8,296 matches
-
seara aceea îl începu Ema, așezată pe un scaun cu vioara sub barbă. Cum să iei din pod o cioară Când e tristă și fugară Și când, bătrână, abia se mișcă Ca o roată de morișcă ce deodată s-a stricat? Haideți, spuneți, nu-i păcat? Ciupi coardele și vioara făcu: "Scârț-Scârț!" Intră, apoi, Dan. Cum să iei dintr-o poiată O găină speriată Care, tocmai, a ouat, Că de foame a răbdat, un ou mic, handicapat? Haideți, spuneți, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nu plâng, se smiorcăie... Remarca Luanei fu, iarăși, ignorată și fata, mustind de nervi, se abținu cu greu să nu sară la beregata băiatului. L-ar fi strâns cu mare plăcere de gât, dacă nu s-ar fi temut că strică plimbarea și se duce, naibii, distracția lor. Era evident că Renar își compara colegele cu vara lui. Ea râdea cu gura până la urechi, umbla în pantaloni și se agita frenetic atunci când vorbea. Avea șaisprezece ani și niciodată nu se îndoise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
în ciuda comportamentului incalificabil al băiatului, nu reușea să și-l scoată din suflet. Se întorcea acasă cu lacrimi în ochi și mama nu știa ce să-i mai spună ca să-i aline durerea. Băieții nu meritau ca ea să-și strice ochii frumoși cu lacrimi atât de fierbinți, o așteptau multe alte dezamăgiri în viață. De ce să dea totul, acum, pentru acest coleg lipsit de maniere, alături de care nici măcar nu apucase să înceapă o adevărată prietenie. Luana hohotea și se considera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
În câteva săptămâni, domnișoara Leon se procopsi cu o groază de prietene. Ajunsese, peste noapte, vedetă, era prietena lui Ștefan Escu, cea mai invidiată fată din campus. Când răutățile începură să apară, prin tot felul de vorbe menite să le strice relația, Luana le întoarse spatele și încetă orice contact cu ele. Se întrebă de o mie de ori de ce fusese ea aleasa, din puzderia de fete superbe care populau marele oraș și tot de o mie de ori se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
că voi găsi ceva pentru tine. Luana se ruga de el să-i caute un post de secretară la o firmă serioasă, era convinsă că e făcută pentru o astfel de meserie și pentru că bărbatul nu vroia să-i mai strice inima explicându-i cam ce reprezenta, la ora aceea, o astfel de ocupație, ea se încărca din nou cu speranțe deșarte. În sesiunea de vară a anului V nu se prezentă la examene. Își făcu o pasiune sadică din a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
chioară de somn, în capul scărilor. Mama începu să plângă. O să treziți tot cartierul, Luana, mă faceți de râs. Într-un moment de neatenție al fetei, femeia deschise ușa. Ștefan năvăli înăuntru. Iubito, te rog să mă ierți. S-a stricat mașina. Am stat câteva ceasuri pe sub ea până să-i dau de capăt. N-a fost nimic intenționat, crede-mă! Ea înghesui boarfele într-un geamantan și ieși pe ușă, uitând că se afla îmbrăcată în cămășuță de noapte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
realizarea creațiilor fetei. Le punea în lucru doar pe cele proprii, învechite și lipsite de culoare. Dincolo de asta, angajatele din atelier se dovediră a fi prea tinere și lipsite de experiență pentru un astfel de țel. Cusăturile strâmbe și neprofesionale stricau și mai mult aspectul nereușit al hainelor. Luana se lupta cu morile de vânt și totuși continua să spere că, în final, va ieși ceva bun. Copacii dădură în floare și vremea se încălzi iar într-o dimineață, una din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
îngălbeniră văzând ce se construise în lipsa lor. Până în seară, o liniște apăsătoare prevestitoare de furtună pluti peste întreaga ogradă. La lăsarea întunericului, unchiul Dali, însoțit de colegul de suferință, unchiul Vali, ieșiră din case înarmați cu răngi și topoare și stricară tot ce se făcuse în timpul dimineții. Plecară, apoi, la culcare, încântați de spectaculosul lor gest. A doua zi, muncitorii rămaseră cu gurile căscate găsind munca lor distrusă. Nu le veni să creadă că oameni cu carte, pe care-i cunoștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
trecutul reprezintă o realitate de care nu poți fugi. Repetatele mustrări, legate de un moment sau altul al traiului anterior, aruncate cu ciudă asupra soției, erau lipsite de orice rațiune. O gelozie absurdă, fără fundament, nu făcea decât să le strice relația. Era inevitabil ca familia Noia să se întâlnească cu Ștefan Escu pe stradă sau în altă parte și acesta să-și salute fosta nevastă. Radu urla și făcea o adevărată dramă după fiecare întâmplare de acest gen. Luana suferea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Cu dușmănie, acea Luana din interior, ascunsă bine în adâncul conștiinței sale, râdea de ea știind că n-o va lăsa să facă asta. De fiecare dată când avea să se afle în brațele lui, vocea ei tăioasă îi va strica bucuria, aruncându-i în față păcatul. Ar fi vrut să-i poată spune ce gândește și el s-o ajute să scape de această demonică prezență. Să-i amețească judecata, s-o facă să uite, să-i spună că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
dea de mâncare? Numai că otrava nu-și face efectul, e prea slabă, și atunci le aduc la spital. Eu văd aici așa ceva zi de zi. Zi de zi. Așa că burta bolnavă a unui alb n are cum să-mi strice somnul. Un om pe moarte e un om pe moarte, a zis Margaret și a simțit mâna lui Mick apasând iarăși, Încă și mai insistentă de data asta. Doctorul a dat din umeri și și-a dat totuși osteneala să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
care vorbea, se schița o direcție pe care Margaret n-o mai con statase În desfășurarea protestelor din campus. În ciuda murmurului permanent al vocilor și a pârâitului megafonului, Margaret a distins cuvintele și astfel a devenit o figură Întunecată, putredă, stricată până În măduva oaselor. Vocea femeii era dramatică și limpede, accen tele cuvintelor erau perfect gândite, ca discursul convențional dintr-o piesă de teatru lenong. Margaret s-a străduit să audă mai mult, Însă discursul a fost acoperit de urale și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
toate gândurile legate de Karl și să lase În loc un gol desăvârșit. Golul acela i-a adus mângâiere, dar nu și somnul. La o vreme, după miezul nopții, și-a auzit părinții certându-se, iar vocile lor ridicate i-au stricat firava pace a in som niei, a reînceput să-l vadă pe Karl, mâinile lui subțiri, părul blond, noua lui casă cocoțată primejdios pe creastă. Sau pe Nyoman. A auzit și vocea săltăreață a lui Karl, apoi a trebuit s-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Dacă faci așa, băiatul meu, e posibil să ajungi chiar acolo unde ai visat. Stăteau pe treptele casei, Într-o seară timpurie. Soarele dispărea teatral dincolo de orizont, ca În fiecare seară frumoasă În Perdo. Încercau să repare radioul care se stricase și asta le luase o mul țime de vreme. Pak, mai vorbește-mi despre război, Îi ceruse Adam, iar Karl i-a povestit cum plecase pe furiș la miezul nopții din Bali. Adam adora povestea asta plină de primejdii și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
scurg pe pantele unui munte. Ticăitul părea să fie acordat cu mișcările insistente ale mâinilor lui Z. Asta i-a amintit metronomul de pe pianul stricat al lui Karl. Lui i se păruse Întotdeauna caraghios că metronomul mergea, În vreme ce pianul era stricat. — Necazul, a zis ea după o vreme, necazul e că tu nici nu știi ce vrei. Nu știi ce ai În cap, n-ai stat niciodată să cumpănești ce e im portant pentru tine, așa că te lași atras de orice
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
L-a lovit ușor peste umăr. Ai răbdare! Nu mai e mult de mers. Drumul era tot mai prost, iar arborele Mercedesului scrâșnea la fiecare obstacol. Parc-am fi pe terenul de joacă, a râs Farah. Fii atent să nu strici cumva mașina, tati ar Înnebuni! Te-ar Închide În casă pe veci. O să fiu plecat multă vreme, de ce mi ar păsa? a râs și Johan. N-o să mă țină Închis În casă pentru că nici n o să fiu pe-acolo. O să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pedepsească pe voi, pe tine și pe Bob. La ce oră pleci mâine? La prânz. Mă conduce tati În persoană. Noroiul clefăia când treceau prin mocirlă, iar farurile luminau roiurile de insecte care pluteau diafan În torentul de lumină. Dacă strici mașina n-o să mai ai cum să pleci. Se poate... S-au oprit Într-un luminiș. Johan a coborât, a trecut de partea cealaltă, unde stătea Farah, și i-a deschis ușa. E-n regulă, poți să cobori, nu e
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ajunge la o vârstă la care poți să hotărăști de unul singur. Nu spune nimic, te rog, ascultă-mă până la capăt. Am fost egoist, știu. Dar erai atât de fericit când ai venit la mine, Încât n am vrut să stric fericirea aia. Am dorit să ai viața ta, să știi ce Înseamnă să te simți În siguranță la tine-n țară, nu să-ți petreci copilăria crezând că ar trebui să fii În altă parte. Înțelegi ce vreau să spun
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
gesticula și vorbea cu nerv, saliva îi sărea din gură, sta proțăpit în mijlocul covorului din iută. Trebuia să intervină mama, să-l tragă de cot din camera fetei. Mai las-o în pace, moș cicălea, nu vezi că mai mult strici? Stric eu, eu care-i vreau binele? Ba tu strici, tu care ești ca pisica care-și îngroapă murdăria. Să nu te bagi. Ieșea din camera Carminei, în hol se împiedica de covor, tușea, ei, lasă, că am să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și vorbea cu nerv, saliva îi sărea din gură, sta proțăpit în mijlocul covorului din iută. Trebuia să intervină mama, să-l tragă de cot din camera fetei. Mai las-o în pace, moș cicălea, nu vezi că mai mult strici? Stric eu, eu care-i vreau binele? Ba tu strici, tu care ești ca pisica care-și îngroapă murdăria. Să nu te bagi. Ieșea din camera Carminei, în hol se împiedica de covor, tușea, ei, lasă, că am să te văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sta proțăpit în mijlocul covorului din iută. Trebuia să intervină mama, să-l tragă de cot din camera fetei. Mai las-o în pace, moș cicălea, nu vezi că mai mult strici? Stric eu, eu care-i vreau binele? Ba tu strici, tu care ești ca pisica care-și îngroapă murdăria. Să nu te bagi. Ieșea din camera Carminei, în hol se împiedica de covor, tușea, ei, lasă, că am să te văd eu la vară cum ai să vii cu buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
bărbatul, în timp ce autobuzul sălta de-a lungul șoselei, am să văd dacă fata asta îi va relata profesorului spusele mele. Ce mi-o fi venit? Plictiseală, m-a luat gura pe dinainte, asta-i. I-ar părea rău să se strice relațiile dintre el ți Alexe. Chiar dacă nu-i împărtășea convingerile, vorbele lui Alexe îl puneau pe gânduri, îl stimulau și lui îi plăcea mult să mediteze, să-și pună rotițele în funcțiune, descoperea atunci lucruri deosebit de importante pe care poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o reproducere după o pictură ce-o memorasem cândva, ea s-o fi gândit că, uite, mai vine baba să-mi ție o predică. E măritată cu un agronom și i-a intrat în cap că aș vrea să le stric casa. Sidonia privea spre fereastră, printre faldurile perdelei, cu ochii îngustați, umezi, deschiși către lumina din interior. Se auzea cum toarce la picioarele ei, încolăcită, pisica. Poate e fericită, rosti Carmina și glasul îi sună strident în încăperea prăfuită. Ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
narațiunea francezului, dar în fine, în viață nu-i totul chiar ca la carte. Au băut cu înghițituri mari cafeaua, nici nu era prea grozavă și au plecat spre mașină, grijulii ca nu cumva din pricina unui ospătar impertinent să-și strice ziua. Nu s-au gândit nici o clipă că, acolo, în micuța poiană, acolo nu erau de fapt ei, ci niște personaje puse de un altul să se manifeste într-un anumit fel și ceea ce au crezut că este o perfecțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
naibii dar ce-i al ei este al ei, știe muzică și o s-o țină ca meditatoare cu toată scumpetea ei. Bună dimineața, domnișoară, salută Angelescu aplecat peste pervaz. Tocmai aeriseau biroul. El se gătise de plecare pe teren, ce strică o vorbă bună, acolo, femeii, își zise. Avea Angelescu pleoapele umflate de guturai și astăzi mai mult ca oricând îi înjura în gând pe ceilalți ocupanți ai biroului... Ce să facă el cu soarele care se arăta afară? Fierbințeală îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]