40,154 matches
-
da, sufletele noastre își începuseră deja călătoria. Le-au trebuit câteva vieți până să se găsească sau să se regăsească. O regăsire târzie, în circumstanțe dificile, totuși o regăsire. Șansele de a trece, din nou, unul pe lângă celălalt, ca doi străini, erau enorme. Și totuși soarta... soarta asta pe care am blestemat-o împreună de atâtea ori, ne-a dat o șansă. Infimă. Dar ar fi putut să nu existe... Că nu a fost suficient atât, e de la sine înțeles, dar
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
neașteptate, o loveau și o dureau la fel de mult, ca un pumn în stomac. Vocea de argint cu care o îmbrăca odinioară devenise, dintr-odată, un pumnal ce îi rănea tot mai adânc întreaga ființă, dar mai ales inima. Cine era străinul în care crezuse? Nu-l recunoștea! De ce se supunea ea, de bunăvoie, atâtor umilințe? De dragul unui trecut care nu putea fi reînviat? N-o forța nimeni. Și atunci? Își dădea seama că se complăcea într-o situație mizerabilă, degradantă. De ce
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
e un nebun liniștit. Astăzi a fost o zi ca oricare alta. Aceleași drumuri, aceleași străzi, aceiași oameni, cu privirile în pământ, poate prea triști, scufundați în cotidianul cenușiu, puțin dispuși să mai asculte, să mai citească în ochii cuiva străin. În fața blocului aceiași tei. Buni vara. Dar acum e toamnă, toamnă târzie, ploioasă. În contrast cu verdele ce-mi inundă gândurile. În fața mea ...un străin. L-am oprit. Cu un zâmbet. Astăzi cui i-ai zâmbit, l-am întrebat. M-a privit
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
prea triști, scufundați în cotidianul cenușiu, puțin dispuși să mai asculte, să mai citească în ochii cuiva străin. În fața blocului aceiași tei. Buni vara. Dar acum e toamnă, toamnă târzie, ploioasă. În contrast cu verdele ce-mi inundă gândurile. În fața mea ...un străin. L-am oprit. Cu un zâmbet. Astăzi cui i-ai zâmbit, l-am întrebat. M-a privit. Mirat și confuz. Și a plecat mai departe, bombănind. „Asta visează, cu ochii deschiși, cai verzi pe pereți.” Da... E un cal verde
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
fost și persoane care mi-au spus: „băi Ghiță, tu vrei să fii coleg cu Liviu Rebreanu?”. Iată, dintr-o dată m-a trimis în lumea umbrelor, dar așa este la noi, la români, trebuie să fii mai întâi apreciat de străini și pe urmă de cei de acasă. Cu stângăciile mele, am îndrăznit să redau imaginea în cuvinte a oamenilor și a satului nostru. Sper că am reușit să zugrăvesc și în cuvinte imaginile așa cum le redau în culoare. Lumea pe
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
glonț de război, intrându-i prin gură și ieșindu-i prin creștet, prăvălindu-se în groapa în care ardea de obicei focul în stână, când se fierbe zărul pentru a se obține urda. Vatra era plină cu sânge. Cei doi străini au plecat peste deal și duși au fost. Din toate comentariile celor doi, adică Cristescu și Timofte, incidentul a pornit de la faptul că Dumitru a ochit de fiecare dată. Și că nu a fost împușcat intenționat, că incidentul s-a
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
pe el, căci îi căzuse cu tronc și nu s-a lăsat până când nu l-a prins în mrejele ei, folosindu se de toate metodele magice posibile pe care le știau nomazii din șatra din care făcea parte. Crescută de străini A rămas pentru totdeauna în casa lui Oacheș cu încă o soră a ei pe care o chema Tasia, ce era handicapată că nu putea să meargă, doar se târa pe șezut. Se spune că a fost anchilozată în urma unor
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
Stahl, 1998, vol. II, pp. 104-107). În calitatea ei de martoră a acestor transferuri, obștea îndeplinea două funcții: una era aceea de a asigura corectitudinea împărțirii averii unei gospodării între moștenitori, iar cea de a doua de a împiedica pătrunderea străinilor în obște. Astfel, pentru a îndeplini a doua funcție, exista regula general acceptată conform căreia fetele nu aveau voie să moștenească pământ. Existau însă și cazuri în care o astfel de regulă nu putea fi respectată datorită faptului că singurii
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
dus la destrămarea treptată a vechilor aranjamente locale de guvernare tocmai din cauza lipsei regulilor de procedură. Astfel, plata birului le dă chiar și nebăștinașilor un oarecare drept la o distribuire de loturi, proporțional cu cota-parte bănească plătită. Pe lângă permiterea pătrunderii străinilor în obște, criteriul plății în bani ajunge să altereze și vechile aranjamente care reglementau moștenirea, făcând ca regula de moștenire să nu mai fie rudenia, ci măsura în care moștenitorii au contribuit la cheltuielile în bani ale gospodăriei. Un al
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
membru în parte. Statul este obligat în final să recunoască gravitatea situației, iar în expunerea de motive a Codului silvic din 1910 se afirmă (apud Stahl, 1998, vol. II, pp. 189-191): „Societățile mari de exploatare, compuse aproape în unanimitate din străini, asigurându-și sprijinul moșnenilor sau al răzeșilor fruntași, au cumpărat mai toate pădurile răzeșilor sau moșnenilor cu prețuri foarte mici, aproape pe nimic, în comparație cu valoarea lor. Moșnenii sau răzeșii fruntași au încasat cea mai mare parte din preț, dând celorlalți
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
căpăta dreptul de a exploata un teren agricol care, deși nu se echivala cu proprietatea privată, era totuși lăsat în administrare/exploatare gospodăriei respective. Celelalte sisteme de resurse erau însă în continuare devălmașe. În aceste cazuri, apărea întrebarea dacă un străin care a obținut dreptul de a avea o ocină capătă aceleași drepturi de folosire a sistemelor de resurse devălmașe ca și un băștinaș. În cazul obținerii indigenatului prin cumpărare, acesta era inițial respins de către obște și în totală contradicție cu
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
mele. Doresc din tot sufletul ca ceea ce am de transmis să fie bine înțeles și folositor tuturor celor ce au nevoie de o îndrumare, de un sfat, de o alinare. Să fie folositor „celor de lângă mine, celor căzuți pe cale, celor străini de mine” prin iubirea ce le-o transmit tuturor celor care mă înțeleg, dar și celor care nu mă înțeleg, tuturor celor care vor sau trebuie să fie ajutați să se mai ridice cu un pas. Dacă veți încerca să
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
oglinzii, trăiește în chip evident un sentiment al dezgustului față de realitate, față de fenomenul existenței, determinat în primul rând de aspectele de vulgaritate sau de trivialitate ale acesteia: „Cunoscuții tocmai fiindcă-i cunoștea bine, nu-i mai puteau da iluzii, și străinii, mulțimea - era vulgară, inestetică, o rănea în gustul ei de forme, linii, culori, cu aspectele ei disgrațiate.”² Această atât de puternică teamă nedeslușită, o va îndemna pe eroina să se refugieze în imaginar, într-o lume a idealului, în realitate
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
săptămână (aproximativ o pătrime dintre ei fiind de etnie română). În ceea ce privește motivele emigrării minorităților naționale se pot identifica: dorința de a trăi între oamenii de aceeași limbă, cu același orizont cultural, fără a avea sentimentul că sunt tolerați, ca niște străini, în propria patrie, măsurile restrictive adoptate de autoritățile comuniste în privința afirmării identității naționale (desființarea treptată a învătământului în limba maternă, blocarea accesului la anumite profesii, sistematizarea localităților, omogenizarea etnică a orașelor etc.), reîntregirea familiei, scăderea drastică a standardului de viață
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
căci schimbarea vine de la fiecare dintre noi. Chiar dacă este greu, va trebui să luptăm, să muncim, să ne dezvoltăm în țara noastră căci, peste hotare, nimeni nu ne așteaptă cu brațele deschise. Am asistat la scene dramatice cum se comportă străinii cu noi, cei care ne ducem să lucrăm ca robii, câștigând puțini bani. Îmi puneam sute de întrebări. Mi se părea că sunt cea mai nefericită persoană de pe pământ. Dar ceea ce facem este rezultatul iubirii noastre. Faptele sunt conduse de
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
și iubitoare, pe al cărui chip se ghicesc urmele nopților de veghe, dar și lumina bucuriei de a avea alături două vlăstare pe cale să înflorească, să rodească... - Soția decentă, care evită (cel puțin pentru o vreme), să amestece pe cineva străin în viața ei, să-l facă martor la posibile necazuri sau, cum se zice azi, „probleme”. Discreție demnă de apreciat, gândește Domnul R., ceea ce nu-l poate împiedica să nu se întrebe, oarecum bănuitor, dar și îngrijorat, dacă nu cumva
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
spate”. Oricât de neutru ar fi descris ea întâmplarea, tot este de presupus o anume satisfacție, a femeii care poate trezi și interesul altora... Fie ea de ireproșabilă fidelitate, tot se simte bine când este luată în seamă de un străin. Oricât de nevinovat, jocul face bine oricui... „Dar este valabil și pentru bărbați!”, gândește Profesorul R. „Masculul” se umflă în pene când constată că este admirat, dorit, fie și de o necunoscută. (Sau mai ales în acest caz?!) I-a
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
un izvor? se încreți din nou domnul Nicanor. Cum, adică, să săpați un izvor? Pentru cine să săpați voi un izvor? N-aveți destulă apă-n sat? Situația în care se afla întregul grup ar fi devenit extrem de grea, dacă străinul cu aparatul de fotografiat nu s-ar fi grăbit. Să mergem, domnule secretar, spuse acesta, că ne-apucă noaptea pe coclauri! Mergem, mergem, domnule președinte, răspunse politicos Nicanor. Dar, cu toate că a zis "mergem, mergem", nu se porni cu nici un chip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cu degetul în cadranul ceasului, pentru a-l face pe Virgil să fie absolut convins. Bine, bine, zise Virgil sătul de dialogul cu Potîngă. Coborî scările și se așeză pe o bancă din fața primăriei. Chiar atunci trecu pe lîngă el străinul pe care-l văzuse în ziua trecută cu aparatul de fotografiat. Paznicul luă poziție de drepți și strigă de departe: Să trăiți! Bun noroc, zise străinul, aruncînd o privire fugară spre Virgil. Apoi urcă scările, și intră glonț în primărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
și se așeză pe o bancă din fața primăriei. Chiar atunci trecu pe lîngă el străinul pe care-l văzuse în ziua trecută cu aparatul de fotografiat. Paznicul luă poziție de drepți și strigă de departe: Să trăiți! Bun noroc, zise străinul, aruncînd o privire fugară spre Virgil. Apoi urcă scările, și intră glonț în primărie. Să trăiți, dom' președinte! mai salută o dată Potîngă cînd străinul trecu pe lîngă el. Vezi că or să vină niște copii aici, zise străinul înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
de fotografiat. Paznicul luă poziție de drepți și strigă de departe: Să trăiți! Bun noroc, zise străinul, aruncînd o privire fugară spre Virgil. Apoi urcă scările, și intră glonț în primărie. Să trăiți, dom' președinte! mai salută o dată Potîngă cînd străinul trecu pe lîngă el. Vezi că or să vină niște copii aici, zise străinul înainte de a închide ușa. Să-i lași să intre, că i-am chemat eu! Am înțeles! Virgil, auzind că pînă și acel străin, atît de respectat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
noroc, zise străinul, aruncînd o privire fugară spre Virgil. Apoi urcă scările, și intră glonț în primărie. Să trăiți, dom' președinte! mai salută o dată Potîngă cînd străinul trecu pe lîngă el. Vezi că or să vină niște copii aici, zise străinul înainte de a închide ușa. Să-i lași să intre, că i-am chemat eu! Am înțeles! Virgil, auzind că pînă și acel străin, atît de respectat de Potîngă, era interesat de prezența lor acolo, se făcu mic de tot și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
o dată Potîngă cînd străinul trecu pe lîngă el. Vezi că or să vină niște copii aici, zise străinul înainte de a închide ușa. Să-i lași să intre, că i-am chemat eu! Am înțeles! Virgil, auzind că pînă și acel străin, atît de respectat de Potîngă, era interesat de prezența lor acolo, se făcu mic de tot și simți inima bătîndu-i nu în piept, ci în cap. Oare ce-or să ne facă? gîndi el încruntîndu-se. În acel moment, aproape fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Vasilescu? întrebă Nicanor, cînd văzu că Vlad nu se află printre ei. L-a trimis mă-sa cu vaca la pășune, răspunse curajos Bărzăunul. Auzind glasul Bărzăunului, ridică și Virgil ochii din pămînt și nimeri cu ei chiar în ochii străinului care intrase mai înainte. Acesta ședea pe un scaun și privea zîmbind spre ei. Pe biroul lui Nicanor se putea vedea, rezemată de o vază cu flori, tăblița luată de Bărzăun de la cetate. Nu era un semn bun pentru nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
și privea zîmbind spre ei. Pe biroul lui Nicanor se putea vedea, rezemată de o vază cu flori, tăblița luată de Bărzăun de la cetate. Nu era un semn bun pentru nimeni. Lîngă birou, alături de domnul Nicanor, se mai aflau doi străini pe care nimeni din grup nu-i mai văzuse vreodată. Unul purta ochelari fumurii, iar celălalt un fel de barbă scurtă și o mustață parcă făcută cu creionul. Ia stați jos, puștilor, li se adresă blînd străinul cel cu aparatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]