10,586 matches
-
de unde cuvintele lui Antoniu se aud pentru el ca o muzică plăcută. -Su-nt foar-te ostenit și te-aș ruga Ăurmează o pauză lungăă ca până mâi-ne dim-ne-ță să nu mă Între-bi...nimic. La-să-mă să dooorm. Câinele lui Ben se strecoară În Încăpere , dar iese fulgerător, expediat de glsul ferm al lui Antoniu. -O să te las să dormi. N-am Încotro. Nu vrei să mănânci ceva? Nu vrei să-ți fac un ceai? Kawabata nu mai răspunde. A Închis ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
am aciuiat o vreme Într-un subsol de bloc , de unde am fost alungat cu amenințări și Îmbrânceli de un administrator turbat de furie. Nu făceam mizerie, nu am lăsat În urma mea maldăre de gunoaie, veneam pe furiș seara și mă strecuram Într-o debara Întunecoasă și urât mirositoare, după care ațipeam pe o stivă de cartoane mucegăite. N-am apucat să-mi petrec sfârșitul acolo, m-a descoperit administratorul care a făcut un scandal de pomină, alungându-mă. -Ce a urmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mai bine perna sub cap și Îi Încălzește din nou apă, pentru picioarele reci ca ghiața, din care sângele pare că s-a scurs. O aruncă din sticle pe cea care s-a răcit și toarnă apă aproape fierbinte. Le strecoară sub pătură, și, după ce e convins că totul e În regulă, se așează pe scaun căutând să deslușească prin Întunericul care s-a lăsat peste ghetou și peste lucrurile din Încăpere, caietul cu sârmă spiralată În care n-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
proaspete, a chioșcului. ,,De curând s-a schimbat și guvernul, dacă vrei să știi,, se aude dincolo de peretele de tablă. -Guvern?, ce e ăla guvern? o șicanează Antoniu, În timp ce mâna lui se Închide ca o meduză ce-a aspirat prada. Strecoară În buzunarul pantalonului bancnota și privește mai departe, indiferent, mulțimea care se scurge ca un șuvoi imens de apă, pe marele bulevard. Se gândește că bătrânul Kawabata a avut ceva noroc, măcar În aceste ultime clipe ale vieții lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
descreierat, un bolnav de singurătate. Sunt perfid, mă insinuiez În sufletele oamenilor, pentru că vreau să trăiesc din mila publică și mă port, de parcă asta mi s-ar cuveni. Dar nu mai pot repara nimic. ĂMâna lui Antoniu se grăbește să strecoare În același buzunar, Încă o bancnotăă. E târziu. Am pierdut ani buni din viață, judecând pe alții ca un idiot, și nu mi-am dat seama, că eu Însumi, un cinic fără pereche, am trăit numai și numai pentru...a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ușor lucru. N-a fost o așteptare grăbită, a fost una lungă și plină de Întâmplări. Și-a dorit-o, a luptat pentru ea. Încet, Încet, cuvintele au căpătat Înțelesuri noi, magice și, În viața lui, Cel de Sus a strecurat cu multă dibăcie mizeria, ca pe o Încercare, ca pe o cruce. Nu i-a păsat. S-a adaptat perfect, dar nu a amestecat cuvintele În mocirlă. Le-a lăsat libertatea de-a se lupta cu el, le-a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
adăpost pentru noapte, am ajuns și În preajma cinematografului. Un câine s-a apropiat de mine, gudurându-se. I-am vorbit, l-am mângâiat, i-am dat o felie de parizer pe care-a hăpăit-o imediat, după care s-a strecurat, deschizând-o cu botul, printr-o ușă laterală, În fapt o intrare părăsită, Întorcându-și privirea spre mine. Era seară mersesem mecanic, aiurea prin oraș și mintea Îmi era la fel de amorțită ca și picioarele M-am furișat după câine, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
noi vrem să-ți purtăm de grijă! spuse Antonia. Nu i-am răspuns, iar ea a oftat și s-a întors să tragă perdelele, acoperind ferestrele întunecate. Toată ziua Londra fusese cufundată într-o ceață gălbuie, transformând ziua în noapte, strecurându-se până în casă și aducând până și în salonul cu parfum de trandafir al Antoniei, care nu mai era al Antoniei, un miros amărui abia perceptibil și un abur și mai puțin perceptibil. Zăpada așternută atât de frumos într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
dar fără să înțeleg și fără să fiu curios, că se află in extremis. Am turnat coniacul. Un timp am stat fără să ne spunem nimic. Camera parcă devenise nefiresc de întunecată. Poate că ceva din ceața de afară se strecurase înăuntru. Una dintre lumânări începuse să pâlpâie și flacăra se stinse sfârâind în ceara topită. Văzând cum dispare, m-a cuprins frica, apoi m-am întrebat dacă identificam corect acel ceva care-mi apăsa inima. Tare v-ați mai grăbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mi se păreau prea brutale. Și oricum nu mă încânta perspectiva de a vedea un cap ivindu-se de la o fereastră și nici aceea a întâlnirii în pragul ușii de la intrare. Ceea ce-mi doream cu adevărat era să mă strecor încet în încăpere și să mă trezesc imediat alături de Honor. Apoi mi-am spus că aș putea realiza exact acest lucru. Am observat că lângă casă este o portiță care duce fără îndoială în grădină. Am găsit-o descuiată. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
să mă opresc o clipă pentru a depăși valul de panică ce mă cuprinsese. Aveam impresia că respirația mea și chiar bătăile inimii mele se aud în toată casa, ca zgomotul unui motor. Am încercat să deschid ușile, mi-am strecurat degetul între ele și am împins cu putere. Ușile au cedat; nu mi-am dat seama dacă nu fuseseră încuiate sau dacă stricasem cu gestul meu un zăvor mai slab. Am deschis ușile larg, cu amândouă mâinile. În fața mea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ajuns pentru a suta oară, eram complet neputincios. Și totuși, reluând lucrurile pentru a o suta și una oară, nu puteam să nu mă gândesc la Honor și, având toate motivele să fiu disperat, undeva, printr-o fisură minusculă, se strecura o rază de speranță care transforma labirintul întunecat al gândurilor mele haotice într-un crepuscul palid. Firește că mintea mea se întorcea neîncetat, fascinată, la aspectul incestului. Chiar m-am dus la bibliotecă și am citit tot ce am găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
lână fină, Palmer arăta curat și detașat ca o pasăre mare. Mi-am spus atunci că arată ca un bărbat care a reputat o mare victorie. Îi și auzeam râsul tineresc și îi vedeam, ca în lumina unui reflector, mâna strecurată pe sub brațul lui Honor. Mâna strângea afectuos brațul, trăgând-o pe Honor mai aproape. La un moment dat m-am gândit că s-ar putea să fiu nevoit să o rup la fugă spre ea. Dar erau atât de departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
peste o fustă croită asimetric, care acoperea parțial o pereche de chiloți cu mânecuțe. Cât se poate de răbdător, fără să ating umerașele, am pipăit hainele de pe acolo până am găsit despicătura adâncă a fustei și am reușit să-mi strecor degetele tremurânde printre picioarele pantalonului, ca să pot pipăi crăcăna din piele cu palma mea lucioasă. Încetul cu Încetul Însă, nădușeala din șifonier Începu să mă calce pe nervi. Nu mai rămânem și noi singuri? Cât avea să mai dureze până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cu jacheta din Berchtesgaden, câteva secunde era să nu-i mai deosebesc. — Și acesta este Însoțitorul tău? — Anton, răspunse Dora, radiind. — Încântat de cunoștință. Felix, Felix Karp. Doctorul Îmi strânse mâna cu afecțiune nesimulată. Șoptindu-i ceva prietenei mele, Își strecură În buzunar ceva ce arăta ca o spatulă, apoi se Întrebă dacă vrem să-l cunoaștem pe Cancelarul Sănătății Înainte de a vizita clădirea. M-am uitat la Dora ca să-i văd reacția. — O adevărată onoare, nu-i așa? Trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Îmi spuse că dacă ar avea vreodată motive să devină bărbat, ar vrea să fie asemenea lui Karp: calm, demn de Încredere, realist. — Crede-mă, aș fi un medic excelent. — Nu vrei să-ți demonstrezi talentul pe mine? Mi-am strecurat mâna În buzunar. Se pare că am dezvoltat... — Nu te prosti. Felix susține că nu-l deranjează decât sânii. Nu că nu i-ar plăcea, dar preferă să Îi admire la alte persoane. Încearcă să scape de ai lui cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ele, corpul meu transformându-se În căldură Înfiorătoare și umezeală minunată. Am Încercat să-mi amintesc repede dacă mă spălasem În dimineața aceea. Mult mai târziu, Dora stătea Întinsă cu buzele lipite de urechea mea. Dinspre camera de zi se strecurau ultimele acorduri ale „Dorinței bscure“ (un cântec al marelui Rigoberto, pe care-l cumpărase pe un disc de gramofon, imediat ce a descoperit că acesta era unul și același cu hermafroditul despre care citisem la fundație). După ce se stinse și ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
metal, pe care trebuia să-l apeși printr-o despicătură. Nu mi-a trebuit mult să-mi dau seama că secretele soră-mii puteau fi accesate și fără cheie. Dacă răsuceam inimioara Într-o parte și apăsam tare, aceasta se strecura prin deschizătură. Cu toate acestea, niciodată nu m-a interesat prea tare ce scria soră-mea. Uneori povestea despre ce făcea cu prietena sa, Lore; altă dată, mărturisea că-i era dor de tatăl nostru; odată a desenat chiar și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
dintr-o lume rafinată, infinit mai pestriță. Când, de pildă, am tras de o pereche de ciorapi de mătase - se Întindeau extraordinar de mult Înainte să cedeze foșnind molatec și zburau prin aer ca aripioarele peștelui de aur - mi-am strecurat mâna În ele, mi-am desfăcut degetele, mi-am strâns pumnii, apoi mi-am desfăcut din nou degetele. Mi se oferise o a doua piele, flexibilă și minunată. — Cu siguranță că atunci mi s-au dezvoltat pornirile despre care vorbeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
capăt, cea care se Încorda și Începea să mă mănânce? Existau biciliști care Își „trăgeau“ mușchii În timpul unor curse deosebit de extenuante la Giro d’Italia, iar eu eram pe punctul de mă opri când un strop mare, transparent s-a strecurat prin despicătura din vârf. Înainte să-mi dau seama ce se Întâmpla, pielea s-a Încălzit și a devenit alunecoasă În pumnul agitat. Am continuat puțin, dar nu s-a mai Întâmplat nimic. Poate că tocmai „terminasem“, ca fetele despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
târât afară din casă, pe coridor, cu o mână ținându-mi turbanul improvizat și cu cealaltă acoperindu-mi discret fața - ca un șeic dement, din imperiul somnului. De obicei adorm greu dacă o rază de lumină câtuși de subțire se strecoară pe sub ușă. Dar, evident, de data asta soarele nu m-a deranjat deloc. Și nici faptul că apartamentul era Încins ca o saună și că fiecare părticică a corpului mă durea, chiar și cele care până acum mi s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
vietățile - păsările de curte, copiii și căruțele, chiar și un muzician rus - se Întreceau pentru a atrage atenția. În treacăt fie spus, acest rus e o figură interesantă. Își spune Dabor, și el e cel care, zilele trecute, și-a strecurat pe ascuns berea În Apollo. Felul lui de a se purta are ceva nobil, de pildă, modul În care pocnește din călcâie și face o plecăciune dacă Îi arunci o monedă În pălăria de pe trotuar. Însă, din moment ce n-am bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
-o-n bară. Stai să vezi. Apăsă botnița și burta calului căzu. Un cal croat, să mor! — Troian, am răsuflat. Dar Anton nu mă asculta. — Are destul loc pentru un pașaport fals, câteva facturi piperate, o corespondență compromițătoare. Cu degetele strecurate Înăuntrul animalului, mă anunță că descoperise animalul printre bibelourile Dorei. Se pare că tatăl lui primise cândva un obiect de decor asemănător, drept răsplată. — De la Harrasowitz - măcelarul cu cinci fiice, mai știi? Probabil că acel cal nu valora cinci tălpi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
O-ul negru din coadă era atât de lucios și precis, Încât părea indiscutabil matematic. Eram pe punctul de a-mi dezlega bicicleta când am descoperit că o ușă era deschisă - probabil pentru oamenii de știință Întârziați, ca să se poată strecura Înăuntru. Între ferestre și jaluzele Stegemann atârnase un afiș: „Sesiune științifică privată!“ Oare ar trebui să am o discuție cu Else Oloaga Înainte să plec? Aveam de gând să-l contactez pe inspectorul Wickert a doua zi. Dacă poliția a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Înceapă să poată fi executată cu precizia necesară. Pacientul avea o glugă neagră pe cap, În timp ce, În mod ciudat, siluetele În alb purtau măști care le acopereau fețele. Un doctor pocni o siringă cu degetele, ridicând-o. Din vârf se strecurară patru, cinci bobițe. Apoi frecă antebrațul pacientului cu un tampon și Îi injectă ceva ce părea un aneztezic, după care partenerul său descoperi locul care urma să fie operat. În curând nu se mai vedeau decât spatele lor Îndoite, Îmbrăcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]