3,238 matches
-
rigiditatea deterministă a scriiturii de tip mimetic, Proust introduce în literatura europeană, scrie P. în Noua structură..., onestitatea absolută a propriei conștiințe, înlocuind, prin cultivarea asociațiilor capricioase ale memoriei involuntare, omnisciența auctorială tradițională - ubicuă și falsificatoare - cu „autenticitatea halucinantă” a subiectivității și trăirii individuale. Neajunsurile, de extracție iluministă, ale abordării raționaliste fuseseră puse în discuție încă de Wilhelm Dilthey - amintit de eseist între exponenții de marcă ai „noii structuri” -, cel care, teoretizând diferența inaugurală a hermeneuticii moderne dintre „științele naturii” și
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
de scriitor în memorialistica din Scrisori vieneze (1992; volum reeditat în variantă revizuită și adăugită sub titlul Scrisori din Vindobona, în 2000). M. evocă melancolic perioada șederii sale la Viena și reconstituie nostalgic o imagine a orașului impregnată de propria subiectivitate. Lăsându-se călăuzit de memoria afectivă, aptă să rețină, pe lângă evenimentele semnificative, și detaliile existenței cotidiene, reface liber pașii apropierii sale de o mare capitală a culturii, dar și de un loc în care își duc viața oameni obișnuiți. Retrăirea
MUNTEANU-15. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288299_a_289628]
-
tipicitate”, iar poeziei „«eroi» care-s purtători ai moralei înaintate”), volumul Atitudini (1966), ce reflectă activitatea criticului de la „Steaua”, cuprinde și studii rezistente la eroziunea timpului: o sinteză erudită privind anii de formație ai lui I. Heliade-Rădulescu, pledoaria antidogmatică în favoarea subiectivității și a dramatizării (= problematizării) lirismului. Sub semnul lui Aristarc (1975) reprezintă o justificare a pozițiilor de principiu, teoretice și indică totodată stabilirea cvasidefinitivă și exclusivă a lui M. în perimetrul marilor clasici. Anterior, Hyperion (I, Viața lui Eminescu, 1973; Premiul
MUNTEANU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288294_a_289623]
-
între stări și atitudini contrare, între reflecția tăioasă și sensibilitatea vulnerată, între trăire și vis, între profan și sacru. Două arii tematice - divergente, corespondente sau adesea contopite - configurează universul, dinamica interioară și formula compozițională a liricii: una autobiografică, exprimând o subiectivitate feminină asumată („despre rândurile acestea/ oricum se va spune/ le-a scris o femeie”), visătoare și duios-maternă, iar cealaltă, exterioară, concentrată pe real și concret. De aici, pendularea poemelor între consemnarea interiorității și descripția cu trăsături de peisaj transfigurat, dar
NEGOIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288403_a_289732]
-
literară”, „Luceafărul”, „Convorbiri literare”, „Adevărul literar și artistic”, „Dorul” (Danemarca) ș.a. Un imperceptibil miros de Socrate cuprinde poeme eclectice ca formulă și tematică, dominate de tema socială (mizeria României) și de tema memoriei (copilăria, exilul). Tonalitatea de multe ori personală, subiectivitatea nedecantată, discursivitatea trădează natura lor autobiografică (recunoscută în ultimul poem, Sunt un lup: „urletele mele lungi, neliterare”). „Literară” devine P. în poemele mai scurte și fără pretenții filosofarde, atunci când asprimea, duritatea unor imagini aproape că explodează dintr-un aparent cotidian
PEDVIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288746_a_290075]
-
de atunci cu forța unei rare intuiții analitice. Primele cărți se concentrează toate, egocentric, asupra universului interior, chiar și când exigența epicului pare a impune personaje cel puțin aparent distincte. În Ape adânci, Sfinxul (1920) și Femeia în fața oglinzei (1921), subiectivitatea este dimensiunea dominantă, dacă nu unică, iar încercările manifestării epice rămân formule goale de substanță proprie, adevărata lor funcție fiind dispersia confesiunii, din străduința, evident legitimă, de a-i asigura măcar o minimă impersonalitate. Dar fiecare personaj e o portavoce
PAPADAT-BENGESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
ale literaturii lui Octavian Paler, eseist și prozator al cărui scris impecabil cadențat are mereu solemna gravitate impersonală a unui discurs întocmit în respectul deplin al regulilor elocinței clasice, deși este încărcat de toate neliniștile sufletului modern și acuză o subiectivitate violentă și pătimașă, recunoscută de altfel. [...] Jurnalist de mare vocație, pasionat, mobil, inventiv, Octavian Paler are înfățișarea austeră și anacronică a unui consul roman în acțiune, ce trăiește urmând cu o fidelitate absolută cugetările lui Marcus Aurelius. MIRCEA IORGULESCU SCRIERI
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
așeza într-o lumină potrivită nu numai propriile ipoteze, dar și evoluția obiectului său. Această înscriere sistematică ni-l evocă de îndată drept model pe Tudor Vianu. La fel și calmul procedural. MIRCEA MARTIN Dicțiunea sobră, superior didactică, impersonală în subiectivitate, este o modalitate de emisie perfect adecvată conținutului plin de idei al teoremelor și analizelor, ceea ce numim, prin tradiție, stil universitar în critică, având în persoana lui pe unul din cei mai elocvenți exponenți. LAURENȚIU ULICI SCRIERI: Realitate și romanesc
PETRESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288788_a_290117]
-
dar într-o modalitate nonidealistă. Aici, comportamentul uman nu este determinat de structuri subiective, ci de configurații strict obiective ale sistemelor sociale și umane. Schema funcțională, după cum s-a văzut, nu cuprinde în ea ca elemente fundamentale nici o formă subiectivă. Subiectivitatea este pusă complet între paranteze. Categoriile „obiective” ale schemei funcționale (cerințe funcționale, finalități) sunt însă dublate de categorii „subiective” (scopuri, aspirații, idealuri). Mai pe larg, relația dintre structurile obiective și cele subiective ale modelului funcțional este analizată în altă parte
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ale schemei funcționale (cerințe funcționale, finalități) sunt însă dublate de categorii „subiective” (scopuri, aspirații, idealuri). Mai pe larg, relația dintre structurile obiective și cele subiective ale modelului funcțional este analizată în altă parte (Zamfir, 1972). În cadrul schemei funcționale sepresupune că subiectivitatea reprezintă un mediator al mecanismelor obiective, ea exprimându-le pe acestea suficient de adecvat datorită proceselor practice de reglaj. Membrii colectivității conștientizează destul de exact cerințele funcționale ale organizării vieții lor, le formulează ca necesități, trebuințe, le pun ca scopuri și
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de cunoaștere situația și felul cum trebuie să-i facă față. Dacă abordările obiective presupun că procesele de cunoaștere, individuale și colective, exprimă până la urmă concret situația obiectivă, Blumer și alți colegi ai săi fac complet abstracție de această dependență. Subiectivitatea colectivă, mecanismele ei de constituire reprezintă singurele surse ale explicării socialului. După cum remarcă Jonathan H. Turner (1978), o asemenea opțiune duce la o perspectivă indeterministă asupra cauzalității: „Variabilele care influențează definiția situației și acțiunea unei persoane sunt rezultatul «propriei alegeri
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
pe care sociologia dorește să le formuleze. În cazul în care conștiința este o instanță strict intermediară care nu aduce o contribuție independentă la explicarea fenomenelor sociale, în formularea legilor sociologiei vor intra termeni referitori doar la factorii obiectivi: particularitățile subiectivității umane nu vor trebui luate în considerare. Dacă însă conștiința aduce, alături și în combinare cu factorii obiectivi, o contribuție independentă la determinarea fenomenelor sociale, particularitățile ei vor trebui să fie incluse în formularea legilor sociale. Acest aspect a fost
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
societăți este, în mod necesar, o conștiință istorică. Rezumând cele spuse mai sus, societățile dinamice creează interesul pentru timp din două motive relativ distincte: a) Evenimentul capătă un profil unic, impredictibil, fiind modelat de o mulțime de factori, inclusiv de subiectivitatea umană. Un război purtat de două comunități arhaice are în el ceva „ritual”, repetabil. Războiul grecilor cu perșii este un eveniment unic, irepetabil. Descrierea stărilor succesive în timp aduce o informație nouă. b) Evenimentul capătă un rol cauzativ în evoluția
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
care în mod obiectiv au declanșat acest eveniment. b) Comprehensiunea presupune un determinism subiectiv: fenomenele sociale și umane sunt acțiuni umane sau produse ale acestor acțiuni. Acțiunea umană are însă un specific în raport cu fenomenele naturale. Realizarea sa este prezidată de subiectivitate: scopurile, intențiile, afectele actorilor. A înțelege un anumit fapt social înseamnă a determina ce a fost în mintea autorului său, în ce stare de spirit se afla acesta, ce intenții avea, ce urmărea, care erau opțiunile sale valorice. Accesul la
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
el consideră că metoda sociologiei trebuie să fie „explicația comprehensivă” sau „comprehensiunea explicativă” (Weber, 1965). Importanța pe care Weber o acordă comprehensiunii este o consecință a concepției sale asupra acțiunii umane, mai precis a rolului pe care el îl acordă subiectivității, spontaneității, creativității în stabilirea scopurilor. Ceea ce este comun orientării filosofice germane postkantiene este accentul pe o subiectivitate creatoare, unde sentimentul, trăirea ocupă locul central. O asemenea realitate subiectivă nu poate fi analizată cu mijloacele obiective ale științei. Singura posibilitate de
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
care Weber o acordă comprehensiunii este o consecință a concepției sale asupra acțiunii umane, mai precis a rolului pe care el îl acordă subiectivității, spontaneității, creativității în stabilirea scopurilor. Ceea ce este comun orientării filosofice germane postkantiene este accentul pe o subiectivitate creatoare, unde sentimentul, trăirea ocupă locul central. O asemenea realitate subiectivă nu poate fi analizată cu mijloacele obiective ale științei. Singura posibilitate de sesizare a ei este ca subiectul cunoscător să-și utilizeze capacitatea sa naturală de intuire a celuilalt
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
foarte diferită de intențiile fiecărui participant în parte. Există mai de grabă o „logică” ascunsă a revoluției care scapă fiecărui participant. Dacă vrem să înțelegem revoluția, trebuie să înțelegem mai mult această logică obiectivă ce nu poate fi găsită în subiectivitățile actorilor. În general, metoda comprehensivă poate fi operantă în explicarea următoarelor trei tipuri de fenomene: a) fenomenul reprezintă acțiunea unui actor. Evenimentele politice din sistemele tradiționale aveau foarte des acest caracter. Ele erau exclusiv, sau cel puțin în mare parte
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
dar fals conștient. Adevăratele forțe motrice care-l pun în mișcare îi rămân necunoscute, altfel nu ar fi un proces ideologic. Prin urmare, el își închipuie forțe motrice false, aparente”. Teoria marxistă a ideologiei pune în evidență un paradox al subiectivității. Conștiința are un conținut determinat de condițiile reale de viață și o „suprafață” care reflectă acest conținut, dar într-o modalitate mai mult sau mai puțin adecvată. Gradul de adecvare al conștiinței de sine poate merge de la completa adecvare, stare-limită
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
puțin adecvată. Gradul de adecvare al conștiinței de sine poate merge de la completa adecvare, stare-limită pe care, cel puțin în condițiile actuale ale cunoașterii de sine a omenirii, o putem considera mai mult excepțională, până la a fi complet neadecvată, „mistificată”. Subiectivitatea însăși este diferențiată. Există un nivel profund, la care au loc procesele constructive. Aici sunt elaborate idealurile, valorile, aprecierile, planurile de acțiune. Acest nivel nu se petrece decât parțial, adesea deloc, la „lumina” conștiinței. Marxismul utilizează pentru a desemna acest
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de vârf. Pentru a înțelege calculatoarele și dinamica lor pe generații, este suficient să cunoaștem „ce a fost în mintea” celor care le-au proiectat? Putem, cu alte cuvinte, să considerăm calculatoarele cafiind obiectivarea unor proiecte subiective, inteligibile prin înțelegerea subiectivității autorilor lor? Herbert A. Simon, cunoscut specialist în psihologie și calculatoare, dă un răspuns neașteptat în contextul unei asemenea puneri a problemei. Este posibilă - în sensul de interesantă din punctul de vedere al plusului de cunoaștere- o istorie empirică a
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Condițiile obiective determină acțiunea, conștiința fiind într-o măsură mai mare sau mai mică un „vehicul” al acestei determinări. Dacă nu putem să stabilim variatele condiții obiective care acționează și mai ales modul în care acționează, putem recurge la înregistrarea subiectivității. În cazul lui Nero, pentru a înțelege actul său de a da foc Romei, încercăm să determinăm ce a fost în mintea lui: care au fost motivele conștiente asociate unui asemenea act. Dacă dorim să explicăm comportamentul lui Vlad Țepeș
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
într-un act familiar, care nu mai apare atât de curios, ci oarecum „natural”. Evident, aceasta nu este o explicație de tip științific. Este ca și cum ai explica întregul comportament uman prin intențiile subiective conștiente ale persoanelor, excluzând ca inutilă psihologia. Subiectivitatea, tocmai în calitatea sa de „vehicul” al determinismului, poartă în sine influența diferiților factori, dar într-o manieră neexplicată. De exemplu, cum putem înțelege măsurile drastice luate de către un domnitor oarecare împotriva boierilor? O anumită explicație putem obține prin descoperirea
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ar pune în evidență o serie de mecanisme mai generale ca: într-un sistem feudal există o tensiune continuă între puterea centrală și tendințele de autonomie ale nobililor, susținute în mod puternic de caracterul natural, închis al economiei feudale. Înregistrarea subiectivității are o putere explicativă slabă, dar nu complet neglijabilă. De cele mai multe ori, istoricii au încercat să realizeze tocmai oasemenea analiză. Accesul la subiectivitatea actorilor este de regulă limitat, dacă nu exclus. Istoricul se află într-o situație de tipul următor
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
tendințele de autonomie ale nobililor, susținute în mod puternic de caracterul natural, închis al economiei feudale. Înregistrarea subiectivității are o putere explicativă slabă, dar nu complet neglijabilă. De cele mai multe ori, istoricii au încercat să realizeze tocmai oasemenea analiză. Accesul la subiectivitatea actorilor este de regulă limitat, dacă nu exclus. Istoricul se află într-o situație de tipul următor: pe de o parte, a reușit să reconstituie un eveniment pe care îl poate interpreta ca un act sau rezultat al unui act
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
și modul în care teoria marxistă oferă un răspuns la obiecțiile aduse ideii de progres. Marxismul nu face o separare netă între criteriile obiective și cele subiective, între cele de fapt și cele valorice, între criteriile sociale și criteriile umane. Subiectivitatea este o expresie a condițiilor obiective, și nu ceva complet independent. Același lucru este valabil și în legătură cu sistemul de valori. Valorileumane sunt expresii ale unor necesități obiective. Din această cauză, subiectul și valoarea nu sunt excluse din sfera cercetării științifice
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]