1,511 matches
-
in minte exact nu numai imaginea, ci și aroma tufei de lămâiță, și consistența luminii din acea zi. Pe vremea aceea, nu-mi dădeam seama, dar sigur lumina intra vijelioasă în trupul meu și zbura în voie acolo, aidoma unor stoluri de păsări transparente și fericite printr-o biserică neterminată. Toată copilăria, mama, rudele și prietenele ei mă umpleau de sărutări, minunându-se ce copil frumos eram. Eu, oricât îmi băteam capul, nu izbuteam deloc să descopăr cum vine asta, unde
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/8582_a_9907]
-
cu repetiția aparent stângace a substantivului în formă ușor modificată, prepară terifianta clarificare vizuală din fraza subsecventă: "Ne-am gândit că vine o furtună cu ploaie, deodată, pănă ne-am timpinat cu nourul cel de lăcuste, cum vine o oaste stol". Calamitatea, telescopată cu dibăcie, pare desprinsă fie din semnele veterotestamentare 74, prefigurând a opta pedeapsă a Faraonului și a supușilor săi egipteni, fie din cele neotestamentare 75, anunțând chinurile necredincioșilor la sfârșitul timpurilor: În loc ni s-au luat soarele de
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
și așa mergea pe deasupra pământului, ca de doi coți, până în trei sulițe în sus, tot într-o desime și într-un chip". Timpul însuși se comprimă sub efectul asaltului neprevăzut; cititorul descoperă, cu stupoare, că valuri succesive străbat câmpiile: "Un stol ținea un ceas bun și dacă trecea acéla stol, la un ceas și giumătate sosiia altul și așea, stol după stol, cât ținea de la aprândzu, pănă îndesară". Există chiar ordine în haosul viermuitor: Unde cădea la mas, ca albinele de
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
până în trei sulițe în sus, tot într-o desime și într-un chip". Timpul însuși se comprimă sub efectul asaltului neprevăzut; cititorul descoperă, cu stupoare, că valuri succesive străbat câmpiile: "Un stol ținea un ceas bun și dacă trecea acéla stol, la un ceas și giumătate sosiia altul și așea, stol după stol, cât ținea de la aprândzu, pănă îndesară". Există chiar ordine în haosul viermuitor: Unde cădea la mas, ca albinele de gros dzăcea; nice cădea stol preste stol, ce trecea
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
într-un chip". Timpul însuși se comprimă sub efectul asaltului neprevăzut; cititorul descoperă, cu stupoare, că valuri succesive străbat câmpiile: "Un stol ținea un ceas bun și dacă trecea acéla stol, la un ceas și giumătate sosiia altul și așea, stol după stol, cât ținea de la aprândzu, pănă îndesară". Există chiar ordine în haosul viermuitor: Unde cădea la mas, ca albinele de gros dzăcea; nice cădea stol preste stol, ce trecea stol de stol și nu să porniia, pănă nu se
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
chip". Timpul însuși se comprimă sub efectul asaltului neprevăzut; cititorul descoperă, cu stupoare, că valuri succesive străbat câmpiile: "Un stol ținea un ceas bun și dacă trecea acéla stol, la un ceas și giumătate sosiia altul și așea, stol după stol, cât ținea de la aprândzu, pănă îndesară". Există chiar ordine în haosul viermuitor: Unde cădea la mas, ca albinele de gros dzăcea; nice cădea stol preste stol, ce trecea stol de stol și nu să porniia, pănă nu se încăldziia bine
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
și dacă trecea acéla stol, la un ceas și giumătate sosiia altul și așea, stol după stol, cât ținea de la aprândzu, pănă îndesară". Există chiar ordine în haosul viermuitor: Unde cădea la mas, ca albinele de gros dzăcea; nice cădea stol preste stol, ce trecea stol de stol și nu să porniia, pănă nu se încăldziia bine soarele spre aprândzu și călătoriia pănă îndesară și pănă la căderea de mas". Atingerea bestiei colective are efecte devastatoare: Cădea și la popasuri, însă
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
trecea acéla stol, la un ceas și giumătate sosiia altul și așea, stol după stol, cât ținea de la aprândzu, pănă îndesară". Există chiar ordine în haosul viermuitor: Unde cădea la mas, ca albinele de gros dzăcea; nice cădea stol preste stol, ce trecea stol de stol și nu să porniia, pănă nu se încăldziia bine soarele spre aprândzu și călătoriia pănă îndesară și pănă la căderea de mas". Atingerea bestiei colective are efecte devastatoare: Cădea și la popasuri, însă unde mânea
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
la un ceas și giumătate sosiia altul și așea, stol după stol, cât ținea de la aprândzu, pănă îndesară". Există chiar ordine în haosul viermuitor: Unde cădea la mas, ca albinele de gros dzăcea; nice cădea stol preste stol, ce trecea stol de stol și nu să porniia, pănă nu se încăldziia bine soarele spre aprândzu și călătoriia pănă îndesară și pănă la căderea de mas". Atingerea bestiei colective are efecte devastatoare: Cădea și la popasuri, însă unde mânea, rămânea pământul negru
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
ceas și giumătate sosiia altul și așea, stol după stol, cât ținea de la aprândzu, pănă îndesară". Există chiar ordine în haosul viermuitor: Unde cădea la mas, ca albinele de gros dzăcea; nice cădea stol preste stol, ce trecea stol de stol și nu să porniia, pănă nu se încăldziia bine soarele spre aprândzu și călătoriia pănă îndesară și pănă la căderea de mas". Atingerea bestiei colective are efecte devastatoare: Cădea și la popasuri, însă unde mânea, rămânea pământul negru, împuțit. Nice
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
ajunge în stocurile de la Hamburg, Rotterdam, Dunkerque, Fos, Genova, Veneția... Atunci, odată cu această prăbușire uluitoare de la extrema putere europeană de la începutul secolului la extrema neputință de acum, ne-am putut da seama concret că vechiul cuib de unde își luase zborul stolul de ereți conchistadori era ocupat acum de orătănii despuiate de pene căscînd ciocurile ca niște puișori. Europa nu mai era decît o mare Elveție dezbinată a erei planetare. Condorul se transformase în cuc. Frailty, your name is Europe Momentul de
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
capacitatea de a alege și prin puterea individului de a-și asuma responsabilitatea asupra deciziilor sale. Fortăreața Bastiani este izolată într-un peisaj muntos straniu, învăluit mereu de negură sau de razele reci ale lunii, peisaj propice fantasticului, în care stoluri de corbi se pierd „înspre abisul ca o pâlnie al văii” (p. 18). Lipsa de determinare spațio temporală a acțiunii situează de la început romanul într-o zonă a abstractului, specifică formulelor parabolice, dar și textelor fantastice. Fortăreața devine, pe măsură ce drumul
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
găuriți și înnegriți de obuze, cu dușumelele și plafoanele dispărute, un cadavru de 25 de etaje înconjurat de metale torsionate, grămezi de deșeuri și oameni cocoșați scormonind cu speranța să găsească ceva de care să se bucure, iar deasupra lor stoluri de rîndunici zburînd în cercuri. LIBRĂRII în care puteți găsi cărțile colecției Secolul XX ARAD Librăria Corina, str. Mihai Eminescu nr. 2, tel. 0257/284749 BACĂU Librăria Glissando, Bd. Nicolae Bălcescu nr. 8, tel. 0234/186677 BRAȘOV Librăria Șt. O.
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
să caute în partea aceea; știa însă că acolo e "Hanul Ciorilor" fiindcă nu puteai să treci nici înainte, nici înapoi fără ca să vezi cale de jumătate de zi plopii și casa cea mare de lângă ei. Acum rotea un mare stol de ciori pe deasupra plopilor ce se înălțau negri spre apusul soarelui și era oarecum urât să te uiți într-acolo. Încă înainte de părăsirea drumului cunoscut, Tașcă se simte agresat. Urâtul nu-i va da pace. Deși crivățul, hanul, străinii par
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
voastre. Și spre rușinea voastră, voi merge să-L proclam pe Cristos animalelor și păsărilor cerului, astfel încât ele, ascultând cuvintele mântuirii, să i se supună lui Dumnezeu și să rămână în pace». 8. Părăsind orașul, la periferie, dădu peste un stol de ciori, care cotrobăiau prin gunoaie, peste vulturi, coțofene și multe alte specii de păsări care se aflau acolo și le spuse: «Vă poruncesc în numele lui Isus Cristos, pe care evreii l-au răstignit iar netrebnicii romani au disprețuit cuvintele
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
raritate: Sub cel roșu răsărit, Florile dalbe, ler de măru, Greu e Domnu adormitu, Sub un spin mîndru-nfloritu. De cînd Domnu-a d-adormitu, Florile l-au năpăditu, Rugăciuni nu s-au făcutu, Nici în cer, nici în pămîntu. Vine-un stol de golumbei Cu glasul de feciorei; Jos în pom ei se lăsau, Și din grai așa grăiau: «- Scoală, scoală acest domn bunu, Că de cînd ai adormitu, Florile te-au năpăditu, Rugăciuni nu s-au făcutu, Nici în cer, nici
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
pom ei se lăsau, Și din grai așa grăiau: «- Scoală, scoală acest domn bunu, Că de cînd ai adormitu, Florile te-au năpăditu, Rugăciuni nu s-au făcutu, Nici în cer, nici în pămîntu». Nu-l putură deșteptare. Vine-un stol de turturele, Cu glasul de feciorele: «-Scoală, scoală acest domn bunu, Că de cînd ai adormitu, Florile te-au năpăditu, Rugăciuni nu s-au făcutu, Nici în cer, nici în pămîntu». Nu-l putură deșteptare. Vine-un șir de rîndunele
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
îndepărtară toate”. Nici oile n-au vrut să-l mai recunoască pe păstorul din povestea folclorică amintită. Cînd stăpînul, iubit pînă atunci, s-a întors la stînă cu o mîndruță adusă de la horă, turma toată s-a transformat într-un stol de lebede și a zburat. Asemenea exemple, alături de toate celelalte semnalate încă de la începutul acestor rînduri, pledează din nou în favoarea apropierii Mioriței de izvoarele ei mitice, care stau la baza discursului despre moarte. Aspectele etnografice nu sunt decît presupuneri ușor
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Priveliștea de pe deal era jalnică. Tătarii, ducând cu ei pe toți cei căzuți prinși, în frunte cu marchizul Doria și cu Heissler, se retrăseseră și, pe câmpul dintre Tohani și Zărnești, zăceau morții de-a valma. Trupurile erau calde când stolurile de corbi au început să se abată. Vulturi leneși de munte, obișnuiți să vâneze puii de căprioară, fuseseră atrași de mirosul sângelui. Atunci am pus de au desprins de trup capul Bălăceanului și l-am adus de l-au țintuit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fanarioți provin din acești greci slugarnici care se făcură servitorii otomanilor după cucerire. Împinși, ca dragomani, în ultimele ranguri ale servitorimii, știură să ridice puțin câte puțin această funcție la rangul celor publice, de unde se repeziră asupra Principatelor ca un stol de păsări de pradă. Aveau monopolul perceperii impozitelor în timpul Vechiului Regim, cf. PR (n. tr.). 112 Dl E. Régnault, Histoire des Principautés Danubiennes (Istoria Principatelor Danubiene, n. tr.), pp. 57 și următoarele. 113 Dl Ubicini, Provinces Roumaines (Provincii române, n.
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
începe să se deslușească în zare, o, nopți ale Europei, o, patrie, copilărie, de ce trebuie să plâng în ceasul biruinței?! A mișcat, nu, zgomotul vine din altă parte, iată-i, sunt ei, stăpânii mei, îi văd cum vin ca un stol de păsări întunecate, se năpustesc asupra mea, mă apucă, vai mie, așa, loviți-mă, se tem că orașul va fi trecut prin foc și sabie, se tem de răzbunarea soldaților pe care i-am asmuțit, dar așa trebuia, împotriva cetății
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
un praf roșu, al cărui gust îl mai simțeau încă în gură și care, jur-împrejur, cât vedeai cu ochii, acoperea vegetația rară a stepei. Soarele apăsător, munții palizi și mâncați de puhoaie, zebușii costelivi întâlniți în cale, având drept alai stoluri obosite și jalnice de vulturi urubu, lunga, nesfârșita călătorie prin deșertul roșu... Tresări. Mașina se oprise. Erau în Japonia: case cu decorație fragilă de fiecare parte a drumului și, în case, chimonouri furișate. Șoferul vorbea cu un japonez îmbrăcat într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
găsi rostul în viață, ar fi ca niște visuri împlinite. Tablou de toamnă cu final în doi Vine un vânt, în pas de vals, pe dealuri, vara își pierde urma prin parcuri și livezi. Spre școală, veseli, curg copii în stoluri și razele de soare zâmbesc pân’ la amiezi. E-atâta revarsăre de lumină, încât galbenul gutuii îmbată zarea. Doar amurgul se umple de rugină: a venit iar toamna? Aceasta-i întrebarea! Din vii se culeg boabe de chihlimbar, coșurile se
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
i se păru că s-a trezit într-o casă străină. Pânza de soare rămăsese pe loc, dar avea o melancolie de amurg în sclipirile-i tremurate. Pe urmă toată odaia se umpluse parcă numai cu gândurile lui, ca un stol de păsărele scăpate dintr-o colivie. " Ce înseamnă romantismele astea caraghioase de licean amorezat? își zise cu o revoltă pe care o simțea el însuși falsă și care totuși credea că o să-i mulcomească părerea de rău ce i se
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
zise-un vechiu Carpat, Dar el e mai mare, că ni-i Împărat. Atunci luna iese norilor regină, Fruntea lui cea pală roșu o-nsenină, Galbenele-i raze încing fruntea-i rece Că părea din munte diadem de rege. Și un stol de vulturi muntele-ncongior Cugetând că-i Joe, Dumnezeul lor, Când în miezul nopții, cununat cu nymb, Fulgere aruncă sus de pe Olymp. {EminescuOpIV 8} NU E STELUȚĂ Nu e steluță tremurătoare Să nu gândească în drum de nor La altă steauă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]