2,072 matches
-
mai putem - deși unii din noi am vrea - concepe fresca fără reflectoare. Blitzuri ce răpesc din strălucirea și intimitatea și naturalețea existenței. Frescelor și V.I.P.-urilor. Și mai vin și restauratorii. Acoperă frescele cu schele. După vreo restaurare, fresca e stridentă, țipătoare. Unii îi văd țipetele și o compătimesc. Alții, dimpotrivă, sînt dezamăgiți. Asta e tot? Cîte o școală de gîndire crede, la un moment dat, precum la Campo Santo, în cetatea Turnului ce, grațios și neliniștitor, se înclină, că frescele
Don Quijote, frescele și labirintul by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16831_a_18156]
-
iau și acolo, nu doar aici. Departe de noi gândul de a crede că guvernarea PDL este fără cusur. Critică puterii este totdeauna necesară: dar trebuie făcută cu onestitate profesională, nu cum o fac televiziunile în discuție. Această permanentă deformare stridenta a situației de fapt, acest ton isteric în care totul este pus într-o lumină negativă descalifică aceste televiziuni. Cand interesele patronului sunt prea la vedere în politica editorială a unei instituții media, atunci se alege praful de credibilitatea acesteia
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5324_a_6649]
-
Țoiu P. cu figura lui pură, veșnic somnoroasă, de înger iudaic suferind de conjuctivită. Un înger dolofan, cu ochelari, dând din cap mereu, aprobând ceva, sau negând, nu se știe ce... * Cele patru țigănci transilvănene copile de 13-14 ani, îmbrăcate strident, dar frumos colorate, având șolduri mari, cizme de piele de bou și mergând nerușinat crăcănate, râzând între ele, cu gesturi aproape obscene, de femeie bine cunoscătoare, - așa i s-ar fi părut cutăruia, mort după țigănci, râzând crăcănate, genul lui
Portrete by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7387_a_8712]
-
cu teză. Un alint stângaci care stârnește un zâmbet, „ce mai faci măi Kojiță?”, nu devine motiv de bășcălie. Nicio clipă ciocnirea între civilizații nu alunecă în grotesc. În fața jucăriei japoneze, un câine robot care emite tot felul de sunete stridente, fraze stupide și cântecele siropoase, Costache se minunează atât cât trebuie și nu mai mult, iar când această jucărie îi este făcută cadou, semn al unei afecțiuni incipiente din partea nepotului, acesta o privește derulându-și programul monoton de zgomote cu
Câinele japonez în poiana lui Iocan by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3099_a_4424]
-
noi. De fapt, toți sînt la fel de vinovați. Tăcerea este o formă de participare la crima Medeei. Deși îi știu decizia, nu fac nimic ca să o împiedice. Acceptîndu-i gestul, crima, uciderea copiilor ei, se fac părtași la păcat. În costumele lor stridente, kitschoase, în gesturile apăsate, groase, în mimică, în pașii unor dansuri ridicole și într-o viermuială tîrîtă în visceralitate, ei nu fac altceva decît să strige degradarea din noi, urîtul instalat pe chipuri și în suflet. I-am urmărit fascinată
Patima Medeei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11705_a_13030]
-
În numărul de săptămâna trecută, 296, Drumurile noastre toate, de altminteri foarte bun, la rubrica Ținerea de minte (p.3) este dat un fragment din Craii de Curtea Veche. Până aici n-am avea nimic de zis. Ce e oarecum strident, în pătrățica rubricii, dacă tot e vorba de „ținerea de minte", este ediția din care se citează, o ediție de masă, oarecum în contradicție cu cartea. N-avem nimic cu editura, dar cartea din care se citează este una a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6816_a_8141]
-
senzaționale, cu umor de bună calitate și cu oameni foarte diferiți ca sensibilitate și temperament portretizați cu un acut spirit de observație. Frumosul păr negru al prietenei Mitzi Zehender, cinismul lui Ion Frunzetti, eleganța aristocratic-artificială a Stelei Nemoianu sau fardul strident al unei colege altfel simpatice se fixează în memorie, la fel obsesia uneia dintre gazdele Miei din timpul studiilor că Mihai Constantinescu îi încurcă franjurii de la covor atunci cînd vine să repete împreună ( Mia pieptănînd aceiași franjuri după fiecare repetiție
"Nevăzutul" Bănulescu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16011_a_17336]
-
de a-și plasa cameră în acel unghi din care se poate vedea eel mai bine o situatie. Scenele sunt construite minuțios în acord cu o anumită prefiozitate victoriana în amestec cu acel glamour artificial, teatral care transpare cu o stridenta intenfionata În pop-art. Scenă în care funcționarii purtând invariabil pălării se întâlnesc în trenul care-i poartă ca masa anonimă spre serviciu își găsește acordul subtil cu imaginea suburbiei luxoase în care s-au instalat sofii Wheeler, si care răspunde
Madame Bovary de Connecticut by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7604_a_8929]
-
Și, pentru că a venit vorba de donquijotism: unul din evenimentele Tîrgului a fost apariția versiunii românești a romanului lui Cervantes în traducerea lui Sorin Mărculescu (Editura Paralela 45). M-au obosit lipsa de aer, baloanele, suprapunerile sonore, muzica de fond stridentă și inadecvată. La Tîrgul de Carte de la Viena pe care l-am vizitat acum doi ani se auzea, în surdină, muzică barocă. De ce trebuie să semene banda sonoră a unui loc cultural cu cea a unui parc de distracții pentru
Tîrgul de Carte Gaudeamus – Noiembrie 2004 by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12264_a_13589]
-
despuiați și câini nenăscuți”; admirat de șoferul feminin al unui camion în care invitat să urce, tânărul ajuns în fața oglinzii de acasă, constată autoironic că „tanti mințise”... Pe de altă parte, cum se observă și în postfață, trivialitatea așa de stridentă la alți congeneri e ocolită prin aproximări imagistice și aluzii ce-i reduc violența fără să afecteze o anumită expresivitate ironic-burlescă. Sub titlul Sexul ei, stau următoarele două versuri: „alună culcată în iarbă / ca într-o strană”; sub altul, Poezie
Debutul unui poet: Virgil Botnaru by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/2383_a_3708]
-
Frumușel, Barbă-Falsă și Nasone) servește și ca o posibilă cheie parodică de lectură: "FRUMUȘELUL: De ce a inversat ordinea vârstelor? BARB|-FALS| (cu o schimă subtilă, cu un ochi învins, gura căscată spre urechea stângă): E progresist, n-ai înțeles? (Râde strident.) Crede în progresul omenirii. NASONE (trist): Încă? BARB|-FALS| (și mai subtil, insuportabil de subtil și nelimitat de mucalit): Deja? (Râde ca o trompetă.) FRUMUȘELUL: În orice caz, muzica asta nu cere în prealabil vată în urechi. NASONE: Mie mi-
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări (II) by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8430_a_9755]
-
și mai urgentă" (RL, 840, 1993, 4). Cică (provenit din formula introductivă cu verb de declarație: "zice că") e una dintre formele cele mai des întîlnite în vorbire și în scris: "o societate non-profit, cică" (AC 27, 1999, 3); cam strident populară e forma cicătelea, probabil rezultatul unei contaminări cu adicătelea: "Și pentru că noi nu putem subscrie la o asemenea logică, suntem trași de urechi și făcuți, cicătelea, de rîsul lumii, cum că mințim" (Ora, 191, 1993, 1). Și în acest
Expresiile neîncrederii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16787_a_18112]
-
statornicie, orice impuls spre schimbare fiind resimțit ca o amenințare la ordinea consacrată. Paul Johnson nu face excepție, intrînd în categoria spiritelor cu repulsie față de răsturnări, de aici poziția de repudiere principială a curentelor de stînga. Volumul e un țipăt strident, cu apăsată tentă polemică, Johnson fiind mai mult gazetar decît istoric, postură care de altminteri îl prinde de minune, grație vervei cu care intră în pielea unui comentator iritat. Ca să schițeze tabloul pericolelor ce pîndesc Occidentul, Johnson introduce două postulate
Dislocarea valorilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3461_a_4786]
-
violențe și derapaje, de rupturi la nivel ontologic, ce au loc în lucrarea Mozaic, unde ființa e obligată să "abdice" din nou de la condiția sa uman-spirituală. Surprinzătoare prin modificarea imprevizibilă a stărilor de spirit - de la vaiete și suspine, la expresia stridentă a durerii și de aici la durerea reprimată, transmutată în lamento - lucrarea evidențiază cu subtilitate discrepanța dintre ura nestăvilită a torționarilor istoriei și inocența victimelor, incapabile să înțeleagă rațiunea (sic!) de a fi a terorii! O atare dualitate a fost
"Rezonanțe" în memoria Holocaustului by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/9505_a_10830]
-
versiunea această, două sînt dominantele spectacolului: George Mihăiță în rolul Primarului - un rol de marcă în cariera sa, de cotitură, într-un fel - și Grupul notabilităților. Imaginea unui gri apăsător, din costumele Liei Mantoc în special, impregnat de sunete stranii, stridente sau foarte triste găsite că niciodată pînă atunci, atipic pentru Dorina Crișan Rusu, mișcările și mimicile fiecărui actor din grup, infinite parcă în expresivitatea lor, îmi revin mereu. Am văzut „Revizorul” a doua oară de curînd. În sfîrșit! Într-o
Un funcționar din Petersburg by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6550_a_7875]
-
rămîne în postura omului „fără nimic sfînt". Amoralitatea și anafectivitatea, mereu deductibile, dacă nu declarate fățiș, ale eului poetic, îi specifică patetismul rece pe care preferă a-l pune în scenă. Suspendarea antenelor spirituale e suplinită prin senzoriu. Un senzoriu strident, în care se concentrează vitalitatea suficientă sieși (Să mă naști). Mitologiei creștine i se face doar o concesie pe sfert: „Un înger va veni cîndva / să-și ia o halcă din inima mea, / să-și ia o parte din sufletul
O superbie biologică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6343_a_7668]
-
București, Editura Humanitas, 2013, 90pag. Scris sub coerciția unei comemorări - împlinirea a 50 de ani de la moartea lui Wagner - textul lui Thomas Mann nu iese din tiparul unei ceremonii elogioase: începutul izbește prin tonul ditirambic, cu epitete ce azi sună strident, chiar dacă în epocă emfaza expresiilor ținea de uzanța subînțeleasă a solemnităților publice. Însuși detaliul că Mann și-a scris textul pentru a-l citi pe 10 februarie 1933, în Auditorium Maximum de la Universitatea din München, dă un indiciu asupra încărcăturii
Ventrilocul lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3650_a_4975]
-
După ce Valentin Stan l-a criticat pe Dan Voiculescu în emisiunea „Conexiuni", de vineri seara, Voiculescu iese la atac, cu o postare pe blog, afirmând că Stan a organizat un spectacol strident, acuzându-l că trece printr-o criză de identitate. “Tensionat de realizările colegilor săi, un realizator de la Antena 3, un domn care traversează, se pare, o criză de identitate, a căutat cu disperare un subiect care să îi asigure o
Dan Voiculescu, despre Valentin Stan: Traversează o criză de identitate () [Corola-journal/Journalistic/46557_a_47882]
-
realizator de la Antena 3, un domn care traversează, se pare, o criză de identitate, a căutat cu disperare un subiect care să îi asigure o performanță relevantă. Fără să mai stea pe gânduri, domnul în cauză a organizat un spectacol strident, într-o seară de vineri, către miezul nopții, moment în care, susțin specialiștii, persoanele părăsite (de încredere și inspirație) sunt capabile de orice exces în speranța unui dram de atenție. Astfel, în singurătatea-i nocturnă, realizatorul a încercat să-și
Dan Voiculescu, despre Valentin Stan: Traversează o criză de identitate () [Corola-journal/Journalistic/46557_a_47882]
-
ro) etc. Repetarea insistentă a formei ne poate, desigur, obișnui cu ea. Tiparul de apel publicitar devine din ce în ce mai puternic, apărînd și în sloganuri de campanie oficială: "Obține o specialitate - Devino independent!" (edu.md). Apariția formei devino mi se pare totuși stridentă în multe contexte. Poate că vinovate sînt mai ales stîngăciile traducerii, care accentuează nefirescul imperativului: "ŤFamilie, devino ceea ce ești!ť" sunt chiar cuvintele cu care Păstorul Bisericii Catolice se adresează familiilor creștine de pretutindeni (profamilia.ro); " Atunci când mănânci sau bei
Devino! by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7810_a_9135]
-
de mistere pentru omul de afară, este un loc privilegiat care trăiește asemenea unui organism viu. El poate fi primitor sau circumspect, locvace sau tăcut, animat de neobosite bucurii ludice ori, din contră, îngîndurat și posac. Extravaganța, agitația baroca sau stridenta expresionista pot fi și ele des întîlnite, după cum ordinea desăvîrșită, hieratismul și atmosfera aseptica se regăsesc de asemenea în configurația să. Spațiul pe care Ion Dumitriu și l-a compus cu multă grijă, căruia i-a dat forma unui adevărat
Atelierul fără Artist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17540_a_18865]
-
un țigan poreclit Greață, după care, distrusă, face un avort și aruncă fătul în Lacul Morii! "Către seară, Giulia era altă ființă: veselă, fermă, cu priorități." (p. 215). Episodul nu se integrează nicicum în fluxul și în desenul epic, devenind strident. Doina Ruști excelează, în schimb, în reconstituirea (invenția) epocilor trecute, prinse în secvențe vii, proaspete, de un firesc socio-uman bine elaborat. Așa cum Zogru este umanizat fără să-și piardă trăsăturile distinctive, Vlad Dracul și Mihnea, Târgoviștea și Înalta Poartă, boierii
Un vampir de treabă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8377_a_9702]
-
ne aștepta și peste câteva minute eram la Ocna Sibiului. Mărturisesc că speram să retrăiesc, de data asta la modul "acvatic", experiența călătoriei nocturne din ajun. Speranță repede spulberată: din barurile de noapte, unele mai zgomotoase ca altele, răzbăteau vocile stridente ale cântăreților și freamătul insuportabil al orchestrelor. Ai fi zis că toți "vilegiaturiștii" lui Lopahin năvăliseră pe malurile lacului lui Kostia. Noapte pângărită, noapte potrivnică nopții, mi-am spus. Pentru tineri, însă, nu era oare noaptea pe care și-o
Noaptea din Dumbravă by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/11658_a_12983]
-
simplu, Coșovei închidea ochii la evidențe pentru a se bucura de unul singur de o lume a lui. Coincidentă, aceasta, cu lumea poeziei lui. Pe care o arhitecturase în așa fel încât să fie, pentru el, controlabilă. De aici acea stridentă repetitivitate a formulei de la un volum la altul. Criticii n-au spus-o (preferând să denunțe în schimb culpe cu totul inefabile), dar Coșovei ajunsese, din punctul de vedere al formei, la o veritabilă matrice metrică a poemelor: în medie
I did it my way by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2852_a_4177]
-
și pe care o nouă generație ar fi cazul s-o înlocuiască. Și dacă tot vorbim de promovări, să ne amintim de junele șef al vămii din Ploiești, arestat pentru dare și luare de mită, sau de gafele repetate și stridente ale altui june, devenit ministru al școlii, care declara senin că legea care îl obligă să-și echivaleze diplomele din străinătate poate fi, la nevoie, abrogată. S-ar zice că, dacă tinerii învață repede ce trebuie să știe ca să conducă
Adecvarea termenilor și proprietatea ideilor by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5705_a_7030]