2,123 matches
-
DE MAMA...), de Valentina Becart , publicat în Ediția nr. 2320 din 08 mai 2017. Totdeauna aștept cu nerăbdare momentul înfloririi. Fiecare floare are frumusețea și farmecul ei, dar liliacul... Nu știu de ce îndrăgesc tot mai mult acest arbust cu parfum suav, delicat, cu inflorescențe de culori variate: albe, violet, albastre. Pe la sfârșitul lunii aprilie, când temperaturile devin mai blânde, în lumina curată a dimineții, are loc mirajul mult așteptat. Îmi amintesc că, sunt ani de atunci..., înainte de a pleca la școală
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
un arbust a cărui ramuri ajungeau și la trei metri înălțime, ... Citește mai mult Totdeauna aștept cu nerăbdare momentul înfloririi. Fiecare floare are frumusețea și farmecul ei, dar liliacul... Nu știu de ce îndrăgesc tot mai mult acest arbust cu parfum suav, delicat, cu inflorescențe de culori variate: albe, violet, albastre. Pe la sfârșitul lunii aprilie, când temperaturile devin mai blânde, în lumina curată a dimineții, are loc mirajul mult așteptat. Îmi amintesc că, sunt ani de atunci..., înainte de a pleca la școală
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
cu Dunărea / rășchirându-mi fruntea/ brăzdată de cute albastre...” ( Mă-ncuscrisem...). Se pare că, inevitabil, și Muza a fost (este) fascinată de aceste locuri, întâlnindu-se, adesea, cu poetul, într-un gând transcedental, acolo unde ”Transpoezia” primește lumina cea mai suavă, cele mai calde tonuri și sonorități. Ioan Gheorghiță a publicat în diverse reviste de cultură, în antologii.A adus în lumina tiparului mai multe volume de poezie. Amintim ... Citește mai mult te-am regăsit printre sunetele abia perceptibile...Poetul Ioan
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
cu Dunărea / rășchirându-mi fruntea/ brăzdată de cute albastre...” ( Mă-ncuscrisem...). Se pare că, inevitabil, și Muza a fost (este) fascinată de aceste locuri, întâlnindu-se, adesea, cu poetul, într-un gând transcedental, acolo unde ”Transpoezia” primește lumina cea mai suavă, cele mai calde tonuri și sonorități.Ioan Gheorghiță a publicat în diverse reviste de cultură, în antologii.A adus în lumina tiparului mai multe volume de poezie. Amintim ... XVI. ÎN LUMINA TOAMNEI, de Valentina Becart , publicat în Ediția nr. 2129
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
căutam în beznă, eu singur vinovat că n-am văzut lumina ce se înălța din tine, din trupul tău, de dragoste împovărat. Ostenit de cale și beat de amăgire, simt cum tresare viața, cum se desprind din mine, chemările-ți suave ce le-am strivit, în joacă; astăzi, nu-i nimeni să-mi aline lacrima din umbră, truda aspră a zilei și sufletul pustiu... A fost o nebunie, o dragoste adâncă și duioasă. Curgea în preajma mea, ca o cascadă, ... Citește mai
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
pierzi. Răstoarnă-n glastra stele și ninge-mă cu tine, Ce-a mai rămas de spus, că ne iubim și-mi ești, Întinerim de drag, de-o viață și mai bine, Noi, suflete pereche-n icoane de povești. Colinda maci suavi zâmbindu-și în ghirlanda, În suflet înflorește un vis de dor aprins, Ninsoarea jucăușa pe gene se dezmiardă, E anul nou iubire, miroase-a răi și-a nins. Referință Bibliografica: E anul nou iubire / Ines Vândă Popa : Confluente Literare, ISSN
E ANUL NOU IUBIRE de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1460 din 30 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379400_a_380729]
-
desfete, Vara în crâng să mă iubească Și cu fior să mă-nflorească! Toamna - eu mă perpelesc, Mă lipsesc de ce râvnesc. Iarna, când îmi este dor Tare-aș vrea ca să mai zbor. De bătaia inimii, bolnavă, Slobodă-i durerea, și suavă, Răstălmăcește gând și grai Și-o vorba, doar: iubire, hai! Referință Bibliografică: Monolog interior / Elena Negulescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2176, Anul VI, 15 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Elena Negulescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
MONOLOG INTERIOR de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379460_a_380789]
-
desfete, Vara în crâng să mă iubească Și cu fior să mă-nflorească! Toamnă - eu mă perpelesc Mă lipsesc de ce râvnesc, Iarna, când îmi este dor Tare-aș vrea ca să mai zbor. De bătaia inimii, bolnavă Slobodă-i durerea, si suava, Răstălmăcește gând și grâi Și-o vorba, doar: iubire, hai! Limpezi și albastre izvoare! Limpezi și albastre izvoare, spuneți: Voi purtați cerul senin care cântă? Sau viersul vostru aduce din adâncuri O tainica -amintire ce ne-ncântă? E-n voi
POEME de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379457_a_380786]
-
țării ponor. Limba română e floarea câmpiei Roșie ca focul ori galbenă-n grâu Sau albăstrie pe marginea iei... Limba e freamăt ori șopot de râu. Limba-i miracolul ce ne-nconjoară, Muzica sferelor ce ne surâd, Limba e cântec suav de vioară Și veselia din ochii ce râd. Limba română e tulnic și bucium, Doină, baladă și dacii râzând, Murmurul apei și-al inimii zbucium, Imnul și oda în suflet arzând. Limba română e fluier, caval, Un Eminescu - Luceafăr nestins
LIMBA ROMÂNĂ E MAMA CEA BUNĂ... de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1704 din 31 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379517_a_380846]
-
ce mai e rămasă, Ei le împart,cu deferență Într-un alt loc,mai în aval... Rumeni porumbi în vatra-ncinsă Și-n atmosfera necuprinsă Plutește sunet de caval Mai la ferit,în apa lină, Gingașe fete se-mbăiază, Zâmbind suav, se-mbujorează Gândind la...ce-ar putea să vină Pescari romantici,cu “năluci”, Suspină,căutând cu-ardoare Sirena lor,din Carul Mare, Ce au visat-o printre stânci. Plimbându-se în după-amiază Pe malurile aferente, Nostalgice,dar recurente, Varii persoane
PE MALURI DE OLTEŢ de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379531_a_380860]
-
Cu mierlele ce cânta în zăvoi Copilăria-n suflet se trezește Și bucuria inima cuprinde Cuvântul prinde aripi și țâșnește Când primăvara brațele-și-ntinde! ***** Nebun de tine Nebun de toate și de tine Dansez cu frunzele pe drum, Doinesc suavele-mi suspine Căci inima din piept mi-e scrum. Și plâng și râd și iarăși plâng Cu umbrele mă-ntind la joc, Plecat mă duc dar nu ajung, Să prind o boabă de noroc... Și mă impiedic de visări Mai
BUCURII PRIMĂVĂRATICE de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379551_a_380880]
-
Acasă > Poeme > Conștiința > DE TRANDAFIRI Autor: Maria Teodorescu Băhnăreanu Publicat în: Ediția nr. 1406 din 06 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului De Trandafiri De Trandafiri Noblețe respiri Petalele roz Pe pat le deșiri De Trandafiri Suav te întinzi Eu te absorb Gol în oglinzi De trandafiri Tot timpul te miri Prin ochii țări De mari iubiri De trandafiri Noi suntem miri De trandafiri ... Și nobile firi ! https://www.facebook.com/wrinklesTimeline Referință Bibliografica: De Trandafiri / Maria
DE TRANDAFIRI de MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU în ediţia nr. 1406 din 06 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379571_a_380900]
-
enorm de frunze, Te văd mereu în orele târzii Și-ți simt dorința vie-a unei muze. Și n-are nimeni dreptul să m-acuze Că văd în jocul frunzelor ceresc, Supuși dansând în aer doar s-amuze Un chip suav angelic dar regesc. Doar, doar s-ar indura să mai rămână Și Iarna grea și aspră s-o înfrunte, S-o-ntarzie din drum măcar o lună, Să mai amâne gerul vremii crunte. Dar zarurile lumii-s aruncate, Căci rostul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379507_a_380836]
-
pe un pat enorm de frunze,Te văd mereu în orele târziiSi-ți simt dorința vie-a unei muze.Si n-are nimeni dreptul să m-acuzeCă văd în jocul frunzelor ceresc,Supuși dansând în aer doar s-amuzeUn chip suav angelic dar regesc.Doar, doar s-ar indura să mai rămânăSi Iarnă grea și aspră s-o înfrunte,S-o-ntarzie din drum măcar o lună,Să mai amâne gerul vremii crunte.Dar zarurile lumii-s aruncate,Căci rostul lor
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379507_a_380836]
-
zidul nopții,Nici nu mai știu unde mai e acasăși rătăcesc în veșnicia sorții.Căprar Florin... X. PRIZONIERUL DRAGOSTEI SUBLIME, de Căprar Florin, publicat în Ediția nr. 1694 din 21 august 2015. Sunt prizonierul dragostei sublime Ascuns de-a ta suavă-mbratisare În temnița iubirii-n adâncime Iar cheile-s demult zvârlite-n mare. Atingerile tale-s diafane, Magnifice plăceri și dragi torturi, Iar gură ta ce-mi da de dor frisoane Cătușe buzelor mi-a pus cu un sărut. Să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379507_a_380836]
-
un poem șoptit Ne mângâie pe gene ca într-un vis frumos? Boboci de flori surâd pe creste de zenit, Se-ntrec miresme blânde, în cânt de nai, duios. În rochii de crăiese, cu năsturei de rouă, Brândușele-și desfac suavele petale, Sporesc culori în crâng, picturi de viață nouă, Plutesc colibrii-n stol, în ochii tăi, agale. Tihnit, pe firul ierbii un cărăbuș în frac Adulmecă mireasma de gențian-albastră, Furnica chicotește pe-un brusture pe lac. O buburuză-n joacă
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
ca un poem șoptitNe mângâie pe gene ca într-un vis frumos?Boboci de flori surâd pe creste de zenit, Se-ntrec miresme blânde, în cânt de nai, duios. În rochii de crăiese, cu năsturei de rouă,Brândușele-și desfac suavele petale, Sporesc culori în crâng, picturi de viață nouă,Plutesc colibrii-n stol, în ochii tăi, agale.Tihnit, pe firul ierbii un cărăbuș în fracAdulmecă mireasma de gențian-albastră,Furnica chicotește pe-un brusture pe lac.O buburuză-n joacă își
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
de liliac, Ce-nmiresmau cu gingășie Alei și case cu cerdac Și primeneau cu veselie, Pământ și cer, zbor de cocori, Cărări de viscol pustiite Sau îngropate de ninsori Sub tălpi de gheață troienite. Prin firul ierbii verde crud Răsar suavii ghiocei, Își scutură veșmântul ud Și lacrima din clopoței. Pe serpentinele de gând Aezi din vechile balade, Își cheamă dorul fredonând Cu glas duios, în serenade. Se prind în horă viorele, ... Citește mai mult Ascult cum clocotește viațaîn muguri de
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
ierni, desculți,Visau la ramuri de liliac,Ce-nmiresmau cu gingășieAlei și case cu cerdacși primeneau cu veselie,Pământ și cer, zbor de cocori,Cărări de viscol pustiiteSau îngropate de ninsoriSub tălpi de gheață troienite. Prin firul ierbii verde crudRăsar suavii ghiocei,Își scutură veșmântul udși lacrima din clopoței.Pe serpentinele de gândAezi din vechile balade, Își cheamă dorul fredonândCu glas duios, în serenade.Se prind în horă viorele,... XXIX. VIS DE PRIMĂVARĂ, de Ines Vanda Popa , publicat în Ediția nr.
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
acuzării, arginții vânzării și veninul sufletelor lor zbuciumate de rea credință, dar nivelând totodată cu ferocitatea lor chiar Calea Robilor spre Cer. Colindele îmbrățișează în toată Iubirea, divina cântare a Nașterii Sfântului Prunc cu dorurile părintești urzite-n nașterile noastre suave: „Într-o sanie ușoară,/ tras de-o ciută de mărgean,/ Moș-Crăciun din cer coboară,/ ca în fiecare an.// El o traistă poartă’n spate/ și’n ea, darnicul Unchiaș,/ duce daruri minunate/ pentru dragii-i copilași.// ...Și, pe când din traista
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
iudaice în care FEMEIA era discriminată la modul absolut, împrumutată, vândută, ucisă și, cel al culturii pelasgo-traco-daco-române, unde FEMEIA se situa pe locul condiției sale firești, în care moralitatea era suverană, iar sceptrul frumuseții ei emana în juru-i mireasma unei suave fascinații pline de splendoare, de feminitate, strălucind în lungul șir al chipurilor divine pe care le va naște omenirii. „Femeia mii de ani a fost roabă, spune marele duhovnic prigonit, persecutat și mărturisitor, Arhim. Arsenie Papacioc, până a venit Hristos
MIRAJUL DIVIN ŞI ETERN AL FEMEII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381039_a_382368]
-
Calea spirituală pentru ca această augustă mlădiță, după ce a condus mișcarea patriotică de îngrijire a răniților, văduvelor și orfanilor de război, să devină nu doar un Vlăstar ortodox mult mai regal, ci o Aură a Cerului angelic, în care a odrăslit suav și martiric Sf. Elisabeta-Marea Ducesă. Cuvioasa Stareță MARIA s-a odrăslit Cununii imperiale martirice a Țarilor și Marilor Duci, alături de alte milioane de mucenici ruși executați de iudeo-bolșevicii sovietici. FEMEIA prin plămada ei hirotesită și harismatic conferită de Atotcreatorul este
MIRAJUL DIVIN ŞI ETERN AL FEMEII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381039_a_382368]
-
Îl iubesc, îl iubesc cu o dragoste nețărmurită, îl iubesc cu o durere adâncă și totuși dulce.” (Elena-Margareta Ionescu, Jurnal cu și fără Nae Ionescu. Ed. Vremea, București, 2015, p. 46) „Am fost pe hellespontice ținuturi/ eu, poate, Daphnis, tu suava Chloe,/ sau Hero tu, eu Leandru, smulși în voie/ de ale mării dorice săruturi...// Dar ce ne pasă țărmul încotro e,/ când nu avem sfârșituri și începuturi?/ Ca timpul curgem dincolo de luturi...// Tu, veșnic harfă, pururea eu strună,/ eu treaptă
MIRAJUL DIVIN ŞI ETERN AL FEMEII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381039_a_382368]
-
amarul, prigonirile, persecuțiile, întunericul, căderile, frângerile din marea de amar-istoria milenară a marelui nostru Neam dacoromân. El nu se folosește de cuvânt pentru fastul estetic ori pentru semantica lui, ci pentru spiritul religios-ortodox al cuvântului, duhul lui, exegeza hermeneutică, mireasma suavă a sublimului purtător de lumină harică, de preaplin ca dar al creației artistice. Cuvântul dac se îmbracă literar cu Iia țesută a literelor românești, brodate pe altița metafizică a cugetului peste care se răsfrânge nimbul de borangic al exegezei hermeneutice
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VI) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381056_a_382385]
-
eminesciană. Clopotul geniului său creștin răsuna cu dangătul infinit întru „marginile și nemarginile limbii”, după cum aprecia înțeleptul Noica. (Constantin Noica, Eminescu sau gânduri despre omul deplin al culturii românești. Ed. Eminescu, București-1975, p. 55) Romantismul lui Eminescu prelins din mireasma suavă a lirismului său are ceva asemănător cu smerenia ascetului, care pe măsură ce trăiește rugăciunea se aprinde de rugul său mistic, participând, trăind plenar, teologic și mărturisitor în toate potențele sale firești ori suprafirești, cu o nebunie profetică întâlnită numai la marii
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VI) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381056_a_382385]