1,487 matches
-
blestemul sacadat al bufniței. Uneori, acest blestem se depărta, părea acoperit de valuri. Atunci respirau mai ușurați. Dar când să-și așeze capul pe pernă, să adoarmă în sfârșit, după lungile nopți de insomnie în care reușiseră să devină palizi, străvezii, blestemul reizbucnea. Bătrânii se rugau să vină nopți cu furtună, cu trăznete și tunete care să alunge bufnița. Numai atunci, când canonada fulgerelor și trăznetelor se abătea ca un apocalips asupra mării și asupra zidurilor azilului, se mai putea ațipi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
al cărei nume au și fost botezate. Fără să vreau, gândul îmi fugi la fastuoasa Poveste a lui Genji, unde iubita răvășită în dulcea așteptare, plină de nesiguranță, asculta întotdeauna vocea privighetorii pierdută în noaptea de primăvară. Mâna ei subțire, străvezie sub greutatea mânecilor lungi, bătând pământul, ale kimono-urilor de mătase foșnitoare, ridicând prin vremuri, spre gura șovăitoare și tristă, delicata mochi. Mâna ei. Chipul ei alb, fantomatic. Iubita se opri o clipă pentru a asculta un pas nemaivenind, apoi mușcă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
gracil, mai presus de orice vulnerabil și inocent. În Povestea lui Genji, pierzi șirul dacă încerci să numeri de câte ori doamnele de la curte sunt comparate cu păpușile. Secole de-a rândul, obiectul râvnit al unui joc care o compunea imobilă și străvezie, frumusețea japoneză s-a întrupat, în zilele noastre, într-un ideal căruia, ca o concesie făcută modernității, i se putea, cel puțin, scurta de la an la an fusta: școlărița. Între școlărița reală de care dai la orice colț de stradă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ale toamnei: roșu venețian, galben-ocru, verde neruginit încă, având marginile franjurate de umezeală și tristețe. Am simțit un fior de neliniște, dar am stat mult timp, fascinată, să privesc țesătura albă a liniilor peste care se așternuse o ușoară brumă străvezie. Pe deasupra fluturau frunze, care parcă voiau să-mi transmită un mesaj sau doar să-mi atragă atenția. Încercând să-mi potolesc atacul de panică, atunci când am văzut că ceasul arăta tot opt fără douăzeci, am mers până la intersecție, am luat
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
flori palide, galbene, n-a intrat niciodată și n-are curajul să intre, ba chiar trece foarte repede prin fața ușii. Va atârna, probabil, după plecarea ei, vreun tablou cu o țigancă răsturnată pe o sofa, pe jumătate acoperită de fuste străveziu înflorate, cu țâțe imense, ca niște pepeni verzi, uitându-se la tine cu ochi tâmpi. Ochii ei. Nu, nu sunt ochii ei, greșeam și greșesc, nu mi-a trecut furia după atâția ani, ochii ei erau aprigi și mergeau drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
forță uriașă, dar nevăzută, plină de teamă pentru că nu mai înțelegea unde poate duce nesfârșitul coridor cu pereții de sticlă mereu mai mohorâți, din care păreau că se nasc dintr-odată avalanșe de arătări nedistincte, foarte mișcătoare, foarte repezi, ușor străvezii, ce se îngrămădeau să dărâme ușa și năvăleau înăuntru - care ușă? care ușă?; înaintând într-o înfiorătoare tăcere în care nici zumzetul egal al aparatelor ce fuseseră la capul ei, dar acum lăsate în urmă, nu se mai distingea, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ridicat-o din pat și au ajutat-o să facă cei câțiva pași până la baie. Atunci a fost mai evident decât oricând cum ajunsese. Fusese o femeie micuță de statură, dar cu forme pline și firești. Devenise firavă, slabă, pielea străvezie părea lipită direct pe oasele subțiri, de parcă ar fi dispărut orice șuviță de carne. Nu era chiar scheletică, mai avea o fărâmă de forță în pulpele ce tremurau, iar pânteceul îi era ușor proeminent. Părul scurt, foarte rar și îngălbenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
a încercat să-și așeze altfel perna în care i se îngropa capul, a renunțat. Șuvițele de păr rar și îngălbenit în ultima vreme i se lipeau de pielea capului, transparentă ca un pergament. Pielea feței i se zbârcise, era străvezie. Pomeții și oasele capului i se conturau foarte limpede, părea un craniu învelit într-o pânză subțire, ușor colorată. Mâinile îi tremurau, deasupra oaselor mici se încrucișau dezordonat venele umflate, de un albastru pământiu, cu bulbucături din loc în loc, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
morții, 1898-1975, desenate cu tuș negru, ușor tremurat. I-a sărutat mâna și fruntea rece. A privit-o: îmbrăcată în rochia ei vișinie de ceremonii de preț, subțire și firavă cum fusese în ultimii ani, buzele strânse, nasul subțiat și străveziu, fruntea ușor bombată, palidă. Nimic altceva decât un somn îndelungat. S-a dat un pas înapoi, apoi încă unul, continuând s-o privească, vorbindu-i în gând, răspunzându-i, de fapt, cu o mână lipită de buzunarul hainei în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
simplu vi s-a retras confirmarea și se fac noi alegeri, încât trebuie să înțelegem exact sensul măsurii, dar că nu ar avea vreun rost să vă repropunem? „A spus asta?“ Nu, dar a lăsat să se înțeleagă, era prea străveziu totul. Ce mai puteai schimba tu, orice ai fi spus în acea zi - sau, mai precis, în acea seară, pentru că soarele dispăruse la orizont, năvăliseră în încăpere valuri de întuneric albăstrui și a trebuit să aprindem lumina -, orice ai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
antică, dar nu era chiar amforă, părea făcut din lut ars, smălțuit cu desene fantastice, flori, semne cabalistice și vârtejuri cam așa cum se văd norii de uragane în fotografiile luate din satelit, și totuși făcut dintr-o materie strălucindă și străvezie, prin care puteam vedea, mai departe, zbaterile crestelor mării în nisip sau orizontul și doar desenele ocupau spațiul de parcă ar fi plutit singure, luminând în jur. Am vrut să ating minunăția aceea și am luat-o în brațe, era nemaipomenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
sufletul cuiva. Și pe urmă, dintr-odată, nu mai era lângă mine, ci în vas și de acolo vorbea, dar fără să-l mai aud sau să-l înțeleg, dar înainte de asta îl văzusem cum se subțiază și se strecoară, străveziu fiind, ca un fum, prin gâtul vasului, înăuntru, și încremenisem nu numai de uimire, ci și de spaimă, de parcă aș fi asistat la o vrajă din care era imposibil să ies altfel decât serios marcată. Mi-am zis repede în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
simțeam că-l port. Numai că fusese cald și plăcut la pipăit și, din clipa în care intrase înăuntru, se răcise brusc, îmi înțepeniseră degetele, îmi ardeau pur și simplu de răceală. Eram îngrozită. Și el, de dincolo de peretele acela străveziu și strălucitor și umplut cu desene înflorate și fantastice, la fel de străveziu și el, privindu-mă fără încetare și parcă înțelegând spaima mea și vorbindu-mi de aceea fără încetare, să mă liniștească, cred, dar nu auzeam nimic. Pe urmă buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pipăit și, din clipa în care intrase înăuntru, se răcise brusc, îmi înțepeniseră degetele, îmi ardeau pur și simplu de răceală. Eram îngrozită. Și el, de dincolo de peretele acela străveziu și strălucitor și umplut cu desene înflorate și fantastice, la fel de străveziu și el, privindu-mă fără încetare și parcă înțelegând spaima mea și vorbindu-mi de aceea fără încetare, să mă liniștească, cred, dar nu auzeam nimic. Pe urmă buzele lui au început să se miște rar și am privit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
temeiul tuturor acestor cuvinte." 9. Moise s-a suit împreună cu Aaron, Nadab și Abihu, și cu șaptezeci de bătrîni ai lui Israel. 10. Ei au văzut pe Dumnezeul lui Israel; sub picioarele Lui era un fel de lucrare de safir străveziu, întocmai ca cerul în curăția lui. 11. El nu și-a întins mîna împotriva aleșilor copiilor lui Israel. Ei au văzut pe Dumnezeu, și totuși au mîncat și au băut. 12. Domnul a zis lui Moise: "Suie-te la Mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
se poată iarăși revela prin formele vizibilului. Teatrul și dublul său urmărea să reactualizeze categoria dublului în sensul ei cel mai arhaic, acela al unei prezențe/absențe pe care piatra și psyche-ul, materialitatea cea mai opacă și imaterialitatea cea mai străvezie să le cristalizeze în relația lor tensionată. Kantor sau baraca de bâlci ca teatru al morțiitc "Kantor sau baraca de bâlci ca teatru al morții" Când scria fundamentalul său text-manifest „Teatrul morții”1 sau când, montând Clasa moartă, dobândea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
Soarele apunea, aprinzând pe coama unui munte solitar, o grămadă imensă de jeratic, când ne-am oprit o clipă pe țărmul lacului negru, în care se reflecta integral, un munte semeț de zăpadă. În noaptea aceea Hilda, în văl negru, străveziu, s-a suit pe masa de brad din atelier, să schițeze cu înmlădieri lente, o gamă de atitudini rafinate. Privirile mi-au alunecat cuminte de pe sânii ei ca două cupe întoarse spre secera adumbrită de pe colina sexului golaș - îngustă, sălbatică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și glasul ei blajin de copilaș cuminte împlinește o melodie vagă și obosită. Dințișorii ei crescuți neregulat, îi sunt căzuți în parte. Ceilalți se clatină ca să facă loc altora, care întârzie să iasă. Prin pielița albă ca marmora, fină și străvezie i se zăresc vinișoarele albastre ale tâmplelor. Născiorul îi este turtit la vârf, ca o mazăre. Comoara de azur a ochilor ei visători, mersul molatec și zumzetul din grai, o fac suavă și scumpă. Părinții au regăsit-o ciopârțită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
-i dădea urciorul cu apă, acum călîie, deși un altul stătea adînc Îngropat În nisip. Sofia era o femeie cam de treizeci de ani, măruntă la trup, cu părul Învolt și cu ochii negri precum boabele de porumbă. Peste mantaua străvezie purta un șal de mătase pestriț, tîrguit, probabil, din India. Ucenicii lui Simon vorbeau despre ea ca despre Întruchiparea Înțelepciunii și frumuseții feminine, În vreme ce pelegrinii creștini răspîndiseră despre ea tot soiul de zvonuri, că era o curtezană, o tîrfă, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
vîna stîncii, precum sîngele În venele adormiților, iar uneori stropii cădeau pe trupurile lor trudite, pe chipurile lor Încremenite, rîurind printre ridurile frunții Înspre scoica urechii ori oprindu-se În arcada pleoapelor, după care se scurgeau precum lacrimile În găvanele străvezii ale ochilor, ca apoi să fie zăgăzuite de genele ochilor hieratici. Dar ei tot nu se trezeau. Surzi, cu auzul pecetluit de plumbul somnului și de catranul beznei, zăceau neclintiți, privind În bezna lăuntrică, În bezna vremii veșnice care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
sau era mîntuirea lor? Îi privea cu inima strînsă, tot așa cum și ei Îi priveau din logii pe cei trei. Și el le văzu, În pîlpîirea torțelor, chipurile și straiele și se Înfricoșă, căci straiele le erau dintr-o țesătură străvezie, erau din purpură și viermi, din piei de oaie Înroșite și aveau podoabe de aur, argint și aramă. Iar fiecare ținea la pieptul său cîte o icoană pe care scînteiau aurul și argintul și pietrele prețioase. 7. Apoi, din mulțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
lumina dătătoare de viață a zilei lui Dumnezeu! Dar vai, dacă era tot vis? Oare rumeneala ce-i intrase deodată În sînge, invadîndu-i trupul și inima care acum tresăltau, oare sîngele cald și năvalnic, ca o mantie solară, o mantie străvezie și aurie, care-i Învăluia trupul peste velința jilavă și rece pe deasupra căreia purta odoare de mătase, era tot vis? Oare și ăsta era tot vis, izul pămîntului care-i umplea nările amorțite de atîta somn și lîncezeală, mirosul reavăn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
la ora șase, pentru cină. — Vino și tu să Îmbuci ceva cu noi. — În regulă. La restaurantul Kenilworth, Amory a făcut cunoștință cu Burne Holiday - pe băiatul cu ochii gri Îl chema Kerry - și, În timpul unei cine fade, cu supă străvezie și niște legume anemice, s-au delectat privind alți boboci, care fie congregau În grupuri mici, cu un aer stânjenit, fie stăteau În grupuri mari, dând impresia că se simt ca acasă. Aud că la cantină e destul de rău, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
La naiba. Ultima geană de lumină pălește și plutește peste pământ - peste pământul plat și lung, tărâmul Însorit al turlelor. Fantomele serii Își acordează din nou lirele și hoinăresc cântând - o orchestră plângăreață, pe lungile coridoare formate de copaci. Focuri străvezii se fac ecourile nopții de pe un vârf de turn pe altul. O, somnule care visezi, o, vis neobosit, presează din petalele florii de lotus o amintire a acestei clipe, o esență a acestui ceas! Nu vom mai aștepta coborârea lunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
s-o recunoști. Tânăra a lăsat frâul din mână, ca să amenințe bolta cu pumnul. - Dacă există Dumnezeu, să mă trăsnească acum. Să mă trăsnească! - Iarăși vorbești despre Dumnezeu În stilul ateilor, a observat Amory. Materialismul lui, o mantie mereu prea străvezie, fusese sfâșiat În bucăți de blasfemia lui Eleanor. Ea o știa și pe el Îl enerva că ea știa. - Și, ca majoritatea intelectualilor cărora nu le convine credința, a continuat el rece, ca Napoleon sau Oscar Wilde sau alții de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]