6,959 matches
-
Aici se scriau toate aceste fraze care începeau cu se făcea că..., se scriau replicile care au fost spuse și se vor mai spune, se hotăra lumina, scenografia, sonorizarea secvenței ce a fost și va fi interpretată, se bea vodcă subtilă, se fuma o presupusă țigară și se deschidea geamul cu voma nopții. O umbră care intersecta scena, barmanița. Știa că ajută defuncții să-și păstreze statutul de defuncți, deși era o mumie vie. Și o pisică, singura care nu știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
deșucheată de a ne cunoaște intimitatea până în măduva sufletului, de a ne dirija ca pe niște marionete, de a ne ciopli viața după chipul și asemănarea lor, așa cum odată eu și Gustav, care știa să citească într-un text dramatic subtila pauză, punctuația cu sens, gândul dintre cuvinte, ne călătorirăm într-o seară în spatele existenței acestora înainte de începerea ei, undeva între Baldovinești și Vădeni, pe câmp, unde asistarăm la facerea acestor iluștri magiștri din lemnul plopilor rupți de ploile diluviene care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de conivență trăirea nonsensul voluptatea luxului la antipod ci miezul ni se contractă o să explodeze anonim nici unei vânzări implozie simetrică licitației arătarea plitei scrise...“ (George Anca) „Cufundându-ne-n plenitudine / reconstituim Principiul Logic al Noncontradicției / dintre Eu și Ego-ul dictator subtil, / agonia nous-ului în Logosul inospitalier când / întâietatea nocturnului intangibil e o metafizică, / dezmeticindu-mă-n sens, desacralizez umanitatea: / contopirea Eului cu Absolutul Moale, / identificat cu undele transcendente ale Ființei Vii / pentru explorarea Abisului din EGO regenerându l!“ (Ion Antoniu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
pline de neologisme răsunătoare, dar nu transmit nici o emoție. Zdrăngănesc strident, ca niște tinichele lovite de copii cu piciorul pe o stradă pavată cu piatră cubică: „Cufundându-ne-n plenitudine / reconstituim Principiul Logic al Noncontradicției / dintre Eu și Ego-ul dictator subtil, / agonia nous-ului în Logosul inospitalier când / întâietatea nocturnului intangibil e o metafizică, / dezmeticindu-mă-n sens, desacralizez umanitatea: / contopirea Eului cu Absolutul Moale, / identificat cu undele transcendente ale Ființei Vii / pentru explorarea Abisului din EGO regenerându-l!“ (Supraraționalitatea) În
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
făcând băi de vulgaritate, în stilul „mizerabiliștilor“: „Iisus Cristos / se scarpină în cur și râde / babele fac spume la gură / în fața icoanelor cu martiri de căcat.“ Asemenea fantazări sordide reprezintă o blasfemie nu numai religioasă, ci și estetică. Să tratezi subtila mitologie creștină (care a inspirat mari artiști), cu atâta grosolănie și suficiență este ca și cum ai cânta cu picioarele la pian. Versurile citate nu sunt un accident. În volumul Îngerul vidanjor (ce titlu deocheat, simplist provocator!), apărut în 2006 la Editura
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ca să și vadă opera publicată. Am jurat atunci, în sinea mea, că n-am să mai fac niciodată asemenea glume. Constat acum că și altcineva greșește cum am greșit eu pe vremuri. Este vorba de Ovidiu Pecican, intelectual cultivat și subtil, care, împins probabil de un demon al farsei, îl îndeamnă pe un tânăr din Cluj, Flavius Lucăcel, personaj luminos, dar naiv, ușor de indus în eroare de un critic literar experimentat, să scrie în continuare piese de teatru (deși în
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
puțin înainte de moarte (care a survenit în 2000) el a declarat că abia după 1989, când a văzut Memorialul durerii, la televizor, a aflat mai multe despre existența deținuților politici, despre deportarea în Bărăgan etc. Declarația, demagogică (sau de un subtil cinism), este consemnată de Lavinia Betea, într-o carte de convorbiri cu fostul ministru de externe al Republicii Socialiste România (Convorbiri neterminate, Corneliu Mănescu în dialog cu Lavinia Betea, Polirom, col. „Duplex“, Iași, 2001). Consemnată și nu contrazisă sau măcar
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
să le așezi pe cântar? Pe de altă parte, ce înseamnă „calme pajiști liniștite“? Există și „furioase pajiști liniștite“? Sau „calme pajiști agitate“? Ne rămâne în minte, după încheierea lecturii, titlul volumului: Noblețea tăcerii. Există în această sintagmă o sugestie subtilă căreia însă, din nefericire, nici poetul, nici exegetul său nu i-au dat curs. Limba de lemn a interviurilor Există o limbă de lemn a interviurilor, pe care o folosesc, e adevărat, doar unii dintre autorii de interviuri și doar
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
românesc, un gânditor de-o asemenea anvergură, avem în sfârșit și noi un Kant al nostru. Se numește Virgil Panait și locuiește la Focșani. A publicat întâi, modest, cărți de versuri, printre care una intitulată Poemul precum actul sexual (aluzie subtilă la mișcarea de du-te vino a stiloului cu care se scrie un poem, îndeosebi unul cu versuri scurte). În cele din urmă însă, și-a asumat curajos vocația de gânditor, dăruind lumii un volum de cugetări: De ce avem dreptul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ușor să intervii; dacă însă aștepți ca el să se apropie, leacul nu mai vine la timp, pentru că boala nu mai poate fi vindecată în acel moment". Lecția merită citită mai departe, întrucît ideea e încă mai inteligibilă prin analogia subtilă, nu cu orice lucru, ci cu diagnosticarea la timp a unei boli fatale. Gravitatea fenomenului analog e de natură să impună ideea, cînd se spune că e boală "la început e ușor de îngrijit și greu de diagnosticat, dar odată cu
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
le justifică gusturile și care nu este propriu-zis minciună. N-ar putea să fie severi cu cei care spun despre ei lucruri bune, de care și ei sînt convinși. Lingușirea care se întemeiază pe o bază solidă este cea mai subtilă dintre toate; trebuie să ai un discernămînt foarte fin ca să descoperi nuanța pe care ea o adaugă adevărului. Ea nu va face ca pe rege, în tranșee, să-l însoțească poeții, în loc de istorici; nu va compune prologuri de operă pline
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
că, În timpul morții clinice, nevă ză torii din naștere văd pri ma oară ce se Întîmplă În jur. Ei văd cu ochii spiri tului, ai corpului de energie. Este o dovadă că nu avem doar corp fizic, ci și corp subtil, care este Însoțit de o conștiință detașată de creierul nostru anatomic și care are o altă percepție asupra timpului și a spațiului. Expe rien ța este a acestei conștiințe, nu a creierului. Ve derea se face Într-un unghi de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
a acestei conștiințe, nu a creierului. Ve derea se face Într-un unghi de 360 de grade și poate explora instantaneu la orice distanță.“ Înseamnă că fiecare făptură omenească este dublată În plan energetic de una perfectă În corporalitatea sa subtilă. Odată trecută dincolo, ființa e restabilită În idealitatea sa, cu toate mădularele complete și toate simțurile tefere. Fostul nevăzător poate să contemple Îndelung de deasupra, cu noul organ al mirării, cadavrul trupului cu care a Împărțit viața tocmai Încheiată. Rezultă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
tefere. Fostul nevăzător poate să contemple Îndelung de deasupra, cu noul organ al mirării, cadavrul trupului cu care a Împărțit viața tocmai Încheiată. Rezultă din ipoteza citată mai sus că există o conștiință independentă de creierul anatomic, ea Însoțește corpul subtil și ajută noul eu să Înțeleagă ceea ce toc mai percepe cu un simț pe care nu l-a folosit niciodată În viața terestră. Evanghelia după Marcu, În capitolul 8, 22-25, pre zintă un astfel de caz pămîntesc de inițiere În
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
setea nu au motive să existe dincolo, deci nici gustul nu ar trebui să rămînă un simț necesar. Iar atingerea, pipăitul nu are ce să mai descopere. La rîndul lui, nasul n-ar avea ce să mai adulmece pe la corpurile subtile ale altora, cu toate că exuberanța florală a Paradisului clasic nu e de lepădat. „Un holocaust de miresme“, cum ar spune Flaubert contem plîndu-l. Dar bine că veni vorba de flori: ce se alege de natură de cealaltă parte a liniei orizontului
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
starea ei genuină. Poate Însă că acolo pulsează alte priveliști, la alt nivel de eflorescență. Prin urmare, simțul olfactiv are șanse să-și găsească rostul. Văzul și auzul, În schimb, devin cu siguranță omnidi recționale, global receptoare și atotînțelegătoare. Corpul subtil s-ar cuveni să fie interesat de a reține numai simțurile cu 243 ZÎnele lui Zarathustra mare putere de cunoaștere, văzul și auzul, pentru că ele pot asigura lectura pătrunzătoare a universului. Iar acest corp de aleasă subtilitate, cu funcțiile sale
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
o clipă, gândul că acest text ar constitui un amalgam inform de enunțuri mai mult sau mai puțin „trăsnite”. Există o „logică”, dacă o putem numi așa, o logică a intuițiilor fundamentale, redate printr-o spontană și, în același timp, subtilă rețea de imagini poetice. Apocalipsa se vrea, convențional, la nivel formal, o epistolă adresată celor șapte biserici din Asia: „Din partea lui Ioan, către cele șapte biserici ce se află în Asia. Har și pace vouă din partea Celui care este, Care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și toți se mirau că nici mama, nici tatăl ei nu aveau și ei aceeași statură ieșită din comun” (15,23). În concluzie, comentariul episcopului Hipponei se caracterizează atât printr-o mare doză de realism, cât și printr-un foarte subtil sens metafizic. Interpretarea lui seamănă cu aceea propusă de avva Serenus, înscriindu-se totuși într-un cadru mai vast, al viziunii teologice și soteriologice din De Civitate Dei. Seth și Cain devin astfel personaje-cheie în epopeea mântuirii, simbolurile a două
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Îl pot aprecia doar din punct de vedere profesional - unde este foarte bun. Apoi, modul cum se comportă față de pacienți și față de colegi. Aprecieri privind alte calități ale personalității lui nu mă pot hazarda să fac... Aici intervin multe elemente subtile, care definesc caracterul și personalitatea unui om... Și... mai ales când la mijloc se află sufletul, Îl mai lași și pe el să spună ce simte și ce crede.... Despina Îl asculta simțind că inima este gata să-i iasă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mult fără ca străina sau Victor să le atingă. Femeia nu rostește nici o vorbă dar zâmbetul ei cu infinite nuanțe care trec de la sarcasm la bunătate, de la tristețe la vioiciune, de la senzualitate la indiferență, îi dau lui Victor o amețeală mai subtilă decât cea a vinului din care chelnerul a mai deschis o sticlă. Ea își atinge doar buzele de paharul care taie cu o linie netă zâmbetul care părea fără sfârșit, după care se ridică în picioare și îl ia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
foarte bune, alt motiv pentru care s-a uitat înnegurat la doamna, a făcut stânga împrejur, ca soldații aceia care au venit la sărbătoarea cu steag și gloanțe trase în aer, a lui Ucu, și dus a fost. Iar doamna, subtilă și ea, știind că eu nu aveam niciodată nevoie de laude, nu mi-a mai zis nimic după ce a plecat domnul tovarăș. Nici măcar nu se mai uita la mine, nu mă mai asculta, nu mai... Ce mai la deal la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
binecuvântată de brad. Stolurile erau larg deschise, însă lumina ce pătrundea în casă insuficientă. Geamurile, fără perdea, concurau cu orice alt lucru din casă în materie de neglijență. Pe sticlă se uscaseră picăturile de ploaie și vântul, o greșită limită subtilă între restul și mediul ei, cu nimic mai intim decât holul pustiu (și nearanjat) al blocului. Astăzi primise corespondență. Scrisoarea avea ceva din aerul învechit și prețios al lucrurilor triste. Deja se contaminaseră de la mirosul de țigară în care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Angi! îl salutară un grup de persoane din sală. Eu remarcai între ele pe o doamnă foarte frumoasă, pe cea care îl strigase. Când ne apropiarăm folosii prilejul pentru a o privi mai bine. Era suficient de tânără și nonșalanța subtilă pe care o avea o făcea extrem de plăcută. Nu era deosebit de frumos îmbrăcată, însă hainele sale feminine erau impecabile. Rochia ei era albă, lungă, finuță, cu breteluțe și un decolté foarte cuminte, en coeur. Un șal alb cu franjuri argintii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
necesar a mai urmări, pas cu pas, și restul acestei discuții, care, chiar dacă a alunecat pe urmă, concentrându-se în jurul unor subiecte generale, nu a fost deloc neînsoțită și de acele apropouri simbolice și inteligent presărate ici și colo, toate subtile și pline de subînțelesuri istețe. Iar astfel, nu se stabilea cumva, oare, prima înțelegere dintre cei doi, menită în întregime să dea a pricepe unul celuilalt că între ei iubirea s-a și înfiripat deja? Iar asta, ei bine, a
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
relațiilor dintre individ și realitate prin intermediul limbii: individul adoptă o postură pasivă și contemplativă, se "topește" într-un subiect colectiv. Mergem mai departe. Nu puteau lipsi considerațiile privind ritualul ceaiului, adevărat balet al gesturilor și al vorbelor. Tot un dans subtil și hieratic este limbajul hiperpoliticos, utilizat în orice împrejurări, oricât de banale. De la dulciurile japoneze, sărim la arhitectură și la filmele de groază. Un capitol amplu are drept obiect o comparație între primul mare roman japonez, Povestea lui Genji de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]