2,018 matches
-
unitate ai articolelor publicistice eminesciene remarcăm: 1. recurența unor secvențe lingvistice; 2. elipsa unor construcții exprimate anterior; 3. utilizarea conectorilor interfrastici (de opoziție, de consecință, cauză, de timp); 4. unitatea sistemului pronominal; 5. folosirea pro-formelor (înlocuirea unor elemente lexicale prin substitute); 6. prezența deicticelor; 7. unitatea timpurilor și modurilor verbale; 8. cultivarea formelor de reiterație (paralelisme, anafore); 9. utilizarea conjuncțiilor (copulative, disjunctive, coordonatoare). Vom ilustra modul în care factorii de coeziune sintactică menționați sunt valorificați concret în text, prin analiza articolului
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
este istoric. Dacă împrejurările sunt de natură a-l sprijini, cu atât mai bine; însă în orice caz, fără acest sprijin, ar fi un drept nud, de a căruia întrebuințare ar trebui să ne ferim (s.n.)"362. Folosirea pro-formelor, a substitutelor fără sens propriu, aparținând unor clase morfologice distincte față de elementul substituit, contribuie la creșterea coeziunii articolului. Spre deosebire de clasa deicticelor, caracterizată prin referință exoforică (noi, astăzi, ei ș.a.), în cazul pro-formelor, referința este endoforică (intra-textuală), situându-se la nivel frastic
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
proprietatea reală, mai ales când n-a fost acest drept istoric cauza intrării noastre în război, mai ales când am declarat că nu trecem Dunărea ca să cucerim (s.n.)"364. În funcție de poziția pe care o ocupă față de elementul substituit, distingem între substitute anaforice și substitute cataforice. Relațiile de tip anaforic presupun reluarea printr-un substitut a unui antecedent: " Sentimentul de naționalitate al poporului român e prea viu pentru ca guvernul lui să poată face abstracțiune de dânsul"365; relațiile de tip cataforic vizează
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
ales când n-a fost acest drept istoric cauza intrării noastre în război, mai ales când am declarat că nu trecem Dunărea ca să cucerim (s.n.)"364. În funcție de poziția pe care o ocupă față de elementul substituit, distingem între substitute anaforice și substitute cataforice. Relațiile de tip anaforic presupun reluarea printr-un substitut a unui antecedent: " Sentimentul de naționalitate al poporului român e prea viu pentru ca guvernul lui să poată face abstracțiune de dânsul"365; relațiile de tip cataforic vizează anticiparea elementului substituit
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
noastre în război, mai ales când am declarat că nu trecem Dunărea ca să cucerim (s.n.)"364. În funcție de poziția pe care o ocupă față de elementul substituit, distingem între substitute anaforice și substitute cataforice. Relațiile de tip anaforic presupun reluarea printr-un substitut a unui antecedent: " Sentimentul de naționalitate al poporului român e prea viu pentru ca guvernul lui să poată face abstracțiune de dânsul"365; relațiile de tip cataforic vizează anticiparea elementului substituit prin pro-forme: "Considerația care ni se impune chiar de la început
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
la Paris, Ludovic al XVI-lea opune veto-ul său. Dar Parisul atunci, împotriva voinței chiar a girondinilor, se revoltă și, după o tentativă zadarnică la 20 iunie, înființează la 9 și 10 august 1792 o comună insurecțională al cărei substitut este Danton și impune legislativei arestarea și destituirea lui Ludovic al XVI-lea. Un Consiliu provizoriu organizează alegerile. În mijlocul violențelor, al masacrelor din septembrie și al măsurilor extreme, mai ales antireligioase, el permite desemnarea unei adunări noi, Convenția, al cărei
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
lui ni se oferă astăzi într-un mod mai discret decît în orice altă vîrstă și totodată fără văl. Nu mai există forme sociale sau ideologii dominante care să îi servească drept garanție sau dovadă, dar nici ca ecran sau substitut. Mai mult ca oricînd, în momentul de față, obiectivitatea divinului adoptă un mod apofatic. E în puterea subiectivităților umane să o recunoască, să o exprime, să o pună în operă tocmai pornind de la diversitatea indivizilor, a religiilor, a formelor sub
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
explicativ pentru obiectul lor. Atunci cînd definesc religia prin funcția ei ideologică ori socială, cînd o subsumează structurii binare a gîndirii, cînd îi dau mobiluri psihanalizabile sau cînd o restrîng la convingere/construcție individuală, științele religiei produc, pentru transcendent, un substitut mult mai grosolan decît anamorfozele lui religioase, un fals mult mai evident. Anamorfozele religioase proiectau asupra divinului trăsăturile finitudinii. Cînd își încalcă principiul de a nu se ocupa de natura transcendentului, teoriile savante fac din el un fenomen al finitudinii
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
și acela" afirmațiile existențiale pot fi traduse după acest model 196. Vom urmări în continuare care sunt consecințele teoriei descripției și teoriei existenței asupra argumentului ontologic. În "On Denoting", Russell consideră că expresia "Dumnezeu" funcționează ca o descripție, ca un substitut pentru: "ființa de o supremă perfecțiune". Pentru a invalida argumentul ontologic, Russell procedează astfel. Mai întâi, el îl reformulează ca: (1b) Ființa de o supremă perfecțiune are toate perfecțiunile. (2b) Existența este o perfecțiune. Deci: (3b) Ființa de o supremă
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
concept de treapta a doua. Un alt reprezentatnt al filosofiei analitice care a adus o contribuție la înțelegerea argumentului ontologic pornind de la analiza conceptului de existență, este Bertrand Russell. Acesta consideră că expresia "Dumnezeu" funcționează ca o descripție, ca un substitut pentru: "ființa de o supremă perfecțiune" și încearcă să reformuleze argumentul ontologic pentru a-l invalida. Apoi, plecând de la ideea că orice numepropriu reprezintă o descripție deghizată, Russell înlocuiește numele "Dumnezeu" cu o descripție de genul celei folosite de Anselm
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
BT), ca alternative față de standardele acuale-chimioembolizarea transarterială sau sistemică. BT cu Yttrium-90 transarterial este opțiunea de elecție în cazurile cu tromboză portală. În intenție curativă, în CHC operabile sau la limita operabilității, RTE focală sau BT pot fi utilizate ca substitut al rezecției/ transplantului sau neoadjuvant acestora, ca « downstaging /downsizing » sau « punte spre transplant », în așteptarea unui ficat compatibil.
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Gabriel Kacso () [Corola-publishinghouse/Science/92144_a_92639]
-
se disting de alte tipuri de semne lingvistice prin modul în care permit co-enunțiatorului să identifice referentul lor. De fapt, nu identificăm referentul în același mod dacă este vorba de un substantiv propriu ca "Pierre" sau "Citroën", de un pronume substitut ca "el", de o descriere cu articol hotărît ca "fratele vecinului": aceste trei tipuri de expresii nominale nu sînt deictice (vezi cap. 16). Un deictic posedă un semnificat stabil ("eu", de exemplu, îl desemnează întotdeauna pe cel ce vorbește), dar
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
dar se caracterizează prin faptul că referentul său este identificat pe baza mediului spațio-temporal al fiecărei enunțări particulare în care figurează. Să comparăm: (1) France Telecom este o întreprindere imensă. (substantiv propriu) (2) Paul a sosit. El pare mulțumit. (pronume substitut) (3) Tu ești simpatic. (deictic) În (a), în interiorul aceleiași societăți, referentul "France Telecom" nu variază la fiecare enunțare. În (b) referința lui el variază în cadrul fiecărei enunțări, dar putem identifica referentul raportîndu-ne la antecedentul său, adică la cotext. În schimb
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
sarcină, cu excepția lunii septembrie a anului trecut: "Ei voiau să mă trimită în Irlanda pentru a instala utilajele din uzina noastră, povestește el, și era prea dificil. Am spus nu". Le Parisien, 21 februarie 1997 Primul "ei" este un pronume substitut care are ca antecedent "Colette și Joel Pillard"; al doilea este un "ei" colectiv care se referă la întreprinderea Moulinex. Acest "ei" colectiv nu se utilizează decît la masculin plural și desemnează o colectivitate, o pluralitate considerată în globalitatea sa
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
Nici una din aceste trei ocurențe pentru "rîsul" nu are nevoie de cealaltă pentru a fi interpretată. Ele își sînt suficiente. 2. Pronominalizarea Endofora pronominală Categoria tradițională a "pronumelor" amestecă două tipuri de elemente cu proprietăți distincte: pronumele reprezentant (sau pronumele substitut) și pronumele autonome. Numai primele, care variază în gen și număr, sînt elemente endoforice, adevărate pro-nume, adică elemente care reiau o altă unitate a cotextului. "Pronumele autonome" (nimeni, nimic, totul...) sînt pronume în sensul că au un statut sintactic de
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
a înțelege mai bine situația și pentru a concepe și a evalua răspunsurile corespunzătoare. Acțiunile care au ca scop reducerea ofertei de droguri sunt evident zădărnicite în cazul în care nu fac altceva decât să deschidă calea către consumul unui substitut, care poate fi și mai dăunător. În rândul tinerilor, consumul de substanțe multiple poate spori riscurile apariției unor probleme acute și este predictiv pentru dezvoltarea la o vârstă mai avansată a unui obicei cronic de consum de droguri. În rândul
Devianța socială la tineri. Dependența de substanțe by Mihaela Rădoi () [Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
25 octombrie 2004, solicita înăsprirea pedepselor pentru traficul de droguri ilegale. ■ Tratamentul de substituție pentru opiacee Din 1998, 18 țări au raportat adoptarea a aproximativ 45 de texte juridice privind înființarea sau modificarea cadrului legal al programelor de tratament de substitute: în Irlanda (1998), Polonia (1999), Germania (2000), Republica Cehă și Portugalia (2001), Grecia și Luxemburg (2002), Belgia și Franța (2004), Letonia (2005) și Austria și Lituania (2007). Deși țările europene au abordat multe aspecte diferite ale tratamentului de substituție pentru
Devianța socială la tineri. Dependența de substanțe by Mihaela Rădoi () [Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
denumirii și anume sporirea pregnanței perceptive ale caracteristicilor de care este legat cuvântul” (66; p.556). Cuvântul servește la codificarea situației stimul, influențând asupra comportamentului nu direct ci prin cuvântul care îl exprimă. În acest caz, cuvântul joacă rol de substitut, în raport cu situația. Cuvântul poate, de asemenea, să joace rolul în sarcinile în care comportamentul este reglat prin percepția unei relații sau percepția unei asemănări și aceasta explică inferioritatea surzilor în sarcinile de clasificare și dificultățile pe care rhinolalicii le întâmpină
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
oțet, a da cu oiștea-n gard ș.a.m.d. În frazeologia internațională, aceste construcții sunt denumite "unități frazeologice", iar, atunci când sunt caracteristice doar unei anumite limbi, ele poartă numele de "expresii idiomatice"; c) locuțiunile (adică frazemele sau textemele, ca substitute ale frazelor/textelor), comutabile doar în plan transfrastic și doar cu elemente ale discursului echivalente cu o frază sau cu un text: Aceste unități" - afirmă Coșeriu - "nu sunt [...] interpretate decât la nivelul frazelor și al textelor, independent de "transparența" elementelor
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
treaptă preliminară a investigației "expresiilor fixe", care folosește doar pentru a delimita sfera acestei categorii (prin gradul de opacitate al construcției) și care e abandonat apoi (în stadiul clasificării și al analizei propriu-zise) în favoarea unui criteriu pur gramatical (acela al substitutelor morfologice: substantive compuse; determinanți compuși; locuțiuni verbale, adjectivale, adverbiale, prepoziționale și conjuncționale). Faptul că această marginalizare a semanticului nu reprezintă o excepție, ci o adevărată "regulă" a frazeologiei franceze contemporane e confirmat de însăși tema amplului colocviu internațional organizat de către
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
diverse situații problematice. Prin urmare, e necesar să delimităm cu mai multă precizie domeniul textemelor prin discutarea anumitor cazuri mai dificil de catalogat. b) Clasificarea coșeriană rămâne una efectuată dintr-o perspectivă gramaticală (mai exact, sintactică), vizând exclusiv clasa de substitute ale unităților "discursului repetat". Or, dat fiind specificul doctrinei integraliste, se pune problema dacă nu cumva se poate găsi și o modalitate de definire semantică (nu doar sintactică) a textemelor. c) Deși a avansat o clasificare de ansamblu a unităților
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
la rolul de amplificatori/intensificatori ai acțiunii pe care o desemnează verbul; (b) chiar dacă "sintagmele stereotipe" verbale cuprind și elemente nominale, acestea nu îndeplinesc niciodată rolul de actanți (cum se întâmplă în cazul textemelor), ci se limitează la statutul de substitute cu valoare adverbială; (c) spre deosebire de texteme, "sintagmele stereotipe" se pot converti cu ușurință în determinanți adjectivali sau adverbiali, asemănători comparațiilor gramaticalizate. (A se confrunta din acest punct de vedere transformarea atributivă Vecinul [meu] a înghețat bocnă → Am întâlnit un vecin
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
satisfăcător ca sinonim al textemului dantesc nel mezzo del cammin di nostra vita: deși "conținutul" obiectual pe care acesta îl desemnează ar putea fi exprimat prin numeroase alte perifraze/sintagme/texteme (la 35 de ani, la jumătatea vieții etc.), asemenea substitute i-ar anula expresiei în cauză tocmai calitatea sa de textem, prin suspendarea relațiilor semnice care îl fac să evoce Divina Commedia. 2.2.2. Nici măcar "clișeele frazeologice internaționale" (tratate adesea, în chip eronat, ca formule pe deplin gramaticalizate) nu
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
mit fundamental; mitanaliza se deschide spre o sociologie a cunoașterii și presupune studiul, într-o succesiune dată, a miturilor esențiale, de la Prometeu la Hermes, pe fondul afirmării deconstructiviste a pluralismului. Iconoclasmul religios, ca interdicție de reprezentare a imaginii divine, ca substitut al eidolon.-ului, este dublat de modalitatea de a căuta adevărul cu ajutorul unei logici binare, moștenire a Antichității grecești, pe linie aristotelică. Acest moment este urmat de un altul, reprezentat de scolastica medievală. Al treilea moment corespunde constituirii fizice moderne
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
către sufletul ființei. Ceea ce trebuie subliniat este faptul că fiecare secvență a acestui epistolar creștin de altfel, foarte concis reconfigurează toposul parenezei sau al trăitorului necunoscut care valorifică coordonatele devenirii sale. Opisul Arhimandritului Arsenie Papacioc poate fi socotit drept un substitut al îndemnului cu valoare patericală: "quiquid agis prudenter agas et respice finem" ("ai mereu în vedere sfârșitul"), o temă recurentă, nuanțată în legătură cu problematica destinatarului. Emitentul scrisorii investește destinatarul duhovnicesc cu întreaga sa atenție și completitudine, creând impresia unui singur receptor
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]