1,313 matches
-
bătrânului și Îl suprapuse peste mozaic. Pe schelă erau un ciocan de lemn și o găletușă plină ochi de cuie ruginite. Fixă iute cartonul pe perete, iar apoi căută un altul care să continue povestea. Lucra de aproape un ceas. Stupoarea inițială se transforma acum Într-o curiozitate din ce În ce mai vie. La fel ca pe zid, fragmentele izolate ale acelei tragedii Începeau să i se lege În minte, alcătuind un ansamblu neașteptat. Pe măsură ce diferitele cartoane Își găseau locul, Își dădea seama cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
fost decât un oval incert de lumină: chipul celui fără pasiuni, al individului care face totul cu un oftat de ușurare la sfârșit, cu bucuria meschină a datoriei Împlinite. Se pregătea să-i adreseze un zâmbet posac când observă cu stupoare că din oglindă Îi zâmbea un alt chip. Foarte cunoscut dar, tocmai de aceea, tulburător. Se frecă la ochi, Își masă ceafa, făcu și trei rotiri prudente ale trunchiului, un simulacru de gimnastică matinală după un somn neîmplinit, dar degeaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
atunci, demult, în tinerețe, când, la un curs de perfecționare, fusese scos brusc la tablă să rezolve un raport dificil între randamentul muncii cu gravitație și randamentul muncii cu imponderabilitate și, din buzunarul din spate al pantalonilor, îi căzuse, spre stupoarea comisiei, un „Paris-Match” vechi. — Poftiți aici, vă rog, spuse un mediocru slab, în vârstă, trăgându-se și facându-le loc lângă el pe banca de scândură. Aciobăniței și Amărășteanu se așezară. — Imediat o să vă aducă și farfurii și tacâmuri - spuse mediocrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
zis, nu se vor supăra că abuzasem de încrederea lor. Mă prostisem, da, ăsta era cuvântul, ca să mai treacă timpul. Domnul Andrei își încrețise pielea de șopârlă a obrazului într-o grimasă pe care nu știam cum s-o interpretez: stupoare? neîncredere? Dodo își frământa degetele lungi, osoase, îmbătrânite. Dominic stătea solemn și ridicol. Anton părea să nu fi auzit nimic. Mopsul își freca întruna cu palma părul aspru, scurt, și mă cerceta bănuitor. Călugărul trăgea de fularul care-i atârna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
În celălalt salon, Iarba se tîrî ca șarpele pe sub primul șir de paturi, aproape în același ritm cu Fisente, care avansa pe culoarul din mijloc, cu seringile lui sub braț, cu dreapta prefăcîndu-se că scutură un termometru. Raicopol privi cu stupoare metoda brutală prin care delicioasa asistentă se strădui, în mai multe rânduri, să ia temperatura maiorului de miliție ațipit într-un pat paralel. Ce rost avea - se întrebă alergând, ca prin vis, Anghel Raicopol, între noii săi pasageri. Descotorosit fiind
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
spun - și trântesc un picior În materialul acela neobișnuit. Simt duritatea pânzei și ceva cleios care-mi atinge pielea. Piciorul Îmi rămâne agățat. Trebuie să fac ceva. Nimic prin preajmă cu care să mă eliberez din plasa ciudată. Descopăr cu stupoare că piciorul Îmi este afundat, de fapt, În oglindă. Până mai sus de gleznă mi-a fost Înghițit de apele ei argintii. Devin tot mai neliniștit. Am sentimentul că o gură de dincolo vrea să mă soarbă. Trag. Mă doare
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
dintr-o dată unghiile subțiri și prelungi copleșite de o culoare cărbunie, ca și cum s-ar fi jucat cu funingine. La Început crezu că doar se murdărise cumva și nu acordă importanță, dar surprinderea lui crescu ceva mai târziu, atunci când constată cu stupoare că negrul acela din unghii (care acum aproape se desprindeau) creștea cu repeziciune spre degete, Întunecându-le. Ar fi vrut să-și studieze fața, să și analizeze pielea de pe obraji, dar singura oglindă existentă fusese spartă mai demult, Într un
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
-o cu un dulce semn de Întrebare: era ea? Marea lui dorință, eterna lui așteptare, dorul său fără margini era acolo!?... Tresări cu un surâs reținut și, ridicându-și mâna fremătător, Își deschise pleoapele. Se cutremură dezamăgit când constată cu stupoare că atingerea aceea delicată se datora vântului de primăvară, care adia ușor, mângâindu-i fața cu faldurile vaporoase ale draperiei. Îngenunche la picioarele scaunului și, chircit, vomită din nou, cu sălbăticie, În repetate rânduri, o pastă groasă, vineție, amestecată cu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Gronow Îl ridiculizează pe un căpitan englez, stabilit și el la Paris, care face o impresie jalnică prin excentricitatea sa de-a dreptul nebunească. Nici trăsura, nici caii englezi ca la carte, semn de mare șic, nu pot ține piept stuporii stârnite de pintenii auriți, ornați cu câte o rotiță dințată cât o farfurie pentru desert, de șalvarii aduși parcă din Turcia sau de mantoul cu mâneci largi, fâlfâitoare. Iar pentru buclele răvășite ale căpitanului T., prinse Într-un soi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
s-o aduci pe calea cea bună. Cât despre gusturile tale, Sam, n-am nimic de zis. La urma urmelor, încă le studiez. Traversă camera și-i întinse mâna lui Hawkins, care i-o scutură în silă. Am remarcat cu stupoare că Hugo purta încă oja lui de gigolo. Între cei doi, era un contrast tare ciudat: Hawkins, mare și lat în umeri, cu pantalonii lui cu dungă de la M&S și puloverul din acrilic, care cam năpârlea, arăta exact așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mult? CALĂUL: Cum v-ar plăcea să fiți îngropat? Dimineața? La prânz? În amurg? Da? Când soarele dispare ca un clopot în adâncul propriilor sale sunete? Când noaptea ne îmbracă precum o pelerină albastră scrâșnind în adâncul firii? GARDIANUL (Rupe stupoarea.): Lasă prostiile, Grubi! (Către ARTUR.) Să ne grăbim, să nu se întâmple o nenorocire... COLONELUL: Să nu vină guvernatorul, să ne găsească fără cap... CĂLĂUL: Totul e gata, soarele strălucește, păsările ciripesc, ziua e luminoasă, e curată... E ultima mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
pâinea? MACABEUS: Cum? PARASCHIV: Ce? INAMICUL: Zic: de ce să mâncăm noi pâinea? MACABEUS: De ce să n-o mâncăm? PARASCHIV: Ai spus că o mâncăm... De ce să n-o mâncăm...? INAMICUL: Zic: de ce să mâncăm pâinea și să nu mâncăm... masa? (Stupoare totală; nemișcare.) MACABEUS (Își revine cu greu.): Ce-ai zis? INAMICUL: Zic: de ce să mâncăm pâinea și să nu mâncăm masa? PARASCHIV: Nu înțeleg. INAMICUL: Cum nu înțelegi? Hai să mâncăm masa. De ce să mâncăm pâinea? MACABEUS: Să mâncăm masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
interior s-au stins treptat, cu fiecare apariție a personajelor; interiorul gării, cu toate ferestrele și ușile zăvorite, a rămas în întuneric: lumina unui felinar de peron cade pe gesturile CĂLĂTORULUI PRIN PLOAIE; acesta își revine treptat din groaza și stupoarea cu care a primit ultimele replici; începe să se plimbe încet de-a lungul peronului, făcându-și loc printre scaunele aruncate în toate părțile; respiră aerul nopții și-și masează mușchii feței și ai gâtului; se așază pe fotoliul-leagăn și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Paes scăpase într-adevăr ca prin minune, pentru că tânărul Julio Baptista înmuiase gloanțele în otravă, ca să fie mai sigur, si, datorită acestui exces de prudență, capsa nu luase foc. La sediul Lojii Portugal din Paris, Rue Cadet, vestea atentatului provoacă stupoare. Un document recent publicat, - scrisoarea unui agent secret francez adresată unui membru al Legației portugheze din Paris, - aruncă destulă lumină asupra acestor lucruri. "Le premier coup contre le President a raté mais il faut s'attendre à des nouvelles tentatives
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
pentru prima oară triumviratul Juntei guvernamentale, alcătuit din Cabeçadas Președinție și Interne - Gomes da Costa, Război și Colonii - Carmona, Afaceri Străine. Printre ceilalți miniștri, un nume nou pentru majoritatea Portughezilor: Dr. Oliveira Salazar la Finanțe. Numirea profesorului Salazar a provocat stupoare, mai ales în mediul militarilor. Cine era acest civil de la Coimbra? - Antonio Ferro, în prefața cărții sale de convorbiri cu Salazar, își amintește dimineața de 16 iunie 1926 când, pe aerodromul de la Amadora, se apropie de generalul Gomes da Costa
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
un lucru pot fi totuși siguri: "Știu foarte bine ceea ce vreau și încotro merg, dar să nu mi se ceară să ies la capăt în câteva luni". Nu încape îndoială că un asemenea discurs a provocat în foarte multe cercuri stupoare. Portughezii erau învățați să li se vorbească altfel. Unii din ei au rămas nedumeriți, alții au ridicat neîncrezători din umeri. Toți se așteptau, însă, să-1 mai audă vorbind, să-și vadă dictatorul apărând în fața maselor, însuflețindu-le prin cuvântări patriotice
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
memorabile, în lihnitul care umblă cu capodopera în țoașcă și nu se poate afirma deoarece îmbuibații nu-l recunosc. Eram convins că arta este o expresie a luptei de clasă. Târziu, când am început să mă dezmeticesc, am constatat cu stupoare că nu era deloc așa. Acum, când din ușa crâșmei privesc forfota din „Gambrinus“, ezitând dacă să scriu că am intrat în sală, îndreptându-mă spre masa mea cu cei doi orbi, sau încă să mă las așteptând acolo, știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Am plecat cu ea. La etajul doi am tras-o pe un culoar. Ezita, că-i târziu, că nu mai puteam ieși. Am intrat totuși într-o clasă. Simțea că o doresc. O dorință amestecată cu furie, cu scârbă, cu stupoare. Și cu frică. Parcă aerul din amfiteatrul acela, îmbibat cu frică, pătrunsese în mine. O frică surdă, absurdă, difuză, fără un chip anume. Simțeam doar cum undeva, în preajmă, învăluitoare, pândea amenințarea. Începuse să-mi fie frică și de Lia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
putere, lipindu-l, cu un scrîșnet de oase, de cea mai apropiată stîncă. Tot ce catadicsiră să facă a fost să se uite cu atenție la el, cu acei ochi rotunzi și uimiți, ochi În care se putea citi desăvîrșita stupoare și descumpănire. Nici un strigăt, nici o tînguială, nici un gest de a o rupe la fugă, și poate că tocmai această renunțare la sine și această absolută supunere l-au calmat pe Oberlus, care, văzînd că nu Întîmpină nici un fel de Împotrivire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Dumnezeu și a Sfintei Fecioare, impusă prin foc și sabie de preoții spanioli, Îl contemplă acum pe călăul său nu numai cu groază, pentru că din prima clipă simțise În prezența lui o teamă de neînvins, ci cu advărată uimire, o stupoare greu de descris, căci vorbele pe care tocmai le auzise depășeau cele mai inimaginabile erezii de care auzise de-a lungul Întregii sale vieți. Dumnezeu și „Eu, Regele”, În ordinea pomenită - sau invers, căci cu privire la acest amănunt preoții și justiția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și n-a acceptat să înghită nimic în afară de un rom fierbinte. Știi, un grog. Când era răcit, colonelul se trata la fel. Adevărul e că toți bărbații seamănă între ei. Șoferul o privea deschis, în față, fără să-și ascundă stupoarea. În pragul bucătăriei, Nucu Scarlat surâdea. ― Dați-vă la o parte! Doamna Miga ducea o tavă enormă. Profesorul se învîrtea în jurul ei. ― Mă descurc singură, Ioniță. Mă ajuți mai mult dacă stai la locul tău. Mută o vază de pe bufet
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
că aveți un colaborator foarte isteț... ― Bine că mi-am adus aminte! Acum câteva minute, v-a căutat cineva la telefon. Mi se pare că de la Fondul Plastic. ― Și? ― A răspuns domnișoara Valerica Scurtu. ― Cine?! Pe chipul sculptorului se așternu stupoarea. ― Nu vă simțiți bine, domnule Matei? ― Ba da... Înghiți în sec și încercă să rîdă: E all right! Cristescu se întoarse preocupat în hol. " Ce s-a întîmplat cu Valerica Scurtu?" Când se întoarse, bătrâna îl găsi pe maior vorbind
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
prea bine bucuria de a trăi, cel puțin să știi ce în seamnă minciuna, ca să îți poți măcar preciza vina. II. Dumnezeu s-a oprit din citit Înțelepciunea mea este tot atât de disprețuită pe cât este haosul. Ce reprezintă neantul meu pe lângă stupoarea care vă așteaptă? Rimbaud Când își exprimă violența la modul literar, nu există forță mai expresivă decât neputința. În literatură violența creează stilul, geniul schizofreniei civilizate: literatura dă lecții asasinului. * Un schizofrenic aude „voci“, fuge din ospiciu, își cumpără un
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
înălțimea unei ștachete pitice, nivelate de o democrație gre gară, în care mai toți bâiguie același refren. Acestea sunt tarele societăților sărace; numai în sânul acestui tip de societate învățatul, înțeleptul, scriitorul... alcătuiesc clasa „nobiliară“, scuturată de friguri literare necontrolate. * Stupoarea în care mă aruncă lamentațiile unora, cum că am aparține unei culturi minore... dar cultura Africii de Sud este poate una majoră... A ridicat Premiul Nobel cultura acestei țări îndepărtate la rangul de cultură „majoră“? Domnul care ar argumenta pe întinsul unei
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
interveni ministrul justiției, mi se pare hazardată, ca să nu spun abuzivă, asimilarea cu terorismul, pe deasupra cu caracterizarea de pur și dur, a celor câteva voturi în alb apărute în urne, Câteva voturi, câteva voturi, mormăi ministrul apărării, aproape paralizat de stupoare, cum e posibil să se spună câteva, când sunt optzeci și trei de voturi la fiecare o sută, spuneți-mi, când ar trebui să înțelegem, să fim conștienți că fiecare vot din acelea a fost ca o torpilă sub linia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]