1,312 matches
-
trecut, crescută cu mijloace de expresie și comunicare digitale, muzica Thy Veils pare demonstrație de virtuozitate pură. N-ar fi nimic rău dacă am auzi o manifestare a perfecțiunii. Nu e doar atât. Ceva profund, intens și tragic răzbate din străfunduri, te înconjoară, te cucerește, te obligă să abandonezi scutul neatenției, căpătat după ani de ascultare a tone de discuri. Altfel zis, muzica Thy Veils este (pre)destinată să șocheze mentalitatea curentă de ascultător-consumator, fără să apeleze deloc la efecte de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
spus, în ultimul său an de viață, I. Negoițescu nu mai voia decât să și scrie și să-și încheie spovedania. Ea avea, pentru el, în momentul respectiv, o importanță capitală, poate și din cauza unor impulsuri obscure, inconștiente, venite din străfundul unei vieți asaltate de moarte, pe cale de consumare definitivă. Și atunci, știind și neștiind în același timp, el se întoarce cu totul înspre trecutul său, către rădăcinile biologice și psihice ale ființei: căutându-și copilăria și „originea maternă“, își caută
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
cerneala de boz a indiferenței se pregătesc marile transformări“. El însuși devine profet: „Sunt semne. Încheieturile lumii vechi trosnesc de pretutindeni. Oamenii lumii care se duce au ochii rătăciți: dezorientarea le trece pe dinaintea vederii jucăușe ca-n apa morților. Din străfundurile vieții naționale, acolo de unde fierbe plămada rosturilor viitoare, pornește către suprafață clocot surd, purtător de amenințare.“ Și mai curioase mi se par textele lui Ion Moța, din Cranii de lemn (1935), fiindcă, vorbind și el de „organizarea disciplinată, autoritară, antidemocratică
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
întunecate și mai puternice decât noaptea care vine. O carte care amestecă narațiune, poezie, dramă, istorie și dialog, textul lui Ackroyd nu are nici urmă de sentimentalism, dragoste, vechea poveste dintre el și ea. Cu toate acestea ne mișcă până-n străfunduri, probabil pentru că la iubirea de rău răspundem cu frica noastră de moarte. Cititorul e cel care face acest roman să pulseze viu. Dyer a murit în 1715, dar nu sunt dovezi ale morții sau înmormântării lui. Iată ce spune el
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Pinter e profund de stânga, ceea ce ar implica în cele din urmă și ateismul, nevoia de a fi mai puternic decât Dumnezeu. Un poem ca cel ce urmează ne dezvăluie fața ascunsă a polemistului și iconoclastului: Dumnezeu a căutat în străfundul sufletului lui o vorbă Să binecuvânteze viețuitoarele de sub el. Dar oricât a căutat Cerând duhurilor să trăiască iar Nici o muzică în odaie Și cu aprigă arzătoare durere a aflat Nu avea vorbe de binecuvântat. Martin Esslin îl citează pe Pinter
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
-ul). În ziua de azi, Sodoma nu e tocmai departe, cu toate că NYC nu seamănă deloc cu America lui Bush. Oamenii mereu uită: e o țară mare! Detest naționalismul dar simt "patriotism" pentru NYC, fiindcă mă identific total cu orașul. În străfundul inimii mele, e buricul lumii. LV. Cum arăta casa ta? ES. Numărul 29 de pe Middagh Street care e și acum casa părinților mei e o casă cu patru etaje, cu șeminee de marmură și podele din scânduri late. Deși părinții
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
să pătrunzi într-o altă experiență, să te identifici cu ea să încerci să afli cum e în pielea altcuiva. Romanul trebuie să creeze și să descopere. Aceasta nu e posibil dacă unica lui sursă e viața autorului. Evident, în străfunduri, opera tuturor e despre sine (doar de acolo izvorăște) dar nu e neapărat necesar ca propria experiență de viață să intereseze pe cineva și, oricum, ea e doar o sursă limitată. Mai devreme sau mai târziu, trebuie să imaginezi. Sunt
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
asiatic asupra vieții bieților oameni dintr-o țară de Est, în care URSS-ul și-a impus sistemul. Pe vremea aceea, priveam lucrurile prin gemulețul vieții noastre zilnice, din cartierul Grivița Roșie. Aventura ratată a fugii noastre fusese zvârlită în străfundurile memoriei... Ne gândeam cât mai puțin posibil la ceea ce fusese înainte, la proiectele noastre de tineri căsătoriți, la viața pe care ne-o închipuiserăm și mai ales la ceea ce îndrăgiserăm atât de mult în țara noastră: satul. Astăzi, această ștergere
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
chipurile oamenilor. În timpul lungii deplasări în provincie, prin orașele și târgurile din Oltenia și Muntenia, le-am auzit remarcile, am atins cu degetul - dacă pot spune astfel - gândurile lor. Era o populație înviată pentru o clipă, care a ieșit din străfundurile satelor până la marginea drumurilor, pentru a-l saluta pe marele șef occidental, pe când trecea cortegiul Mercedesurilor negre care străbăteau câmpia arsă deja de soarele climei continentale. Îmi amintesc de un grup de țărani de prin părțile Slatinei, îmbrăcați în alb
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
în această voluptate a naturii - resimțită în același timp cu frica și cu mizeria - ceva asemănător opulenței unui sicriu strivit de coroanele mortuare. Contrastul dintre ceea ce trăiam și prezența vie a naturii din România supraviețuiește cu o forță extraordinară în străfundul memoriei mele, ca un semn palpabil al țării mele de origine. Am redescoperit impactul naturii din România cu ocazia primei mele reîntoarceri la București, ca interpretă a generalului de Gaulle, în mai 1968. De îndată ce ușa avionului s-a deschis, în
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
abia acum li se pot măsura consecințele morale și materiale. Iată de ce experiența acestui traumatism este de neuitat pentru toți cei care au trăit-o: pentru că minciuna, în țările în care dictatura totalitară a fost instaurată, a atins omul în străfundurile lui; pentru că nici un domeniu nu a scăpat acestei stăpâniri! S-a petrecut atunci un lucru monstruos: am avut, împotriva voinței noastre, strânse legături cu minciuna, din moment ce puterea ei era peste tot. Am fost, în chip tainic, aliații ei, până și
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
existenței unui corp de funcționari în general foarte competenți și uneori remarcabili. Tentacular, căci, prin extinderea nedefinită a responsabilităților sale, el a pus puțin cîte puțin sub tutelă societatea franceză întreagă. "Această evoluție nu s-ar fi produs dacă, în străfundurile sale, societatea noastră nu ar fi reclamat-o. Or este exact ceea ce s-a petrecut. Reînnoirea Franței după Eliberare, dacă a mobilizat admirabil energiile, pe de altă parte a consolidat și o veche tradiție colbertistă și iacobină, care face din
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Au existat și artiști moderni care au Încercat să descopere universul trăirilor nedisimulate specifice naivilor, dar, “ei căutau acest pămînt al făgăduinței ca pe un loc aflat În altă parte, În alte orizonturi geografice”, În timp ce Henri Rousseau-Vameșul Îl aflase “ În străfundurile nealterate ale propriei sensibilități ... ca pe o lume a fabulosului, fără ca măcar s-o caute, deoarece o purta În sine, asemeni tuturor naivilor” (4, pag. 7-8). Pentru artiștii naivi “Reculegerea, ca și visul, este o cale de detașare de cotidian
PAGINI DE ARTĂ NAIVĂ IEŞEANĂ by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Science/91838_a_93005]
-
fiecare om, ținta ultimă a efortului spiritual, aceea de a satura toate treptele realului, în termenii lui Andrei Pleșu. în creștinism, tema are un relief special, de vreme ce Christos este Omul universal în plenitudinea lui preeternă, Homo maximus care, lucrînd din străfundul fiecărui suflet, îl cheamă să-și actualizeze verticala completă. Pentru un filozof creștin modern ca Berdiaev, tema libertății este primordială ; libertatea are demnitate metafizică supremă, e totuna cu abisul dumnezeirii, față de care Ființa divină e un derivat, constituie o primă
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
Bianchi (ed.), La Tradizione dell'Enkrateia, pp. 433 484 (în special pp. 473-474). Pentru Cusanus, omul își realizează subiectivitatea completă dacă se dezvoltă ca un șir de stări spirituale tinzînd spre Homo Maximus, spre Limita infinită care îl atrage din străfundul propriei interiorități. în secolul trecut, proiectul de societate al lui Platon a fost dur atacat de pe poziția liberalismului, a societății deschise, a demnității și libertății individului modern. Republica lui părea modelul neliniștitor, capul de serie pentru toate societățile totalizante sau
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
gînditorii vechi considerau că persoana umană este însoțită de un reper transcendent, de sufletul ei adevărat, de dublul ei ceresc, de un daimon păzitor. Revelația tradițiilor monoteiste a intensificat intimitatea dintre modelul maximal și ființa în-creștere, a înfipt modelul în străfundul omului. Omul crește nu numai potrivit chipului divin după care a fost făcut, ci e lucrat din adîncul lui cel mai adînc de acest model, e crescut de modelul care îl locuiește. Tematizînd această a doua linie semantică a libertății
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
chipului divin din om e curățat și actualizat în atelierul Duhului Sfînt, care înalță chipul sufletului din strălucire în strălucire [subl. n.], dăruindu-i pecetea asemănării. Cusanus a tematizat matematic această creștere potrivit tinderii intelectului spre Limita infinită care, din străfundul omului, îl atrage pe acesta către zenitul suprem. Deificarea omului (theosis), ca și pecetea (kharaktŒr) asemănării, la care, printre mulți alții, se referă Diadoh, desemnează tocmai condiția creșterii fără capăt, participare umană la libertatea totală a realului absolut. Pentru aceeași
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
un dualism acut, de neresorbit într o unitate obiectivată, oricît de impunătoare. Pentru acest tip de gîndire, tensiunea originară a contrariilor, precum și conjuncția lor se situează în interiorul divinului, îmbrățișate de Unitatea lui. Numai el le rezolvă definitiv, în abisul ori străfundul unde sînt absorbite opusele cu tensiunea lor și chiar Unitatea. în schimb, actul divin fie el de autocunoaștere sau de proiectare a creației presupune ca în Unitate să existe distanță, tensiune, mișcare lăuntrică între poli. Tradițiile monoteiste vorbesc despre mîna
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
o simetrie asimetrică, dată fiind diferența ontologică și cognitivă dintre cele două. Deosebirea lor radicală nu revine totuși la o iremediabilă separare, la un paralelism de nedepășit. Potrivit doctrinei creștine a imaginii, chipul christic se oglindește în mod indelebil în străfundul ființei umane. Prin această rădăcină transcendentă a ființei sale, animată de inspirație și de travaliu spiritual, omul poate participa la perspectiva divină asupra realului. Condiția necesară pentru participare este inversarea perspectivei umane, așadar o inversare a inversării ei curente. Autori
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
spațiul creației se ivește ca efect al concentrării, restrîngerii sau interiorizării lui Dumnezeu, absorbit de Infinitul lui radical. în termenii lui Meister Eckhart, creatura apare în teritoriul făcut posibil prin transcenderea de sine a lui Dumnezeu, care se retrage în străfundul Deității sale, unde își are locul propriu nașterea eternă a Fiului din Tatăl, unde Tatăl îl naște pe Fiul în abisul increat al sufletului. Alături de doctrinele metafizice ale altor tradiții, teologia creștină mistică se concentrează și ea pe misterul divinului
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
mine. Supranaturalizarea prin artă e însă numai aparentă, de scurtă durată și fără urmare. Diferența aceasta incontestabilă ne duce mai în adânc, la cauza ei. Care poate fi această cauză? Misticul intuiește direct și nemijlocit însăși prezența lui Dumnezeu în străfundul sufletului, în sinea lui substanțială, dincolo de eul de la suprafață, în spirit. Henri Bremond, care își punea această subtilă chestiune, numește locul lăuntric, în care se descoperă lumina dumnezeiască, eul profund, ceea ce e totuna cu Grund-ul din mistica germană. Acest
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
epoca descălecării, vestigiile, conform scriitorului Wass Albert, "anunțau domnia milenară a bravilor maghiari și a armelor maghiare". În cadrul festivităților universitare, care aveau loc tocmai atunci, scriitorul a afirmat că "domnia exclusivă a științei maghiare înseamnă rădăcinile ce se întind până în străfundul timpurilor, [iar] Teatrul Național - vechi de 150 de ani - însemnă primatul artei maghiare în Europa de Est". Apoi adaugă câteva cuvinte și despre semnificația acestor evenimente culturale: "Armele, guvernarea, științele, artele: fără cusur stau toate împreună, adică tot ceea ce constituie esența unei
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
publică un scurt Cuvînt către poeți, bun prilej de a sonda la temeliile sufletului - inima Poeziei după Poe - unde zac straturi de păgînătate. Marea încercare este de a scoate în lumină, de a-i afla adevăratul rost bogăției cuprinse în străfunduri. Se întreabă: "De ce n-ar fi Poezia rostul, domeniul acestor forțe obscure, precreștine? Lumea cîrmuită de cetele îngerești e sigur mai dreaptă și mai sfîntă decît lumea Fabulei. Dar cea din urmă e mai poetică decît cea dintîi". Susținător în
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
extremitățile Europei, sînt martiri ai existenței. În spatele liricii bacoviene și află, spune Svetlana Matta (mai tîrziu după căsătoria cu Andrei Paleologu, fratele lui Alexandru Paleologu, va semna Paleologu Matta), "un om incomplet, fără bază corporală, ros de contradicții pînă în străfunduri". El este, ca să-l calchiem pe Lermontov, un eroul al timpurilor noastre, de secol XXI, încărcat de florile răului cuprinse de miasmele descompunerii. Este precum Bocitoarele lui Picasso - la care face trimitere profesoara de franceză - unde corpul uman se destramă
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
fără mîine, fără înviere. Și atunci nu mai poate urma decît neantul și înfrigurarea glacială: "și era frig..." "și era vînt", vîntul haosului, golul... Amor de plumb, întors - această povară surdă și apăsătoare - îl exprimă pe Bacovia cel atins pînă-n străfunduri de rău, de descompunere, cel lovit de viciu în însăși sursa vieții, săpate de ftizie. Bacovia este în sine o veritabilă carență biologică: "sînt lipsuri în sîngele meu" (Idei); este senzația reală a vidului, aceea care produce carența lui concretă
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]