2,764 matches
-
duseseră într-un loc unde, după coborârea multor scări, fusese lăsat de izbeliște. După câteva ore bune, nu mai putuse să le țină șirul, fusese târât pe alt rând de scări, încăperi și drumuri până la un car, primind lovituri de suliță în spinare și fiind insultat. Când și când carul se oprea și, unul după altul, tovarășii săi de suferință i se alăturau, azvârliți claie peste grămadă. Ajunși în fine pe malul unui râu, se treziseră în cala unui vas. Călătoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
din pricina chiciurii, câmpiile și pădurea au încremenit, și, drept fundal, arcada munților a apărut în toată candoarea ei. Țăranii înfrigurați colindau cu capcanele lor pentru prins păsări și iepuri. Și longobarzii au inaugurat vânătorile de iarnă, eu însumi omorând cu sulița doi dami și un cerb. Faroald și Rotari se întreceau în vânătoarea cu șoimul sau își spuneau cuvinte încifrate, stând pe niște pietre mari într-o poiană nu foarte îndepărtată de curte. Într-o dimineață, când zăpada troienise tot ținutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a zis: - Eu, Bayan, fiul lui Bayan, sunt un rege drept și înțelept. Voi și poporul vostru, în vremea când mă aflam la Bizanț, ați complotat împotriva mea alături de bizantini, încălcând alianța noastră. Câțiva dintre noi au protestat, dar vârfurile sulițelor ne-au închis gura, și el a continuat: - Pentru aceasta ați fost pedepsiți. Am apucat însă să-i făgăduiesc câte ceva lui Romilde. A tăcut, și doi kavhani au scos-o din cortul regal pe trădătoare și au adus-o lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cam a șaptea oră, și Cel de Sus ne-a venit în ajutor. Unul dintre avari a văzut pe un trunchi uscat un fagure din care picura miere. După ce l-a arătat și celorlalți, a încercat să-l scoată cu sulița, dar a fost atacat de roi. Drept care a aruncat cât colo sulița și a fugit spre tovarășii săi, fără însă să scape de albinele înfuriate. Ca și cum ne-am fi înțeles, am sărit în spatele dușmanilor care cărau pumni în aer spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ajutor. Unul dintre avari a văzut pe un trunchi uscat un fagure din care picura miere. După ce l-a arătat și celorlalți, a încercat să-l scoată cu sulița, dar a fost atacat de roi. Drept care a aruncat cât colo sulița și a fugit spre tovarășii săi, fără însă să scape de albinele înfuriate. Ca și cum ne-am fi înțeles, am sărit în spatele dușmanilor care cărau pumni în aer spre a scăpa de înțepături. I-am omorât chiar cu armele lor. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
distracție: foarte curând ne-am dat seama că, în timpul partidei, meritul pentru prăzile ucise a fost aproape întotdeauna al slujbașilor care ni le scoteau în bătaia armelor. Unde mai punem că armele noastre erau puține: doar două spade și trei sulițe. Vânatul a fost pe măsură: câțiva iepuri, ceva potârnichi și prepelițe, pierzând mult timp, deoarece trebuia să ne pitim, să aflăm unde își aveau cuibul și să așteptăm seara ca să le prindem. Vara era pe sfârșite, și noaptea se făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
avea pe spinare, probabil mai veche, și despre care nu ne zisese nimic. Locul unde ne aflam, la câteva palme adâncime, era pietros. Am săpat totuși o groapă cu mâinile și, dând la o parte pietrele cu spadele și cu sulițele, am rupt vreo două. Dar, în cele din urmă, Gumbert a avut parte de o groapă de doi coți, și deasupra am ridicat o moviliță de pietre ca să nu fie tras afară de animale. Aproape că nu mai eram în stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ne luăm viața întrucât nu mai vedeam vreo scăpare. Rodoald era cel mai disperat. Se considera vinovat de pierderea surorilor și de moartea vărului. Rotari l-a oprit exact în clipa în care voia să-și înfigă în piept vârful suliței rupte. S-a luptat cu el rostogolindu-se la pământ și a reușit să i-o smulgă din mână. Moment în care, după atâta vreme, l-am implorat pe Cel de Sus, care ne-a întins din nou o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
îmbuce ceva înainte să plece și n-a vrut să fie plătit. Despre întrebuințarea viperei l-am întrebat pe Rachti. - Credeam că știi până și asta, mi-a zis. După care mi-a povestit legenda unui războinic rănit de o suliță în coapsă; fapt e că prin rană i se scurgea sângele, dar a fost salvat de mușcătura unei vipere. M-a lămurit că, atunci când nu se reușește să fie oprită o hemoragie cauzată de o rană, se cade a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Austrasia și în Neustria, la Noricum, la Roma și la sud de Benevento. Exista teama ca Rotari, precum Autari la anul 587, să plănuiască înaintarea până spre marginea extremă a peninsulei, la porțile Calabriei, și, după ce ar fi înfipt o suliță în nisip, să proclame: „Aici va să fie hotarul regatului meu, al regatului longobarzilor“. Iar aceste temeri nu erau tocmai neîntemeiate; acestea erau ambițiile din inima regelui, și a trebuit să mă străduiesc din răsputeri să-l conving să renunțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
al jafurilor; deși pricepeam că plata soldatului este prada de război, și răsplata lui, tinerețea femeilor. La fel ca Rotari, scăpasem din încăierări doar cu câteva zgârieturi, pumni și leziuni ușoare. Nenorocos fusese însă comandantul cavaleriei noastre, prietenul Birino: o suliță înșelătoare îi sfâșiase o parte din brațul drept, care a trebuit amputat de tot. Rândașul meu, un tânăr numit Vaio, i-a adus la mine pe câțiva longobarzi care mă căutau, fiind singurul în măsură să-i ascult: regele era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
un sac dat cu smoală. Și ce-ar urma după aceea? A trebuit să mă gândesc și la asta, și, în cele din urmă, am găsit o soluție. - O s-o punem într-o ladă, din cele folosite pentru lemnele de la sulițe, și cu ele o s-o acoperim. Voi cumpăra o casă la Cividale, și acolo o să-i fie mormântul până în ziua în care va putea fi dusă de-acolo. Eleazar a clătinat din cap. - Nu e bine așa. Las-o unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
din Piața Spania păreau să se prăbușească peste el. În spatele crucii scheletice a unei biserici plutea o frântură palidă de lună. Palmieri filiformi proiectau pe caldarâm o umbră subtilă ca o capelă. Antene ascuțite se Înălțau pe acoperișuri ca niște sulițe de război. Văzu un pescăruș care zbura Înspre cer profitând de curenții calzi ascendenți. Apoi doar o fâșie de nor Împrăștiat de vânt și, dincolo de el, cerul rămase gol, palid și cenușiu. Nu-i ajungeau aceste explicații. Dario nu trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
șase-șapte inși. În fruntea grupului stătea însuși Mihnea, iar alături, Talpă. Zogru privea cu mâinile pe lângă corp, ca un țăran ieșit la corvoadă, așteptând poruncile. În câteva clipe îl înconjuraseră. Erau oamenii de pază ai prințului. Stăteau pe cai, cu sulițele îndreptate spre el și cu spadele ridicate. - Ai plecat cam fără să spui la revedere, începuse Mihnea. Ai avut și ajutoare, nimic de zis. Zogru își lăsase capul pe spate, încercând să exerseze înălțarea spiralată pe care tocmai o învățase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Să ne-aducă bucurie. Ei cu gingășia lor, Ne aduc un mărțișor. Primăvara Primăvara a sosit, Copacii au înflorit, Pajiștile-au înverzit, Fluturașii au ieșit, Soarele a răsărit, Și natura s-a trezit! Dimineața Soarele vesel și mândru De trei sulițe se înalță Peste câmpul înverzit, Și cu raze vii sărută, Florile ce-au adormit. Vară Apune soarele-n văpăi Și înserarea, ca un val, Pe sub răchițele din deal Se lasă-n liniște pe văi , Și-adorm ușor cu gându-n
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cum își pipăia brațul bandajat. Când am început să vorbesc, stătea nemișcat, sorbindu-mi cuvintele de pe buze: La Jeffrey-Bay valurile sunt uriașe, am înotat cu delfinii, sunt prietenoși! Când mergi pe sub val, vezi la capăt cum soarele pătrunde ca niște sulițe de foc, gata să topească apa. La întoarcerea de 360° simți o briză caldă, bătându-te în față. Nisipul de pe plajă este cald și bucuria fiecărei zile se resimte în fiecare bob de nisip. M-am trezit zâmbind la acele
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Priveam înfricoșată din vârful dealului cum cei doi bărbați se apropiau unul de altul. Într-o clipă, tata s-a aruncat la picioarele fratelui său. Am crezut un moment că a căzut străpuns de o săgeată nevăzută sau de o suliță aruncată de undeva. Dar apoi s-a ridicat în genunchi, a făcut o plecăciune adâncă și apoi și-a dus fruntea la pământ iar și iar, de șapte ori. Așa își saluta de obicei un sclav stăpânul. Mama și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
alunge. Toți Vindecătorii știu că va veni un trimis. Și eu știam asta, dar n-am crezut că tocmai eu voi fi cel ce va Îndemna trimisul să plece la drum. - Și dacă mă vor Întâmpina cu pietre și cu sulițe? - Krog e mare ucigaș. Cel mai mare. M-am gândit. M-am ridicat În picioare și m-am uitat de jur Împrejur. Oamenii aceia de pe culme porniseră spre noi. M-am mai uitat o dată de jur Împrejur. Apoi m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
am Întrebat și am căutat izvorul care se vărsa În băltoacă. L-am găsit, dar apa era la fel de lâncedă și, pe când sorbeam primele guri din ea, au apărut ei. Erau În spatele meu, la o aruncătură de băț. Țineau În mână sulițele lor grele, cu cap de piatră prost cioplită, nu ca ale noastre, subțiri și Îndelung ascuțite. Știam și ce-și spuneau: - Îl străpungem. Ca pe mistreț! Dar alții: - Nu. În plase cu el. Ca pe pește. La Vindecător cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
gândească, nemișcați. Stăteau În niște trunchiuri scobite de copac ce pluteau pe apa mâloasă... În fiecare trunchi de copac erau mai puțini decât degetele unei mâini, numai că pe apă erau răspândite multe-multe asemenea trunchiuri scobite. Aveau un fel de sulițe cum nu mai văzusem, prinse cu un fel de frânghii din piele petrecute În jurul mâinii. I-am privit și eu, la fel de tăcut. Trebuia să-i Încredințez că nu am gânduri rele, căci așa cum nimerisem În mijlocul lor, chemarea mea de ucigaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Dar ei... m-am uitat eu, Întrebător, la oamenii lui. Vorbele din minte nu li se mai aud deloc... - Pfuuh. Lasă-i. Toți Vindecătorii care ne tragem din Tatăl știam că așa fac cuvintele. Uite, cuvintele ne-au dat nouă sulițe cum n-au nici un fel de alți oameni, ne-au dat luntrele astea, Îmi arătă el trunchiurile scobite, ne-au dat undițele (nu știam ce sunt undițele), ne-au dat plasele de prins pește și pânzele În care ne Înfășăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
potrivită? - m-am Întrebat. Clipa asta potrivită aducea Într-un fel cu vânătoarea. Pândeai capra care se adăpa. Capra bea apă cu guri mici. Între două guri, totdeauna ciulea urechile după cel mai mărunt zgomot. Dacă te grăbeai și azvârleai sulița Înainte să bage botul În apă, te auzea, o lua la fugă și rămâneai cu burta goală. Dacă azvârleai sulița după ce scotea botul din apă, te auzea, o lua la fugă și iar rămâneai nemâncat. Azvârli sulița În capră doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
apă cu guri mici. Între două guri, totdeauna ciulea urechile după cel mai mărunt zgomot. Dacă te grăbeai și azvârleai sulița Înainte să bage botul În apă, te auzea, o lua la fugă și rămâneai cu burta goală. Dacă azvârleai sulița după ce scotea botul din apă, te auzea, o lua la fugă și iar rămâneai nemâncat. Azvârli sulița În capră doar În acea scurtă clipă În care Își cufundă botul În apă. Doar atunci nu te aude și te lasă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
grăbeai și azvârleai sulița Înainte să bage botul În apă, te auzea, o lua la fugă și rămâneai cu burta goală. Dacă azvârleai sulița după ce scotea botul din apă, te auzea, o lua la fugă și iar rămâneai nemâncat. Azvârli sulița În capră doar În acea scurtă clipă În care Își cufundă botul În apă. Doar atunci nu te aude și te lasă să-ți umpli burta tu și ai tăi. - Așa de scurtă să fie clipa plecării? - m-am mirat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cum se cuvine! Amărâtul luă pe loc o gură de apă. Se Înecă și Începu să se uite În sus, nevenindu-i să creadă că-l auzea pe Tatăl cum Îi vorbește. - Mișcă, nemernicule, să-l ajuți pe stăpânul tău, sulița și puterea mea! Enkim Înghiți În sec. Mă gândeam să-i spun adevărul, cu cuvinte din cele mici, cu vorbele minții, dar privirea lui speriată mă făcu să mă abțin. Încă nu-l cunoșteam. Mai bine să mă știe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]