6,493 matches
-
fără suflet, al sufletelor fără nume”, constată cu amărăciune poeta. Poemele din volumul Diferență, „despre cum să-ți decorezi subconștientul, egoul, infernul” într-o lume sufocată de azilanți și morți - au o mare miză teoretică, dar își îngăduie până la urmă strigătul autentic: „De ce niciodată n-am învățat să opresc pe nimeni din drumul spre moarte?”
„Poate există suflet turc“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3076_a_4401]
-
Anca Murgoci O femeie se află în stare gravă după ce a fost atacată de urs. Victima se afla la cules de ciuperci, în pădure, când a fost atacată de urs. Strigătele ei au fost auzite de un altă localnic, care a reușit să pună pe fugă animalul. Femeia s-a ales cu răni grave la cap și mâini și a fost adusă la UPU Cluj. Primarul din comună, Petru Prigoană, a
O femeie din Cluj, atacată de urs. Se află în stare gravă by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/41389_a_42714]
-
Iordachescu Ionut Alianța România Dreaptă (ARD) și-a declarat intenția de a "reporni inima României." Cel puțin așa sună sloganul cu care formațiunea politică vrea să câștige alegerile parlamentare. Voci ale democrat-liberalilor și-au arătat aprecierea față de strigătul de război ales pentru campania electorală. Elena Udrea îl găsește "mobilizator și sentimental" iar Emil Boc spune că "e pe măsura programului politic." Expertul în comunicare Antonio Momoc crede că prin noul slogan, ARD cere poporului să refacă ceea ce PDL
Repornește inima României: sloganul prin care ARD își face autocritica by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/41403_a_42728]
-
reclamația va fi dezbătută și în Colegiul Director. La auzul cuvintelor lui Petrescu mulțimea a izbucnit în sunete de "huo" și "rușine". În acest timp, Toader Paleologu arată cu degetul către Vasile Blaga și cei din tribună să, sugerând că strigătele le sunt adresate. Deputatul PDL s-a întors apoi în stânga să, și i-a spus Ralucăi Țurcan, susținătoarea lui Vasile Blaga, că alegerile au fost clar furate. Între cei doi a început un schimb de replici, iar Gheorghe Flutur a
Fotografia Convenției. Paleologu, lui Turcan: Ați furat, ce să mai! by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/38624_a_39949]
-
preludiul unei drame nemaiauzite, ceva ce nu s-a mai văzut de douăzeci de secole... Amenințarea este cu atît mai înspăimîntătoare cu cît orbirea de neconceput a celor ce ar fi trebuit să vadă îi împiedică să o perceapă. Ce strigăt de agonie se va ridica în toată lumea, atunci cînd vălul aparențelor va începe să se destrame. Văd venind cele mai înspăimîntătoare măceluri!” Clarviziune sau pur și simplu potrivire fericită? Oricum, scurta evocare pe care Stroescu-Stînișoară i-o face scriitorului francez
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4111_a_5436]
-
pe cele două Lovinescu, este extraordinara sinestezie idolatră dintre mamă și fiică. Dincolo de realitățile sociale („Sburătorul” agonic, exproprierile, umilințele sociale și locative, expulzarea din partid, confiscarea averii, trădările „cozilor de topor”), citim drama unei mame prinse în infern, al cărei strigăt e auzit doar de fiica prizonieră, la rându-i, în lumea nouă, însingurată și derutată peste poate. E un strigăt dublu, transformat într-unul comun. De aici poemul tragic al despărțirii pe care-l citim în răvașe. „Noi două - notează
Dincolo de groapa comună by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4190_a_5515]
-
și locative, expulzarea din partid, confiscarea averii, trădările „cozilor de topor”), citim drama unei mame prinse în infern, al cărei strigăt e auzit doar de fiica prizonieră, la rându-i, în lumea nouă, însingurată și derutată peste poate. E un strigăt dublu, transformat într-unul comun. De aici poemul tragic al despărțirii pe care-l citim în răvașe. „Noi două - notează în septembrie 1948 - am fost cuplul ideal, sincer până la cruzime, exigent până dincolo de omenesc, încrezător și iubitor până dincolo de încredere
Dincolo de groapa comună by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4190_a_5515]
-
Cioculescu vede în patul alăturat un om fără mîini și fără picioare, plîngînd de disperare, și în loc să se apropie pentru a-i rosti cîteva cuvinte de alinare, se îndepărtează repede. În casa din Cotroceni, aflat în hol, aude din stradă strigătul unei femei ce se sprijinea de zid: „Nu mai pot! Nu mai pot!“ (p. 205), și în loc să deschidă geamul, o așteaptă să plece. În aceste locuri Barbu Cioculescu are noblețea pe care i-o dă puterea ca, mărturisindu-și rușinea
Tacticos și mustuos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4034_a_5359]
-
multe alte distincții la festivaluri de film. Este povestea zguduitoare a pacienților dintr-un ospiciu, condus cu mână de fier de sora șefă Ratched, adeptă a unor metode de tratament barbare, precum electroșocurile și lobotomia. Dar totul până când se aude strigătul de luptă al individului strivit de legile absurde. Ken Kesey: Zbor deasupra unui cuib de cuci. Editura Polirom, Iași, 2005. Preț: 249 000/24,9 lei Interviuri în închisoare „Viețașii“, adică cei care au primit pedeapsa maximă, pușcărie pe viață
Agenda2005-13-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/283544_a_284873]
-
lăfăiască în laudele celor vii, dați-i otrava vieții, pînă la uitare totală, așa cum trec acum prin piața orașului fără să fiu văzut, dar scuipat de ochii din care ies sforile care țes pînza cu care sunt acoperit pînă ce strigătul se face gogoașă de păianjen strivit de piciorul mînios al dumnezeului local care trage zilnic apa peste fruntea lui plină de lesturi cui să-i pese de cîntecul mic, de furnică, în goana greierului istovit de speranță! Stau, trup fărîmițat
Gellu Dorian by Gelu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/10170_a_11495]
-
agonie, față recunoscută pretutindeni de suflarea-mi în tremur, vie; - care să-ți fie numele, cântat ca un imn în răcorile nopților suferinde, când prietenii sunt departe, când duduie culorile în granit și grădinile își strâng parfumul ca pe un strigăt de nenumit, ca și cum freamătă înainte de moarte, când totul pare pierdut, ars de tot și în veci împlinit?!! Arhitectura nopții Arhitectura nopții clară, greu deslușită în peisaj... Ce oră - tăcând cutremurat în turnul beznei - moartea și viața laolaltă le devoră?! Nimic
Aura Christi by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/10449_a_11774]
-
Poeziei (cu majusculă) și de cunoaștere a realității exterioare date. Trebuie să redesenăm, fie și sumar, peisajul fizic și moral din epocă, dominat de logica sângeroasă a conflagrației mondiale, pentru a percepe dramatismul poeziei de tinerețe a lui Geo Dumitrescu, strigătul de disperare din spatele versurilor ironice și teribiliste. Prima vârstă e dominată, sumbru, de ,libertatea de a trage cu pușca". Realitatea vie, abordată direct sau retrasă ca fundal, nu va părăsi niciodată reflecțiile creatorului, și nici nu va dispărea din ecuația
Africa de sub frunte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/10012_a_11337]
-
împinge din spate care alegorice înțesate cu toată aberația triumfului în coifuri și trompete lucitoare glorificând spaima De a rămâne singurii cuceritori ai pământului Femei cu sâni de plastic își mișcă șoldurile pe lambada Intuind singurătatea care urmează după fiecare strigăt de luptă Veteranii sug din tubul cu oxigen aburii altor imperii Scaunele scoase la soare rămân libere Scamatorii își păstrează dieta cu tumbe măsurate Papa ne redă dragostea în ritmuri de Gospel Pregătindu-și pantofii cu vârf ascuțit pentru învierea
Carmen Firan by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/10406_a_11731]
-
mister nu doar pentru lumea din jur. E un mister chiar și pentru ele însele. Dacă poșetele ar vorbi, ar fi o gălăgie de nu s-ar mai înțelege om cu persoană. S-ar auzi numai scâncete, numai nedumeriri, numai strigăte de ajutor, numai rugăminți: “Oare de ce port în mine o șurubelniță și o cheie franceză?”, “Nu mai suport să car 16 rujuri, dintre care unul singur a fost folosit, de trei ori, acum opt ani!”, “Cu ce-oi fi greșit
Permisul de poşetă la control, vă rog! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18577_a_19902]
-
simplității”, „Concepția pragmatismului necrotic”, „Teoria universului tandru”, Acceptabilitatea ipotezelor în teoriile alternative”, apoi a pornit la drum „pregătit până-n dinți”. S-a dus la locul de întâlnire cu criticii...și dă-i, și cântă: „Cuțitul la os ne străpunge, / Un strigăt animă poporul, / Un țipăt:Ajunge, ajunge!” Le-a spus criticilor verde în față: că sunt plini de resentimente și de invidie față de creatori, că atitudinea lor negativistă face rău poporului român, că onor creatorii de artă sunt patrioți și bine-intenționați
ABSURDUL TÂRZIU AL LUI GEORGE TERZIU de GEORGE TERZIU în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373646_a_374975]
-
în vena cavă. Ne mistuie un foc, (din Iad coboară) Și din cenușa viselor trădate Răsare o Măiastră primăvară C-un cântec răstignit pe jumătate. O zână din Tărâmul de himere O ''Phoenix'' izolată-n sihăstrie Renaște din-ntr-un strigăt de durere, Lumini celeste-i ning pe pirostrie. De dincolo de lume, trilu-și cerne Ne luminează-o pană, cât un soare; Un orb își pierde nopțile eterne Când ea-și ucide propria dogoare. Își poartă Andilandi-n veci, blestemul (Dar, merele de
ANDILANDI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1783 din 18 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373764_a_375093]
-
în studiourile Radio și TV și le-a interpretat pe scenele de concert, cu multă căldură în glas, cu sensibilitate și parcă întotdeauna cu dorința de-a ne convinge că fiecare viață închinată folclorului românesc nu este altceva decât un strigăt de bucurie.” (site „Antena satelor”) Târziul are o dimensiune de discontinuitate foarte dureroasă în raport cu umanul, consolidând cea mai directă lucrare a sa, uitarea! Ce se întâmplă, însă, în intimitatea omului, atunci când uită ce-a iubit?! Răspunsul dorit de fiecare a
VASILE CĂNĂNĂU, TÂRZIUL CONSOLIDEAZĂ UITAREA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1776 din 11 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384732_a_386061]
-
au tuns cu breton, pierdut pe ceafă, și parcă era Pol asemenea tîmpiților ăstora de la școala de partid de pe strada Pestalozzi. Pe urmă s-a ras în cap și au fost mari discuții acasă, mari probleme, mare scandal, lupte, bătăi, strigătele furioase ale colonelului, care era și șeful de partid la organizația județeană a Miliției, zbieretele s-au auzit și la vecinii de pe Trandafirilor, unde erau blocurile vilă cu ștabii de partid și de stat. Numai că nimeni n-a prea
Jimi Hendrix se vede într-un colț, întors din profil by Daniel Vighi () [Corola-journal/Imaginative/13141_a_14466]
-
și șeful de partid la organizația județeană a Miliției, zbieretele s-au auzit și la vecinii de pe Trandafirilor, unde erau blocurile vilă cu ștabii de partid și de stat. Numai că nimeni n-a prea stat să se mire de strigătele cele furioase că nu era nicidecum ceva nou. Mulți aveau copii la fel și asta le venea tocmai de la faptul că prea aveau de toate copiii ălora, prea erau de bani gata, cum se zice, prea le primeau pe toate
Jimi Hendrix se vede într-un colț, întors din profil by Daniel Vighi () [Corola-journal/Imaginative/13141_a_14466]
-
altminteri decât cei mai mulți dintre contemporani. Schițele sale nu sunt prin urmare altceva: o suită de fotografii, înregistrând fidel (stenografic de multe ori, la propriu) - dar totodată cu mult farmec și cu o subiectivitate vie - gesturi, atitudini, fraze, faze, reacții, poze, strigăte, mușterii, pierde-vară, rumorile străzii etc. Stahl are astfel impresia că face o „literatură folositoare”, adică documentară. Dar observația cotidiană intră frecvent în alianță cu licența poetică. Nici o contradicție: autorul, spre a observa cât mai bine, devine vilegiaturist în propriul oraș
LECTURI LA ZI by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Imaginative/13591_a_14916]
-
mi-am sfârtecat picioarele/ și nu pot să umblu/ mi-am sfârtecat mâinile/ și nu pot s-o cuprind/ am alergat spre ea cu alte picioare/ am îmbrățișat-o cu alte brațe/ era în jurul ei doar foc și eu auzeam strigătul/ despărțit de trup, mai departe, înmulțindu-se/ voiam să-i spăl încă o dată părul/ pentru că părul crește încă o vreme sub pământ." (IV ). Ediția bilingvă (excelentă prezentare grafică), ilustrată de Margarete Herzele - inspirația acestei scrieri - e perfect adecvată, prin desenele
LECTURI LA ZI by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Imaginative/13654_a_14979]
-
care contează în categoria filmului documentar, operele sale fiind dezbătute în critica străină de film, realizează emisiuni literare la posturile de radio din Germania... Poezia sa, cu certe rădăcini în spațiul natal, este de o remarcabilă acuratețe și concentrare. Mici strigăte, când disperate, când umil întrebătoare, dau seama despre un tumult sufletesc în care, rareori, domină seninul. Timpul, cuvintele, memoria sunt stâlpii pe care se sprijină un univers fragil și plin de candoare. o vece limpede, o prezență inconfundabilă... Vasile Igna
POEZIE by Dana Ranga () [Corola-journal/Imaginative/13685_a_15010]
-
viteza luminii și dintr-o dată universul se schimbă în jurul lui, deveni transparent și luminos și colorat și Ștefan scoase un chiot, iha!, ca și când s-ar fi aflat în spinarea unui buiestraș sălbatic, ce vrea să-l arunce din spinare și strigătul său fu auzit în casă și bucătăresele năvăliră afară, i s-o fi întâmplat copilașului ceva, Doamne feri, și-l văzură pe Ștefan umblând desculț prin noroi și prin bălți, cu un cârd de boboci de rață, ca niște gălbenușuri
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
informația despre existența lor, nici nu mai vorbesc... Ne-am împietrit, oameni buni, sau mi se pare mie? Ne-a înnebunit internetul ăsta, care arată ca o hală imensă și supraaglomerată, în care toată lumea zbiară? Ne dor urechile de la atâtea strigăte și nu ne mai oprim din drum pentru absolut nimic? P.S.2 E ultima dată când vă mai păcălesc ca să intrați aici. Mai aveam pregătit și titlul Poze porno cu Elena Udrea, dar renunț la el.
Câştigătorii de la X Factor şi Vocea României sunt deja aranjaţi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19270_a_20595]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > DOI STRĂINI... Autor: Mihail Janto Publicat în: Ediția nr. 1997 din 19 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Mă pierd în văzduhul ce suspină, în strigătul desculțelor dureri, ce sufletul îmbracă cu neghină, în gânduri ce mă duc spre nicăieri. Sărută-mă ca-n vremuri de altă dată, să-ți simt gustul în inimă arzând, durerea să mi-o știu măcar iertată și lasă-mă să
DOI STRĂINI… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385327_a_386656]