76,894 matches
-
un univers dacă nu, încă, o Curte a Miracolelor al fiecărui trecător privindu-se într-o mare oglindă deformatoare. Principala lecție a acestor peregrinări în căutare de subiecte: nu spuneți niciodată c-o faceți pentru un ziar, radio, televiziune, lumea străzii va fugi de dvs.; anii de exploatare a unei imagini jalnice a defavorizării a pervertit definitiv prestigiul presei printre acești oameni.
Universul invizibil de alături by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/12695_a_14020]
-
frunzelor de viță care ies sălbatic de prin curți, pe sub acoperișuri sau pe sub teii înfloriți. Doamne, ce mai mirosuri! De toate felurile. Depinde de loc și de noroc. Dacă nasul este mai dotat, atunci, ghinion! Ciudată vreme" ca și vremurile. Străzile mici mă absorb. Scap de agitație, evadez din timp. Merg, merg. Agale sau, dimpotrivă, iute. Mă uit în jur, la case, la oameni. Prea puțină fericire, parcă. Nici motive prea multe. Totuși, viața în sine, cu tot ce înseamnă ea
Maître phtotgraphe by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12723_a_14048]
-
cu cîțiva invitați la un ceai de fructe. Uitați-vă. Tava cu prăjiturele făcute în casă, sfeșnicele" O privesc și visez. Acolo, în ea, este toată fericirea mea." Ne despărțim. Căldură mare. Zăpușeală. Calea Victoriei parcă ia foc. O iau pe strada cu Biserica Albă. Mai fac cîțiva pași și rămîn cu ochii într-o vitrină. Tăvi de argint, sfeșnice, mătăsuri, voaluri, brocarturi, prăjiturele" Ridic privirea și citesc: "Fotografii după chipul și asemănarea ta. La belle epoque." În ce timp mă aflu
Maître phtotgraphe by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12723_a_14048]
-
o suta oară, filmul Nașul, cu ochii mai mult la emoția și fascinația fiecărui nou "client" decît la ceea ce se întîmpla pe ecranul televizorului său . Existau vedete ale zilei (pe care uneori destinul ți le scotea în cale la colțul străzii) și modele morale și intelectuale (Constantin Noica, Nicolae Manolescu, Andrei Pleșu, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Mihai Botez, Paul Goma, Radu Filipescu), a căror simplă prezență în spațiul public oferea certitudinea că nu este totul pierdut. Au apărut în ultima vreme
Muzica timpului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12694_a_14019]
-
Aceștia lucrau în localele de lux, știau franțuzește, iar clienții lor trebuiau să stăpînească, la rîndul lor, codul bunelor maniere. Bucureștiul lui Dan Ciachir este un oraș decrepit în care clădirile și grădinile dispar sub buldozerele comuniste, laolaltă cu civilizația străzii. Atmosfera întregii evocări este una mateină. Dan Ciachir este un bon viveur, fascinat de mașini luxoase, muzică bună, filme occidentale, restaurante cu ștaif, care crede în Dumnezeu și care se simte tot mai singur într-un oraș deposedat brutal de
Muzica timpului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12694_a_14019]
-
cuplului Monica Lovinescu-Virgil Ierunca. Mai mult, cuiva din anturaj care îl înjura pe Nicolae Manolescu, crezînd că aceasta îl face fericit, Eugen Barbu i-ar fi tăiat-o scurt: "Ăsta e cu adevărat un critic. Eu îl salut primul pe stradă obligîndu-l în felul acesta să-mi răspundă" (vezi pp. 101-102). Cartea lui Dan Ciachir, Cînd moare o epocă, este un excelent remember al unei lumi prin care am trecut toți și pe care am cam început să o uităm.
Muzica timpului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12694_a_14019]
-
ducându-mă la Casa Scânteii și greșind etajul, am întâlnit pe un culoar întunecos două umbre care complotau parcă. Punând o întrebare, una din ele răspunse " era I. Iliescu, nu ne cunoșteam personal. întorcându-mă la redacția R.l. (nu pe stradă, cum afirmă N.M.) i-am spus acestuia și lui Zigu Ornea, cu un fel de premoniție, că Iliescu va fi președintele țării. Atât. Am mai scris de câteva ori. Revin, pentru a pune la punct o inexactitudine. Joi, 10 iunie
Zguduitura ori șocul – note 1944 – by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12757_a_14082]
-
Iulia Popovici Pe strada Zalomit, lîngă Cișmigiu, acolo unde acum e discoteca Flamingo, prin "80 și ceva era un club unde se asculta muzică decadentă occidentală; și mai înainte, în aceeași clădire se-ntîlneau la șuete ungurii din București " în "50-"60 fusese sediul comunității
Manualul Bucureștiului optzecist by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/12752_a_14077]
-
are ceva din sadismul impotenței " cam așa sună povestea cu Andrei Pleșu seminarizînd la ședința obligatorie de învățămînt politic de la Institutul de Istoria Artei și netrecînd niciodată de democrația ateniană. Sau cea cu un copil strigînd în gura mare, în stradă: Mamă, ce e mai secret, că tata ascultă Europa Liberă sau că ne-am luat video?. Un video costa cît o Dacie, iar ascultatul de Europa Liberă, cîteva luni în pușcărie. Nu era ușor lucru umorul în anii "80. În
Manualul Bucureștiului optzecist by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/12752_a_14077]
-
de brit-pop și de alternativ. Or Șchiop spune tocmai că "alternativul e o chestie în desfășurare, nu prea ne e clar ce se întâmplă pe acolo." QED! Și abia la final protagoniștii descoperă hip-hop-ul. Interpretarea prefeței în termenii "poeziei de stradă" rămâne deocamdată o virtualizare. În lipsa unui produs autentic, chiar si îndelung așteptat, să nu conferim, totuși, credit unei contrafaceri. 3. Așa-zisul limbaj aparte, inventat conform realității mediului grupului de inadaptați, inhibați, blazați, (semi)ratați social, de fapt, nu există
Clișeele unui nonconformism timid by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12750_a_14075]
-
visătorie și nervi ca în fața unei numărători școlarii adunând și scăzând mulțimi multicolore. Noaptea, tiruri și camioane de mare tonaj rătăcesc prin zonă, fisurând din temelii liniștea teoretic obligatorie până la revărsatul zorilor. În orice moment aș ieși pe balcon, spectacolul străzii îmi dă sentimentul participării pasive la viața tumultuoasă a celorlalți. Ritmul în care se trăiește îl accept cu îngrijorare și neputință, observându-i de la înălțime ofensiva, petrecerea. Unde se grăbesc, spre ce se îndreaptă periculos, și câți se vor și
Însemnări din balconul botanic by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12761_a_14086]
-
Din acest punct de vedere, acest jurnal seamănă mai mult cu cel din perioada 1981-1984 (vol.1), cu deosebirea că acum numărul produselor culturale din țară supuse comentariilor este mult mai mare (fapt firesc în condițiile în care adresa din strada François Pinton nu mai este una prohibită pentru corespondența venită din România). În plus, în acest volum autoarea își întoarce mult mai des privirea spre sine. Activismului evident din primele jurnale i se opune acum tot mai des tentația reflexivă
Melancolii și decepții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12751_a_14076]
-
a avut nici un scârțâit, iar dacă astfel de lucruri s-au petrecut, nici presa și nici spectatorii nu i-au auzit scârțâitul. Pe 5 iunie, data la care s-a anunțat Gala de decernare a premiilor, o bătrânică m-a-ntrebat pe stradă: "Se termină azi? Gata cu nebunia cu filmele?" Ghinion, doamnă. A doua zi au mai fost proiecții, și așteptați să vedeți ce va fi la anul!
Cine-TIFF-ii de la Cluj by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12763_a_14088]
-
loc: Pavel Chihaia !... Autorul Blocadei, întâiul roman românesc, apărut numaidecât după război, un pontic, un dobrogean, în a cărui voce mai sună, era să uit! firele de iarbă pârlite, dobrogene, bătute de vânt, cu șfichiuirile lor muzicale. În căminul de pe strada Mătăsari, de la mătase, care și ea, nu știu cum, abia acum îmi dau seama că intra în compoziția sunetelor lui Chihaia, erau mulți studenți deosebit de înzestrați, ca Dorel Cazaban,Teodor Mihadaș, Al. Husar și alții, ale căror nume (nu voci!) îmi scapă
Fiul Dobrogei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12777_a_14102]
-
dimensiuni mai mari, primul text care-i permite să construiască o lume coerentă, să-i dea o identitate, să alcătuiască, din frînturi de povești și din gesturi mărunte, o lume reală și o lume fictivă în același timp. Pe o stradă de periferie, dintr-un oraș fără nume, nu prea mare, probabil moldovenesc, se întîmplă și nu se întîmplă nimic. Un drum asfaltat doar pînă la jumătate îl împinge pe cititor într-un univers de moloz și case scăpate de amenințarea
O stradă pe jumătate asfaltată by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12788_a_14113]
-
amenințarea demolării în anii sistematizării, cu știr, urzici și găini, cîini fără stăpîn, cu straturi de ceapă, cu o casă mare construită în anii din urmă - a Colonelului -, cu o bodegă, "Tractorul șifonat", locul de întîlnire al bărbaților. E o stradă cu ferestre și porți multe, din spatele cărora îi poți privi, aproape neobservat, dar mereu bănuit, pe cei de afară. Decorul bine compus, firesc și comun, al unui rai domestic contemporan, de lume mică, dar nu închisă, cu ritm și istorie
O stradă pe jumătate asfaltată by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12788_a_14113]
-
alcătuită din secvențe cu statutul de capitol, care pot fi citite, cu aceeași savoare, și separat. Sînt povestioare scurte, comunicînd între ele doar prin numele personajelor, similare celor publicate de Dan Lungu în Proză cu amănuntul. Ca orice lume mică, Strada Salcîmilor e în același timp banală și interesantă. E un eșantion din realitatea cu care ne învecinăm cotidian, un spațiu pe care-l traversăm cel mai adesea indiferenți, ca pe orice spațiu cunoscut și anost. Raiul găinilor se citește însă
O stradă pe jumătate asfaltată by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12788_a_14113]
-
pe el. Iar pînă diseară mai e mult, nici nu știe ce îl mai poate aștepta într-o asemenea zi. Aurora doar tricotează și se uită pe geam. O vede pe Milica, personajul din capitolul întîi care intrase - prima de pe stradă - în casa colonelului. A avut ce povesti după, în mai multe variante. Dar asta în capitolul întîi. Oricum, zvonul e legea suverană pe Strada Salcîmilor. Acum Milica intră la madam Covalciuc. Probabil ca să-și bage nasul în chestia cu rîmele
O stradă pe jumătate asfaltată by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12788_a_14113]
-
se uită pe geam. O vede pe Milica, personajul din capitolul întîi care intrase - prima de pe stradă - în casa colonelului. A avut ce povesti după, în mai multe variante. Dar asta în capitolul întîi. Oricum, zvonul e legea suverană pe Strada Salcîmilor. Acum Milica intră la madam Covalciuc. Probabil ca să-și bage nasul în chestia cu rîmele, a căror poveste cititorul o află un capitol mai devreme, istorisită la "Tractorul șifonat" de Relu Covalciuc, care tocmai a avut un vis premonitoriu
O stradă pe jumătate asfaltată by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12788_a_14113]
-
atent prelevează eșantioane comportamentale, periferia e spațiul privilegiat care permite acest lucru, pentru că totul se vede aici în formule îngroșate. Iar marginea nu e strict una geografică, de oraș provincial, ci, într-un anume sens, și una istorică. Povestioarele de pe Strada Salcîmilor se lasă imediat situate în timp prin detalii ușor de recunoscut: sîntem în perioada de acum, în anii pe care-i trăim, anii tranziției, dar care mai ales sînt anii de după comunism. Prin aceasta o periferie temporală capabilă să
O stradă pe jumătate asfaltată by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12788_a_14113]
-
și cîteva secvențe vorbesc despre - citez - "frumusețea vieții în anii comunismului". Formularea are, neîndoielnic, o nuanță ironică, dar, dincolo de aceasta, ea trădează o realitate mai adîncă: nostalgia față de ce a fost ține de mitologia firească a oricărui rai domestic. Și Strada Salcîmilor e un rai domestic. Cu tot derizoriul și cu tot fantasticul unei asemenea statut.
O stradă pe jumătate asfaltată by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12788_a_14113]
-
ce cîntă live, un violoncel ce geme neputința și păcatul omenesc, trufia și indiferența, și un cîntec interpretat de Keren Hadar tot live, dumnezeiește, care mi-a adus aminte de Ghetoul lui Victor Ioan Frunză. Lume multă la Sibiu. Pe străzi, peste tot, un du-te vino parcă fără încetare. Valuri care te înghit în numele teatrului. Am făcut parte din lungul cortegiu al spectacolului de stradă Satiricon, orchestrat din toate punctele de vedere de regizorul Mihai Ranin, cu o dăruire impresionantă
Orașul minunilor (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12762_a_14087]
-
mi-a adus aminte de Ghetoul lui Victor Ioan Frunză. Lume multă la Sibiu. Pe străzi, peste tot, un du-te vino parcă fără încetare. Valuri care te înghit în numele teatrului. Am făcut parte din lungul cortegiu al spectacolului de stradă Satiricon, orchestrat din toate punctele de vedere de regizorul Mihai Ranin, cu o dăruire impresionantă față de teatru și față de profesiunea sa, am remarcat-o, încă o dată, pe actrița Ofelia Popii, am urcat în trena lui pe dealurile de la Ocna Sibiului
Orașul minunilor (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12762_a_14087]
-
sunt date de periodicele sale vizite. Acestea se desfășoară după un ritual, mereu același, respectat cu strictețe de ambii protagoniști ai acestui "joc de societate". Telefonul de anunțare a vizitei, chipul mamei privind de după perdea momentul apariției fiului său pe stradă, paharul de votcă și nelipsita dojană părintească, masa de prînz, cafeaua și albumul cu poze vechi, prilej de rememorare a unor întîmplări din vremuri demult apuse. Viața este un șir de evenimente bune și rele, iar fericirea este trecătoare, apare
Sfărșit de veac în București by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12807_a_14132]
-
Laura Guțanu Pentru a ajunge acasă la dl. Neagu Djuvara am rătăcit pe străzile din cartierul Bisericii Armenești. Ca un făcut, numerele caselor nu erau 16 peste drum de 17, ci 16 peste drum de 43, după regulile edililor bucureșteni din vremea lui Caragiale. Agitați, în întîrziere, am găsit imobilul unde locuiește gazda noastră
Acasă la NEAGU DJUVARA by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12760_a_14085]