1,325 matches
-
înțeleg o iotă din ce făceau și fac. Totul trecea, și trece, prin capul și prin urechile lor, ca o apă, după a cărei evacuare, nu rămâne nimic: persoana de la pupitru seamănă cu una de la valț. Totuși, gândi Zâna, în străfunduri,în profunzime, e o diferență, o diferență colosală. În mai mare măsură, tehnologia de azi, performantă, duce la tâmpinizare, decât cea din trecut. Oamenii au intrat,în timpul actual, gata îmbătrâniți; epuizați, dea gata: istoria, doar, să-i înghită, pe cei mai mulți
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
patimă< ea îi răspunde abandonând-și total dulceața gurii tremurânde. Auzi cum geme fericită, un geamăt firesc, obișnuit din rărunchi, pornit din adâncuri, de nicăieri și- încet, încet își dă seama cât o dorește< o pasiune ieșită de undeva din străfundurile timpului, trupului< memoriei. Când îi prinde din nou mâinile, le cercetă neștiut. Îi căuta febril inelul nu-l mai găsi deci era un subiect închis pe care ea nu vroia să-l mai deschidă sau să-și amintească cu niciun
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Când ești mântuit. Dar a ucide e deja un reflex. Așa rezolv eu totul. Genunchii mi se taie și mă prăbușesc pe podea în trei etape - fundul, spinarea, capul. Iute ca un râgâit, ca un strănut, ca un căscat din străfundul sufletului, descântecul îmi țișnește în gând. Butoiul cu pulbere al tuturor porcăriilor pe care nu sunt în stare să le rezolv nu mă lasă niciodată la greu. Cenușiul se limpezește. Întins pe spate pe podeaua barului, mă uit la fumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
lăcuite În roșu: Chantal. În tăcerea care se lăsase, se auzea doar țăcănitul aparatului de fotografiat mînuit de unul dintre jandarmi. Scenă de crimă. Una În plus. Fersen simți sfîrșeala, apoi, ca de fiecare dată, furia Începu să urce din străfunduri. Nu va dezarma pînă ce nu va găsi ființa monstruoasă care suprimase acele vieți. Un amănunt Îl intrigă: un minuscul colț de hîrtie ieșea de sub trupul lui Nicolas. Dădu ordin să se continuie operațiunea de degajare a trupurilor și recuperă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
oglinzilor. Iată cum mi-a adresat cuvinte al căror sens nu l-am descifrat până acum, doar că acea parte înțeleaptă, intuitivă și neuitătoare a memoriei mi le-a păstrat cu sfințenie și mi le-a restituit cu putere din străfundurile ei. Ea mi-a mărturisit, și-mi amintesc cu precizie fiecare cuvânt al ei: de când se știe sau de când își poate aminti, a fost întotdeauna îndrăgostită: ba de tatăl ei, ba de unchiul ei, ba de verișorul dinspre mamă; de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Se vedea fundul mării cu nisipul ei alb desenat cu viețuitoare și alge în cele mai vii culori. Apa deosebit de clară și cristalină era irizată de o lumină de proveniență necunoscută, de la un soare scufundat în adâncuri ce lumina din străfunduri un acvariu uriaș: marea și deopotrivă cerul, straniu de gol. În depărtare se contura linia orizontului, atât de proeminentă încât părea retușată de un fotograf prost; ea despărțea cu un chenar gros și negru nesfârșirea verde a mării de cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
care o insufli, nu poți cîrmui o haită de lupi. Arus știa asta și era, înainte de toate, un neîntrecut cunoscător al naturii animale, un conducător drept și înțelept. El a fost primul care s-a apropiat de Lupino atunci, în străfundurile pădurii. Arătarea zburlită era unul de-al lor: un puiuț rotund și cu blana pufoasă, un lup aflat în pericol. Era un mister cum pătrunsese gîgîlicea aceea pe teritoriul haitei lui Arus; să fi fost membrii familiei lui Lupino pe
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
o împresurau pe Janine. Arareori doar se auzea pocnetul înăbușit al pietrelor, pe care frigul le preschimba în nisip. După o clipă, însă, i se păru că deasupra capului ei cerul era târât într-un fel de rotire greoaie. În străfundurile nopții uscate și reci mii de stele se zămisleau fără odihnă și țurțurii lor scânteietori se desprindeau întruna și începeau să alunece pe nesimțite către zare. Janine nu-și butea lua ochii de la acele lumini plutitoare. Se rotea o dată cu ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
odihnă și țurțurii lor scânteietori se desprindeau întruna și începeau să alunece pe nesimțite către zare. Janine nu-și butea lua ochii de la acele lumini plutitoare. Se rotea o dată cu ele și aceeași mișcare încremenită o apropia, încetul cu încetul, de străfundurile ființei ei, în care se înfruntau acum frigul și dorința. În fața ei stelele cădeau una câte una, stingându-se printre pietrele deșertului, și, cu fiecare din ele, Janine se împotrivea tot mai slab nopții. Respira în voie, uitase de frig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
coboare pacea și să se facă tăcere. Ultimele stele ale constelațiilor căzură în ciorchini, mai jos, pe cerul deșertului, și încremeniră. Atunci, lină și chinuitoare, apa nopții începu s-o umple pe Janine, înecă frigul, urcă încetul cu încetul din străfundurile tainice ale ființei sale, și se revărsă în valuri neîntrerupte până la gura-i plină cu gemete. O clipă mai târziu, răsturnată pe pământul înghețat, primea deasupra cerul întreg. Când Janine se întoarse, ferindu-se cu aceeași grijă, Marcel nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
învăluită într-o mireasmă molatică și dulceagă. Muște luminoase își încrucișau zborul, săgetând fără odihnă întunericul pădurii și, la răstimpuri, păsări cu ochi roșii se izbeau pentru o clipă de parbrizul mașinii. Uneori, un urlet ciudat venea până la ei din străfundurile nopții, și atunci șoferul își privea vecinul, holbându-și ochii în modul cel mai comic. Drumul cotea când la dreapta, când la stânga, traversând nenumărate pârâuri, pe podețuri de scânduri șubrede, care săltau la trecerea mașinii. După o oră, ceața începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
abia atunci când cercurile descrise în jurul lor și înotătoarele dorsale au dispărut, într-un plonjon adânc, cu mult sub suprafața apei, abia atunci au știut că sunt, într-adevăr, la mare ananghie. Așa cum se așteptaseră, rechinii au izbucnit la suprafață, din străfundurile oceanului, cu fălcile larg deschise, pregătite să le înșface picioarele care băteau apa. Unul singur dintre înotători reușise să supraviețuiască și să povestească întreaga istorie. Liniștea nu era de bun augur. Nici când era vorba de atacurile rechinilor, nici atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
ei social sau cultural - se extinde până la individ; este Însă unul dintre cele mai devitalizante. Majoritatea artiștilor maturi știu că un volum mare de cunoștințe generale constituie mai degrabă un balast decât un ajutor. Numai romancierii de duzină, șablonarzi În străfundurile lor, pun atâta preț pe cercetare; În nouă cazuri din zece, ceea ce cunoștințele firești și imaginația nu pot furniza constituie În mod precis ceea ce trebuie lăsat deoparte. Omul verde, care sălășluiește În fiecare dintre noi, este absolut conștient de acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
îi dădea doar smiorcăitei de Bilha să guste un pic. Singurul lucru la care se mai putea gândi Rahela acum era străinul păros ai cărui ochi se întâlniseră cu ai ei și acel fior de recunoaștere reciprocă o zguduise până în străfunduri. Rahela știa ce spune Lea, însă faptul că încă nu începuse să sângereze i se părea ceva foarte neimportant. Obrajii îi ardeau. - Dar ce se întâmplă, a întrebat Lea, brusc amuzată. Fata e chiar lovită. Uitați-vă la ea. Ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
brâu și inspectă, printre gene, întunericul din interior, grețos și ostil. (Noi, între timp, avîndu-l în frunte pe terchea-berchea și protejîndu-le la mijloc pe fete - mărturisi cu modestie gestul lor bărbătesc Gabi cel Norocos - ne înfundam tot mai adânc în străfundurile etajului întîi, semănând tot mai descurajant cu o grotă...) Depășisem rămășițele cabinetelor de limbi străine, foto, materialism-dialectic, istoria mișcării muncitorești, mărșăluind printre ruinele sediului, parcă dinamitat, al revistei studențești "Convingeri Comuniste", conduse, pe atunci, de către un ins controversabil, Paul Nancă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
sfântă a orașului și atribuindu- i-se darul de a desfășura, în curgerea ei, ca pe niște covoare, două maluri perfect transparente. Prin care, uneori, copiii, nebunii, poeții, fulgerații, și călătorii aleși zăreau, la o adâncime de zece poște, în străfunduri, până și vîrtejele de păr din coafurile națiilor și grupurilor de oameni ce-și duceau existența tainică și necomunicativă, adânc, sub oraș. Legendele zugrăveau cum cei de sus se uitau către necunoscuții de jos, ca prin niște acvarii. Cu vremea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
n-am izbutit să pricep ce-mi spuneai... M-am apropiat însă suficient, pentru a constata că arătai teribil de nemulțumit. De ce erai atât de nemulțumit? - "Sînt convins că adâncul sufletului tău cunoaște răspunsul. Ce mai mă întrebi? Consultă-ți străfundurile sufletului. Ele cunosc răspunsul." - Poate că da, poate că nu... Mărturisește-mi-l și tu. - "...Pe terasa noastră, am debarcat azi după amiază direct dintr-o ședință. Am fost convocat în acea ședință de către câțiva dintre cei mai simandicoși conducători
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
SATANA, ȘI L-ALEGAT PENTRU O MIE DE ANI. 397 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Cele din a doua categorie nu iartă nimic, când e vorba să zugrăvească schimbările fundamentale petrecute în societatea noastră, sub conducerea înțeleaptă. Unele străpung străfunduri atât de măiestru ascunse ale sensibilității, de-ți dau lacrimile... Cele mai multe exaltă, în chip firesc, înzestrările magistrale ale Secretarului General, personalitate marcantă a lumii contemporane. De aici, până aici... Mai sânt și altele. Ai să te orientezi. Din pricina încordării, directorul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
este Elfrida? Contele a făcut semn cu capul înspre birou. — Un țipăt prelung, a repetat el. Vultur-în-Zbor s-a repezit către ușa închisă și a intrat în birou. în tăcerea de acolo, a avut impresia că aude un vuiet din străfundurile minții lui. Obloanele de la fereastră erau închise, așa că singura lumină din cameră pătrunse pe ușă odată cu Vultur-în-Zbor. Acolo se afla biroul lui Ignatius Gribb, încărcat cu hârtii și dosare, pene de scris și cerneală făcută-n casă. Mai erau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
multă vreme. Siretul, “Sâretele” cum Îi spuneau Didița, Dorița și uneori Mamaia ( dar numai În interiorul familiei), era un râu uriaș care pe alocuri curgea lin, lăsând să se vadă dâre de spumă ca niște horbote albe rotitoare, semn că În străfunduri se Întâmplă ceva iar pe alocuri curgea tumultuos, Învolburat, devenind Înspăimântător de-a-dreptul, atunci când producea inundații și căra la vale mari trunchiuri de copaci, case mai mici, podețe, acoperișuri și animale. „Vadul” era o porțiune mică de râu, unde În verile
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
din degețele la fiecare căutare a minunilor mici și agere, iar balta, așa micuță, și-a luat tributul ca orice baltă care se respectă. După scurt timp, copilul s-a liniștit ca și Siretul În porțiunea cu horbote de spumă, străfundurile amâmdorora rămânând Însă răscolite de gânduri și taine. Sufletul lui Va era copleșit de ceva ce nu-l putea concretiza ca durere, dar era apăsător ca lipsa ultimei speranțe. Înțelegea oare, În universul său de copilaș, pierderea primei sale mari
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
mai face! Hai, Mariniță, de când ești tu așa de rușinoasă?! O fată suplă și Înaltă cam cât Va, cu părul negru-șaten tuns până la umeri, cu fața prelungă și cu ten Închis, ridică ochii săi negri, În care se citea ușor străfunduri pline de Întrebări, privi cu oarece interes și cu pași leneși coborî cele trei trepte ale scării ce urca spre o prispă fără cerdac, s-a Îndreptat spre Victor spunând un săru’mâna neconvingător și când a Încercat să-i
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Yazd-ului, unde se născuse. Pentru el, nu era în lume un preț pentru străzile aurii de chirpici, care miroseau a rășină când bătea soarele. Nu erau rășini și nici lemn în amestecul de lut crud, închegat în căldură. Dar era străfundul secat al lui Daht-e Kavir și-al lui Daht-e Lut, două erguri de sare și stâncă arsă. — Bucură-te că pleci din deșert, îi spusese Esfandiar, cofetarul, care ajunsese prea gras ca să mai îndure tortura verilor. — Dar Esfandiar nu era
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de perle și de recifuri, refugiile pentru îndrăgostiți, de la docuri, parcul de biciclete. În Piața Marjan, merseseră până aproape de bărcile celor care făceau scufundări și, dacă ar fi fost oficial un bărbat cu soția lui, ar fi coborât împreună în străfundurile sărate, să înoate alături de bancurile de pești dungați ai Golfului Persic. Seară de seară, la club, milionari din Qatar și din Bahrein se lăudau cu fotografiile lor subacvatice și îl luau complice doar fiindcă era ziarist și, prin urmare, putea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
romantică.”1 A te privi În oglindă - suprafață care Îți returnează imaginea, dar inversată printr-o „simetrie catoptrică” - Înseamnă, spun mai toți romanticii, a coborî În adâncul din tine: „...dinlăuntrul său trebuie privit În afară. Profunda oglindă sumbră e În străfundul omului. Acolo e clar-obscurul teribil...; el e mai mult decât imaginea, e simulacrul, iar În simulacru există ceva de spectru...” (Hugo). Cât despre literatura postromantică, ea rescrie mitul sub semnul modernității decadente, de la Wilde la Hofmannsthal și Rilke. De la André
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]