2,938 matches
-
vietii la Blake, în spiritul romantic rebel caracteristic. 294 (VIII, 442) Lamia: În mitologia greco-romană, monstru fabulos cu cap și piept de femeie și trup de șarpe (de tip vampir) care ispitește pe tineri și pe copii pentru a le suge sîngele (gr. lámia = femeie mîncătoare de oameni). Cuvîntul "Lamia" este versiunea sugerată de Margoliouth, probabil cea mai plauzibilă; au mai fost sugerate următoarele citiri: "llama" și "Larma". Povestea Lamiei apare la Philostrat și a fost relatata din nou de Robert
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ou transmuté) ensuite dans l'autre code poétique. La constante du poème reste pourtant să beauté formelle. Pour montrer ce propos, nous citons ci-dessous un poème intitulé Via/La vigne : Via Via a-nnebunit de-atâta spor de verde ea suge din pământ întregul dor de zări și pare că-i locaș de crude cugetări din care niciun bob discursul nu îl pierde Dar bolta s-a-ndesit nimic nu se mai vede căci cerul ei a-nchis avânt spre depărtări și gustul
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
De nu m-ar găsi unde sunt neliniștea morii de vânt. Și l'angoisse du moulin à vent ne me trouvait auparavant. Și l'ombre d'un moulin à vent Ne m'arriverait vers le couchant, De nu as pieri, supt de-un astru văzut-nevăzut, în albastru. (Blaga, 2010 : 214) Și un petit astre mystérieux ne m'absorbait dans la voûte bleue. (Miclău, 1978 : 415) Și je ne disparaissais pas dans l'astre creux À peine *vizible dans le lointain bleu
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
cultivarea ludicului absolut, a gratuității nu o dată stupefiante, odată cu Linda Belinda (1979; Premiul Asociației Scriitorilor din București) și în special cu Galaxia burlacilor (1980) D. se instalează solitar și sigur în cuprinsul prozei fantezist-ironice a generației ’70, cea care a supt îndeajuns din onirismul de la finele deceniului șapte. Autobiografic, autoscopic, autonarativ, autoexemplar, personajul - care este autorul - își copleșește lectorul cu o inflație de figuri, situații (a căror banalitate strigătoare la cer se salvează tocmai prin trăirea lor cu acea aiureală aburită
DINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286788_a_288117]
-
cărturărești și a participării la acțiunile pentru înfăptuirea unității naționale, precum Pronunciamentul de la Blaj (1868), Serbarea de la Putna (1871), mișcarea memorandistă (1882, 1887-1895), asupra acțiunilor de valorificare a moștenirii clasice (prima ediție a operelor lui D. Cantemir, tipărirea Istoriei românilor supt Mihai Vodă Viteazul de Nicolae Bălcescu, a operelor complete ale lui Miron Costin). Scrisă de un cercetător care s-a aflat mulți ani în proximitatea arhivei Academiei Române, cartea a preluat direct de la sursă o multitudine de informații și documente, pe
DOBRE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286797_a_288126]
-
ce trăiește (Duhovnicească). Copleșitoare sunt la A. viziunile destrămării: o moarte grea macină lucruri, ființe. Vidul ascuns, lăuntric, duce la metamorfoze de coșmar ale degradării: „Urechea lui, închisă pentru graiuri,/ Cu scamă s-a umplut, de mucigaiuri./ Gingia moale, înțărcată, suge,/ Ochiul pornește blând să se usuce.”; „De țâțele femeii, rămase fără lapte,/ Prunci orbi și muți, schelete și sluți ai spânzurat.” Condiția umană e pusă sub semnul apăsător al blestemelor, cu mari viziuni ale agoniei universului („Usca-s-ar izvoarele
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
o „gură bună de aer”. Practica va elimina această tendință. A B C D Figura 6. Cele patru faze ale controlului respirației: inspirația: diafragma și planșeul pelvian coboară; peretele abdominal se dilată comprimarea: blocarea anală ridică planșeul pelvian; blocarea abdominală suge abdomenul puțin înăuntru; blocarea la nivelul gâtului întărește partea posterioară a gâtului expirația: diafragma se ridică; planșeul pelvian se relaxează; peretele abdominal se contractă pauza: diafragma și peretele abdominal se relaxează și revin la poziția normală, pentru următoarea respirație Comprimarea
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
care vă treziți dimineața, și veți simți forța propulsivă asupra circulației din cap până în picioare. Atunci când inspirația este completă și are loc blocarea anală, peretele abdominal va fi complet dilatat. Pentru a aplica blocarea abdominală, pur și simplu trebuie să sugeți partea inferioară a peretelui abdominal spre interior, înspre coloana vertebrală. Nu este nici necesar, nici de dorit să forțați această mișcare foarte mult sau să faceți un efort excesiv. Nu trebuie decât să îl trageți puțin înăuntru cu o contracție
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
voi ce însemnează asta Când leul și-a-nfipt gheara în titani! Ah! leul codrilor fără de fine, Ăst rege mândru ea a lui păduri, Rece ca cremenea stîncelor lui, Și-a-nfipt odată gheara lui de fier În ăști titani ai Romei și a supt Din sângele lor crud... și-a-nnebunit, A-nnebunit de ură și turbare Și viața lui [e] un vis fioros: În veci îl urmărește umbra Romei, În veci i-e sete de-acest sânge lui. Taci, inimă, -n curând ți
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
urice și poveste, Cela ce pentru lume basmu de iarnă este, Acel voievod mare încins de biruință Din a căruia vorbe au rămas doar sentințe, Din viața cărui lumei i-au rămas numai fapte, A cărui nume falnic l-ați supt cu-al mumei lapte, Cel ce pentru voi nu e decât un basmu crud Pe acel om eu însuși cu ochii l-am văzut. Eu nu-s din lumea voastră, eu nu-s din timpul vost Voi ardeți, eu mă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
înainte d-a fi, te cugetase infernul întreg, te pusese să figurezi în toate țesăturile sale infernale. Creatură a Iadului - femeie fățarnică! Demonul - poet te-a visat în epopeea sa - care sfărma sub blestemele sale ființa - Dumnezeu - te visase ca să sugi cel mai nobil sânge din vinele omenirei, ca să seci ca un vânt cald și omorâtor ce-neacă orce simțire din inimă, orce idee din cap. Iată poezia lui împlinită, iată cum își închipuia el pământul... Palide schelete cu ochiul mort
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
vânt cald și omorâtor ce-neacă orce simțire din inimă, orce idee din cap. Iată poezia lui împlinită, iată cum își închipuia el pământul... Palide schelete cu ochiul mort, cu inima moartă, care îmblă prin ruina - pământ cătând să-și sugă sângele unul altuia. Oamenii credea în nemurire? Cînd? Când avea destul suflet ca să le-ajungă dincolo de mormânt. Acești oameni nu vor învia neciodată, căci sufletul abia li ajunge ca să-și poarte mizerabila viață prin lume. {EminescuOpVIII 238} 2254 ÎN ACTUL
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
o desfășurare a întîmplărilor mele. Ascultai cu atențiune ce-o să însemne această introducere străină. Don Caldero reîncepu de nou: " Eu sânt născut și crescut în Madrid, tatăl meu era un om sărac, însă nobile, de o noblețe veche, și eu supsei dară din copilăria mea ideile despre valoarea acestui rang. El căzu în urmă în ochii mei, cu toate că nu mă pot dezbina neci acum de superioritățile nașterei; este o superioritate aceasta, creată de natură, care se lasă dovedită de nedreaptă numai
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
peristilului, în piață și peste toate ulițele pe unde era să treacă procesia; câțiva bogați străini își petrecea vremea a arunca peste lespezi câțiva pumni de carlini (bănuți) pe care se grămădea micii lazaroni, năpădea prin mijlocul mulțimei și pe supt picioarele cailor călăreților ce era așezați pe la colțul fiecăriia uliți ca să păzească a nu se împiedica trecerea norodului. Între aceste june și elegante femei pe care atât cochetăria cât și curiozitatea le aduseră pe la balcoanele Toledei, o fetișoară de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
consunet care plutește asupra elementelor toate, când cântând, când înăsprind combinațiunile, specific care imprimă întregului caracterul său particular și abătut de la natura pronunției naționale, acest consunet e cu-atît mai greu de-a-l învinge cu cât e spiritul ce l-ai supt oarecum cu laptele mamei, spirit ce lucrează-nainte neconștiut și care mi-l eliberează pe individ de sub dominarea sa neci în timpi mai târzii, când acesta s-a pus chiar sub împregiurări și încungiurare cu totului alta. Voința firmă, o
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ști a transige a fost totdeuna fondul științei de guvernământ, o politică care-și are drept regulă întîie de purtare de-a te pleca necesităților momentului a conjurat de multe ori furtuni care fără această mlădioșie și îndemînare ar fi supt cu sine națiunea. ["MAȘINA SOCIETĂȚII CONSISTĂ.. "] 2257 Mașina societății consistă, ca și aceea a corpului omenesc, din părți cari funcționează independent și totuși toate stau într-o consonanță deplină întreolaltă. Stomahul își exercită funcțiunile pe când ochii sânt închiși în somn
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
culți prin știință. Și înălțimea artistică a unui popor nu se măsură numai după artiști, ci după cunoscătorii și protectorii artei. Pe pomul cunoștinței, care crește din pământul spiritului național, știința se poate compara cu acele intime puteri agente cari, sugând și alăptând, scot sucul din adâncimile izvoritoare și-l trimit modificat în toate ramurile; trunchiul și rădăcinile sânt purtătorii consistenți ai științei, învățații; viața frescă, văzută frumoasă și mirositoare în frunze, flori și fructe, este cultura generală care răsare din
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
se poate mișca 222r liberă în universul celor ce se pot ști, într-atîta și în modul care-i e măsurat scopului ei individual, a activărei (bethatigen) spiritul[ui], a vieții interne, a nălțărei și aprofundarei lui, ea-i albina care suge din florile a toată știința. Și nu numai că cultura nu-i mărginită la un singur teren, ci o proprietate [a] ei, luată în sens mai nalt, este universalitate ca semn caracteristic distinctiv, cel puțin fiecare grad al ei se
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ar ajunge pierind prin putrejune sau distrugîndu-se prin foc. Nutrimentul se introduce în stomah în forma în care-l dă planta, iar în forma de acid carbonic și de apă iese prin răsuflarea plămânului și a pielei. Frunza plantei viețuitoare suge acid carbonic din aerul atmosferic, dar dă afară oxigenul cuprins în acest gaz. Ea nu păstrează decât carbonul. Rădăcinile sug apă din pământ și din apa aceasta combinată cu carbonul, planta formează crohmală, zahăr, grăsime și alte substanțe. Animalul introduce
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
planta, iar în forma de acid carbonic și de apă iese prin răsuflarea plămânului și a pielei. Frunza plantei viețuitoare suge acid carbonic din aerul atmosferic, dar dă afară oxigenul cuprins în acest gaz. Ea nu păstrează decât carbonul. Rădăcinile sug apă din pământ și din apa aceasta combinată cu carbonul, planta formează crohmală, zahăr, grăsime și alte substanțe. Animalul introduce această crohmală, zahăr sau grăsime în stomahul său, iar prin plămâni introduce oxigen din aer și, cu această materie, distruge
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
românesc din secolul al XVIII-lea : „Și au aflat [Solomon] firea a tot ce iaste în lume, a oamenilor, a dobitoacelor, a păsirilor, a gadinilor, a peștilor, a ierbilor, a jivinilor și a câte știm că sunt în lume pe supt ceriu și pre pământ, și în ape, toate cu înțălepciunea sa le-au aflat, care înțălepciune-i era dată de la Dumnedzău. Așijderea și planitele și crângurile și toată tocmala ceriului și de supt ceriu știa și cum va lega pre diavoli
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
generalizată în copilăria mea. Nu mi-a ieșit niciodată din minte felul în care femeile de la țară își adormeau copiii : într-o batistă sau un capăt de năframă puneau conținutul câtorva capsule de mac, răsuceau materialul textil, iar copiii îl sugeau ca niște vițeluși cuminți. Îi priveam cum se moleșesc de la un minut la altul, cum închid ochii și cum, transpirați, cu obrajii aproape stacojii, adorm (153). Uneori, pentru a-i liniști, pruncilor li se dădea să soarbă vreo băutură alcoolică
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
liniști, pruncilor li se dădea să soarbă vreo băutură alcoolică. Pe la începutul secolului al XIX-lea, medicul Bucureștilor, Constantin Caracaș, se plângea că româncele de la țară sau mahala „îi adapă [pe copii] cu vin, cu rachiu, uneori, chiar când încă sug” (290, pp. 93, 96). Acest obicei malign îl găsim redat și de Felix Aderca, la un personaj dintr-o mahala a Craiovei, în anii ’20 : „Carolina deveni foarte veselă ; rupse copilul de la țâță, [și] îi dete vin din fundul paharului
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
mai puțin decât trupul. Arde corpul, și prăpădind umezeala proporționată, face trupul să se usuce și, precum un tiran crunt, îl cosește din viață înainte de vreme. Iar gândul pentru cele frumoase și bune îl face lipsit de vlagă. Trupul îl suge și îl înghite ca o lipitoare, în timp ce mintea o animalizează. Înnegrește inima ca pe un horn, umple plămânii cu funingine, face corpul să miroasă urât, iar dinții îi face mai negri decât smoala”. Așa cum voi arăta peste câteva pagini, Nicolae
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
teoriei lui William Harvey. Nu este deci deloc surprinzător faptul că Nicolae Mavrocordat (mândru de părintele său, ca și de descendența sa din boieri moldoveni) a abordat în discursul antitutun o perspectivă medicală, anatomică, cu referiri concrete la inimă, sânge (supt de lipitoare), stomac, măruntaie, plămâni, creier etc. Remarcabil pentru epocă este faptul că Nicolae Mavrocordat reușește să descrie fenomenul de adicție a fumătorilor, „care nici măcar noaptea nu lasă pipa și, pe deasupra, aduc necontenit lungi elogii viciului lor”. Această „urâtă îndeletnicire
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]