5,777 matches
-
a mesajului, variabile sociale, variabile psihologice, variabile comportamentale, variabile culturale. Generalizând, vom spune că: sistemele de comunicare sunt sisteme deschise, adică interacționează cu mediul social și fizic în care funcționează; procesul comunicării are o structură ierarhică, adică presupune relații între subsisteme și suprasisteme; sistemele sunt homeostatice, adică tind să se adapteze schimbărilor interne și externe: o modificare de factori interni sau externi determină modificări în structura și funcționarea sistemului, care tinde astfel să atingă o nouă stare de echilibru; sistemele sunt
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
3.1. Definirea sistemului financiar și prezentarea elementelor sale În lucrările de specialitate, de cele mai multe ori, sistemul financiar este definit ca totalitatea relațiilor financiare sau totalitatea relațiilor financiare și de credit. Definiția este incompletă, deoarece, lipsind relațiile, legăturile dintre fiecare subsistem și sistemul în care se integrează, sistemul financiar reprezintă o simplă mulțime de elemente, fiind definit prin intermediul lor. Sistemul financiar mai este definit ca un ansamblu de elemente calitativ diferite, care aparțin unor categorii distincte, și cuprinde: relațiile financiare, fondurile
Finanțe publice by Florin Franț () [Corola-publishinghouse/Science/194_a_137]
-
relațiile financiare, fondurile bănești, instituțiile financiare, tehnicile și instrumentele financiare folosite în politica și activitatea financiară propriu-zisă. Într-o astfel de viziune, definiția dată de profesorul Constantin Tulai răspunde cerințelor rigorii științifice: sistemul financiar reunește în structura sa ansamblul elementelor (subsistemelor sau verigilor) care asigură formarea și repartizarea fondurilor de natură financiară și al interacțiunilor (raporturilor, legăturilor) dintre aceste elemente. Privite din punct de vedere al integralității și al capacității de autoreglare a sistemului, aceste interacțiuni ne apar nu numai ca
Finanțe publice by Florin Franț () [Corola-publishinghouse/Science/194_a_137]
-
care asigură formarea și repartizarea fondurilor de natură financiară și al interacțiunilor (raporturilor, legăturilor) dintre aceste elemente. Privite din punct de vedere al integralității și al capacității de autoreglare a sistemului, aceste interacțiuni ne apar nu numai ca raporturi între subsisteme, ci și între parte și întreg (între fiecare subsistem și ansamblul în care este integrat)21. Finanțele publice determină un întreg sistem de relații economice exprimate sub formă bănească, cu ajutorul cărora se garantează formarea, distribuirea și întrebuințarea fondurilor publice bănești
Finanțe publice by Florin Franț () [Corola-publishinghouse/Science/194_a_137]
-
și al interacțiunilor (raporturilor, legăturilor) dintre aceste elemente. Privite din punct de vedere al integralității și al capacității de autoreglare a sistemului, aceste interacțiuni ne apar nu numai ca raporturi între subsisteme, ci și între parte și întreg (între fiecare subsistem și ansamblul în care este integrat)21. Finanțele publice determină un întreg sistem de relații economice exprimate sub formă bănească, cu ajutorul cărora se garantează formarea, distribuirea și întrebuințarea fondurilor publice bănești, pe care statul și organismele sale le utilizează în
Finanțe publice by Florin Franț () [Corola-publishinghouse/Science/194_a_137]
-
a utiliza echipamente informatice și softuri adecvate activității manageriale; • abilitatea de a comunica, de a lucra cu oamenii și de a-i înțelege; • abilitatea de a vedea organizația în toată complexitatea ei și de a sesiza relațiile și raporturile dintre subsistemele componente. În același timp, managementul operațional presupune interpretarea unor roluri specifice care pot fi grupate în cel puțin trei categorii (Mintzberg, 1973): ¬ Roluri interpersonale - rezultă din autoritatea formală a managerului și vizează relațiile interpersonale și interacțiunea cu ceilalți. În această
Management general și strategic în educație. Ghid practic by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2049_a_3374]
-
din controlul resurselor și nu este în mod necesar dublată de autoritate. c. Autoritatea conferă dreptul de a conduce și gestiona diferite resurse în cadrul organizației; pe baza liniilor de autoritate stabilite în structura organizațională se realizează legăturile dintre diferite componente, subsisteme sau departamente ale organizației. În funcționarea organizațiilor, ca principiu de bază, autoritatea poate fi delegată; cu cât gradul de delegare a autorității este mai mare, cu atât organizația este mai descentralizată. Dacă autoritatea este delegată într-o măsură mai redusă
Management general și strategic în educație. Ghid practic by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2049_a_3374]
-
a facilita deciziile asupra acțiunilor viitoare ori pentru adoptarea deciziilor strategice în vederea elaborării unor noi proiecte/planuri de dezvoltare la nivelul unei organizații. Monitorizarea reprezintă procesul continuu prin care se oferă informații și se asigură suport și consultanță subordonaților sau subsistemelor unei organizații pe parcursul derulării activităților stabilite prin funcția de planificare; monitorizarea servește ca suport pentru implementare și ca bază de date pentru evaluare. În foarte multe situații practice, vom constata că cele două concepte acționează sub forma unui binom evaluare-monitorizare
Management general și strategic în educație. Ghid practic by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2049_a_3374]
-
adevărata situație și de a propune măsuri eficiente de schimbare. Reformarea sistemului de învățământ din țara noastră, ca măsură de politică socială și educațională, presupune cu necesitate și schimbări majore la nivel social, caracterizate prin treceri rapide ale sistemelor și subsistemelor sociale de la o stare de echilibru la alta, uneori cu efecte greu de anticipat. Schimbarea socială este în strânsă legătură cu ciclul individual al schimbării, caracteristic fiecărui individ sau fiecărei organizații în parte și care presupune mai multe etape/faze
Management general și strategic în educație. Ghid practic by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2049_a_3374]
-
sunt, în mod explicit, influențate de performanța obținută în carieră; stilul dictatorial al conducerii - Weber aprecia că este posibil ca acțiunile birocrației să intre în conflict cu procesul democratic. În general, interacțiunea dintre două sau mai multe sisteme afectează toate subsistemele componente. În acest caz, stările conflictuale generate de comportamentul managerial dictatorial afectează atât sistemul de valori al birocrației (ierarhia, specializarea și impersonalitatea), cât și sistemul de valori al democrației (egalitatea, participarea și individualismul). Surse de creștere dimensională a birocrației Există
Politici publice şi guvernanța Uniunii Europene by LuminiȚa Gabriela POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/203_a_175]
-
acestora pe posturi și compartimente și atribuirea lor spre exercitare personalului organizației, în vederea realizării obiectivelor. Cele două dimensiuni ale activității de organizare se referă la organizarea de ansamblu, reflectată de proiectarea/reproiectarea și întreținerea funcționării sistemului de management și a subsistemelor sale (decizional, informațional, organizatoric, metodologic) și organizarea la nivelul principalelor componente procesuale și structurale ale organizației (de exemplu, organizarea unor activități sau a unor compartimente). Prin exercitarea acestei funcții, elementele sistemului - unitatea economică - sunt corelate într-un tot coerent și
Managementul achiziţiilor publice by Elvira NICA () [Corola-publishinghouse/Science/199_a_192]
-
grup, organizarea socială a proceselor pedagogice, socializarea, relațiile sociale în cadrul educației etc.); b) influența factorilor sociali asupra organizării și funcționării procesului de învățământ, asupra fluxurilor de elevi implicați în activități de profesionalizare; c)raportul dintre sistemul de învățământ și alte subsisteme sociale în cadrul formațiunii sociale, cu accent special pe funcțiile economice și socializatoare ale învățământului (Vlăsceanu, 1979). Fenomenele educaționale nu sunt așadar numai domeniul pedagogiei, ci și al științelor sociale (sociologie, economie, psihologie socială), impunându-se o „alianță”, o colaborare între
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
nimic în afară de numele lor, și-au întocmit treptat sistemul de notare. Spre sfârșitul secolului al IX-lea, se conturează două sisteme tiberiene, fiecare folosind semne grafice diferite pentru desemnarea aceleiași tradiții de citire a textului biblic; pentru desemnarea acestor două subsisteme tiberiene, Goshen-Gottstein propune termenii protoreceptus și nonreceptus 1. Codex Aleppo marchează trecerea de la textul protoreceptus la textul receptus. Primul autor care stabilește o legătură între codex Aleppo și tradiția ben Așer este Saadya b. David din Aden, care, în comentariul
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
limitele de conținut ale fiecăreia, dar și chiar față de denumirea lor propriu-zisă. Deși derivată din cele două, cevamailimpede conturată ca și conținut de abordare pare afigeostrategia, care, operează cu câteva elemente suplimentare, dar bine definite noțional. Este vorba despre entitățile (subsistemele) ce concură la asigurarea securității statelor și organizațiilor, respectiv forțele armate, echipamentele tehnice și logistice ale acestora, precum și rețelele de infrastructuri indispensabile desfășurării teritoriale a eventualelor operațiuni destinate apărării și securității colective (infrastructuri critice - cu potențială folosință strategică). Practic, față de
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3053]
-
obiecte principale de analiză dispunerea spațială a infrastructurilor critice și a entităților de apărare, precum și rolul acestora în organizarea spațiului pe un teritoriu dat. Printr-o extrapolare mentală comparativă a organismului teritorial cu un organism viu, cele două categorii de subsisteme adaugă cadrului geopolitic clasic (abordat în capitolele anterioare) segmentele sistemului nervos și circulator - componenta infrastructurilor critice, respectiv a sistemului imunitar - componenta de apărare. Aplicat la scara spațiului arabofon acest model de analiză strategico-teritorială surprinde imaginea realistă a potențialului strategico teritorial
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3053]
-
sistemelor de transporturi și comunicații - rețeaua sangvină a teritoriului Pentru o regiune mediană de triplu racord intercontinental cum este spațiul arabofon, sistemele de transporturiși comunicații reprezintă componenta principală a domeniului infrastructurilor critice. Particularitățile repartiției spațiale și valențele funcționale ale tuturor subsistemelor componente (rețelele rutieră, feroviară, navală, aeriană, de transporturi speciale și de telecomunicații) concură la definirea rolului lor de duble sisteme de racord, între trei continente (Europa, Asia, Africa) pe de o parte și între două bazine maritime (bazinul atlanticomediteraneean și
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3053]
-
în economia rețelelor de transporturi speciale din spațiul arabofon, dezvoltată și extinsă într-un ritm accelerat în ultimele două decenii, ca urmare a suportului tehnic oferit de infrastructura tehnologiilor satelitare, fibrelor optice și sistemelor informatice conexe rețelelor de comunicații. Principalele subsisteme ale infrastructurii de telecomunicații sunt reprezentate de liniile telefonice și furnizorii de servicii Internet, stațiile de televiziune și radio și stațiile fixe de la sol care asigură conectarea la sistemele satelitare de telecomunicații ce deservesc spațiul arab. Ceea ce interesează din punctul
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3053]
-
fost luate în considerare clase superioare de mărimi, suplimentare celor din Tabelul nr. 77. Indicele de potențial al infrastructurilor de transport pe ansamblul spațiului arabofon (IC) are valoarea 456, calculată pe baza valorilor de potențial al fiecăreia dintre cele șase subsisteme de infrastructuri și nu prin însumarea valorilor totale de potențial pentru fiecare stat. Astfel, mărimea obținută dă măsura valențelor de echipare teritorială cu infrastructuri de transporturi la nivelul unității regionale arabe (Tabelul nr. 78). Potrivit valorilor componente ale IC, rețeaua
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3053]
-
unui areal imens slab deservit de alte mijloace moderne, precum și pentru exploatarea și afluirea către export a uriașelor cantități de hidrocarburi ce stau la baza subzistenței economice a multor state arabe. Rețeaua feroviară prezintă cel mai scăzut potențial dintre toate subsistemele de transport, contribuind cu numai 10% la valoarea totală a indicelui IC, de unde și miza și atenția redusă acordată căilor ferate în elaborarea strategiilor/proiectelor pentru domeniul arabofon. Raportat la o scară spațială mai extinsă, valoarile de potențial a infrastructurilor
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3053]
-
superior de potențial al infrastructurilor) și Africa subsahariană în sud, cu un potențial inferior, grefat pe o slabă echipare infrastructurală a teritoriului. De asemenea, spațiul arabofon prezintă trăsături de tranziție între domeniile continentale specificate și sub aspectul ponderii potențialului diferitelor subsisteme de infrastructură. În Europa ponderile potențialului diferitelor categorii de infrastructuri sunt aproximativ echivalente, ca urmare a unei dezvoltări echilibrate a teritoriului. În Asia se înregistrează o predominanță de potențial a infrastructurilor portuare (22%), aeroportuare (24%) și de telecomunicații (20%), ca
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3053]
-
spațiale Principiul integrării din teoria generală a științelor geografice reprezintă un element de bază aplicabil și în geografia politică, menit să sublinieze realitatea complexă a existenței și funcționării sistemelor politicoteritoriale, ce derivă din derularea fluxurilor de relații stabilite de către state (subsisteme politico teritoriale) în plan bilateral, regional și global. Integrarea fiecărui element (stat) în sistemele supraordonate (grupări regionale și la nivel mondial) se realizează simultan pe două coordonate, atât sub aspectul localizării sale în cadrul spațiului politico-geografic zonal - integrarea spațială, câtșisub aspectul
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
evreu și sensibilelor raporturi arabo israeliene. Practic, arealul arabofon în ansamblu cuprinde 24 de state independente și 3 teritorii cu statut politic special, alcătuind un spațiu politico-geografic la nivelul căruia se desfășoară un complex de interrelaționărispațialfuncționale, stabilite atât între componentele (subsistemele) interioare, cât și între acestea și entitățile exterioare spațiului, raporturi ce fac obiectul de analiză al prezentului studiu. 1.1. Poziția geografică - valențe geopolitice Domeniul arab, definit în componența structural-teritorială menționată anterior, ocupă un areal delimitat la est de frontiera
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
restrângere la nivel mondial, cuprinde toate statele arabofone mixte de pe bordura sudică a spațiului arabofon plus teritoriul Saharei Occidentale, făcând astfel tranziția spre Africa subsahariană inclusă integral în limitele acestui tip de structură socială. Lumea arabă, văzută ca parte componentă (subsistem) a societății islamice în ansamblu, se caracterizează printr-o serie de trăsaturi proprii bine definite ce o individualizează sub forma unui model(submodel)socio-cultural de sine-stătător. De altfel, spațiul arab centrat pe regiunea Orietului Mijlociu este aria de origine a
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
globală, dar fiecare parte poate afecta întregul. Analiza unui sistem este centrată pe problematica ordinii, organizării, structurii și stărilor acestuia. Trei sunt elementele esențiale ale unui sistem: identitatea sa, organizarea și orientarea spre obiective. În general, sistemele sunt alcătuite din subsisteme, existînd o anumită ierarhie internă. Pe de altă parte, el trăiește într-un mediu dat, cu care comunică sau nu. El poate fi static sau dinamic, închis sau deschis, activ sau reactiv, natural sau construit de oameni, eficient sau ineficient
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
de indivizi și familii; 3. Capitalismul firmelor mari, în care cele mai semnificative activități economice sunt realizate de firme gigantice, consacrate; 4. Capitalismul antreprenorial, în care rolul cel mai important îl au firmele mici, inovatoare. Singura trăsătură comună a acestor subsisteme este recunoașterea dreptului la proprietate privată, în rest ele sunt diferite. Nici un tip de capitalism nu este dominant într-o economie de-a lungul timpului. Coomiile sunt combinații diferite ale diferitelor tipuri de capitalism, aflate în diverse stadii ale istoriilor
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]