2,071 matches
-
în ultimă instanță, distructiv. S-ar putea spune că misiunea lui este să facă rău” (III, 177). Cum am mai spus, sunt multe fragmentele în care Cioran detestă truda pentru o operă; „Trebuie să fii cineva, opera e secundară: o superstiție, în fond, destul de recentă” (II, 32), spune într-un loc. Pentru a continua: „Trebuie să coborâm la Homer ca să găsim o lume ce mai trăia în adevăr” (II, 32). Altundeva, își impune imperativ: „Să nu scrii nimic ce nu e
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
care și-l instituie, opțiunea lui e transparentă. În plus, sunt cunoscute atacurile lui adresate lui Valéry: „Omul care mi-a făcut cel mai mult rău este Valéry. Am avut naivitatea să cred, ca el, că limbajul e totul. O superstiție franțuzească, de altfel. Nu, limbajul nu e totul, e aproape nimic. Un Dostoievski sau un Tolstoi nu i-au dat nici o importanță. Dacă ai ceva de spus, o spui, asta-i tot. Căutarea cuvântului potrivit e un demers din cele
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Banii jos, vecine. Vecin 2: Păi n-am. Vecin 1: N-ai, n-ai și gata. Vecin 2: (către Vecin 4) Dă-mi niște bani. Vecin 4: Nu te supăra, dar din banii de joc nu dau. Am și eu superstițiile mele, zău. Vecin 3: Și eu la fel. Cum dau din banii de joc, se-alege praful. Vecin 2: Pun tabloul vecinei. Vecin 1: Da crezi că face atîta? Vecin 2: Hai, domnule, că dacă-l vînd la piață și
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
roșu, iar, la ultima casă colindată, își dezleagă limba, aidoma păsării, scoțându-și măștile, vorbesc, se ospătează și depun jurământul de a continua ceremonialul la aceeași dată, 3 ani consecutiv.245 Cine se face "cuc" trebuie să țină seama de superstițiile care stau la baza ritualului: Cel ce se face cuc trebuie să se facă de trei ori sau de nouă ori, în nouă ani, căci altfel se crede că, murind, se va face diavol; fulgii luați de la gluga cucului sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cum aveau ștabii în acele vremuri, m-a invitat ca să mă ducă până acasă. Eu am refuzat să mă sui în acea mașină spre surprinderea lui, motivând că nu vreau să merg cu o mașină neagră. Dacă alți oameni au superstiții cu pisica neagră, eu de atunci am această superstiție cu mașina neagră. Ziua aceea de anchetă brutală, de la totură psihică la cea fizică, a rămas până astăzi o enigmă pentru mine. Discutând mai târziu cu familia, am ajuns la concluzia
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
ca să mă ducă până acasă. Eu am refuzat să mă sui în acea mașină spre surprinderea lui, motivând că nu vreau să merg cu o mașină neagră. Dacă alți oameni au superstiții cu pisica neagră, eu de atunci am această superstiție cu mașina neagră. Ziua aceea de anchetă brutală, de la totură psihică la cea fizică, a rămas până astăzi o enigmă pentru mine. Discutând mai târziu cu familia, am ajuns la concluzia că pot fi două motive ale arestării mele: 1
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
riturilor de trecere etc., pe care le-a valorificat În volume de referință. În 1898 publică culegerea Cimiliturile românilor, cel dintîi corpus de texte al acestei specii, apoi Datinile noastre de naștere (1909), Datinile noastre de nuntă (1910), Credinți și superstiții ale poporului român (1915), Descîntecele românilor (1931), Noțiuni de folclor (1933), Ouăle de Paști (1937). Fondator și director al primei reviste românești de folclor, Șezătoarea (Fălticeni, 1892-1929). În 1899 a fost ales vicepreședinte al Societății Americane de Folclor din Chicago
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
din epocă (Albina, Universul literar, Renașterea), a publicat studii teologice și versuri. A contribuit la culegeri de folclor din VÎlcea și din Oltenia natală (publicate În 1928 și 1938). În 1913 a primit Premiul „Vasile Adamachi“ al Academiei Române pentru volumul Superstițiile poporului român În asemănare cu ale altor popoare vechi și nouă, publicat un an mai tîrziu În seria Academia Română. Din vieața poporului român. Culegere și studii. Pusă la index după 1944, din cauza conținutului ei, lucrarea a rămas nereeditată pînă după
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
culturale dedicate unor comunități locale sau profesionale din mediul rural. Cuvînt introductiv în care se vorbește despre seria „Din viața poporului român“, se explică cum s-a făcut această carte din alte două și se adaugă cîteva cuvinte referitoare la superstiție în ziua de 13 martie 1908, într-o ședință a Secțiunii Literare a Academiei Române, s-a hotărît inițierea unei serii de publicații intitulate „Din viața poporului român“. 13 a purtat noroc proiectului, avînd în vedere că primul volum (Hora din
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
în această situație! Cîteva dintre cărțile publicate în seria „Din viața poporului român“ au fost retipărite după 1990, de regulă ediții bine îngrijite, adresate specialiștilor sau cititorilor care manifestă față de cartea etnografică un interes special. * Volumul de față, Credințe și superstiții românești după Artur Gorovei și Gh.F. Ciaușanu, este un hibrid în sensul cel mai propriu al cuvîntului. Am procedat astfel spre folosul cititorului tînăr sau bătrîn, instruit sau mai puțin instruit, pe care am dorit să-l confruntăm direct cu
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
eroare. Pe de altă parte, respectul excesiv față de integritatea unei cărți limitează șansele cititorului comun de a se apropia de aceasta. în opțiunea pe care am făcut-o a cîntă rit greu faptul că lucrarea lui Artur Gorovei Credinți și superstiții ale poporului român a fost republicată în anul 1995 de Editura Grai și suflet - Cultura Națională sub îngrijirea lui Iordan Datcu; prin urmare, cititorul pregătit s-o parcurgă o poate găsi fără dificultate. Am procedat în felul următor: din volumul
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
republicată în anul 1995 de Editura Grai și suflet - Cultura Națională sub îngrijirea lui Iordan Datcu; prin urmare, cititorul pregătit s-o parcurgă o poate găsi fără dificultate. Am procedat în felul următor: din volumul lui Artur Gorovei Credinți și superstiții ale poporului român, publicat în anul 1915 în seria „Din viața poporului român“, Culegeri și studii XXVII, am eliminat prefața, notele bibliografice, trimiterile la zonă și/sau la persoanele care au furnizat informațiile, indicele alfabetic și glosarul, adică am renunțat
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
pline de farmec și ingeniozitate. Cititorul va putea citi despre: ac, acoperămînt, Adam, aguridăă belșug, blid, boală, bostan, bou, bucurieă cocoșă ploșniță, poamă, podă vie, vineri, vis, vită, vorbă bună, vorbă reaă zăbală, zestre, zmeu. Din cartea lui Gh.F. Ciaușanu Superstițiile poporului român în asemănare cu ale altor popoare vechi și nouă, publicată în aceeași serie, Culegeri și studii XXI, în anul 1914, am extras și reformulat superstițiile românești, distribuindu-le cu oarecare libertate în categoriile tematice ale cărții lui Gorovei
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
vită, vorbă bună, vorbă reaă zăbală, zestre, zmeu. Din cartea lui Gh.F. Ciaușanu Superstițiile poporului român în asemănare cu ale altor popoare vechi și nouă, publicată în aceeași serie, Culegeri și studii XXI, în anul 1914, am extras și reformulat superstițiile românești, distribuindu-le cu oarecare libertate în categoriile tematice ale cărții lui Gorovei: în fiecare caz am avut în vedere un singur cuvînt cheie, cele mai multe etnotexte putînd fi analizate pe baza mai multor asemenea elemente. De pildă, banala superstiție „Pisica
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
reformulat superstițiile românești, distribuindu-le cu oarecare libertate în categoriile tematice ale cărții lui Gorovei: în fiecare caz am avut în vedere un singur cuvînt cheie, cele mai multe etnotexte putînd fi analizate pe baza mai multor asemenea elemente. De pildă, banala superstiție „Pisica neagră îți aduce ghinion dacă-ți taie calea“ poate fi clasată pornind de la cuvintele pisică, negru, ghinion și cale. Se spune că la baza etnologiei stă mirarea. Etnologul îl descoperă pe celălalt, se miră și începe să-l cerceteze
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
miră și începe să-l cerceteze. De la o vreme, etno logul crede că știe multe și se miră mai puțin. E rîndul cititorului să se mire! Parcurgînd această carte, va avea surpriza să se întîl nească cu propriile credințe și superstiții, mai puține decît ale părinților, mult mai puține decît ale bunicilor și tot așa mereuă Acest gen de pierderi sînt irecuperabile, iar paguba e greu de evaluat. Cineva ar putea să-și pună în mod legitim întrebarea: La ce bun
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
și, o vreme cel puțin, privești luna nouă altfel. Descoperi risipa de sensuri și de gesturi care se făcea de sărbători ori cu ocazia momentelor importante din viața omului și înțelegi că nu ești cu nimic mai bogat decît strămoșii. * Superstiția este ceea ce decidem noi să fie superstiție. Ea se exprimă sub forma unor credințe sau a unor practici. Dificultatea de a deosebi o credință de o superstiție, cum se încearcă mereu, provine din faptul că problema pusă astfel este falsă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
nouă altfel. Descoperi risipa de sensuri și de gesturi care se făcea de sărbători ori cu ocazia momentelor importante din viața omului și înțelegi că nu ești cu nimic mai bogat decît strămoșii. * Superstiția este ceea ce decidem noi să fie superstiție. Ea se exprimă sub forma unor credințe sau a unor practici. Dificultatea de a deosebi o credință de o superstiție, cum se încearcă mereu, provine din faptul că problema pusă astfel este falsă. O credință și o superstiție pot să
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
viața omului și înțelegi că nu ești cu nimic mai bogat decît strămoșii. * Superstiția este ceea ce decidem noi să fie superstiție. Ea se exprimă sub forma unor credințe sau a unor practici. Dificultatea de a deosebi o credință de o superstiție, cum se încearcă mereu, provine din faptul că problema pusă astfel este falsă. O credință și o superstiție pot să nu se deosebească, de fapt, prin nimic; ceea ce contează este poziția celui care operează distincția. Iată cum glosează termenul superstiție
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
să fie superstiție. Ea se exprimă sub forma unor credințe sau a unor practici. Dificultatea de a deosebi o credință de o superstiție, cum se încearcă mereu, provine din faptul că problema pusă astfel este falsă. O credință și o superstiție pot să nu se deosebească, de fapt, prin nimic; ceea ce contează este poziția celui care operează distincția. Iată cum glosează termenul superstiție I. Aurel Candrea în Dicționarul enciclopedic ilustrat „Cartea românească“, publicat între anii 1926 și 1931: „credință deșartă, eres
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
superstiție, cum se încearcă mereu, provine din faptul că problema pusă astfel este falsă. O credință și o superstiție pot să nu se deosebească, de fapt, prin nimic; ceea ce contează este poziția celui care operează distincția. Iată cum glosează termenul superstiție I. Aurel Candrea în Dicționarul enciclopedic ilustrat „Cartea românească“, publicat între anii 1926 și 1931: „credință deșartă, eres, teamă religioasă, neîntemeiată pe nimic, care inspiră omului acte și păreri împotriva bunului-simț și a judecății sănătoase“ (p. 1233). Dicționarul a fost
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
credință deșartă, eres, teamă religioasă, neîntemeiată pe nimic, care inspiră omului acte și păreri împotriva bunului-simț și a judecății sănătoase“ (p. 1233). Dicționarul a fost redactat la scurt timp după apariția cărții lui Artur Gorovei. Din definiție putem deduce că superstiția era considerată în epocă un lucru „prost“, dar a sporit meritul lui Gorovei, care a cutezat să se ocupe de un fapt cultural marginal. Statutul superstiției nu a suferit modificări importante. Conș tiința că se află în posesia unor cunoștințe
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
la scurt timp după apariția cărții lui Artur Gorovei. Din definiție putem deduce că superstiția era considerată în epocă un lucru „prost“, dar a sporit meritul lui Gorovei, care a cutezat să se ocupe de un fapt cultural marginal. Statutul superstiției nu a suferit modificări importante. Conș tiința că se află în posesia unor cunoștințe și convingeri superioare îi determină pe mulți s-o conteste vehement. Substanța ei irațio nală îi contrariază pe oamenii de știință, iar caracterul 9 nedogmatic, pe
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Conș tiința că se află în posesia unor cunoștințe și convingeri superioare îi determină pe mulți s-o conteste vehement. Substanța ei irațio nală îi contrariază pe oamenii de știință, iar caracterul 9 nedogmatic, pe oamenii Bisericii, care iau drept superstiții toate credințele societăților primitive sau tradiționale, uneori pînă și credințele celor de alt rit. Pentru un protestant, de pildă, venerația catolicilor pentru relicve este considerată de ordin superstițios. Pînă și etnologul cade în această cursă cînd, cercetîndu-i pe păstor și
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
cercetîndu-i pe păstor și pe agricultor, utilizează mult mai des termenul credință decît o face în cazul șoferilor, elevilor, pompierilor, croitorilor, zidarilor și așa mai departe. Un veritabil joc de perspective! Ceea ce a favorizat tendința de a distinge credințele de superstiții a fost faptul că în toate culturile există credințe colective („tari“), de care ține seama toată lumea, credințe facultative („slabe“) și credințe individuale, născute prin conexiuni operate între circumstanțele în care are loc o acțiune și rezultatele ei. Pornind de la aceste
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]