1,936 matches
-
nereluat În volum) putea trimite la tablourile de puternică plasticitate din provincia stagnantă a lui B. Fundoianu („Ferestrele cernite și streșinile roase / prin care curge brumă tăcerea nopții joase / (ca un tavan sub care privirea ți-o apleci) / și ulițele strîmbe ca niște brațe rupte...”), celelalte texte țin de universul reveriei sentimentale, Într-un decor citadin modelat În cîteva toposuri simboliste, receptate fie din sursă directă, fie - mai evident - din interpretările bacoviene ale unor Demostene Botez sau Camil Baltazar, văzute cu
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
precădere auditive. Bolintineanu epuizează verbele care pot sugera sunetul confuz al materiei dezmembrate: fîșÎie, geme, sfîriie, fîlfîie, muge, murmură etc. În discursul liric intră, În număr mare, elementele fantastice. Macabrul romantic află, aici, un teren liber. Nagodele cu lungi și strîmbe rituri, șase legioane de diavoli trec cu „turbilioane de flăcări infernale”, călare pe cavale cu perii vîlvoiați. Mii de spaime sar, la semnul babei, și defăimează pe tiranul Mihnea. Naiba Însuși, cu cap de taur, gheară de strigoi și coadă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
trecând pe lângă el. — Dumnezeu să-l odihnească, spuse Petrache, deși nu mai era nimeni primprejur să-l audă. Își puse șapca și porni, după ce cortegiul se depărtase binișor. Blocurile rămăseseră în urmă, străzile se îngustau. Când și când, din spatele gardurilor strâmbe, făcute din uluci puse la întâmplare, se repezea câte o potaie lătrând. Petrache săltă poarta cu amândouă mâinile, dar și așa marginile îi scârțâiră pe pietriș. Ușa casei se deschise cu un clinchet voios, de la clopoțelul rămas deasupra intrării. După
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
meu, nu acolo. Ar fi fost prea simplu să închizi ochii și să te rogi, numai că, atunci când îți căutai Mântuitorul, dădeai, în locul lui, peste o arătare ce te înfiora. Mântuitorul nostru atârna cu capul în jos, crucea lui era strâmbă, adesea îi lipsea câte un braț pentru a lăsa mâinile să se bălăngăne, inerte, în frunte îi erau înfipte coarne răsucite și nările îi răspândeau miros de pucioasă. Pentru ca locul rugăciunilor să-l ia blestemele, se ținea liturghia neagră. Puteai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
sus către sine. Dintr-odată însă strigătul disperat al Melaniei rupse vraja. Ea rămase împietrită în ușă, uitându-se la fratele ei cum zace, cu capul căzut peste paginile mototolite, cu ochii larg deschiși, dar lipsiți de lumină, cu gura strâmbă, amestecând sângele rănilor din colțul buzelor cu o spumă verzuie, ca de fiere. Golea o dădu la o parte și se apropie de masă. Îl prinse pe Coltuc de umărul bont și-l scutură. Corpul beteag se răsuci la acest
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
arbora atunci o mimică neutră, pentru a semăna cu fotografia din buletin -, apoi se întorceau spre cifrele care îi strângeau ființa vie, mai abitir decât între patru scânduri. În secție era cald, polițistul își descheiase vestonul și cravata îi atârna strâmbă. Dar își păstrase chipiul pe cap, de parcă verificarea actelor ar fi fost un ceremonial care impunea o anumită ținută. Și, ca de fiecare dată când era pusă în situații stânjenitoare, Rada se refugie în detalii. Văzu, astfel, că pe calendarul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
i-ai numărat ? — I-am numărat. Sunt cinșpe lei... Dacă i-ai numărat, dă-mi-i înapoi... Jenică îi adună cu palma, apoi legă elasticul la gura pungii. — I-ai pus pe toți ? întrebă bătrânul, zgâindu-se cu fața lui strâmbă. Nu ți-a scăpat vreo firfirică ? — N-ai fi văzut ? Bătrânul înghiți în sec, punându-și punga înapoi. — Bine că m-am dumirit la timp, zise. Dacă mă lăsam pe seama ta, pungașule, rămâneam fără bani... V- ați privatizat ca să jecmăniți
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
exagerezi, acceptând învingătorul încursele de biciclete! - Tu totdeauna iei lucrurile în glumă. Eu știu ce vrei să spui tu: că prefer bărbăția fizică. N-am vrut să spun asta. Bicicliștii, vezi, nu mă interesează, n-au demnitate cu picioarele lor strâmbe pe bicicletă. Învingătorul în curse de automobil e altceva, e un inginer care a studiat bine aparatul lui și care se încrede în mașina ieșită din mâinile sale. Când intră în ea, serios, înfruntă moartea. Poate în viteza nebună mașina
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
vândă cărțile așezate pe dușumea pe nimic. Ele erau de mare valoare, și numai Sultana Manigomian ar fi fost în stare, făcând o expoziție și un catalog, să scoată preț bun pe ele. La toate propunerile Hangerlioaicăi de evadare, osânditul strâmbă din nas. Întâi nu voia să se refugieze la boși, apoi, admițând că ar fi trecut provizoriu peste această susceptibilitate, știa că membrii Mișcării nu-l gustă și nu i-ar da vreun ajutor serios lui, de dragul său personal. Mișcarea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
proiect este prostia care face istorie și care explică bună parte din istoria noastră. Prostia ca încremenire în proiect se naște deci în spațiul libertății; ea nu este o insuficiență mentală, ci o distorsiune, o grimasă a gândirii, o judecată strâmbă care își are explicația în temeiuri active, într-o experiență anume de viață, într-o opțiune greșită, de care, pentru că este a mea, nu mă mai pot desprinde. Ea este tocmai această opțiune care devine atitudine. O viață întreagă modul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
care urmau să se facă și desfacă destine, cu uri sălbatice care izbucneau de sub zâmbete poleite, cu lungi execuții pregătite din umbră - toată adunătura aceea de profesioniști ai răului, uniți prin legătura inferioară a frustrării și imposturii, aduși de valul strâmb al vieții în situația dramatică de a opta între onesta umilitate care-i șade bine neșcolirii și împroșcarea a tot ce îți este superior, ca soluție colectivă și deznădăjduită de supraviețuire. Sânt deci tentat uneori să circumscriu această expectorație azvârlită
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
scoată din minți pe Noica ― când acesta îi plimba pe sub nas câte o farfurioară cu mâncărică filozofică pe care se chinuise să o prepare cât mai gustos și să o prezinte cât mai plăcut, iar Andrei, după o scurtă adulmecătură, strâmbă din nas și declara: "Nici cu asta nu am ce face!" ― el i-a rămas și astăzi credincios. De ani de zile mă străduiesc să-l fac să ia o îmbucătură din Sein und Zeit. Andrei o cântărește din ochi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
-lea, d-nu[l] Jung raționează după analogia mutării altor popoare și susține continuitatea și stăruirea românilor pe pământul Daciei Traiane. Fiindcă adevărul o unul ca și linia dreaptă între două puncte, pe când {EminescuOpIX 244} părerile neadevărate ca și liniile strâmbe sunt nesfârșit de multe, de aceea găsim cu multă satisfacere că monografia d-lui Jung dezvoltă un șir de idei aproape identic cu scrierea d-lui Xenopol asupra teoriei lui Roesler (vezi "Convorbiri literare" a. IX, pg. 159 și 220
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
spre a-și plăti dările, nimicit prin dobânzile de Iudă ce trebuie să le plătească negrei jidovimi. Și asta, în jargonul gazetelor vieneze, se numește a duce civilizația în Orient. Oameni a cărăr unică știință stă în vânzarea cu cumpănă strâmbă și înșelăciune au fost chemați să civilizeze cea mai frumoasă parte a Moldovei. Poporul cel mai liber și mai îngăduitor și-au plecat capul sub jugul celei mai mizerabile și mai slugarnice rase omenești. Pământul cel mai înflorit încape palmă
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
numai și ați trecut, lăsîndu-ne nouă numai o amară aducere aminte de voi? Atîta-i de dulce dreptatea la o stăpânire și atîta-i strâmbătatea de amară, încît noi după atâtea veacuri plângem pe un {EminescuOpIX 497} domn drept atunci când pe cei strâmbi sau îi uităm sau mi ne aducem aminte de ei fără nu să-i hulim". Tot înainte de a depune darurile prețioase pe mormânt se ține parastas de pomenire și se cântă frumosul imn a lui Ștefan cel Mare esecutat de
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
fi avut temeiuri serioase pentru a-și susține dreptul lor din moment ce s-au încumetat să jure, în condițiile în care se știe cât de puternic era sentimentul religios și cât de înrădăcinată era teama de pedeapsa divină pentru păcatul jurământului strâmb, pentru preîntâmpinarea căruia se emiteau înfricoșătoarele cărți de blestem ale ierarhilor înalți ai Bisericii. Mai trebuie ținut seama și de situația că, în disputa cu spătarul Dia, se găsea o colectivitate de oameni, în frunte cu vornicul satului, astfel că
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
decât poate un om plăcut să placă alt om. Nici un om nu valorează pentru alt om cât un om. Și toate persoanele pleacă și dispar. În cel mai rău caz rămâne aici unui om un alt om... când toate lucrurile strâmbe put, îi intră în casă unui un om întreg, așa cum se spune despre oamenii detașați, așa cum trebuie să pară persoana mea altuia... Vita putrezește acasă, o persoană putrezește în străinătate. Puțe de copil. (îl lovește pe Schweindi) Firimituri de pâine
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
scris. Sentința: va fi scos din dregătorie și în locul lui va fi numit calul bătrân de paradă al domnitorului. Justiția modernă se înfiripă în cele din urmă, pe la jumătatea secolului al XIX-lea, cu avocați și judecători, în general la fel de strâmbă ca și astăzi. Avocatura și magistratura devin rentabile. Mai rentabile decât funcția de ministru, după cum o atestă însuși Titu Maiorescu. Avocații sunt mulți, medicii sau inginerii mult mai rari, deși de ei era nevoie acută. Și după 1930 G.Călinescu
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
și stil popular”, să contribuie a reînvia, a redeștepta și a renova starea apatică a spiritelor lâncezânde și aproape atro fiate.” Încumetându‐ se să scoată iarăși „Tutova, Vechea Tutovă a mea, voi încerca nu să asanez moravurile, nu să îndrept strâmbii, nu să vază orbii, nu să alerge șchiopii, nici să închid pușcăriile sau să dărâm spitalele”, ci „dator sunt, față de societatea care formează pentru mine familia umană, să fac să se audă glasul meu..., să redeștept sentimentele adormiților...” Așa că, „fi
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Nicolau care se tipărea la Bârlad, la Tipografia și legătoria de cărți C.D.Lupașcu, în 1915. De același autor mai erau notate alte lucrări apărute printre care „Expunerea situației plășii Puești-Tutova, Bârlad, 1909”, „Însemnări cu privire la satul moșia și biserica din Strâmba”, în colaborare cu T. Pamfile, Bârlad 1914; „Însemnări cu privire la așezarea preistorică de lângă Strâmba”, în colaborare cu T. Pamfile, Bârlad, 1915.” * Revista clasei a III-a B A Liceului „Roșca Codreanu” a fost realizată la șapirograf de George Damaschin, cu concursul
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Lupașcu, în 1915. De același autor mai erau notate alte lucrări apărute printre care „Expunerea situației plășii Puești-Tutova, Bârlad, 1909”, „Însemnări cu privire la satul moșia și biserica din Strâmba”, în colaborare cu T. Pamfile, Bârlad 1914; „Însemnări cu privire la așezarea preistorică de lângă Strâmba”, în colaborare cu T. Pamfile, Bârlad, 1915.” * Revista clasei a III-a B A Liceului „Roșca Codreanu” a fost realizată la șapirograf de George Damaschin, cu concursul lui Costel Di mitriu, cu 4‐5 ani mai mare decât editorul, deci
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
admițând în rândurile sale jigodii de talia asta ? Ba, și condus de un GUNOI BUHOS, în totalitate. Dacă tot vorbim de B|T|LIE ELECTORAL| de ce să nu-l cunoască lumea pe "omul său" pentru că oricât ar fi lumea de strâmbă, nu neapărat cei mai răi trebuie să ajungă în fruntea comunității ! Aflat la intrarea în pușcărie, candidatul penal Dan Mihai Marian poate trece în anonimat și să-și caute de 273 schimbul de valută sau alte ocupații nimerite pentru puținele
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
o realitate că judecătorul, ca și doctorul, se dezumanizează parțial, se însingurează și-și trăiește o altfel de viață. De aici și până la R|UTATE mai este însă destul ... Ei, oamenii de pe holuri, împotriva unor asemenea formulează reclamații. împotriva judecăților strâmbe ! Și-s "condamnați" dinainte, neavând bani decât pentru transportul de acasă până la Instanță, sau au diverse infirmități ! Mânați de gândul că poate fi și mai rău, fiecare se zbate pentru o bucată de pământ sau 100 de lei, pentru că nimeni
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
și eu reprezint un simbol... Asta nu înseamnă să nu recunosc managementul cuiva de la alt ziar. Să nu respect un preot sau munca oricăruia ! Și cuvântul de încurajare, zâmbetul de dimineață dăruit oricui, seamănă speranță. Merită să avem mereu gura strâmbă și chipul întunecat ? (MERIDIANUL, An IX, nr.36 (714), joi,13 septembrie 2007, Editorial) 329 OBSERV|RI... în Elveția ! Mi-am dorit întotdeauna ca "notele de drum" să fie folositoare pentru cititorii noștri, fără a-i îndemna măcar o secundă
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
se montează împăratului Claudius reprezintă o vehementă satiră la adresa modului în care funcționa justiția romană, căci principalul susținător de până acum al cezarului, Mercur, este una și aceeași persoană cu cel care "îl înșfăcă pe Claudius de ceafa lui cea strâmbă, tărându-l din cer în Infern, tocmai de unde se zice că nimeni nu se mai întoarce (s.n.)"152. Din Apokolokyntosis nu lipsesc nici parodii la adresa codului procedural și a limbajului juridic, adăugând registrului serios anumite proverbe sau calambururi ("acesta instrumenta o
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]