2,683 matches
-
Contingentul meu e prea În vârstă. — La un moment dat, eu eram sub limita de vârstă. Dar acum am fost lăsat la vatră. — Păi și ce mai căutați aici? — Expun uniforma americană. Nu consideri că-i ceva semnificativ? E puțin strâmtă la gât, dar curând o să vezi milioane nenumărate de tipi În uniforma asta, mișunând ca lăcustele. Cosașul, știi, ceea ce numim noi cosaș În America este de fapt o lăcustă. Adevăratul cosaș e mic, verde și plăpând, prin comparație. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
făcut nici una la fel de bine după ea și să-i amintească picioarele durdulii și maronii, abdomenul plat, sânii mici și tari, brațele care-l strângeau tare, limba vioaie, ochii goi, gura care avea un gust bun, apoi ceea ce era deopotrivă stânjenitor, strâmt, dulce, umed, minunat, mic, dureros, complet, final, nesfârșit, fără de sfârșit, fără a se sfârși vreodată, sfârșit dintr-odată, pasărea mare care a zburat ca o bufniță-n amurg, atât că În pădure era zi, și acele de cucută care ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
care le răpeau libertatea. Se vede înăuntrul minelor cum aurul n-a lăsat liberă nici o crăpătură în care ar fi putut să se ascundă. Se vede, afară, între culmile munților, cum oamenii au folosit, pentru a se adăposti, cele mai strâmte și prăpăstioase văi, cele mai neașteptate reliefuri. Cerințe: 1. Găsiți însușiri potrivite pentru termenii: oameni munți creste văi armate expresiile frumoase învățate. 2. Scrieți cuvinte cu sens asemănător celor scrise cursiv în text. 3. Ilustrați în enunțuri scrierea corectă a
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
un loc cu un asemenea nume? Toate femeile și-au imaginat o peșteră primordială, radiind căldură, mister, alinare, siguranță și frumusețe interioară. Bărbații În schimb și-au imaginat o crăpătură În munte mărginită de tufișuri stufoase, de fapt o intrare strâmtă care duce la o peșteră foarte umedă, la toate acestea imaginația lui Bennie adăugând și Întuneric, noroi și niște lilieci care țipă. Esmé a fost prima care a văzut bivolul pe partea dreaptă a șoselei. Părea că nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
camion uzate. —Ești sigur că ne ține? spuse Heidi ridicându-se ca să se dea jos din barcă. — Sigur, sigur, răspunse Pată Neagră. Moff sări primul și le dădu mâna și celorlalți să coboare. În șir indian, intrară printr-o deschizătură strâmtă În stufărișul des de pe mal. Se Încălzise, iar țânțarii se treziseră și ei la viață auzind mișcare. Imediat Începu să se audă sunetul palmelor peste piele, moment În care Heidi scoase o sticluță de DEET cu concentrație 100% cu pulverizator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și cămășile cele largi, mantiile și pungile; 23. oglinzile și cămășile subțiri, turbanele și măhramele ușoare. 24. Și atunci în loc de miros plăcut va fi putoare; în loc de brîu, o funie; în loc de păr încrețit, un cap pleșuv, în loc de mantie largă, un sac strîmt; un semn de înfierare, în loc de frumusețe. 25. Bărbații tăi vor cădea uciși de sabie și vitejii tăi în luptă. 26. Porțile fiicei Sionului vor geme și se vor jeli; și ea va ședea despoiată pe pămînt. $4 1. Șapte femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
la tine." " Pe viața Mea, zice Domnul, că te vei îmbrăca cu toți aceștia ca și cu o podoabă, și te vei încinge cu ei ca o mireasă. 19. Căci locurile tale pustiite și pustii, țara ta nimicită, vor fi strîmte pentru locuitorii tăi; și cei ce voiau să te mănînce se vor depărta. 20. Fiii aceștia de care ai fost lipsit, vor spune mereu la urechile tale: "Locul acesta este prea strîmt pentru mine; fă-mi loc, ca să pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
pustiite și pustii, țara ta nimicită, vor fi strîmte pentru locuitorii tăi; și cei ce voiau să te mănînce se vor depărta. 20. Fiii aceștia de care ai fost lipsit, vor spune mereu la urechile tale: "Locul acesta este prea strîmt pentru mine; fă-mi loc, ca să pot să mă așez." 21. Și vei zice în inima ta: "Cine mi i-a născut?" Căci eram fără copii, și stearpă; eram roabă, izgonită: cine i-a crescut? Rămăsesem singură: unde erau aceștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
în lume. Ce părere aveți?... Părinții numesc copilul în mod arbitrar, fără să-i cunoască firea, destinul sau dimensiunile fizice viitoare. Astfel că omul ajunge să poarte toată viața un nume adesea străin și nepotrivit, ca pe o haină prea strâmtă sau prea largă. Numele ar trebuie să se dea mai târziu, nu la naștere. Și eventual să și-l aleagă chiar tânărul. în vechime se practica obiceiul ăsta. La majorat, după ceremonia de inițiere, tânărului i se schimba numele cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
mine. Probabil de la purtatul pălăriei are o dungă vineție pe frunte, ca și cum calota craniană i-ar fi fost decupată de jur împrejur și apoi cusută cu grijă la loc... Ce caută aici acest omuleț fără vârstă? Cum a apărut în strâmta mea celulă fără uși și ferestre, în întunericul meu brăzdat de fulgere verzi, din care mă căznesc să evadez? Poate că el, știind cum să intre, va ști și cum să iasă, ajutându-mă să evadez din ceea ce alții numesc
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
-l învățase de la copiii satului: "Hepu prostu' Câinele nostru Hepu nebunu' Trage cu tunu' Și împușcă rațele Și mănâncă mațele." Avea muci în barbă și aceeași expresie a feții când râdea sau plângea. Haine orășenești ponosite, prea scurte și prea strâmte, îi înfășurau trupul deșirat și slab, cu medalii confecționate din chei vechi, nasturi de tinichea, capace, catarame, blacheuri sau pitaci găuriți. Le culegea din curțile oamenilor sau din colbul drumului, slujindu-se de un magnet legat cu sfoară, ca să nu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
în picioare! Intrarea nu e opt lei, nu e cinci lei, ci numai doi lei, pentru mic și mare! Prima reprezentație e gratuită! Călcându-se în picioare, gata să dărâme coșmelia, mulțimea se vânzolea și lua cu asalt intrarea prea strâmtă, scormonindu-se prin brăcinare după câteva parale agonisite pe vreo vită vândută în zori. La ieșirea din circ, storși de vlagă și cu ochii rătăciți, târgoveții făceau roată în jurul fotografului ambulant, care îi ademenea și îi trăgea de mânecă, explicându
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
chemările lugubre ale sălbăticiunilor. Pimen îl purta pe scurtături abrupte și pe cărările secrete ale jivinelor. Deodată, călugărul dădu la o parte niște tufișuri și se făcu nevăzut în piatra muntelui. Bătrânul îl urmă într-un soi de galerie naturală, strâmtă și joasă, prin care te puteai strecura cu greu, de-a bușilea. Câteodată locul se înălța, cât să stai încovoiat în picioare, dar fiind întuneric beznă Bătrânul continua să înainteze târâș. Din loc în loc galeria se bifurca și, pentru a
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
n-ascuns s-a dat, Rămas-a doar cât acul. * Bunul-simț și cu rușinea Au pierit deodată; Pe obraz s-a-ntins rășina, Azi e neagră pată. 9 noiembrie 2004 CU IISUS LA DRUM În jungla viețuirii noastre E locul strâmt pentru acei Ce sunt porniți spre lumi albastre C-un Dumnezeu, nu dumnezei. Calea-i una, dar măreață, Cu nume sfânt - Iisus Hristos, Cu Adevărul, Calea, Viața, Fără de plată, cu folos. Spre locul unde totul are Un sens adânc, curat
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
temă a peșterilor a jucat un rol de seamă în construirea de grădini în miniatură. Peșterile sânt adăposturi tainice, lăcașuri ale Nemuritorilor taoiști, loc de inițiere. Ele alcătuiesc o lume paradiziacă și de aceea se pătrunde greu înăuntru (simbolismul "porții strîmte", asupra căruia vom reveni în capitolul ce urmează). Tot acest complex - apă, arbore, munte, peșteră -, care jucase un rol atât de însemnat în taoism, nu făcea decât să continue și să dezvolte o idee religioasă și mai veche, și anume
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
nu doar în fața lui Dumnezeu, ci și în fața Istoriei. Cosmosul nu mai are însă nici un loc în relația om-Dumnezeu-Istorie, ceea ce înseamnă că Lumea nu mai este simțită, nici măcar de creștinul autentic, ca o lucrare a lui Dumnezeu. Trecerea prin Poarta strâmtă Ceea ce am spus până acum despre simbolismul corp-casă și despre omologările antropocosmice legate de aceasta este departe de a epuiza bogăția extraordinară a subiectului: am fost nevoiți să ne oprim doar asupra câtorva aspecte, dintre cele foarte numeroase. "Casa" - deopotrivă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
dintre "înăuntru" și "în afară", cât și posibilitatea de trecere dintr-o parte în cealaltă (de la profan la sacru, de pildă; vezi capitolul I). Ideea de trecere primejdioasă este însă cel mai bine sugerată de imaginile punții și ale porții strâmte; așa se și explică abundența acestor imagini în ritualurile și mitologiile inițiatice și funerare. Inițierea, ca și moartea, ca și cunoașterea absolută sau credința, în iudeo-creștinism, echivalează cu trecerea de la un mod de a fi la altul și realizează o
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
un mod de a fi la altul și realizează o adevărată mutație ontologică. Pentru a sugera trecerea paradoxală (care implică întotdeauna o ruptură și o transcendență), diversele tradiții religioase au folosit din plin simbolismul Punții primejdioase sau cel al Porții strâmte. În mitologia iraniană, Puntea Cinvat este trecută de răposați în călătoria lor post-mortem: pentru cei drepți este lată de nouă lungimi de lance, dar pentru nelegiuiți este îngustă "precum tăișul unui cuțit" (Dînkard, IX, XX, 3). Sub Puntea Cinvat se
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
s-a păstrat pentru a sugera dificultatea cunoașterii metafizice și, în creștinism, a credinței. "Anevoie se poate călca pe tăișul unui brici, spun poeții, pentru a arăta cât de greu este drumul către cunoașterea supremă" (Ka†ha Upanishad, III, 14). "Strîmtă este poarta și îngustă este calea care duce la Viață, și puțini sânt cei care o află" (Matei, 7, 14). Cele câteva exemple privitoare la simbolismul inițiatic, funerar și metafizic al punții și al porții ne-au arătat cum anume
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
lor alcătuiau o boltă naturală, care, pe unele porțiuni de drum, ferea grupul de privirile celor care s-ar fi putut afla prin preajmă, chiar dacă aceștia se aflau mai la înălțime; totuși, călătoria cu caii pe o cărare atât de strâmtă, invadată, în mai multe locuri, de mărăcini ce ieșeau din tufărișul crescut printre copaci, se dovedi o întreprindere mai dificilă decât prevăzuseră. Pe când soarele apunea, Audbert și cei patru huni ieșiră într-o mică poiană, ce se deschidea chiar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de caii urmăritorilor pe puntea de lemn, vocea precipitată a Fredianei îi ajunse la urechi ca din altă lume. — Pădurea! E o cărare. Aici, la dreapta! în pădure! în pădure! o auzi strigând. Tânărul desluși cu greu capătul unei cărări strâmte printre carpeni. Cu o sforțare supraomenească, trase violent de frâul lui Rutilan, apoi, îmboldindu-l cu furie, îl îndreptă în acea direcție, aruncându-se cu capul înainte în desiș. Nu mai înțelegea nimic; durerile cauzate de săgeată continuau să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de copitele unui cal. Porniră hotărâți pe cărare, dar descoperiră repede că se bifurca; doi dintre burgunzi o luară la stânga, însă fără prea multă convingere, întrucât drumul se dovedi foarte abrupt și, cel puțin pe porțiunea de început, părea prea strâmt ca să poată trece un cal. Balamber, cu ceilalți trei, o luă la dreapta, afundându-se într-o vale laterală, unde găsiră alte urme și din nou pete de sânge pe frunziș. Nu după mult, ajunseră la malul unui torent aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
strânseseră între timp deasupra; păsările zburau jos și, din când în când, câte o suflare rece de vânt înfiora pe neașteptate iarba, stârnind frunzișul. Cerul era străbătut de huruituri înfundate. Merseră astfel cam o sută de pași, urmând cărarea din ce în ce mai strâmtă și mai accidentată, fără să găsească nimic. Balamber, care își dăduse jos platoșa, se uita în jur tot mai încruntat. în sfârșit, se convinse că nu avea nici un rost să meargă mai departe. Ne întoarcem, porunci el. — Vrei să renunți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
trezi un ghiont primit brusc, căruia îi urmară afară strigăte agitate și nechezături. Deschizând din nou ochii în întuneric, i se păru că întrevede lucirile unor flăcări prin crăpăturile dintre trunchiurile îngrăditurii. Instinctiv, întoarse privirea către ușă și spre deschizătura strâmtă de deasupra ei, prin care se vedea cerul luminat de o strălucire roșiatică. în aer simți mirosul acru al fumului. Sări în picioare, în vreme ce o mulțime de glasuri strigau toate deodată: „Foc! Foc!“ într-o clipă, toți se ridicară; izbindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sub vălul uniform al unui cenușiu trist, prăfos. în fine, încetul cu încetul, spațiul dintre cele două maluri începu să se lărgească tot mai mult și înaintea lui Sebastianus, pe fundalul munților povârniți, se deschise în sfârșit spectacolul unei cascade strâmte, care, de la o înălțime de patruzeci de picioare, se precipita între niște roci granitice uriașe, pentru a forma un mic lac, nemaivăzut de limpede, al cărui emisar era torentul. Dacă malul ce se găsea în stânga sa era îmbrăcat de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]