1,751 matches
-
piatră de Mircea Vodă. Peste ape, de unde Mostiștea se pierdea în lacuri venea glasul ctitoriei de la mânăstirea Mărcuța a sfinției sale Theodosie și tot așa, de la Cărămidarii de Jos până la Mogoșoaia, de la mânăstirea Plumbuita, dinspre răsărit, până spre zarea de apus străjuită de mânăstirea Cotrocenilor... iată, bat clopotele într-o dungă. Bat clopotele într-o dungă și pleacă mereu călărași pe iuți cai de poștă în tot cuprinsul țării spre ctitoriile și daniile lui Io Constantin Voievod, spre Hurezi și Râmnicul Sărat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
expoziția cu vânzare a obiectelor de ceramică neagră, vase din lemn pirogravat, remarcând motivele și măiestria În armonizarea culorilor. Ansamblul mănăstiresc Sucevița, ctitoria Movileștilor, este considerat monumentul cel mai bogat ornamentat din România. Măreția ansamblului este completată de priveliștile care străjuiesc mănăstirea. Străbătând unul din cele mai frumoase ținuturi din țară, admirat de la cel mai Înalt punct Palma, avem ocazia să admirăm atmosfera de sărbătoare de pe chipuri și din Humorului spre Voroneț Traseul spre M-rea Humorului Traseul spre Iași Ruginoasa
INTERDISCIPLINARITAEA ÎN PREDAREA ISTORIEI ROMÂNILOR LA CLASELE I – IV by Ana Maria PINZARU () [Corola-publishinghouse/Science/1233_a_2313]
-
a fost cel care........" Jocul acesta poate fi folosit tot la tema amintită mai sus. ..... .și-a rupt cămașa de pe el și-a făcut-o pansamente pentru răniți? (Traian) ......a dat poruncă să taie mulți arbori dintr-o pădure ce străjuia drumul. Au lăsat doar trunchiurile Înalte cât un stat de om, le au Îmbrăcat În cămăși și le-au pus căciuli În capătul de sus. Apoi au rezemat arcul de aceste trunchiuri de copaci!? (Decebal) ......a obținut cea dintâi mare
INTERDISCIPLINARITAEA ÎN PREDAREA ISTORIEI ROMÂNILOR LA CLASELE I – IV by Ana Maria PINZARU () [Corola-publishinghouse/Science/1233_a_2313]
-
experiențe de inițiere, magie, ocultism, necromancie, poltergeist, spiritism, vrăjitorie, medium, etc. Aceste întâmplări nemaipomenite sunt adevărate. Coincidența cu fenomene și personaje identice, este absolut întâmplătoare. GABRIEL CRISTIAN MISTERELE SFINXULUI 1 Egiptul antic, cu multe secole înainte de Hristos Gaza, Gizeh. Sfinxul străjuiește sobru și tăcut marea piramidă a lui Keops și Kefren, faraoni ai Egiptului antic, despre care unii spun că sorgintea lor ar fi atlantideană. Piramidele imense privesc din netimp, dovezi misterioase ale înțelepciunii și puterii, unei lumi bizare demult apuse
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
în inima piramidei. Cripta subterană săpată de milenii, pe pereți picturi simbolice cu ilustre genii ale anului, planetelor, zilelor, pure vedenii. Biblia ilustrată pe lame subțiri de aur. Tradiții de la Hermes mare revelator. În cele patru colțuri ale criptei milenare, străjuiesc capodopere statuare, simboluri de voință, credință și putere. Statuia lui Isis din aur cu diamante, rubini și safiri, floare zâmbitoare, zeiță a naturii, simbol al puterii, purității și frumuseții. În mijlocul criptei o masă circulară, vestește horoscopul zodiilor. Hierofantul se adresează
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
și bagheta de diamant. -Să mergem. Se îndreptau spre ieșirea din cetate. Ajunși pe o câmpie verde plină cu flori de toate culorile, străbătută de un râu mare, care curgea liniștit, Daniel spuse: -Vezi câmpia aceasta și colina aceea mare străjuită de pădure, sunt ale tale. Colo sus pe colină amplasăm palatul de granit, acoperit cu tablă de platină. Făcând mișcări misterioase cu bagheta de diamant deasupra sipetului, spuse vorbele magice corespunzătoare. Robert văzu cum pe colină se ridica un fastuos
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
adunându-se într-un vad care alimenta cu apă cristalină matca pârâului șerpuitor de la margine de sat, grăbindu-se să ajungă în aval la marele lac, care era nestemata acelor locuri. Castelul conacului situat pe o imensă stâncă de piatră, străjuia impunător și maiestuos împrejurimile feerice. Așezarea din vale locuită de oameni gospodari și bogați, încânta priveliștea prin casele mari construite din piatră de granit, acoperite cu țigle de ardezie. Acest tărâm montan era renumit prin bogățiile aflate în pântecul generos
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
apuce de-acolo de pe platformă și să mă tragă îndărăt... - Ei, i-am răspuns strigând și eu, ce este? - Marine! Vezi... Trenul... Atât l-am auzit că zice și l-am pierdut din vedere pe după coroana bogată a salcâmului care străjuia peronul... Scriitorul care aspiră spre o viziune totală asupra lumii se trezește, după o dramatică experiență, în fața unui obstacol de temut: abjecția umană, îi spuneam opt ani mai târziu unui proaspăt prieten, Paul Georgescu, care susținea că un scriitor poate
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
inima Îmi bate mai tare. Deschid poarta și mă Întâmpină o cățelușă drăgălașă care dă din coadă de bucurie că mă vede și sare cu labuțele pe mine ca s-o bag În seamă, fără să latre. Merg pe aleea străjuită pe o parte de petunii și pe cealaltă, de flori de piatră, Încă Înflorite (când locuia mama aici, aleea era străjuită În ambele părți de călțunași mirositori) și admir grădina de flori: cârciumărese În toate culorile, dalii pitice albe, galbene
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
vede și sare cu labuțele pe mine ca s-o bag În seamă, fără să latre. Merg pe aleea străjuită pe o parte de petunii și pe cealaltă, de flori de piatră, Încă Înflorite (când locuia mama aici, aleea era străjuită În ambele părți de călțunași mirositori) și admir grădina de flori: cârciumărese În toate culorile, dalii pitice albe, galbene și roșii, trandafiri Încă Înfloriți și zorelele cățărate pe stâlpii de la verandă.Casa este Îngrijită de sora cea mare cu soțul
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
Doamne, ce întuneric s-a lăsat pe pământ... Glasul lui șerpui ca un scâncet de bolnav și se stinse în oftările vântului. 2 Întunericul sugruma satul foarte împrăștiat în care azi trăiau mai mulți soldați dușmani decât civili. Casele negre străjuiau sperioase ulița largă, neprunduită, răvășită de gropi, desfundată de miile de căruțe ce treceau necontenit spre front, încărcate cu merinde pentru oameni, întorcîndu-se înapoi veșnic pline cu rămășițe de-ale luptelor... Ici-colo sclipea cîte-un ochi de lumină galbenă, plăpândă, însemnînd
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
la sat. Satul era pentru mine o a doua viață, viața cea veșnică, și niciodată nu-i putusem trece pragul fără un fior adậnc în suflet, copleșitor. Mă născusem în dangăt de clopot, sub streașină de biserică, zugrăvită cu sfinți, străjuită de clopotnițe și ori de cậte ori auzeam un clopot bătậnd, toată esența ființei mele vibra la unison: Ding! Dong! Ding! Dong! De fiecare dată îl părăseam plậngậnd, jelind după limbile clopotului, făcậndu-mi cruci mari și implorậnd Divinitatea să-l
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
mă întorc iarăși la tine, căci numai în tine mai găsesc izvorul speranțelor mele și numai pentru tine mai exist ! Mă visez iarăși în clasa a cincea, de data aceasta la școala cea nouă din sat, acolo unde ne-au străjuit dragostea copacii tineri, abia răsădiți, florile de romaniță sau tufele frumos mirositoare de lămậiță . Tu nu-ți mai amintești, Yoane, e mult de atunci, dar eu am hoinărit adesea pe holurile școlii, încercậnd să-ți deslușesc privirea, căutậndu-ți sprậncenele frumos
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
În definitiv suntem moștenitorii unei căderi. Dincolo de borne urmează libertatea. Sau rătăcirea. Bibliotecile - aceste incubatoare de idei. Suntem precum libelulele care nu pricep de ce sticla le împiedică să ajungă la lumină. Inteligența înseamnă un ghem de interogații. Întreaga viață este străjuită de semnul întrebării. Ba chiar și moartea. O gândire plată nu poate ajunge la ascuțișurile esenței. Neantul poate fi materia primă a marilor sisteme filosofice. Uneori, misiunea savanților e să explice științific invențiile unor creatori autodidacți. Steaua Polară - acest felinar în
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
să te cheme Iisus sau Socrate. Timpul mută zgura de pe o glorie pe alta. Accesul spre glorie este poate cea mai zgomotoasă întreprindere umană. Oamenii superiori sunt și foarte politicoși. Se urcă singuri pe cruce. Drumurile bărbaților spre culmi sunt străjuite de semafoare feminine. După parastasul de 40 de zile, multora dintre noi posteritatea nu le mai aduce nici un omagiu. Prometeu, Socrate, Iisus - sunt tot atâtea argumente că celebritatea este drastic impozitată. Eternitatea are timp să fie indiferentă. Cucuta a vitalizat
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ea... „Cine a hoinărit în toamnele de aur prin podgoriile Cetățuii și Șorogarilor, va mai hoinări” - mă trezesc declamând și răsucind cuțitul în rană, cum, se spune, cu gândul la Sandu Teleajen. „Te salut oraș din basme cu conture iluzorii/ Străjuit de șapte dealuri încărcate de podgorii” - îmi răspunde ieșeanul cu versurile Topârceanului, mijindu-și ochii asupra Iașilor. Rămânem așa o bucată de vreme... Ca de fiecare dată, ieșeanul este cel care rupe vraja momentului: Apoi tare mă tem că am
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
deasupra Repedii... Doar o geană trandafirie ca o părere tremura pe creasta dealului. Înfășurat în răcoarea dimineții, mergeam cu spor. Priveam cu băgare de seamă la tot ce se arăta pe marginea stângă a drumului... Și... iată o căsoaie lungă, străjuită de doi castani bătrâni. “Deci asta-i renumita crâșmă despre care mi-a vorbit ieșeanul” - am gândit eu. Furat de grijă ca nu cumva să trec de locul pe care-l căutam, n-am băgat de seamă că pe dreapta
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
soluție?", mă întreabă ea. Realizez că situația era groasă. Mai rămânea să urc eu pe scenă și să fac totul. Penibil. Să urc cu Regu de mână era și mai penibil. Mă privea fix. "Ce pierzi?", întrebai ochii ei verzi, străjuiți de cârlionții roșcați, rătăciți pe fața pistruiată. " What the fuck!", mi-am zis și am urcat împreună pe scenă. Mă preocupa mai mult ce spunea ea decât ce trebuia să fac eu și când i-am văzut cursivitatea, concentrarea, dicția
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Sfîrșitul postmodernismului: noi direcții". Programul s-a remarcat printr-un foarte înalt nivel de discuții, precum și prin caracterul său neobișnuit de compact: prelegeri și discuții dimineața, seminare dupa-amiaza, lecturi seara, zilnic, cinci zile pe săptămână. (castel cu lei de piatră străjuind scara în volute largi, ovoidale). 6. (de fapt, ilustrata asta e o poză pe care-am făcut-o în pauza prelegerii lui Hassan despre pragmatism și postmodernism. Nu știu ce am făcut cu adevărata vedere nr. 6. Poza prezintă holul hotelului. Canapele
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
românești au apărut nu spre mândria, ci în pofida tuturor, sfîrșind-o "în cerc barbar și fără sentiment". Nimeni nu dorește la noi ivirea unui nou mare poet, unui nou mare romancier, unui nou mare critic. Două mituri naționale, ambele la fel de cornute străjuiesc, ca două animale heraldice, stema vrajbei noastre: capra vecinului și diavolul care șomează lângă cazanul românilor. Nu ne lipsește Adrian Leverkiihn, dar sîntem cu desăvârșire lipsiți de modesta și devotata lumină a lui Serenus Zeitblom. Nu știm să admirăm. Ne
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
și începu să strige mânios spre zidurile palatului. Dar străinii împreună cu Auta și cu Iahuben, căruia acum îi era totuna unde s-ar fi dus, intrară în aceeași clipă în luntre. Aici nu era nimeni. Era un colț al pieții străjuit de copaci și de ziduri, unde lumea nu trecea. De aceea luntrea nu fusese văzută. - Mai bine să ne ferim, decât să ucidem! spuse cârmaciul așezîndu-se pe scaunul lui. Păcat și de animalul acela... Iahuben se uită buimac în jur
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
comuna B a cărei sat îi aparținea și unde funcționa ca profesoară, ceața devenise mai deasă și vizibilitatea mai redusă. Drumul dintre comuna B și satul L în care locuia era pietruit dar destul de greu accesibil pentru mașina ei. Era străjuit pe de-o parte și de alta de plopii, acum desfrunziți. Cam la vreo sută de de metri înainte de a intra în satul ei, pe marginea drumului tânăra observă ceva căzut. Apropiindu-se mai mult realizează că este un om
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
lumina dimineții se vedea roua ce sclipea la soarele ce se înălța peste depărtări, iar ceața se ascundea parcă în râpă și spre pădurile întinse în dreptul satelor Zorleni și deasupra Popenilor. Păsările săgetau cerul zburând spre falnicii stejari ce străjuiau de o parte și de alta drumul ca niște oșteni de pază. Soarele strălucea pe cer, iar spicele de grâu aveau ceva de aur. Din piscul unui deal am zărit satul natal și uitându-mă către soție zic: - Acolo este
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
căutat să spună ceva, dar, copleșită de emoție, a tăcut. Ajunși la marginea satului ne-am oprit lângă o fântână pe care o știam din copilărie, am băut apă îndreptându-ne spre casa părintească ce se afla sus pe deal, străjuită de doi cireși falnici și încărcați de roade. Două pâraie, unul dinspre răsărit și unul dinspre nord, traversau satul. De la început ele au fost martorii bucuriilor și necazurilor, au ascultat suspine de dor și au dus spre apa Bârladului plâns
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
în coada barajului, căci acolo apa este mai mică și peștele poate fi nădit mai ușor, zice el bun pescar și cunoscător al locurilor. Am plecat și am poposit într-un loc feeric cu iarbă crudă. Pe cele două maluri străjuiau copaci falnici care își oglindeau umbra în apa cristalină. În depărtare se zărea digul de beton ce găzduia milioane de metri cubi de apă. Păsările singuratice zburau spre locuri numai de ele știute. Ne-am ocupat locurile, am întins undițele
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]