1,508 matches
-
Ludvig împresurarăm Varna, Și eu, rănit de moarte și despoiat de hoți, Simțeam cum îmi îngheață în sân rărunchii toți... Era un ger... și lupii urlau flămânzi în câmp, Deasupra mea în aer auzeam într-un răstîmp Cum cloncăneau în stoluri corbi negri, uli sălbateci, Zăpadă, alt nimica pe câmpii singurateci. Simțeam cum mă întunec, îngheț ca într-o criptă... Cu pieptul gol... săgeata stătea încă [î]nfiptă. Departe vedeam zidul împresuratei Varne, Corbii roteau deasupră-mi și îmi mușcau din carne
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
odată pe păgâni de dinainte... Muhamet stârnise moartea cea stăpână peste stepe, Dădu gând de biruință mulgătorilor de iepe... Pe[ste] mări de mulți plutite, peste țări înfloritoare Aruncase lacom, mândru, ochii Asiei tartare Împăcând cu gând de pradă ale stolurilor certuri Răsărit-au dintre ele, soare roșu din deșerturi; Pe cetățile-n ruine, pe oștirile strivite, Peste frunți încoronate au trecut cu-a lor copite; Ca să-nfigă-n fața lumii semiluna nouăi legi Au surpat două imperii și pe paisprezece
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lupte, rău de gură, Și la moarte te urmează a Domniei Mele ură... Între câte Lăpușneanu NU cunoaște e iertarea: Da, vei spînzura-n câmpie... da! și neagră va fi zarea Și de lupi flămânzi ca iarna, iară corbi în negre stoluri De asupra-ți se coboare în sălbatece ocoluri, Pentru inima din tine s-or lupta pe oseminte Câte ai făcut tu mie, Lăpușneanu ține minte... (s-aude un țipăt de femeie ) Ce strigări... Goniți muierea!... Se preface cumcă piere Vist
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
durerea, Urmăream * cu ochii-n lacrimi zborul paserilor mării, Întrebam pe rândunele * ce vin de-ntunecă [zarea]: Ați [văzut] pe-a voastră cale, paseri albe, și Moldova? " 2276 Și-mi venea, suind alene, și-mi suna pe vântul sării Zborul stolului de paseri, glasul valurilor mării. 2260 Să ating cu fruntea numa grinda porții din Suceavă. * {EminescuOpVIII 232} 2277 Și, pe când urmam pe mare a singurătății cale, Parcă auzeam vuindu-mi zvonul clopotelor tale. 2276 Unde razele-și revarsă, de la creștet
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
în caos sistemele solare... Știai că răutatea eternă-n ceruri tronă, Că secole nătânge cu spaimă o-ncoronă! O, de-aș vedea furtuna că stelele desprinde, Că-n cer talazuri nalte de negură întinde, Că prin acele neguri demonii-n stoluri zboară Și lumea din adâncuri o scutură, ușoară Ca pleava... Cerul cu sorii lui decade Târând cu sine timpul cu miile-i decade, Se-nmormîntează-n caos întins fără de fine, Căzând negre și stinse, surpatele lumine. Neantul se întinde Pe spațiuri deșerte
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
tot gândești când va fi următoarea ta vacanță, poate că ar trebui să îți construiești o viață din care să nu ai nevoie să fugi." Seth Godin E primăvară-n suflet și mii de vise colorate se avântă ca un stol de fluturi jucăuși în grădina inimii. Ai atât de multe diamante adunate, ai atâta bucurie, atâta lumină pe care abia aștepți să o reverși în lume! Simți cum valul încrederii te poartă ușor peste marea agitată a fricilor dar tu
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
care se deschide o ușă: poftiți în caleștile diavolului! Ne-am suit acolo. Era un soi de caleașcă, cu scaune duble, prins și acolo cu centuri de siguranță, numai muzică funebră, lilieci, lătrături și urlături de lupi. Apăreau câte un stol de lilieci, personaje din astea, pe urmă o masă cu cotoroanțe, numai cranii, numai oameni decapitați, dar cel mai interesant lucru, la un moment dat, apar niște draci. Acum ați ajuns în fundul iadului! Nu ne credeți? Suntem cu voi! O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
să le hrănești din palmă, apoi prinzînd încredere, cu tot mai mult curaj, aici se petrece ceva fantastic, îi mai auzeam spunînd pe unii dintre ei, iar eu îmbărbătat de atitudinea lor, haideți, ciuguliți, lingeți, bucurați-vă sufletele, veneau cîrduri, stoluri, turme. Pînă cînd ai apărut tu și totul s-a dus de rîpă, ușurel Părințele, despre ce vorbești? Cine scăpase frîiele din mînă? Posibil să mă fi luat puțin valul, evenimentele începeau să se precipite, tot tineretul ăla care era
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cu afluenți care curg zile de-a rândul. În creierul păsărilor trebuie să existe niște simboluri, ceva care le spune iarăși. Fac o singură buclă continuă și repetitivă de câmpii, munți, tundră, munți, câmpii, deșert, câmpii. Fără vreun semnal clar, stolurile astea urcă, într-o spirală lentă, coloane imense și șerpuitoare de curenți calzi pe care, dintr-o singură privire aruncată părinților săi, pasărea cea tânără învață să-i prindă în aripi. Odată, demult, pe când cocorii se adunau pentru călătoria lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
unison din aripi și au ridicat-o pe fată într-un nor mare și rotitor, ascunzând-o și trâmbițând cu glasurile lor, ca să-i înăbușe strigătele. Fata s-a înălțat pe curentul acela șerpuitor de aer și a dispărut în mijlocul stolului care zbura spre sud. Așa că în fiecare toamnă, la plecare, cocorii se rotesc și strigă, retrăind răpirea fiicei oamenilor. Mult timp după aceea, Weber avea să-și amintească precis momentul în care Capgras intrase în viața lui. În agenda sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
dansatoarea perfectă, transformată în cocor de un vrăjitor. Apollo se preumbla în chip de cocor când era în trecere prin lume. În secolul al șaselea î.Hr., poetul Ibyscus, bătut până căzuse lat și lăsat să moară, a strigat către un stol de cocori, care l-au urmărit pe atacator până într-un teatru și s-au rotit deasupra lui până când și-a mărturisit fapta în fața mulțimii uluite. În Metamorfozele lui Ovidiu, Hera și Artemis o transformă pe Gerania într-un cocor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cocor. Cocorii sunt suflete care au fost odată oameni și poate că or să mai fie, peste mai multe vieți. Sau oamenii sunt suflete care au fost odată cocori și poate că or să mai fie, când își vor regăsi stolul. Cocorul are ceva în el care-i prins la mijloc, între acum și atunci. Un poet vietnamez din secolul al paisprezecelea așază păsările pentru vecie la jumătatea drumului, în văzduh. Zilele trec și norii se duc; Chiparoșii sunt verzi lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
era plin, ci memoria. La fel ca silviile, uitasem că la Fork poate fi și altceva decât dimineață. Aldo Leopold, A Sand County Almanac Găsesc drumul înapoi din zonele arctice. Cei trei membri ai familiei zboară acum cu ceilalți, în stoluri. La mijlocul dimineții, când soarele fierbe aerul în coloane largi, verticale, păsările se înalță la peste o milă deasupra pământului. Plutesc în stoluri din ce în ce mai mari, coborând spre sud, spre următorul curent cald, apoi înălțându-se din nou. Ating optzeci de kilometri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
County Almanac Găsesc drumul înapoi din zonele arctice. Cei trei membri ai familiei zboară acum cu ceilalți, în stoluri. La mijlocul dimineții, când soarele fierbe aerul în coloane largi, verticale, păsările se înalță la peste o milă deasupra pământului. Plutesc în stoluri din ce în ce mai mari, coborând spre sud, spre următorul curent cald, apoi înălțându-se din nou. Ating optzeci de kilometri la oră, parcurg opt sute de kilometri pe zi cu mici bătăi de aripi. Seara, lunecă pe suprafața apei și se cuibăresc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lungă decât crezi. Mai lungă decât îți poți închipui. Timp de o clipă, în amurgul înghețat, el se înalță. Cerul lunecă dintr-o nuanță de piersică spre rubiniu, apoi spre sângeriu. Un fir de ață șerpuiește pe fundalul luminos: un stol de cocori coboară de nicăieri. Scot un sunet preistoric, prea tare și prea răsunător pentru cât sunt de mici. Un sunet pe care și-l aduce aminte de dinainte de a-l auzi. El și femeia se ghemuiesc la pământ. Șira
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
bălăcindu-se. El și femeia se instalează în șanț, la nici trei metri de cel mai apropiat pâlc de păsări. Se străduiesc să nu facă zgomot, dar mișcările lor îi alertează pe cocorii care fac de strajă. Vigilența cuprinde întregul stol. Cocorii se agită, singuri și laolaltă, apoi, când pericolul a trecut, se liniștesc. În lumina din ce în ce mai puternică, încep bolboroselile matinale obișnuite, răbufnind ici și colo în tentative de balet. —Ți-am spus eu, șoptește ea. Orice ființă dansează. Una câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
stând cu genunchii Înfipți În dușumeaua de lemn pe care o clătește cu apă rece adusă de la closetul comun, după ce a frecat-o cu peria de scânduri, În imobilul cu aer imperial din Piața Libertății, În văzduhul căruia se Învolburau stoluri grele de porumbei care se găinățau pe statuia Mariei Tereza. În săli râncede și reci, cu oameni Îmbrăcați În paltoane și cu căciuli pe cap, urmărind o piesă cu „fericirea oamenilor” În limba germană, belindu-și ochii la niște actori care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Vava și Pelé, muzeul Doftana, fiole de stricnină, președintele Kennedy, Nikita Sergheevici Hrușciov, Elena din Troia, tabla pe care stă scris cu cretă fraza „Adio, scumpe tovarășe Gheorghe Gheorghiu-Dej”, totul, toate și tot. Și i se mai păru că un stol de vrăbii sau prigorii, ce or fi fost, se zvârcoleau În zbor deasupra și prin norul de praf alburiu. Cum i se mai păru că vede cum răsare un soare imens, roșu incandescent, ca steagul Japoniei, dar numai i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
lucru pe care să-l știi numai tu. Eu sunt pasăre. Sunt o pasăre de mare care nu se deosebește cu nimic de celelalte păsări de mare. Eu sunt un pescăruș banal pentru cei care mă văd pierdut În vreun stol și mă deosebesc puțin de ceilalți pentru că vreau să scriu o carte... Înerc să termin o carte... Dar femeia nu-l mai auzea. Asta a priceput și Petru. Ea așezase omulețul de cartof pe nisipul ud al plajei ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pe spatele unei chitanțe la I.C.R.A.L.). TU, bântuind toamna prin Ardeal. Pe la Sibiu. Te plimbi prin Dumbravă inhalând anotimpul. Frunzele roșii, galbene ale arțarilor, grele de lumină. Spre seară În oraș. Treci pe sub zidurile Bisericii Evanghelice. Din turnul Înalt planează stoluri de porumbei. Lângă Podul minciunilor, un pictor, student În practică, pune pe un carton umbra cărămizie a acoperișurilor ce se văd Înspre Turnișor, Înspre Gara Mică. Aceeași lumină grea ducându-se spre asfințit. Cumperi acuarela. Cu o sută de lei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
a unui Brillatt de Savarin transfigurat Într-un Dalí furios, banchet de culori și mișcări care Împing parcă vaporul ce leagă Constanța de Însoritele depărtări unde, peste câteva ceasuri, vor acosta fericiți pasagerii ai acestui „Orient Express” maritim. Țipând strident, stoluri de pescăruși agonizează Într-o plutire lentă de zbor etern deasupra pachebotului la poalele căruia bat ciocanele ca de vulcan ale valurilor, lăsând În urmă spuma albă, ca o iluzie, urmă nedefinită a unei himere, un Budha de apă topindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Priveliștea de pe deal era jalnică. Tătarii, ducând cu ei pe toți cei căzuți prinși, în frunte cu marchizul Doria și cu Heissler, se retrăseseră și, pe câmpul dintre Tohani și Zărnești, zăceau morții de-a valma. Trupurile erau calde când stolurile de corbi au început să se abată. Vulturi leneși de munte, obișnuiți să vâneze puii de căprioară, fuseseră atrași de mirosul sângelui. Atunci am pus de au desprins de trup capul Bălăceanului și l-am adus de l-au țintuit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
puse pe chicotit, îmi leg patinele cu degete sleite, tremurânde, ies apoi în frigul de-afară și mă țin după după ele, mai întâi în vârful picioarelor, pe pontonul din scânduri, iar apoi mă lansez pe gheață după un întreg stol de păsărele - un buchet de șikse, o ghirlandă de copile creștine. Sunt atât de căzut în adorație, încât dorința mea e mai presus de erecție. Puțulica mea circumcisă e pur și simplu zgârcită toată de-atâta venerație. De vină o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
acum trebuia să lase rana să se închidă singură. — E o zgârietură, o nimica toată... spuse ea sugându-și sângele curgând din încheietură. Ce faci acolo? De nicăieri apăruse un terminal. După o consultare rapidă, exploratorul îl închise. Erau colibri. Stoluri de colibri. Colibri? Păsările astea nu zboară în stoluri. Și nici nu se ridică atât de sus. Poate că erau un roi de albine sau ceva de genul ăsta. Continuă programul. Animația reîncepu. Trecerea rapidă de la repaus la cădere accelerată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
E o zgârietură, o nimica toată... spuse ea sugându-și sângele curgând din încheietură. Ce faci acolo? De nicăieri apăruse un terminal. După o consultare rapidă, exploratorul îl închise. Erau colibri. Stoluri de colibri. Colibri? Păsările astea nu zboară în stoluri. Și nici nu se ridică atât de sus. Poate că erau un roi de albine sau ceva de genul ăsta. Continuă programul. Animația reîncepu. Trecerea rapidă de la repaus la cădere accelerată îi prinse pe nepregătite și le tăie respirația. Înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]