2,376 matches
-
care nici nu se uscase bine mortarul, Întindeam mese care ni se păreau de o bogăție fără seamăn, deși nu erau deloc așa. Dar te cuprindea fericirea când, mort de oboseală și cu mușchii tremurând sub piele de atâta Încordată strădanie, te așezai turcește sau În cot lângă demâncarea Întinsă pe jos, pe vreo țoală. Oul fiert, brânza, roșia, ceapa și o bucată de pâine se prefăceau În ospăț regesc. Le Înghițeam și ne prefăceam a uita că aveau cu toatele gust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
s-au apucat să Învețe cât mai multe limbi, iar acolo unde nu răzbeau, născociseră o limbă ciudată, din semne făcute cu mâna, ochii, fața, Întreg trupul, pe care o Înțelegeau și cei veniți din cine știe ce funduri de zări. Pentru strădania lor de interpreți căpătau de la ambele părți pe care le făceau să se Învoiască plată bună. Apoi se Învățaseră, după cât de avut se vădea negustorul, să ceară anumite tarife. Chiar și pentru ocuparea unui loc mai cu moț, În mijlocul târgului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și-l lăsase pe celălalt să Îngenuncheze. „Îi vezi mă?” iscodise Vieru cu grijă prefăcută. „Nu, mă, nu-ș’ ce dracu’...” „Păi Învârte rotița aia, nu sta ca o momâie!” În timp ce vorbea, Vieru apucase un tubuleț de plastic În care zăcea strădania bărbătească a taurului Oțel. Îi picurase Baronului În păr, fără ca acela să simtă, niște scârboșenie albicioasă. Apoi zisese cu o voce atât de prefăcut grijulie, Încât și un sărman cu mintea și-ar fi dat seama că Își bătea joc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
apucături muierești. Cel mai tare Îl Înveselea pe Ion, când venea să-l vadă pe Nae În cocioaba lui de sub nucul de la intrarea În cimitir, să treacă drumul Împreună spre atelierul de fierărie și să râdă În sinea lor de strădaniile lui Nicu Fieraru de a le arăta cât de bărbătește se purta el cu femeia lui fără să recurgă prea des la bătaie, deși toți erau de acord cu proverbul care legiuia cu Înțelepciune că femeia nebătută e ca moara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
spatele încovoiat de povara anilor, cu privirile stinse, cu sufletul răvășit de tristețile adânci, în casa îmbătrânită, goală și bântuită de amintiri a mai rămas doar ea, mama, ca să‐ i țină de urât singurătății. LE SĂRUT MÂINILE Cu migală și strădanie încerc să deschid ușile ferecate ale cămărilor memoriei, să‐i scotocesc ungherele și tainițele ca să descopăr fapte, întâmplări, locuri, ființe dragi și trăiri din trecute vremi. Stratul de colb al uitării s‐ a tot îngroșat, odată cu trecerea anilor, iar trudnicia
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
puternice, inundațiile sau ploile se abăteau și asupra mănăstirii. La 18 aprilie 1863 îl întâlnim pe arhimandritul Platon că angajase un arhitect grec ca să repare ansamblul mănăstiresc. În octombrie 1862 se mai afla un singur ieromonah pentru seviciul liturgic. În strădaniile stareților s-a văzut o mare grijă pentru mănăstire și pentru călugării de aici. Ca exemplu putem aminti: vântul puternic din 20 iulie 1866 care a împrăștiat acoperișurile caselor de pe tot dealul Cetățuiei, furtuna din 20 mai 1877 care a
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
clipa furată în veșnicie... Privind chipul lui palid, o cuprinse spaima... Oare îi furase deja clipa? Nu era doar o închipuire? Amândoi se înfricoșau de chipul hâd al spaimei... Niciunul nu voia să se piardă.. Și-atunci la ce bun strădania, minciuna, fluviul acela de lacrimi revărsate, când trenurile oricum vor porni în direcții opuse? La capăt le așteptau crucile lor gemene. Și el gândea că poate au fost schimbate... Poate va purta crucea ei și ea nu va putea duce
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
am cu dânsul aveam sămi șterg din minte orice amintire legată de noi doi. M-am așezat pe pat, cu piciorul lovit Întins. Știam că, cu puțin exercițiu, asta nu s-ar fi repetat. Aș fi putut dansa din nou. Strădaniile mele s-au prelungit pe parcursul a Încă jumătate de oră. Probabil ar fi continuat, dacă nu aș fi fost atât de idioată Încât să mă las prinsă de Maria. Năvăli În cameră și mă Întrebă cu cea mai aprigă expresie
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
iubești obârșia... Și, venind mai aproape, aș spune că tu ai iubit din totdeauna Iașul, dar scânteia care ți-a luminat calea spre înțelegerea devenirii lui ai descoperit-o în cărțile distinsului profesor universitar Ioan Caproșu, care prin munca și strădania lui a scos la lumină - până acum - acele opt volume de „Documente privitoare la istoria orașului Iași”... Stau și îl ascult cum vorbește în timp ce se apropie de mine. Ochii mijiți sunt acoperiți de aburul bucuriei că mă vede. Când a
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
națională. S-a dovedit a fi un organizator talentat. S-a mai înălțat de când l-am văzut ultima oară. Când îi atrag atenția asupra acestui fapt, se rușinează. Asta mă face să-mi placă și mai mult. Purtarea lui reflectă strădaniile mele. Kang Sheng zice că Kuai Da-fu este protejatul meu. Nu pot să-l contrazic. Tânărul are nevoie de ajutor pentru a-și clădi încrederea în sine. Îi spun lui Kuai Da-fu că nu ar trebui să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
totul oglinda. PAGINĂ NOUĂ 4 La palatul lui Ienăchiță Văcărescu, beteala prinsă în brazii înalți de la poarta mare și grea licărea vesel sub ninsoare. Zăpada de pe alei fusese bine bătătorită cu maiul și apoi acoperită cu un strat de paie. Strădanie inutilă. Ninsoarea țesea de acum un nou covor de omăt. Numai fulgii care nimereau în vâlvătăile jarului din marile masalale de tombac suflat cu aur, înfipte printre tufele albe de trandafiri și hortensii, se evaporau spontan, piereau cu un sfârâit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Marele dragoman avea mâini fine, cu unghii foarte lungi, bine lustruite. Mâini de femeie. Privirea ochilor mici era schimbătoare. Trecea cu ușurință de la cruzime la o blândețe placidă, inexpresivă, privire de fanariot, de om care nu-și dobândea onorurile prin strădanii proprii, ci și le cumpăra. Și, cu această privire, își continuă ideea: ― ... m-aș putea bucura, pe de o parte, de protecția, poate chiar de prietenia țarului, iar, pe de altă parte, aș scăpa definitiv de grija acelor bande. Rușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
lăsă pe pernele trăsurii. Aducându-l aici, nu dorise nimic altceva decât să-i ofere prințului ocazia de a-și vedea dușmanul de aproape și cu totul înfrânt. ținuse mult să-i dea această satisfacție. Ca o încununare a tuturor strădaniilor lui de a ține piept împăratului. Un fel de compensație pentru rolul acceptat cu atâta luciditate și altruism. Dante Negro îl cunoștea pe Manuc Bei. Se convinsese de discreția lui. Niciodată nu va vorbi despre el. De aceea, puțini oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
numărul 41 - șoșoni cărora ea le spunea: șoșontorogi. Uneori, când credeau ei că nimeni nu-i observă, șoșontorogii dădeau s-o pornească, singuri prin iarbă. În fapt, se deplasau câte un centimetru, doi, Însă li se putea deduce reușita din strădaniile umerilor mamei: la Început, șoșontorogii nu ascultau de comenzi, mai degrabă din exemplul umerilor... Încetul cu Încetul, se petrecea un transfer: n-aveau șoșontorogii decât să rămână acolo, În iarbă, informi și proști: În locul lor, deasupra lor, dansau umerii; și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
să-mi văd de viață. Alison avea încă ochii roșii, dar nu mai plângea. Știți, am învățat foarte multe din chestia asta. Eu am fost atât de implicată în toată povestea asta a întâlnirii cu Luca, a aventurii secrete, a strădaniilor de a-l lua de lângă nevastă-sa, încât nici o clipă nu m-am oprit să mă gândesc dacă el e, într-adevăr, bărbatul potrivit pentru mine. L-am vrut, am pus mâna pe el și cu asta basta. Nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
pe care i-ar fi oferit-o Revoluția, dar cam trecuse pe lângă ea. Poate unde erai prins cu altă distracție în perioada aia: zbenguiala cu madam Ortansa prin paturile din oficiu, ivită din frig și lâncezeală, din plictiseală și din strădania de a te convinge pe cont propriu că nu-i chiar atât de Doamne ferește, cum încercaseși să ți-o închipui. O veritabilă alteță, ce mai, o gladiatoare bună să se lupte cu ursul, pe care uite că reușiseși s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și nici ce au vrut alții să facă din noi... Adevărul e că suntem duși, adică mergem încotro suntem duși, însă prea puțini înțeleg asta, că sunt duși și trebuie să se lase duși fără să slăbească totuși vigilența și strădania... E trecut de miezul nopții, și el iarăși n-are somn. Să veghezi, da, încercând să înțelegi rostul direcției spre care ești dus, când totul pare fără rost, părăsirea și sărăcia lucie, și totuși există un rost și un înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
nici n-o aveau profesoară pe doamna Wygor. La ea, relațiile nu te ajutau cu nimic. Doamna Wygor era bătrână, avea burta revărsată și, lipit de ea, ducea catalogul, unde eram trecuți fiecare cu numele complet, având alături și rezultatul strădaniilor noastre, în cifre scrise cu cerneală albastră. Notele mele la obiectul „limba și literatura română” lăsau de dorit, a anunțat ea în auzul întregii clase, înainte de vacanța de vară. Eu am înghițit în sec și mi-am dorit s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
său și Începu direct și cordial. „Domnul Bilbo mi-a povestit despre dumneavoastră, domnule Casaubon. Avem nevoie de colaboratori de valoare. Cum probabil ați Înțeles, nu e vorba de o angajare, nu ne-o putem permite. Veți fi retribuit potrivit strădaniei și devotamentului dumneavoastră, dacă-mi permiteți, pentru că munca noastră este o misiune”. Mi-a spus o cifră forfetară În acord cu orele de lucru presupuse, care, pentru timpul acela, mi se păru rezonabilă. „Perfect, dragă Casaubon”. Eliminase titlul, din moment ce deveneam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și noi ca cei mai învățați oameni ai omenirii, să muncim și noi, ca să creăm lucruri de valoare, pe care să le aprecieze omenirea și să le fie de folos la câți mai mulți membrii ai societății. Să dobândim, prin strădanie și prin autocontrol, capacitatea de a gândi pozitiv și de a face numai bine. Pentru a fi sănătos, fericit și prosper, omule, controlează-ți permanent mintea și dă-ți seama la ce te gândești. La ce îți folosește gândul din
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
relaxare și încredere în puterea nelimitată de autovindecare a organismului uman. La orice vârstă, oamenii ar trebui să-și găsească ocupații. SĂNĂTATEA ȘI STAREA DE BINE, ÎN FORMĂ, A OMULUI, SE OBȚINE ȘI SE MENȚINE PRIN STILUL DE VIAȚĂ, PRIN STRĂDANIE PROPRIE. Nu făcând abuzuri și excese și apoi căutând pastila miraculoasă vindecătoare, care nu există. Oamenii trebuie să fie permanent activi, cu preocupări utile. Trebuie să practice odihna activă, prin alternanța activităților intelectuale cu activitățile care necesită efort fizic. Activitatea
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
state; din partea Uniunii Sovietice, reprezenta o recunoaștere de facto, dar nu și de jure a apartenenței Basarabiei, ca vechi teritoriu românesc, la România. În acest context, numai schițat aici, s-a produs apropierea între România și U.R.S.S. și - prin strădaniile lui N. Titulescu și M. Litvinov - s-a ajuns la reluarea relațiilor diplomatice, la 9 iunie 1934. În schimbul de scrisori între cei doi miniștri ai Afacerilor Străine realizat după acordul de principiu convenit în cadrul Conferinței Micii Înțelegeri de la Zagreb (22
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
de păliți încât să nu fie buni pentru dulceață și o asemenea treabă delicată nu se poate lăsa pe mâna servitoarelor. Nesuferita de Margot însă măcar atât ar putea face și ea, nu doar să se aranjeze în oglindă ! Altminteri, strădaniile ei ar putea să-mi trezească mila : cu toate eforturile, rămâne la fel de urâțică. Cât despre fire, o superficialitate îngrijorătoare, cum scrie și în caracterizarea din acest an. Îmi amintesc și acel : „pretenții mari de la ceilalți, devotament nestatornic“. Sub volanul fustei
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
conducea mașina de-a lungul cheiului, tăind drumul pe la canal, pe lângă podețul de fier. Ploua cu găleata. Stropii de ploaie, înciudați, răpăiau ca niște gloanțe pe caroserie. Mânați de vânt în rafale piezișe, asaltau parbrizul, anulând într-o secundă frenetica strădanie a ștergătoarelor. Pe sticlă, picăturile se alcătuiau și se dizolvau în mici chipuri de draci. Strălucirea galbenă, intermitentă, a felinarelor, iluminând atomii de vijelie, se frângea în steluțe aurii pe geamul șiroind. Mașina se hurduca pe pietre, zornăind și bubuind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a-și pierde claritatea minții, pe punctul de a-și pierde cuvintele, de a-și orienta greșit gândurile. Putea oare să se oprească din gândit? Dar ce altceva ar fi putut el face, decât să gândească? Spre deosebire de ceea ce credeau mulți, strădaniile metafizice ale lui John Robert nu aveau nimic de-a face cu religia. Pentru el, această distincție fusese întotdeauna netă. Interesul lui față de Dovada Ontologică era de natură pur filozofică. Ceea ce se afla dincolo de toate acestea nu era în nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]