6,105 matches
-
Literaturii Române, lucrare în trei volume, ce cuprinde peste 450 de autori. Un spectru larg formează și felul în care se face apel la divinitate: rugă, mulțumire, speranță, slăvire, dorință etc. Din volumul 1: „Cerească-mpărăteasă, de câte ori îți cer / să sufli-ntr-al meu cuget un suflu de cântare, / cu o rază de lumină ca ziua ce răsare / în pieptu-mi fără umbră ca pe cer. / Mă-nchin ființei Tale cu fața la pământ / și-mi plec în neputința-mi genunchiul la țărână / ca
INVOCAREA DIVINULUI ÎN CREAŢIA LITERARĂ , DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Ioana_stuparu_1398755307.html [Corola-blog/BlogPost/348048_a_349377]
-
PESCĂRUȘII Autor: Adriana Tomoni Publicat în: Ediția nr. 1396 din 27 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Mor pescărușii A venit vremea când mor pescărușii, Triști, se zbat în ultimul zbor, Le fâlfâie aripile, răpușii, Cântându-și cântecul sfâșietor. Briza le suflă în aripi Și valul, un dans îmbătător, Marea le murmură varii, Solfegii răvășite de dor. Odihna-și găsesc pe o stâncă, Apusu-l privesc întristați, Marea li se pare adâncă, Ochii le sunt rourați. Tot mai slabi și fără putere
MOR PESCĂRUŞII de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 by http://confluente.ro/adriana_tomoni_1414441128.html [Corola-blog/BlogPost/377863_a_379192]
-
vine și duce departe scrisoarea se va rătăci unde se despică zarea, cerneala își va pierde culoarea... Drumețule, vei rătăci adresa mea, nu vei ști niciodată unde mă voi afla, speranța va muri odată cu ea, de supărare, vântul lacrimi va sufla... Drumețule, prea repede trec clipele, ești vis feeric pe ale mele gene, leg sfori și împletesc nuiele, să uit dorințe și pofte viclene.... Drumețule, mai treci prin gara noastră să vezi Expresul fugind prin pacea sihastră, mă duce departe, stau
DRUMEȚULE ( I II III IV V ) de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/mariana_petrache_1484471427.html [Corola-blog/BlogPost/384805_a_386134]
-
pe care o citea și o așeza pe măsuța din apropiere apoi se ridică de pe fotoliul așezat în fața șemineului și se opri lângă masă din centrul camerei și cu mâna tremurânda scapără un chibrit și aprinse lampă de pe masa apoi sufla asupra bâtului de chibrit și-l așeza în suportul nichelat aflat lângă lampă.Și mulțumit de lumină caldă ce plutea în cameră,se apropie de șemineu și aplecandu-se reuși cu greu să aprindă focul apoi reveni în fotoliu și
STAND DE VORBĂ CU TĂCEREA.... de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 by http://confluente.ro/iulian_catana_1488988642.html [Corola-blog/BlogPost/352773_a_354102]
-
și mă întorceam în locurile iubite de mine! Își reaprinse pipa și pufai de câteva ori. -În aceiași seară,după ce am ajuns acasă.M-am dus la Zmaranda,ce fericită a fost când m-a văzut. Pufai din pipa și sufla fumul spre șemineu. -Ah Zmaranda,dulce Zmaranda!Tu m-ai iubit atât de mult încât ți-ai unit viața cu a mea.A fost o nuntă frumoasă iar luna de miere petrecută la Paris a fost de neuitat! Își goli
STAND DE VORBĂ CU TĂCEREA.... de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 by http://confluente.ro/iulian_catana_1488988642.html [Corola-blog/BlogPost/352773_a_354102]
-
dor. Nimic nu e mai drag și tandru Decât un zâmbet inocent De înger și de copilandru Care îți este descendent! Nimic nu e mai drag și carmic Decât obrazul pe obraz Al unui sacru prunc și psalmic Ce-ți suflă viață și extaz. Nimic nu e mai drag și pudic Decât un gest de dor și drag De la copilul vesel, ludic Ce plânge când îl lași în prag... Nimic nu e mai drag și veget Decât alintul pupăcios Și pe
NIMIC NU E MAI DRAG de ROMEO TARHON în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 by http://confluente.ro/Nimic_nu_e_mai_drag_romeo_tarhon_1367573968.html [Corola-blog/BlogPost/344698_a_346027]
-
călcat primii mei pași. El, acel pământ, a fost dor, a fost dragoste, a fost vis și îndepărtându-mă de el, a devenit amintire, lacrimi, durere. Rudele s-au împrăștiat în cele patru puncte cardinale... Doamne, spune-mi, cine a suflat cu-atâta ură și blestem de s-au risipit toți atât de departe, atât de ușor, ca puful unei păpădii? Poate de aceea visez oasele strămoșilor ieșind din morminte și-alcătuind în văzduhurile albastre, o imensă cruce din nacru... Doamne
VAVILA POPOVICI by http://confluente.ro/articole/vavila_popovici/canal [Corola-blog/BlogPost/383313_a_384642]
-
Dragul meu, îmi zice Îngerul; întrebarea ta este dificilă; Numai Dumnezeu știe ce va fi! Atunci am sărit din somn și am încercat să aflu unde sunt de fapt. Stupoare, eram în pat și mă trezisem, căci Coșava noastră care sufla pe aici de ceva vreme, deschisese plasa de țânțari de la fereastră, și aceasta zdrăngănea de mă trezise. Referință Bibliografică: TĂLMĂCIREA UNUI VIS / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1083, Anul III, 18 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright
TĂLMĂCIREA UNUI VIS de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1083 din 18 decembrie 2013 by http://confluente.ro/_talmacirea_unui_vis_mihai_leonte_1387337519.html [Corola-blog/BlogPost/347709_a_349038]
-
înainte, mai să ne ia la bătaie că îl deranjăm la ore atât de matinale. Îi spunem necăjiți ce s-a întâmplat cu căsuța, cum s-a dărâmat, lovindu-ne de parcă am fost călcați de buldozer. De fete nu am suflat nici o vorbă. A început să țipe la noi amenințându-ne ca ne dă pe mâna miliției, că vom fi buni de plată toată viața, că vom ajunge sigur la pușcărie... „Păi miliția e aici!” spune Tăticu supărat și îi bagă
UNU MAI MUNCITORESC PE LITORALUL ROMÂNESC...! de GEORGE ROCA în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 by http://confluente.ro/Unu_mai_muncitoresc_pe_litoralul_romanesc_.html [Corola-blog/BlogPost/361189_a_362518]
-
se termina balul, tinerii începură să părăsească sala căminului cultural. Se îndreptau fiecare în perechi sau în grupuri spre casele lor. Fostul iubit al Eleonorei avea chef de arțag. Voia să-l pocnească pe noul său rival care i-a suflat amica de sub nas. Cum Eleonora oferise serviciile sale trupești mai multor băieți din sat, aceștia i-au acordat protecție lui Petru până s-a regrupat cu ceilalți consăteni ai săi, destui de numeroși. Bineînțeles că cei doi noi amorezi au
ROMAN CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1114 din 18 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Ana_fiica_muntilor_roman_c_stan_virgil_1390030353.html [Corola-blog/BlogPost/347531_a_348860]
-
tinde să devină o capodoperă. Oamenii partidelor politice? Ei știu cel mai bine să facă acest lucru. (Se așează pe iarbă obosit să mai alerge din loc în loc. Culege o păpădie a cărei floare s-a ascuns sub semnul semințelor. Suflă peste semințe ca acestea să-și ia zborul.) A fost un fir de păpădie ce s-a grăbit să aducă rod. Mai bine. Sunt atât de rare anul acesta. (Din loc în loc, pe câmp se pot vedea florile galbene ale
RĂDĂCINI DE PĂPĂDIE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1474801005.html [Corola-blog/BlogPost/371444_a_372773]
-
dracului să știe mai bine dacă o persoană trebuie să fie arestată, dacă nu cel care a înțeles toate scenariile și a scotocit după toate probele? Cine, dacă nu amărâtul de polițist care a călcat pe urmele infractorului, i-a suflat în ceafă și i-a simțit mirosul puturos? Va trebui să includem în dosarul de cercetare toate propunerile noastre. Cu argumentele beton pe care le avem... Ce-o să facă? Nu le poate șterge. Să le citească judecătorul... Dar, ăsta le
EPISODUL 6, CAP. II, ALERTĂ GENERALĂ, CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1644 din 02 iulie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1435787219.html [Corola-blog/BlogPost/343359_a_344688]
-
în fața ta . A pierdut tot ce a avut vreodată Nici el nu știe cum s-a întâmplat , Acum mai singur e ca niciodată Certat cu viața că l-a blestemat . De gerul crunt ce-i biciuie obrajii Se încălzește doar suflând în pumni , Privind cum trec nepăsători, cu brazii Spre case (că și el alt’dată ) ,domni . Privește către steaua binecuvântata Și singura-i dorința de Crăciun E ,să se-ndure Dumnezeu odată , Să-l ducă-n stele, într-un loc
CRACIUNUL de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 by http://confluente.ro/adriana_papuc_1450003185.html [Corola-blog/BlogPost/378638_a_379967]
-
un cuvânt, Căci foamea îmi macină dorința de scris, Pun pe el (s)-are, și puțin vânt, Dar mi-e teamă că sensul l-am ucis. Cu-vântul am călătorit întotdeauna Pe corăbiile cu vele pe marea de (f)-raze, Suflând dinspre pupa, având la bord luna A turnat în gânduri, uneori, și raze. Al.Florin Țene Referință Bibliografică: Ascuns în cuvinte / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 255, Anul I, 12 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright
ASCUNS ÎN CUVINTE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Ascuns_in_cuvinte_0.html [Corola-blog/BlogPost/352653_a_353982]
-
cel puțin în ultimul timp femeia ca pe o linie în acest joc de alungat moartea, lehamitea, ca un epicurean ce sunt cred că fericirea se ascunde în lucrurile mici, mocnește-n atomii minusculi, nevăzuți, în spermatozoizi, așteptând doar să sufli, nu-ți mai zic că mai toate femeile se omoară după Scrabble, dacă n-ai văzut o pasăre colibri dând din aripi n-ai cum să înțelegi, Larrousse e prea mic pentru câtă nevoie avem de cuvinte, fiecare punct câștigat
CA SĂ ȘTII de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 by http://confluente.ro/aurel_contu_1477554225.html [Corola-blog/BlogPost/366421_a_367750]
-
albă, pură O vrăjitoare, ce somnul dulce-l fură. Dar câteodată, nu ești prea delicată Și ușa, n-o ții întotdeauna ferecată, Iar crivățul și gerul, evadează din infern Și fără milă, ei fac prăpăd, nimic nu e etern. Crivățul, suflă cu o gură, atât de mare Zăpada, cu greu s-așterne peste oceanul de ninsoare, Căci vântul, o gonește tot mereu din deal în vale Și suflă fără milă, peste copacii îndoiți de șale. Gerul, a-mpodobit ferestrele cu flori de
IARNA- PRIMA PARTE de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 by http://confluente.ro/margareta_merlusca_1481125975.html [Corola-blog/BlogPost/382838_a_384167]
-
din infern Și fără milă, ei fac prăpăd, nimic nu e etern. Crivățul, suflă cu o gură, atât de mare Zăpada, cu greu s-așterne peste oceanul de ninsoare, Căci vântul, o gonește tot mereu din deal în vale Și suflă fără milă, peste copacii îndoiți de șale. Gerul, a-mpodobit ferestrele cu flori de ghiață, Doi crini și două violete, legate într-un fir de ață Le strâng doar cu privirea, le pun în mica vază, Ascuns de după nori și soarele
IARNA- PRIMA PARTE de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 by http://confluente.ro/margareta_merlusca_1481125975.html [Corola-blog/BlogPost/382838_a_384167]
-
natură prin ecologizarea în special energetică. O treime din resursele orașului civilizat” este folosită exclusiv pentru reclamă comercială absolut inutil. Omul vrea bun și ieftin, dar realizează mult și prost. Nimeni nu poate cere să închid uzina electrică. Dar să sufli în lumânare când soarele dă lumina necesară este de bun simț pe care mulți nu-l au. Ne trebuie arme ca să ne apărăm de hoți. Americanii au arme cu care să se apere dar hoți tot mai există, De ce? Deoarece
IMPRESII de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 by http://confluente.ro/emil_wagner_1443805918.html [Corola-blog/BlogPost/368105_a_369434]
-
în ele. Ajunseră la poarta aurită frânți de oboseală și atât de înghețați, încât noroc cu porumbelul, care reuși să bată cumva cu ciocul ca să li se deschidă. Înăuntru era întuneric, frig și o liniște mormântală. Norul care deschisese poarta, suflă către ei o ploaie măruntă și rece: - Soarele nu primește! - Vă rog, domnule, este o problemă de viață și de moarte! Nu vreau să deranjez! Doar să pun o mică rugăminte stăpânului cerului și al pământului! Atunci, din senin, apăru
POVESTEA GHIOCELULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1424918262.html [Corola-blog/BlogPost/377276_a_378605]
-
loc! Iar când vei dori să te retragi, am să sun din clopoțelul meu, ca să știe toată lumea că Zâna Iarna va pleca să se odihnească, așa încât nimeni nu va îndrăzni să te deranjeze! Promisiunea ghiocelului o mulțumi pe Zâna Iarna. Suflă un vânt puternic pentru a o purta pe Miruna acasă lângă mama și surioara ei, altul pentru a trimite vulpea argintie să păzească în continuare treptele care duc spre cer, iar ea, împreună cu bravul Ghiocel, se întoarseră în castel. Soarele
POVESTEA GHIOCELULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1424918262.html [Corola-blog/BlogPost/377276_a_378605]
-
Barbu, sau din expresionismul Poemelor luminii (1919) de Lucian Blaga, ori din Plumb (1916), de George Bacovia («verde crud», p. 17) ș. a. m. d., nici pentru prozodia „accidentată“ (dintotdeauna „în cârssie“ / „cârjă“), „voit / ne-voit-ratată“, dar nu ezit a-i aprecia „suflu-i întru zicere de excepție“, zbaterea-i lirico-microcosmică și mai puțin macrocosmic-lirică întru originalitate, „argintul viu“ al nenumăratelor versuri ivite, mai mult ca sigur, în seninătatea nopților cu vârcolacii mâncători de „lună plină“ din cerul de deasupra hidrocentralei de la Dunărea
DESPRE „GRAAL” ŞI BUCURIA MICROCANTITĂŢII DE ENERGIE RADIANTĂ DIN CUVÂNT de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_1401921972.html [Corola-blog/BlogPost/360986_a_362315]
-
o scotea mereu spunând o oră oarecare, ca și când ar pierde trenul. În celălalt buzunar avea un fluier legat cu un lănțic. La plecare scoate așa-zisul ceas și îi spune tatălui meu că i-a stat. Apoi ia fluiericiul și suflă cu putere că ne-am speriat cu toții de fluierătură. Nu știam despre ce-i vorba. Îmi plăcea omul „de culoare”, dar mă și speria totodată. A cărat sifoanele în căruțul spațios și a plecat, dar nu înainte să bea cinci
DOMNEŞTIUL OAMENILOR SIMPLI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 by http://confluente.ro/Domnestiul_oamenilor_simpli_0.html [Corola-blog/BlogPost/360867_a_362196]
-
neprihănit al Fecioarei. Sfântul Duh este Cel care creează harisma (starea) maternă a puterii duhovnicești unde se zămislește și crește viitoarea ființă. Desigur, în Taina Întrupării, Fiul poartă în Sine întreaga Lumină a Cuvântului și a Adevărului, dar Cel care suflă viața este Sfântul Duh. Toată lumina dogoritoare a puterii mariologice zâmbește în Zorii zămislirii Dumnezeului - Om. Numai în lumina hristică femininul și masculinul, nemicșorându-se, ci crescând unul în celălalt, devin compatibile logodnei și Tainei sfinte a Cununiei. Printr-o
MAICA LUI DUMNEZEU – BUCURIA TUTUROR FĂPTURILOR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 592 din 14 august 2012 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_fecioara_gheorghe_constantin_nistoroiu_1344935120.html [Corola-blog/BlogPost/355057_a_356386]
-
doar o amintire ștearsă a gloriei de altădată ajunsă în decrepitudine, o “lume nouă” în care totul se clatină, podeaua se învârtește amețitor și pereții glisează (magie? beție?), o lume pe dos (candelabrul iese din podea), o lume a hârtiilor suflate de vântul furtunii și din care rămâne doar esența: cartea, cărțile, făcute tot din hârtie, materie primă devenită sofisticată și conținând esența culturii umane, a educației, a ideologiei! Ce carte ai lua cu tine pe o insulă pustie? Prospero, regele
BRAINSTORMING, ÎN REGIA LUI SILVIU PURCĂRETE LA FESTIVALUL SHAKESPEARE DIN TEL AVIV de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/magdalena_bratescu_1420097054.html [Corola-blog/BlogPost/372842_a_374171]
-
Nu degeaba medicii ne recomandă să le folosim cu măsură. Se pune o problemă mult mai spinoasă. Dumnezeu a creat tot ce ne înconjoară prin cuvânt cu excepția omului care a fost modelat de propria Sa mână din lut și a suflat asupra sa dând-ui astfel viață. Problema este: se poate substitui omul Dumnezeirii? Dumnezeu a făcut omul , viețuitoarele și mediul în care se nasc se dezvoltă și mar. Vedeți ȚARA printre ele? Nu cumva omul devenit DUMNEZEU completează opera lui? Eu
IUBITA NOASTRĂ ŢARĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 by http://confluente.ro/Emil_wagner_1400054778.html [Corola-blog/BlogPost/349877_a_351206]