1,280 matches
-
ap. Dascălu-Jinga 2001: 90) Avea un curaj! ["foarte mare, excepțional", calificare cantitativă; dar Avea curaj sau Avea un curaj admirabil] (GALR I: 104). (e) La plural, grupul nominal alcătuit doar din substantiv, însoțit de niște, exprimă, de asemenea, o valoare superlativă, în construcțiile exclamative: Se aprovizionau, fără doar și poate, la niște prețuri...! ["foarte mari", calificare cantitativă] (CORV: 261 și în CLRA). (f) Absența articolului, la singular, se asociază cu interpretarea distributivă, în formule fracționare cu prepoziția pe (iar în notația
[Corola-publishinghouse/Science/85010_a_85796]
-
exemplul lui David Ben Gurion care s-a îmbrățișat cu Konrad Adenauer. Preconizează o nouă îngăduință în lume și se roagă încă o dată pentru ca „îndurarea” să îi lege pe oameni. Este și aici recunoscător poporului român și vorbește, în termeni superlativi, de mărinimia lui. Despre evenimentele tragice de la începutul anilor ’40 are un punct de vedere: România a fost „singura țară aflată sub influența germană în timpul celui de-al doilea război mondial, în care evreilor nu li s-a aplicat programul
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
fără sunet» este tot ce poate fi mai comic prin echivocitatea de a desemna tot așa de bine o hàrpă ca și o monetă turcă falsă. [Cele cinci versuri de la început, debutând fiecare prin câte un mare Ca formează o superlativă cacofonie.] Apoi «un fulger fără tunet», «o formă fără melodie», «o putere cântătoare», tot vorbe în vânt, fără nici un înțeles. 88 bucureștii de altădată În fine, un «vai mie!» era necesar, pentru a completa timbrul 49 sinagogic al acestei bufonade
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
să realizezi figura impusă. Iar pentru asta nici nu-i nevoie să fii inteligent, e mult mai bine din contra. *Pentru cei ce n-au citit la timp rîndurile care urmează: „Profesorului Lorentz îi datorez grija mea de a evita superlativele. El mi-a demonstrat că această formă des întrebuințată, a adjectivului, este cea care s-a tocit mai mult, așa încît un adjectiv la gradul pozitiv este totdeauna mai puternic” (G. Oprescu, Amintiri, evocări, EPL, 1968, p. 52). *Nefiind citat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
vecinii că merge pe picioarele ei și că e vizitată. Mulțumirile, de fiecare dată, la despărțire, că am venit s-o vedem și insistența cu care ne invită să revenim mă emoționează. *Mai curînd decît bucuria, durerea ne pare mereu superlativă, de o acuitate fără egal: „Din cîți oameni cunosc, nimeni nu e mai necăjit ca mine”, mi-a declarat Ani. La fel crede despre viața noastră că e „cea mai urîtă”. Și-l imploră pe Dumnezeu să trăiască, „fie și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și reviste, am numeroase lucruri să-mi reproșez, iar primul dintre ele e că, uneori, am consumat vorbe mari pe oameni mici. Nu m am comportat în toate situațiile ca un critic. Un critic nu cheltuie ușor din capitalul de superlative pe care îl are la dispoziție, ci îl administrează eficient. Să fiu clar: n-am făcut risipă, dar nici n-am economisit tot ce se putea economisi. Acesta e genul de păcat pe care nu trebuie să-l repeți de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Mureș. Pot spune fără ezitare că poate rivaliza cu oricare din vestitele peisaje din Austria sau Elveția și putând chiar să le depășească. În ce privește grija pentru păstrarea neprețuitelor comori de artă și trecut românesc, nu se poate vorbi decât la superlativ. Buna organizare a fiecărui obiectiv, judicioasele reconstituiri ce s-au făcut cu grija de a se păstra autenticitatea, mărindu-le valoarea, sunt o dovadă a responsabilității și seriozității de care dau dovadă organele locale și cei ce se ocupă permanent
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
apreciat locuitorii Fălticenilor ca pe o mare familie, fiecare În cuibul lor mai modest sau mai evoluat, unde copiii, feriți de tentațiile tineretului de azi, au gândit, au scris și au studiat În liniște, dezvoltându-și talentele și predispozițiile, la superlativ. Vă felicit din toată inima. Cartea scrisă de Dv.16 reprezintă o bijuterie valoroasă, unicat prin talent, documentare și realitățile trăite. Cele mai bune gânduri pentru sănătate deplină și satisfacții, Într o viață lungă și pașnică. Cu admirație, Dr. Sofia
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
prelungi care nu se sting ușor și a reverberat ecouri, pe care cu plăcere ți le aduc la cunoștință. Fără a fi interpelați, o mulțime de colegi te-au audiat, plus Dl. Hanga (prof. de Drept roman) au apreciat la superlativ: erudiția matale, stilul expunerii, ineditul și surpriza conținutului, limba pitorească și dulce, distincția personală etc., etc. Moldovanca ns. „Boureta” - adică grăsuna dnă Marieta Beuran(?) (din catedra mea), a comentat cu mine, a ținut s-o facă, despre mata și a
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
care mai sunt aparțin unor occidentali ce mai au ceva rude blocate în raiul comunist. Ion C. Brătianu, București, 23 august 1984, difuzată la 7 octombrie 1984 Puțin respect pentru adevăr De șase luni pregătim cu un întreg alai de superlative marea aniversare și, desigur, încă atâtea luni vom mai preaslăvi evenimentul oficial, împlinirea a 40 de ani de la istoricul act petrecut la 23 august 1944. Nu s-a făcut economie de cele ditirambice formule, s au folosit cele mai laudative
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
propagandă, care sunt sufletul activității noastre de publicitate. Cu asemenea risipă de mijloace de proslăvire, fără limite și fără nicio măsură pe care ar impune-o un elementar bun gust, dacă nu o grijă pentru economisirea banului public, suntem deprinși. Superlativele cele mai variate sunt hrana zilnică cu care ne alimentează presa și mijloacele audiovizuale ale propagandei de partid, în așa măsură încât nu numai că nu ne mai surprind, dar nu le mai ia nimeni în seamă. Până acum toate
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
pe când era student la medicină în București. După războiul din 1916-1918 (la care a participat ca medic militar), a fost remarcat de E. Lovinescu, care îi publică în „Sburătorul” (1921-1922) versurile ce vor constitui placheta Cântece pentru Lelioara (1923), apreciate superlativ de critic. Continuă să colaboreze la „Adevărul literar și artistic”, „Adam” ș.a. și să editeze noi volume de versuri și proză. Între 1933 și 1938, redactează revista „Tribuna medicală”, în care, pe lângă articole profesionale, scrie, în „Pagina literară și artistică
DORIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286835_a_288164]
-
pe Clémence, cu care Începe o legătură autentică, desigur. Martin Page nu este, așa cum se scrie pe pagina de gardă a cărții, un romancier de enorm succes. Cartea devine și la noi un produs de vînzare pentru succesul căreia nici un superlativ nu trebuie precupețit, iar Încrederea În ceea ce apare ca „sfatul criticului” pe coperta a patra trebuie reevaluată În urma lecturii romanului. Martin Page este un scriitor tînăr cu ticuri ideologice vechi. Cartea lui nu face decît să confirme limitele unei gîndiri
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Al. Macedonski, până atunci aproape ignorat. Pentru perioada interbelică, atenția lui C. se concentrează asupra celor mai reprezentativi romancieri, după opinia sa, Liviu Rebreanu, Hortensia Papadat-Bengescu și Camil Petrescu, ultimilor doi nerecunoscându-li-se însă proustianismul. În poezie, aprecierea lui superlativă se îndreaptă către Tudor Arghezi, Ion Barbu și, din păcate, mai puțin către Lucian Blaga. C. nu gustă Craii de Curtea-Veche al lui Mateiu I. Caragiale, respinge în bloc literatura „experiențelor” a „noii generații”, e profund nedrept față de Duiliu Zamfirescu
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
a atâtea numere într-un nume te mira, căci mai pre urmă și aceasta taină vii înțelege), a căruia vrednicie, macar că lumii știută ieste, însă într-acesta chip numele, slava și puterea adăogând, până într-atâta au crescut."9 Superlativul este la el acasă și cu aceste premise înfipte trainic în memorie va trebui urmărită întreaga saga a transformării unui miel într-un leu care cumulează calitățile mai multor viețuitoare. De altfel, într-un cu totul alt registru decât cel
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
dacă afirm că adevăratul "maestru" al Șoimului este Inorogul, care reușește să scoată la lumină partea sa cea mai bună. Profitând, firește, de unele date care existau, în stare larvară, timide, în firea personajului. Cantemir își amintește brusc enorma tradiție superlativă pe care această pasăre o avea în mitologia egipteană. Pe de o parte, Horapollo Nilus îi prelungește reputația cu pricina până în Evul Mediu: " Când vor să reprezinte un zeu sau înălțimea sau nivelul de jos sau sângele sau victoria [sau
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
până în momentul eminescian, când s-a creat cel dintâi consens public în jurul unui referent al genialității au trecut șase decenii. Aproape o viață de om. În tot acest timp au existat numeroase extensii ale domeniului genialității, s-au fabricat sintagme superlative, au fost consacrați autori minori. Nu s-a făcut nicio economie de vocabular: geniul istoriei, geniul limbii, geniul poporului, geniul României, geniul lui Alecsandri, geniul țăranului, geniul lui Țichindeal... Trei generații de scriitori au vorbit necontenit de asta, înainte să
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
semnificații noi și uneori s-au purtat bătălii. Și din acest punct de vedere înțelegerea genialității cere o predispoziție contrarie față de obișnuințele noastre de gândire: nu trebuie să ne întrebăm, așa cum am avea tendința, ce realizare valoroasă justifică utilizarea calificării superlative, ce au făcut acei oameni, ca ei sau creațiile lor să merite să intre în seria genialității. Într-un fel, invers față de disciplina noastră de utilizare a geniului, pentru ei cuvântul conta cu cât era mai puțin justificat. Utilitatea lui
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
culturilor literare? În condițiile în care literaturile se recomandă prin scriitorii lor, prin operele pe care le-au acumulat, prin instituțiile literare pe care le dețin și prin recunoașterea internațională de care se bucură - ce putere are o simplă etichetă superlativă? Ce realități poate numi geniul în așa fel încât să participe eficient la procesul de formare al unei culturi literare? Episodul relatat de Heliade Rădulescu e de la început lămuritor: noțiunea capătă sens deplin în condițiile unui decalaj cultural. Geniul e
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Eminescu n-a fost decât un produs între altele, al unei mașini de recrutare a capacităților care îl prinsese odată și pe un Iosif Hodoș. 2.7. Poezia încarnată Un lucru lipsește din aceste hagiografii: descrierea operei. Informațiile și calificările superlative vizează aproape exclusiv biografia personalităților, nu creația lor. Nu este aici locul și ocaziunea ca să arătăm frumusețele prețioase ale creațiunilor lui Andrei Mureșanu, nici să caracterizăm măreața sa activitate atât pe terenul muzelor, cât și pre cel politic-națiunal"95. De
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
tipărită de misionarii creștini din Hawaii, alta de principatul moldav care avea să dispară după doar un an. Oricine poate intra în această competiție. Nu există cultură, fie cât de mică sau de inconsistentă, care să nu poată solicita admirația superlativă a cunoscătorilor printr-un vestigiu valoros. Această logică inversează raportul dintre cultură și producția de bogăție. Averea care se constituie astfel nu depinde de tradiții, de capitalul simbolic, de acumularea unor instituții într-un mare centru cultural, de consacrarea unui
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
îl implicau deja figurile monumentale și care se baza pe raritatea și unicitatea obiectelor sau a fragmentelor, știința inventarului a impus o categorie nouă de aprecieri, bazate pe autenticitate și reprezentativitate. Cei care reperează piesele patrimoniale au tendința să califice superlativ caracterul tipic al obiectelor. Din acest punct de vedere, "frumosul" subliniază faptul că obiectul și proprietățile lui ilustrează bine seria, că oferă o reprezentare satisfăcătoare a trăsăturilor așteptate și a clasei din care acesta face parte. Citez din analiza lui
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
nu l-a împiedicat să funcționeze ca un element de valorizare a producției folclorice. Vreme de câteva decenii, în intervalul în care folclorul s-a identificat cu literatura națională, esteticul a înglobat și această apreciere tehnică a autenticității, justificând elogiul superlativ și contribuind la consolidarea unui sentiment al valorii și al bogăției necesar unei culturi literare emergente. Prin extensiile istorice pe care le-a suportat în cursul secolului al XVIII-lea, conceptul monumentului a oferit două posibilități distincte de democratizare a
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
sfârșitul secolului al XIX-lea și de-a lungul primei jumătăți a secolului al XX-lea au contribuit în mod decisiv la devalorizarea acestui mit. A fost mai întâi vorba de contestarea modului de evaluare specific acestei mitologii. Atât calificarea superlativă a unor autori mediocri și a unor realizări modeste, precum și logica sa democratică au devenit problematice din perspectiva instituționalizării canonului și a profesionalizării practicilor literare. Intrarea literaturii române în școală, cristalizarea listei de autori clasici la începutul secolului al XX
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
măsură, vestind ca o reclamă, organul epocal: Tănase! S-ar fi putut să-l cheme oare Tita Rufo sau Talleyrand? Imposibil! De data aceasta, marele arhitect al universului a, cum se zice, nirnerit-o. Toate însușirile genului, Tănase le întrunește la superlativ: înfățișare, voce, dicție, simț al ritmului, ureche muzicală (era să zic musichallă), comunicativitate, prestigiu humoristic, în fine via comica. Din clipa în care intră și până când iese din scenă, Tănas;e e comic. Râsul izbucnește în spectatori spontan și irezistibil
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]