5,716 matches
-
fii o bunică neglijată de cei din casă, ocupați mereu cu problemele lor, și să aștepți nerăbdătoare să se facă ziuă, să-ți iei lucrul de mînă și scăunelul și să stai la o șuetă cu madam Ionescu la lapte. Sublimă adaptabilitate, nesfîrșitele resurse de confort ale unei specii atît de perfect reglate la nevoile zilnice, Încît nici nu mai știi cine Învinge, cel care Înțelege sau cel care nu Înțelege, și cine este mai liber? țScurt dialog auzit la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nimic, ba ai avut chiar și cîteva intervenții curajoase, ai criticat și tu, ceea ce observaseși de la Început că nu e pe placul organizatorilor și la sfîrșit ai constatat cu emoție că opiniile tale sînt În perfectă concordanță cu opiniile celorlalți. Sublima armonie universală, să te faci exponentul majorității, al bunului simț comun și să trăiești mai departe așteptînd evenimentul unei noi invitații ca o confirmare a incontestabilei tale valori. Apar tot mai multe mese rotunde - și la Curtea regelui Arthur era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
noastre ne sînt atît de comune Încît nu mai putem vedea În ele ceea ce ne distinge, pe cînd gîndurile, doar ele ne permit acea selecție În care ne putem recunoaște. Să-ți creezi un imperiu din fețele tale. Monstruos și sublim narcisism În căutarea furibundă a propriului chip În toate acele apariții Întîmplătoare cînd ești contaminat de o disponibilitate aproape agresivă și totul se petrece atît de material ca atunci la Festivalul tineretului și studenților cînd ai urmărit vreme de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
exact opuși celui dintîi. Personajul Albu aspiră la un pămînt făgăduit nu pentru că simte că i s-ar cuveni, ci pentru că așteaptă un dar, o șansă care Îți surîde o singură dată În viață. Scopul lui este de o gratuitate sublimă: o petrecere adevărată! Nici Wanda nu este total incompatibilă cu acest tip de personaj, pentru că e gata să facă jocul lui Bârsan, chiar dacă Îl dezaprobă, numai pentru că Îi dă iluzia că și-a depășit condiția. La fel și Algazi, cu toate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pusese pe ea. — Dar, Sarah, n-am știut că or s-o ia așa. Doar am purtat rochia asta în fața spectatorilor din Charleston până în New Orleans. Am uitat să-ți arăt tăieturile din ziare, nu? Ce articole, ce articole! Erau sublime, mai ales când venea vorba de rochia asta. — Uite ce e, dragă - mama îi turna lui tanti Mae niște sherry special în pahar, ca s-o binedispună - rochia aia s-ar putea să fi avut succes pe scenă, dar tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
trimițându-mi bezele cu entuziasm, a fost minunat să vorbesc cu tine, dragă. Ținem legătura. S-a îndreptat spre hol, făcând cu mâna înspre diverși oameni îsau „contacte“ cum îi numește ea), într-o manieră de prințesă cu aere, de la sublima înălțime a platformei pantofilor ei. Unul din motivele pentru care o urăsc este că lângă ea mă simt mignonă. Ceea ce nu sunt. Sunt de fapt de statura unei femei obișnuite din sudul Italiei. Am dat pe gât restul de bere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
acoperită cu părul fin, terminat pe ceafă cu un fel de puf amintind de băiatul din el. Acel puf care se inela singur și pe care l-am tăiat, păstrându-l într-o cutiuță de mătase - în același fel cum sublimul Leopold păstrase buclele fermecătoare ale fiului său Amadeus; le văzusem la Muzeul Mozart din Salzburg. Acel păr inelat îmi readucea în minte structura penelor ce păstrau miros de om sau de pasăre - retorte de filigran cu esențe personale, emanând secrete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Acum! Acum, în curând trebuie să fie gata, câtă bucurie simt pătrunzându-mi sufletul și totodată cu cât de multă ură împotriva a orice sunt încărcat, cred că aș putea umple mările și oceanele planetelor cu ea, cu ura aceasta sublimă și cumva totală, care l-ar putea mânia probabil până și pe cel mai blând dintre zei. Ceva nu e bine, însă. Ceva nu e cum trebuie, nu știu cum de simt asta atât de precis și mă tem că sinuciderea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
început și sfârșit propriu, liantul lor în întregul romanului realizându-se la nivelul ideii; cele patru secvențe prezintă tot atâtea momente, hotărâtoare pentru cunoașterea de sine a eroului și pentru accederea, prin această cunoaștere de sine, la cunoașterea omului. Tentația sublimului, a absolutului, dar și a abjecției, așteptarea înfrigurată a necunoscutului și a experiențelor hotărâtoare, atât de caracteristice vârstei adolescentine, îl plasează pe Vadim Maslennikov într-o stare de perpetuă transă. Dar, în același timp, întâlnirea efectivă cu aceste experiențe, palparea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
-l tăia pe nemțișor, aș fi fost mânat nu atât de groaza de a vărsa sânge străin, nu atât de respectul pentru viața omului, cât din dorința de a conferi propriului meu eu acea postură de excepție, cu atât mai sublimă, cu cât mai mare ar fi fost pedeapsa care mă aștepta după acest refuz. Peste o lună, interesul meu pentru război se răcise. Citind plin de mândrie în ziar că rușii i-au bătut pe nemți undeva, într-un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
buzele. - Dragul meu, șoptea rugătoare Sonia, desfăcându-și buzele din sărut și apoi apropiindu-le din nou de gura mea, micuțule, scumpul meu, mă iubești, nu-i așa? Spune-mi! Căutam cu încordare cuvintele nimerite, cuvintele de iubire, miraculoase și sublime, cuvintele pe care să le spun, pe care trebuia să i le spun atunci, pe loc. Dar n-am găsit aceste cuvinte în mine. De parcă o îndelungă experiență m-ar fi învățat că poate vorbi frumos despre iubire doar acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
se află în pragul fericirii. Totul se apropie de finalul fericit și justițiar, atât de mult așteptat de sufletul nobil al lui Ivanov, a cărui inimă bate fierbinte. Sub influența intrigii dramatice, sub influența iubirii pentru exemplarele umane cinstite și sublime care își primesc suferințele cu atâta smerenie, sub influența personajelor pe care le vede pe scenă și pentru fericirea cărora tremură, acest spectator, Ivanov, vibrează ca un cristal, cuprins fiind de cele mai umane și mai nobile sentimente, în aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
tânăr Ivanov nu poate simți nici calculul meschin de fiecare zi, nici dorință, nici răutate. Stă în liniștea desăvârșită a sălii de spectacol, stă cu fața îmbujorată, stă și simte cu bucurie cum inima lui tânjește dulce sub povara dorinței sublime ca, pe loc, chiar acolo, la teatru, să se jertfească pe sine în numele celor mai înalte idealuri ale omului. Dar iată că, în întunericul tensionat al sălii, vibrând de trăirile spectatorilor, vecinul lui Ivanov începe să tușească tare și răgușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
de unire a tot restului țării, care, cu un simț civic ce merită toate laudele, și-a îndeplinit cu normalitate datoria electorală, venind aici, ca părinte extrem de iubitor, să amintească populației capitalei, care s-a abătut de la drumul drept, lecția sublimă din parabola fiului rătăcitor și să-i spună că pentru inima omenească nu există greșeală care să nu poată fi iertată, astfel să-i fie sinceră căința, astfel să-i fie totală remușcarea. Ultima frază de efect a prim-ministrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
se duceau mult la manifestări sportive, în special la fotbal și la baschet, căci sunt cele care agită mai mult tribunele, inițiau discuții cu vecinii, iar în cazul fotbalului, dacă egalitatea era din acelea fără goluri îl numeau, o, îndrăzneală sublimă, cu subînțeles în glas, scor alb, ca să vadă ce iese. Și ceea ce ieșea era egal cu zero. Mai devreme sau mai târziu venea întotdeauna momentul întrebărilor, Vreți să-mi spuneți, vă rog, cu ce partid ați votat, Scuzați-mi curiozitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
vorbesc cu inima deschisă, vă vorbesc zdrobit de durerea unei îndepărtări de neînțeles, ca un tată abandonat de fiii săi pe care i-a iubit atât, pierduți, dezorientați, și ei și eu, în fața producerii unor evenimente insolite care au sfâșiat sublima armonie familială. Și să nu spuneți că am fost noi, că am fost eu însumi, că au fost guvernul națiunii sau deputații aleși cei care ne-am separat de popor. Este adevărat că ne-am retras în zorii acestei zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
care nu simt, lipsite de un spirit care le-ar permite să-și imagineze că cinci nesemnificative secunde scandate, prima, a doua, a treia, a patra, a cincea, fuseseră o tortură chinuitoare pentru una dintre părți și un calm de sublimă bucurie pentru cealaltă. Prim-ministrul își șterse cu mâneca pijamalei în dungi fruntea care i se făcuse lac de sudoare, apoi, alegându-și cu grijă cuvintele, spuse, Într-adevăr, chestiunea impune o abordare diferită, o evaluare atentă care să acopere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
disponibilă, Nu pot să cred că am auzit ce ați spus și nu cred că vreau să aud, Da, domnule prim-ministru. Din nou tăcere, de data asta mult mai scurtă, doar trei secunde, în timpul cărora se simți că bucuria sublimă și tortura chinuitoare își schimbaseră locurile. Un alt telefon sună în dormitor. Soția răspunse, întrebă cine vorbea, apoi îi șopti încetișor soțului, acoperind receptorul telefonului, E cel de interne. Prim-ministrul făcu semn să aștepte, apoi dădu ordine ministrului apărării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
atâta timp cât ceasul din mintea lui nu-i spunea, Ajunge, poți să te oprești, a câștigat. Încă două minute pentru confirmarea victoriei și, la capătul lor, președintele republicii, cu lacrimi în ochi, era îmbrățișat cu prim-ministrul. Momente perfecte și chiar sublime, pot să apară în viața unui politician, spuse apoi cu glasul gâtuit de emoție, dar, indiferent ce-mi rezervă ziua de mâine, vă jur că acesta nu mi se va stinge niciodată din memorie, va fi cununa mea de glorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
nu mi se va stinge niciodată din memorie, va fi cununa mea de glorie în ceasurile fericite, consolarea mea în ceasurile amare, din toată inima vă mulțumesc, cu toată inima vă îmbrățișez. Alte aplauze. Momentele perfecte, mai ales când ating sublimul, au inconvenientul extrem de grav al duratei scurte, ceea ce, fiind evident, n-ar mai trebui menționat dacă n-ar fi împrejurarea existenței unei contrarietăți mai mari, care constă în a nu ști ce să facem după aceea. Această stânjeneală, însă, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
culturii încă ștergându-și o lacrimă ascunsă, că ministrul internelor ridică mâna pentru a cere cuvântul, Vă rog, spuse prim-ministrul, Așa cum a subliniat în mod atât de emoționant domnul președinte al republicii, există în viață momente perfecte, cu adevărat sublime, și noi am avut acum privilegiul de a ne bucura de două dintre ele, cel al mulțumirilor exprimate de președinte și cel al expunerii prim-ministrului când a susținut o nouă strategie unanim aprobată de cei prezenți și la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
porecla cea mai justă și meritată ar fi cea de alehin, marele maestru de șah, din nefericire retras din categoria celor vii. Îndoiala ivită se risipi ca fumul și o certitudine solidă îi luă locul. A se observa cu ce sublimă artă combinatorică va dezvolta el atacurile care îl vor conduce, cel puțin așa credea, la șah-mat-ul final. Zâmbind cu șiretenie, spuse, Aș accepta acum cafeaua pe care ați avut amabilitatea să mi-o oferiți, Vă amintesc că polițiștii nu acceptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
fost un pictor mai bun decât El Greco, dar obișnuința începe să-ți tocească admirația pentru el, în schimb Cretanul - senzual și tragic - oferă misterul sufletului său ca o jertfă pe un altar. Artistul - pictor, poet sau muzician - prin ornamentația sa sublimă ori frumoasă satisface simțul estetic, dar acesta este înrudit cu instinctul sexual și împărtășește ceva din barbaria acestuia. Artistul însă își jertfește ofranda superioară a propriei lui ființe. Urmărirea acestei taine are ceva din fascinația unui roman polițist. Este o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Stroeve, acesta începu să facă anume lucruri absurde pentru a-i stârni râsul. Și pe urmă îmi arunca mie priviri încântate făcându-mi cu ochiul ca să observ că pacientul e într-o formă mult mai bună. Stroeve s-a dăruit sublim. Dar cel mai mult m-a surprins Blanche. S-a dovedit o infirmieră nu numai capabilă, ci și devotată. Nimic din comportarea ei nu-ți amintea că se luptase cu atâta vehemență împotriva dorinței soțului ei de a-l aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
subiectul? am întrebat eu. — Nu prea știu. Era straniu și fantastic. Era o viziune a începuturilor lumii. Grădina Paradisului cu Adam și Eva - știu și eu? -, era un imn închinat frumuseții trupului omenesc, masculin și feminin, și o laudă Naturii sublime - indiferentă, frumoasă și crudă. Îți dădea un sentiment îngrozitor al nemărginirii spațiului și al nesfârșirii timpului. Pentru că pictase pomi pe care îi văd în fiecare zi în jurul meu, cocotieri, smochini indieni, poinciane cu florile stacojii, cei ce dau perele avocado
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]