și maestru de ceremonii. Nu este de mirare deci că tocmai atunci când aveam mai multă nevoie de o îndrumare competentă și fundamentală, de o investire întru viață și omenie, m-am pomenit singur și stingher... Soarta însă, care întotdeauna mi-a fost o a doua mamă bună, mi l-a trimis atunci pe Mihai Rădulescu. El mi-a fost Maestrul! Iar evanghelia pe care mi-a propovăduit-o, punându mi-l în mână pe Montherlant
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
meu, bonne mine à mauvais jeu și continuam să-l frecventez pe fostul meu prieten și pe toți amicii lui din necesitatea bolnăvicioasă și perversă de a le fi în preajmă. Când intru în casa ta, fără voie, mă simt stingher... Căci a murit greierele din ogeac! Trebuie să ne fie puțină milă de dânsul și să înțelegem, dar mai cu seamă să nu răstălmăcim adevărata natură a acestei tristeți... Nu, nu este dragoste, și nici nu e vanitate, ci nu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
când scriu aceste rânduri, fratele meu la spatele căruia m-am încălzit noapte de noapte șase ani de zile a plecat de aproape un an "pe drumul fără întoarcere." Sandu dragă, unde ești? Prin ce stele rătăcești? Sau ai adormit stingher Uitat într-un colț de cer? Spune-mi frate-al meu și mie În a câta galaxie Te-ai oprit, sălaș să ai La conacul tău din Rai? Stai în grădina cu flori Toată noaptea, până-n zori, Stai pe bancă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
vieții... Dumnezeu să vă ajute și să vă ocrotească. Și a plecat bătrâna doamnă. Iar pe masă, lângă farfuria cazonă de aluminiu cu boabe arse de porumb de proveniență plebeiană, nobilul pachet de griș sigilat a rămas rușinat, singur și stingher ca un mare semn de întrebare, neputându-se dumiri: cine l-a adus și ce căuta acolo? Am avut una dintre nopțile fericite, în care am visat că mama ne gătise fel de fel de bunătăți, care-mi gâdilau în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
neinteresant. Canalul Arte transmite o emisiune despre arhitectură. O ilustrează cu construcția unei celebre săli de spectacol din New-York. Cadru final: o sală imensă și goală, scena neagră iluminată doar de un proiector care aruncă parcă în gol o lumină stingheră. Vocea melodioasă din off spune că reflectorul aprins este o tradiție în toate teatrele din lume: trebuie lăsată o lumină aprinsă pe scenă, pentru a vâna fantomele. Chiar dacă nu este adevărat, îmi place mult cum sună. Și pentru că tot veni
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
evanghelistului: «La început a fost Cuvântul, și Cuvântul era Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul». La început a fost biserica, și biserica era școală și școala era biserică. Și după cum era biserica, așa a fost și școala. Trăind în mijlocul atâtor neamuri, stingher și neajutorat, transilvăneanul și-a găsit mângâiere în primul rând în învățăturile bisericii. Acolo unde era lăcaș de rugăciune, fie și într-o casă acoperită cu paie, era și școală, preotul era și învățător, și dacă nu preotul, cantorul. Învățau
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
țigară...) în altă ordine de idei, de țigara Kent era legată și o culme a ghinionului : să o aprinzi, din neatenție, de la capătul cu filtrul (ghinion comparabil doar cu altul, tot legat de Kent : să nu observi ultima țigară, albă, stingheră și camuflată într-un colț, și să mototolești pachetul). Pînă la urmă, în „Barul nostru“ se fumau tot felul de țigări. Nu se fumau niciodată însă Carpați cu filtru. Acestea erau niște țigări detestate și, de altfel, subiecte frecvente de
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
liceu. "Cum trebuie oare să umble cineva cu lucrul acesta delicat și fragil", care este sufletul copilului? Internat câțiva ani într-un "Pensionnat de garçons Amédée Weitzecker" denominativ relevând ambianța franceză -, până când familia se instalează în Iași, preadolescentul se simte stingher. La acel "admirabil "Liceu Național" cum îl va numi M. Sadoveanu, profesor de italiană era elvețianul Weitzecker, soțul directoarei pensionului; în Anii de ucenicie , o pagină e consacrată acestui devotat om de catedră. La cursul superior, profesori erudiți care vor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]