2,032 matches
-
Muzeul de Artè, de Angel! Bine, dar eu nici mècar nu am bunici la țarè! Lumină dulce și moale că mierea care se revarsè peste pèduri, accentuând culorile de foc galben ale toamnei, precum și liniștea din aer, strèbètutè doar de stridentele metalice ale roților de tren, toatè aceastè lume vèzutè de la fereastra trenului îmi apare, în aceste clipe, neasemuit de frumoasè și intangibilè, încremenesc tècut, de teama că nu cumva, fècând vreo mișcare bruscè, sè se topeascè totul în aer, Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Între pulpele ei subțiri, s-a văzut pe el, cel de altădată, meditatorul lui Anton Dobrotă la greacă și latină, stând țeapăn pe sofaua acoperită cu un covor scorțos, cu un album despre Roma deschis pe genunchi. Foița subțire fâșâia strident când o dădea la o parte de pe gravura Îngălbenită cu chiparoși și ruine. Concertele Anei Maria, pregătite În casa spațioasă unde el intra de două ori pe săptămână, bucurându-se dinainte de cafeaua cu dulceață de cireșe amare, de farfurioara cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
le-ar arde de sentimentalismele tale! Ce Dumnezeu, suntem oameni În toată firea, cu picioarele pe pământ! El Îi aruncă o privire nedumerită, dar tace. Dacă i-ar atrage atenția că gesticulează prea mult și și că vocea ei sună strident pe această străduță unde este aproape la fel de liniște ca În parc, pentru că foarte rar trec mașini, publicul de la concert a plecat de mult, pe intrarea principală, ea i-ar reproșa, ca de obicei, că este convențional și arhaic. Iar Christa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
doileaaa!... Începutuuu’ de-al doileaaa!... Servitorii în șalvari și cu turbane roșii își cântau anunțul de reluare a spectacolului, mergând spre fundul sălii. Instrumentiștii se furișară spre locurile lor și, un timp, se auzi doar rumoarea sălii punctată de sunetele stridente, oarecum haotice ale instrumentelor. Așa începu cea de a doua parte a acelei reprezentații despre care unii aveau să vorbească multe, dar să o uite destul de curând, după cum alții, fără să vorbească prea mult, aveau să-și amintească mereu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
aproape ruinată. Așteptau, în speranța că va ieși cineva să-i întâmpine. Nu apăru nici măcar o slugă. Babic luă caii și îi priponi de craca unui copac din apropiere, apoi trase de mânerul care atârna lângă ușa de la intrare. Clinchetul strident al clopoțelului trezi câteva șoapte undeva, în spatele ușii. Peste câteva minute se auzi o cheie răsucită în broască și, în cadrul ușii deschise, le zâmbi însuși D’Autrey. În picioarele goale, îmbrăcat doar cu un fel de pijama din mătase neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
oftică. Frumoasa fată cu părul împletit în codițe subțiri, sâni frumoși și mâini cu palmele roșii, pline de bijuterii, acordă amzad-ul cu o singură coardă, din care smulse un sunet acut, ce păru mai curând un geamăt sau un râs strident, îl privi în ochi pe Gacel, străinul, căruia părea că-i dedică personal povestea sa, și spuse așa: „Alah este mare. Lăudat fie - tăcu o clipă. Se povestește, și asta nu s-a întâmplat în țara imohag-ilor, nici în cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
având pe chip eternul său zâmbet larg. Costumul ei de gimnastică era roz, iar colanții gri. În jurul taliei purta una dintre acele curele Înguste nesuferite, cenușie și ea, desigur, ca să se asorteze; rujul cu care se dăduse avea o nuanță stridentă de roz, În timp ce pantofii de sport erau albi, cu o ușoară lucire trandafirie. Josie zâmbea constant, indiferent de ce spuneam sau făceam, Înclinându-și capul Într-o parte pentru ca părul strălucitor, tuns scurt, să se legene. Aceste lecții erau de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
toaletei, cu capul răsucit lângă bazin și ochii holbându-se reci la tavan. Sângele se scursese din rana de pe tâmplă, coagulându-se În părul ei blond și lăsându-i chipul atât de palid, Încât fardul de pe ambii obraji se observa strident. Pe podea erau câteva picături de sânge, iar pe vas, În spatele ei, se vedeau dâre mari, Întinse. Unul dintre brațe, și acesta plin de sânge, Îi atârna de sub cap, dar pe costumul mulat negru abia de se vedeau câteva pete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
doar eu mă puteam așeza, tocmai eu, în ciuda tuturor așteptărilor, și poate că tocmai asta îl enervează cel mai tare, poate că este gelos din cauza acestei prăpastii care s-a căscat pe neașteptate între noi, într-un mod aproape ridicol, stridentă ca un hohot de râs al destinului, încerc să îl mângâi pe braț, însă vederea propriilor mâini mă tulbură, așa că le ascund sub coapse, nu voi mai avea în viața aceasta altă pereche de mâini și nici un alt soț. Vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ceartă el, nu poți să faci asta? Răsfățul tău nu are margini! Dar eu sar în apărarea ei imediat, ești atât de insensibil, Udi, cum îi vorbești astfel, fetița își mișcă ușor capul chel, iar gura i se deschide, urletele stridente care se aflaseră până atunci încuiate înăuntrul trupului ei micuț sunt eliberate acum unul câte unul, ca sunetele unui șofar, în timp ce el ne aruncă priviri diabolice, din cauza noastră se dusese de râpă cea mai mare realizare a sa, murmură cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mă caută, mai bine să nu răspund, dar poate că este Udi, poate că a coborât la mine din vis, cum ai putut crede că am încetat să te mai iubesc, va râde el, ridic receptorul, tac așteptând, o voce stridentă necunoscută izbucnește dinăuntrul său, Naama, fiica ta este bolnavă, vino repede să o iei acasă. Cine sunteți, ce a pățit? Aproape că mușc receptorul, dar ea strigă, vă sun de la secretariat, are febră aproape patruzeci, i-am dat paracetamol, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
te-ajut să scapi de chestia aia. — Ei, la dracu’. Nu-i pe lumea asta negru care să mai fie bun de ceva după ce-a fost Împușcat. Ești un negru de treabă, Wesley. Peste turuitul motoarelor și zgomotul Înalt, strident, pe care-l făcea barca spintecînd apa, simți În inimă un cîntec ciudat și adînc. Așa se simțea mereu cînd se-ntorcea acasă. „Sper să-mi repare brațul“, se gîndi. „Am mare nevoie de brațu’ Ăsta.“ Denunțul Mai demult, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
nostru, dacă vor să-și revină, și să nu mai continue cu mascarada pe care o pun la cale cu bună știință pentru a-i face pe alții geloși. Ei își bagă degetele în urechi, închid ochii și scot sunete stridente pentru a mă face să tac. Coboară apoi la Notting Hill și îmi fac tot felul de semne cu degetele, lucru pe care mama cu doi copii de lângă mine nu pare să-l aprecieze. La Paddington schimb pentru linia Bakerloo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
suferind. M-aș duce să-l strâng în brațe, dar ceva anume, nu știu ce, mă ține pe loc. Mă ridic și mă strecor afară din cameră. La modul suprarealist, se aude în hol muzica lui Eminem, muzica dezmoșteniților suburbiei americane, acompaniată strident și prostesc de răcnetele băiețașilor de bani gata, care se plâng în gura mare că și-au strivit părțile moi de balustradă. Vreau să mă duc în camera mea să-l sun pe Jake și mi-e teamă să trec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ochiul învinețit. Doamna Jim a fost arestată - la timp, după părerea mea. Polițiștii au avut o tentativă pasageră de a-l aresta și pe Finn, dar Charlotte a dus tratative cu ei pe niște tonuri atât de energice și de stridente, că la sfârșit nu mai știau cum să ascundă cătușele și să iasă mai repede pe ușă, târând-o și pe doamna Jim, care plângea. Nervii ei s-au făcut țăndări după ce i-a turnat Charlotte apă în cap; după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
pretos velhos emiteau sunete surde - hum hum hum -, mișcându-și trupul aplecat Înainte, ca niște bătrâni ce se sprijineau În bastoane, Împingându-și mandibula Înainte, luându-și fizionomii slabe și lipsite de dinți. Cei posedați de caboclos emiteau, dimpotrivă, țipete stridente de războinici - hiahou! - iar cambonos Își dădeau osteneala să-i sprijine pe cei care nu puteau stăpâni violența harului. Tobele băteau, pontos-urile se ridicau În aerul gros de fum. O țineam pe Amparo de subsuoară și la un moment dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ai uitat? Am privit-o de jos în sus: zulufii îi erau îmbibați de albastru de metil, ochii mov îi luceau straniu, sânii în formă de banană, ca de negresă, împungeau tricoul lălâi și lung până la genunchi. Iar era machiată strident, cu negru; cozile din jurul ochilor iar se prelungeau spre urechi, un coș rotofei îi iar înflorea pe nas, tălpile de 20 de centrimetri iar o înălțau până la nivelul tabloului lui Hegel. Un soi de Morticia din serialul gotic Familia Adams
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
negru, din clepsidra de catran a nopții precedente. Numărau clipele rămase până la jalonul median de timp, borna de mijloc, care înjumătățea intervalul de parcurs, până la răsăritul soarelui. Cu o regularitate metronomică, fenomenul anticipat se produce: Un soi de râset ascuțit, strident și cu adevărat lugubru dar și vesel, simultan se propagă cu intermitențe sinistre, delirante, pe deasupra, vioi și viguros ca și o adiere rea a beznei înseși, printre firele rădăcinilor suspendate, din tavan. Asta-i Straja, Buha bătrână de la zarzărul trăznit
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
lemn de cedru, ferecat în aur și argint, având gravați pe capac, doi cruciați pe un singur cal, rostind: Prin autoritatea umană și divină, cu care eu însumi am fost investit, te numesc... Bursucul își înăbușă un suspin, rememorând bubuitul strident și rostogolirea ecourilor amplificate, din sala Citadelei. Apoi, odiseea micii escorte, de templieri și de hospitalieri, douăzeci și patru de oameni la număr și treizeci și cinci de cai, inclusiv cei de schimb, sub conducerea sa.... Drumul lung, înfiorător de lung, de greu și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
sală s-a umplut de domni în frac și doamne decoltate. Chelnerii se strecoară ca umbrele, echilibrând tăvi de argint încărcate. O dansatoare spaniolă, într-un pătrat rezervat, acompaniată de o orchestră specială de chitariști spanioli, își învîrtește temperamentul cu stridente vibrații de castaniete. Orchestra mai continuă un răstimp cu arii madrilene și sevilane, apoi dispare pe urmele dansatoarei, făcând loc unui pianist care preludează somnolent și nonșalant, pregătind intrarea unui șansonetist francez, drăguț, elegant și foarte răsfățat, primit cu ovații
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
făcu falnic: ― Uite, Nicule, mie nu mi-e frică!... Uite! Uite! Întinse brațele, încît mânecile largi îi atârnau ca niște aripi de liliac și scoase limba mare în batjocură spre mașina care apăruse și se apropia în goană, cu gemete stridente de sirenă. ― Măi Costică, unde ești, ia seama, fire-ai al dracului! răsună iar glasul babei la ușa cocioabei. Automobilul ajunsese numai la vreo cincizeci de pași și copilul nu se clintea din loc în ciuda avertismentelor nervoase ale trompetei. Observând
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și de obicei nebăgate în seamă ale propriilor ei nervi auditivi, ca un susur continuu, infinit de delicat, apoi zvâcnirile ritmice ale inimii în piept și, după un răstimp ce i se părea nesfârșit, îi răsună în timpane, brusc și strident, cotcodăcitul indignat al unei găini în grădină, atât de clar, ca și când fereastra ar fi fost larg deschisă. Zgomotul acesta neașteptat îi zgâlțâi inima o clipă, dar îndată ce îl identifică, spaima i se transformă într-un sentiment de încredere. Întinse mâna
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
îndesîndu-se să-l lovească, parcă-l sprijineau să nu cadă. Cerdacul deschis cu stâlpii pătrați se umplu de oameni care izbeau în dreapta și în stânga, în neștire, parcă pretutindeni și chiar în aer ar fi fost numai dușmani. Geamurile ferestrelor țipau strident, sfărîmîndu-se. Mulțimea, frământată ca o baltă răscolită de o furtună năprasnică, se îndoia când încoace, când încolo, căutând parcă să-și descarce mai repede furia ce o sugruma. Urletele pe toate glasurile, înjurăturile îmbăiate se încrucișau într-un vuiet prelung
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
din puț. ― Hrubă? Ține-te bine, Kane. Află că ești încă în navă! ― Încă! Știi ce ziceam despre puț? Poate că așa o fi... ― Dacă așa o fi, în curând o să înoți în afurisitele alea de diamante. Râseră amândoi, Dallas, strident, distorsionat în difuzoarele lui Kane. Acesta din urmă scutură din cap pentru a scăpa de câțiva stropi de sudoare care-l gâdilau înfiorător. Acesta era inconvenientul combinezoanelor spațiale. Nu puteai șterge decât viziera. ― O.K. Deci nu e hrubă. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ai? întrebă Lambert îngrijorată. ― Nu știu. Fața i se schimonosi încă o dată, ca a unui boxer care a primit o lovitură în stomac.) Am crampe... din ce în ce mai rău. Dispăruse veselia. Îl priveau acum cum se contorsiona de durere. Deodată, un grohăit strident îi ieși din gâtlej. Se apucă cu amândouă mâinile de marginea mesei: Articulațiile se decolorară datorită efortului, mușchii se crispară. Tot corpul îi tremura de parcă era cuprins de friguri, cu toată căldura care domnea în sală. ― Respiră adânc, de mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]