1,728 matches
-
poartă bondița, cojocul sau sumanul iar nu mantaua dacă. Căciula nu seamănă pe de altă parte întru nimic cu acel fes fără ciucur al Dacilor. Brâul de curea lat și împodobit cu alămuri este pe de altă parte străin îmbrăcămintei străbunilor noștri, precum nu se află la ei cămașa cu altițe nici fotele reținute de un brâu, părțile cele mai osebitoare ale vestmântului femeilor romane. Portul național al Românilor nu este nici roman nici dac. Deși cuprinde multe elemente slavone, el
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
noi nu ni l-am putut permite. Așa că domnului Smail i-a venit o altă idee... Ai fost vreodată în vreo biserică scoțiană? — Pe cînd eram elev. — Atunci, poate c-ai observat că am revenit la anumite trăsături de care străbunii noștri s-au descotorosit. Desigur, nimic dăunător, cum ar fi cărțile de rugăciune și episcopii, cîteva mici înfrumusețări: amvoane laterale, orgi, vitralii și chiar, în cîteva situații, crucifixele de pe masa de împărtășanie. Dar o pictură murală modernă ar fi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
celălalt. Thaw gemu și zise: — Nu-mi place să te hăituiesc în halul ăsta, dar refuz să-ți poleiesc faptele. Admir cea mai mare parte a lucrării tale. N-am resentimente nici față de erele glaciare, chiar dacă i-au transformat pe străbunii mei în carnivori. Sînt uimit de modul în care ai împins fertilitatea la dezastru, apoi ai reparat dezastrul cu un surplus de fertilitate. Dacă ai fi un gîndac de gunoi care nu vede soarele din cauza orizontului prea apropiat, dacă ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
domnule Kodac, nu-ți face griji. Dar instrumentele de a pune mîna pe alte planete sînt încă într-o fază incipientă, și nu ne strică să recunoaștem că unor tipi deștepți ca noi nu trebuie să le fie rușine de străbunii noștri. în egală măsură, această lume mic-burgheză de vînători și meșteri țărani mă plictisește. Da, mă plictisește. Tînjesc după exuberanța nesperată a Ziguratelor, a Zimbabwenilor, a Marilor Ziduri și Catedralelor. Ce lipsește din acest parc natural preistoric în care homo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
marcat de întâlnirile mirabile și de acțiunile de explorare ale unor emisari ce vin de dincolo de galaxia noastră ? Interogația modifică, radical, lectura pe care știința „ortodoxă” o dă propriei noastre istorii. Departe de a fi ființe divine, prezențele invocate de străbuni ca eroi fondatori și zei nu sunt decât ecourile coborârii pe Pământ a navelor ce aduc în pântecele lor semințele altor lumi. Vecinătatea cu alte universuri încetează de a mai fi o simplă fantezie. Din aventură, Luc Orient aruncă cititorul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
miner, pantaloni de călărie din in alb și având fața enigmatic ascunsă sub un văl de plasă împotriva țânțarilor. Cuptoarele mențin locul cald și plăcut în zilele acestea răcoroase, dar vara bănuiesc că muncitorii se bucură încă o dată de clima străbunilor lor, arșița tropicală, exagerată chiar de aceste născociri care ard cărbuni și produc aburi. Am înțeles că în prezent fabrica nu lucrează la capacitatea ei maximă și am observat că numai unul dintre cuptoare funcționa, arzând cărbuni și doar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ne privește pe noi. Dacă nu ai nici un fel de respect pentru istorie și pentru neam, nici un fel de memorie sau de responsabilitate, dacă trăiești doar În prezent, poți pretinde cu siguranță lucrul ăsta. Însă trecutul trăiește În prezent, iar străbunii noștri trăiesc prin copiii noștri și tu știi asta... Câtă vreme Rose o are În grijă pe fiica ta, ai tot dreptul să te amesteci În viața ei. Mai ales atunci când Începe să se Întâlnească cu un turc! Neîmpăcându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
dădeau acces la niște valori nu neapărat mai Înalte decît cele pe care mi le oferea inteligența, dar mai Îmbucurătoare. Adevăratul tabernacol, Îmi spuneam eu, ascultînd chemările trupului - o expresie care Îmi amintea de una din cărțile copilăriei mele, Chemarea străbunilor -, adevăratul tabernacol n-o fi cumva sutienul acelor tinere femei, conținînd atît de delicioase ostii? Una din ultimele mele descoperiri era Bazooka Bar, care avea o sală imensă În partea din spate, servind drept dancing, abia luminată de un tonomat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
simte Încă și mai neliniștit decît atunci cînd au coborît În labirintul lui Redbone. — Ce vrei să spui prin patrie? E un cuvînt atît de vechi. Și sinistru, de fapt. În mintea lui, „patria natală“, dimpreună cu „patria-mamă“ și „patria străbunilor“, este asociată cu retorica lui Slobodan Petrovici și a celor de-o teapă cu el. În țări atît de mici Încît pămîntul poate fi o problemă reală, se prea poate să Îți pierzi uzul rațiunii din cauza patriei natale, dar aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
liniște. Chiparoși ca fusele 'n toate cimitirele ne abat privirile către inimi - dusele. Neclintite-s morile, gândul, sarcofagele, frunza și catargele. Ard în lume orele. [1938] * ÎNTOARCERE Lângă sat iată-mă iarăși, prins cu umbrele tovarăș. Regăsescu-mă pe drumul începutului, străbunul. Cîte-s altfel - omul, leatul! Neschimbat e numai satul, dup-atîți Prieri și toamne neschimbat ca Tine, Doamne. Aur scutură alunul. Fluier zice. Cade fumul. Greierii părinților mulcom cântă, mulcom mor. Cu aroma-i ca veninul amintește-mi-se-arinul. Mult mă mustră frunza-ngustă
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
să rodească în pântecele nevestelor. Știa și ceva medicină, dar nu foarte mult. Doar despre unele ierburi pentru îngrijirea rănilor și a umflăturilor, precum și despre însănătoșirea cailor. Nu era propriu-zis un preot păgân, așa cum fuseseră tatăl, bunicul și mulți alți străbuni ai lui de care nu-și mai aducea aminte. Transmiterea numeroaselor sale cunoștințe a fost întreruptă din pricina catolicismului impus lor de către regii Autari și Agilulf, pentru a face pe placul reginei Teodolinda. În schimb, acasă la el încă se mânca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
liniștit: - E doar o amuletă în plus, rău n-o să-i facă. I-au pus alături armele, scutul, ligheanul folosit pentru spălatul pe picioare și pieptenele de corn, berea și mâncarea cu care s-ar fi ospătat pe timpul călătoriei spre străbuni. Rotari a depus lângă el o cutie de lemn de ulm care conținea obiecte prețioase, șoptind: - Odată cu tine îmi îngrop tinerețea. Se auzeau doar bufniturile bulgărilor de pământ aruncate în groapa fumegândă și foșnetul ninsorii. Pentru a putea fi săpată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
la fel de brusc cum se pornise. - VÎntul druizilor, mormăi Milic făcîndu-și pe furiș semnul crucii. Lucas se apropie de Marie, care se schimbase la față la fel ca și insularii prezenți, și o Întrebă la ce anume făcea tatăl ei aluzie. - Străbunii spuneau că o vijelie Într-un cer senin e semnul mîniei celor răposați. Specialistul În crime ritualice Încerca să scormonească printre amintirile lui de geografie - Întîlnirea front rece-front cald -, În căutarea unei explicații plauzibile, cînd exclamația Înăbușită a lui Jeanne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
-nțeleagă, fără măcar să le vadă cu adevărat, Așa cum puteau citi și reciti cărțile născute din fosta lor cultură creștină fără a renunța nici un moment la o viziune cvasi-antropologică, Incapabili să Înțeleagă controversele privind păcatul și harul care-i pasionaseră pe străbunii lor; La fel, noi putem asculta astăzi această poveste din era materialistă Ca pe o veche poveste omenească. E o poveste tristă, dar noi nu vom fi cu adevărat triști Căci nu mai semănăm cu oamenii aceia. Născuți din carnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cum o chemase și nici măcar dacă avusese vreun singur nume sau dacă nu o alintase cu alt nume, fiecare om care dorise s-o facă mamă. Pe de altă parte, iată că eram fratele lui Moru, Vindecătorul care știa numele străbunilor săi, omul care ne alina durerile și care meșteșugea vorbe noi. N-o să spun ce am Înțeles atunci, pentru că pricepi și singur, fără să fie nevoie de cuvintele mele care, s-ar putea să mă vorbească ele pe mine. - Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
bătrân, dar nu e atât de bătrân cât să fi știut dinainte ce are de făcut. - S-o crezi tu! - mi-o scurtă din nou uscățivul. Apoi mă măsură din cap până În picioare și pufni neîncrezător. S-o crezi tu! Străbunii s-au strâns laolaltă din cauza Ceței Adânci și, de nevoie, au pus la cale cuvintele. Atunci, cuvintele ne-au salvat, așa puține cum erau. Acum Însă, când iar ne paște urgia, o să avem din nou nevoie de vorbe. De ce a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
fel de oameni erau ăia care au pornit la drum după Ceața Adâncă, măi Minos, măi? Crezi că erau vorbăreți, ca noi, care-și Împart bucatele cu flecarii satului? Crezi că mai avea azi cine să dea din gură dacă străbunii noștri erau la fel ca noi? Dar Philo: - Și dacă vine din nou Ceața Adâncă, crezi că n-o să-i spulbere pe mulți dintre noi, așa cum i-a spulberat și pe cei de pe vremea Tatălui? Ce-a făcut Tatăl din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de o piatră, am spus... Nu era prima oară când zăream cum formele trec de la lucruri moarte, la copaci și flori, de la copaci și flori, la animale, și de la acestea din urmă, la oameni, de parcă toate cele aveau prea puțini străbuni. Of, of. Runa s-a trântit la poalele unui astfel de copac și a gemut din nou. - Uite acolo: apă, i-am zis lui Enkim. Era o baltă Înconjurată de nisip și de tufe verzi care musteau de umezeală. - Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
n-aveam, și cu el nu mergea să Înfloresc lucrurile, doar așa, ca să văd cum Îmi ies vorbele. Nici Moru nu-mi povestise vreodată despre Ger - el nu voise altceva decât să ducă la capăt cele puse la cale de străbunul lui Tată. - Ăla despre care tu crezi că ești jumătate din el, măi, Krog, râse Aban. Dar dacă treci deșertul, continuă el, cu adevărat o să fii Tatăl, ba Încă și Întreg! Iar dacă Îl scoți viu și pe Unu alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Indianul, negrul, chiar și galbenul în anumite cazuri, au o concepție total diferită despre ce e pământul și la ce servește el. Când europenii au ajuns în America, pământurile nu aparțineau nimănui; erau un bun comun al tribului, moștenit de la străbuni. Fiecare generație se bucura de uzufruct, îngrijindu-le pentru generațiile viitoare. Dar, pentru albi, pământul înseamnă putere. Se ambiționau să exploateze într-un timp scurt imense întinderi de pământ, fără să-și facă griji pentru ce se va întâmpla după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
La Dor Mărunt se simte bine țara, Se împlinesc iubiri la Dor Mărunt, Poeții pun cu sufletele vara Să sape după aur în cuvânt. La Dor Mărunt se întâlnesc românii, Ca la Ipotești de Bărăgan, La Dor Mărunt își bucură străbunii Cu inima lui mare, de țăran. La Dor Mărunt, sub cerul său din dintâi, Trecutul țării vină să rămână, Cu Eminescu dorm sub căpătâi Și casele și apa din fântână. La Dor Mărunt, când pruncul se botează, Când Duhul, Tatăl
La Dor mărunt. In: Dor de Ipotești by Marin Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/269_a_514]
-
de ciocârlie, desenând, în înaltul cerului forma ștergarului de borangic, presărat cu picături cristaline din inimile de rubin ale micilor artiști. Activitatea “Punți între sat și oraș” ne-a dus pe glia strămoșească, pentru a prelungi fuiorul de vorbă cu străbunii, dinspre trecut spre viitor. Apoi ne-a inspirat ospitalitatea moldovenilor, plini de căldură și de puritate de la Popricani, spre scânteia Bucovinei, de la Putna, unde am redescoperit farmecul încondeierii ouălor. Și cum omul sfințește locul și lasă îngăduință de plecăciune, în
Miron Costin - colțul meu de suflet. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Elena Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_584]
-
și nu mânați Lângă boi v-alăturați... Mâine Anul se’noiește Plugușorul se pornește Și începe a ura... Pe la case-a colinda... ” Afară tot cartierul fierbea de bucuria si voioșia urătorilor. Nu era casă fără urători... Asa-i datina din străbuni. Ei vesteau sosirea noului An. Noul an, 2012... stătea gata să intre pe ușă, în casă... La ușa lui Iorgu, copii urau cu clopoțelul. De urat am mai ura Dar, ni-i c-om însăra Și suntem cam mititei... Ne
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
și au băut vin roșu, apoi, din fiecare preparat în parte, sfârșind cu pasca și cozonacul pe care Frusina le pregătise cu drag și pricepere. Au împărțit pe la vecini și rude din preparatele făcute de ea, așa cum este obiceiul din străbuni, astfel că a fost mulțumită că toate au ieșit cum și-a dorit. După Paști, când a început serviciul, a dorit să se consulte cu primarul în vederea continuării studiilor. Auzise că se poate face liceul la fără frecvență, urmând să
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
născut la sat” - este marele adevăr blagian. Vremea și vremurile au trecut peste lumea satului, i-au dat chip nou dar ... sufletul satului a rămas neschimbat. Aceleași zbateri, preocupări și patimi își înfig rădăcinile acolo unde s-au așezat oasele străbunilor, generații și generații de țărani, truditori ai gliei întru nemurirea neamului. Într-o lume super-informatizată, grăbită, individualistă și nepăsătoare, Vasilica Ilie se apleacă, cu duioșie și respect asupra unor crâmpeie din viața satului de la sfârșit de secol XX. Provenită dintr-
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]