3,992 matches
-
toate aceste mici detalii sonore, o atmosferă blîndă se așternea În Încăpere, ca și cum cele dintîi zgomote ale dimineții ar fi trezit În sufletul tuturor nesfîrșite posibilități de duioșie. Lui Julius Îi venea greu să stea liniștit, Vilma și Celso zîmbeau, Susan mînca știindu-se privită, admirată, adorată, părea pe deplin conștientă de ceea ce putea să dezlănțuie cu micile sunete pe care le producea. Din cînd În cînd Își ridica ochii și privea zîmbitoare ca și cum ar fi Întrebat: „Vreți și alte sunete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ceea ce putea să dezlănțuie cu micile sunete pe care le producea. Din cînd În cînd Își ridica ochii și privea zîmbitoare ca și cum ar fi Întrebat: „Vreți și alte sunete? Să ne jucăm de-a clinchetele?“ CÎnd de termina micul dejun, Susan se punea pe dat telefoane la nesfîrșit și Vilma pleca luîndu-l pe Julius; se duceau amîndoi În livadă, se opreau la piscină sau la caleașca străbunicului. Dar, odată, Julius n-a mai așteptat ca Vilma să-l ia de mînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
așteptând să vină Cinthia ca s-o pieptene și s-o Învioreze cu cîteva picături de apă de colonie, cu mare grijă, Întotdeauna, să nu-i intre cumva În ochi. La fel făcuse În urmă cu treizeci de ani cu Susan, cînd era mică, pînă s-o trimită la școală În Anglia și apoi din nou, cînd s-a Întors, pînă cînd s-a măritat cu domnul Santiago și au Început să vină copiii. Cinthia Își făcu apariția În goană, gîfÎind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să-l mai audă o dată În clipa morții. Cinthia a stăruit să fie Îmbrăcată În haine de doliu și a rugat-o pe maică-sa să-i cumpere o cravată neagră lui Julius. Nu! Pentru nimic În lume a exclamat Susan cea frumoasă. O să mi-l stricați pe bietul Julius. Mi-e destul că-l vad zburdând toată ziua prin grădină. Și tot timpul stă printre servitori. Pentru nimic În lume! Dar pe urmă plecă mirosind foarte frumos a parfum țeapăn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
doliu și apucă să-și lege la loc cravata, coborînd din caleașcă și făcîndu-și mustrări de cuget. Acum, era chiar mai rău ca Înainte, fiindcă Cinthia tocmai descoperise fotografiile de la Înmormîntarea tatii și Începuse să facă legătura cu moartea Berthei. Susan cea frumoasă se plîngea: nu vă puteți Închipui cît mă face să sufăr copilul ăsta, mă chinuie eu crizele ei de nervi, e hipersensibilă, baby, Îi povestea ea unei prietene, simt că Înnebunesc cînd aud cîte Întrebări Îmi pune... Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Îmi pune... Și Julius e sub influența ei! Toată ziua stă și o așteaptă să se Întoarcă de la școală! I-am spus Vilmei să Încerce să-i despartă, dar degeaba! Vilma se prăpădește după Julius, ca toți În casa asta. Susan nu povestea Însă cum o făcea Cinthia să simtă că Înnebunește din pricină că-i amintea mereu de Înmormîntarea tatii: de ce, mămico? mămico, eu am văzut, m-am uitat pe fereastră, de ce pe tata l-au dus Într-un Cadillac negru cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Îl duse pînă În dormitor și Îi ceru s-o aștepte afară pînă-și schimba uniforma. Ieși Îmbrăcată frumos, dar complet În negru; de la moartea Berthei se Îmbrăca Întotdeauna În negru și numai cînd se ducea la școală Își punea uniforma. Susan nu mai făcea nimic ca s-o Împiedice. Îl luă iar de mînă, Îl duse pînă În camera de baie și Îl spălă pe față cu tandrețe. Apoi Îi spuse că voia să-l pieptene și că trebuia să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
au aruncat cîte un pumn de țărînă deasupra; fusese ideea Nildei. Pe urmă au zbughit-o cu toții, În afară de Carlos, care s-a Îndreptat cu pași domoli spre camera lui să-și bea ceaiul de la ora șase. O săptămînă după aceea, Susan vru s-o dojenească pe Cinthia pentru că era atît de neglijentă, pentru că-și pierduse micul medalion de platină pe care ți l-a dăruit... dar În clipa aceea nu-și putu aminti cine i-l dăruise și În schimb Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
data asta și-a dat seama atît de tîrziu că Cinthia nu se simțea prea bine, ba chiar nu se simțea bine de loc. De fapt și-a dat seama abia de ziua vărului lor, neisprăvitul acela de Rafaelito Lastarria. Susan pusese telefonul În furcă și trimisese să-i cheme. Vilma Îi aduse pe amîndoi ținîndu-i de mînă și ei, de o parte și de alta a frumoasei metise, ascultară cu luare-aminte tot cele spunea mama lor: — Trebuie să mergeți, copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În clipa aceea se ivi mătușa Susana, care arăta Îngrozitor și Cinthia Îi spuse: „Îmi place casa ta, tanti Susana; pot să intru ca s-o văd mai bine?“ Atunci mătușa, surprinsă, Îi spuse: desigur, la urma urmei copiii lui Susan fuseseră Întotdeauna cam ciudați. Cinthia Îl luă de mînă pe Julius, „vino“, zise și, pentru a o supăra și mai tare pe mătușa cea Îngrozitoare, Îi spuse că o să stea În bibliotecă să citească. Julius, parcă Înțelegînd intențiile Cinthiei, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
tortul, cake is the name și-i era imposibil să termine cu comentariile: e fiul lui cutărică, al deputatului cutare, ce băiat bun era, În ultimul timp a Îmbătrînit mult, e leit maică-sa, seamănă ca două picături de apă. Susan? Biata Susan, să nu crezi c-o duce prea rău, am văzut-o cu el și de ce nu, dacă e văduvă de trei ani, cum trece timpul... Și Într-o oarecare măsură datorită acelui fenomen care În geografie se numește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
is the name și-i era imposibil să termine cu comentariile: e fiul lui cutărică, al deputatului cutare, ce băiat bun era, În ultimul timp a Îmbătrînit mult, e leit maică-sa, seamănă ca două picături de apă. Susan? Biata Susan, să nu crezi c-o duce prea rău, am văzut-o cu el și de ce nu, dacă e văduvă de trei ani, cum trece timpul... Și Într-o oarecare măsură datorită acelui fenomen care În geografie se numește determinism geografic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
admira și aștepta ca, printr-un semn din priviri, să-i Îngăduie să dea fuga și să-l salute, acum Îi strîngea mîna fericit, slugarnic și bineînțeles că domnul nu-i sărută mîna partenerei lui, soției lui. În schimb, lui Susan desigur că avea să i-o sărute. Lui Susan, nu Susana, Juan Lastarria simțea diferența; lui Susan cea frumoasă, mama lui Julius, care sosea chiar În clipa aceea; era de bon ton să vii să iei copiii acasă de la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să-i Îngăduie să dea fuga și să-l salute, acum Îi strîngea mîna fericit, slugarnic și bineînțeles că domnul nu-i sărută mîna partenerei lui, soției lui. În schimb, lui Susan desigur că avea să i-o sărute. Lui Susan, nu Susana, Juan Lastarria simțea diferența; lui Susan cea frumoasă, mama lui Julius, care sosea chiar În clipa aceea; era de bon ton să vii să iei copiii acasă de la o onomastică, dragoste maternă, simțul răspunderii etc.; și ea profita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-l salute, acum Îi strîngea mîna fericit, slugarnic și bineînțeles că domnul nu-i sărută mîna partenerei lui, soției lui. În schimb, lui Susan desigur că avea să i-o sărute. Lui Susan, nu Susana, Juan Lastarria simțea diferența; lui Susan cea frumoasă, mama lui Julius, care sosea chiar În clipa aceea; era de bon ton să vii să iei copiii acasă de la o onomastică, dragoste maternă, simțul răspunderii etc.; și ea profita de ocazie, prindea doi iepuri dintr-odată: Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În treacăt Îl fermeca și mai tare pe Juan, În treacăt Îl făcea fericit, În treacăt Îl lăsa să-i sărute mîna, my duchess și sărutul se lipea ca un burete de mîna ei frumoasă. Erau aici cu toții. Se salutau. Susan și Susana. Juan Lastarria și scamatorul Partenera și Susana și nesuferita de Susan. Susan era văduvă și Susana era urîtă, Îngrozitor de urîtă. Juan a fost un biet arivist care s-a ridicat prin muncă, apoi prin căsătorie reușise să devină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fericit, În treacăt Îl lăsa să-i sărute mîna, my duchess și sărutul se lipea ca un burete de mîna ei frumoasă. Erau aici cu toții. Se salutau. Susan și Susana. Juan Lastarria și scamatorul Partenera și Susana și nesuferita de Susan. Susan era văduvă și Susana era urîtă, Îngrozitor de urîtă. Juan a fost un biet arivist care s-a ridicat prin muncă, apoi prin căsătorie reușise să devină stăpînul unui castel și acum n-avea altă grijă decît să pară cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În treacăt Îl lăsa să-i sărute mîna, my duchess și sărutul se lipea ca un burete de mîna ei frumoasă. Erau aici cu toții. Se salutau. Susan și Susana. Juan Lastarria și scamatorul Partenera și Susana și nesuferita de Susan. Susan era văduvă și Susana era urîtă, Îngrozitor de urîtă. Juan a fost un biet arivist care s-a ridicat prin muncă, apoi prin căsătorie reușise să devină stăpînul unui castel și acum n-avea altă grijă decît să pară cît mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și acum n-avea altă grijă decît să pară cît mai distins. Scamatorul era un artist. Domnul Lastarria triumfase. Partenera părea moartă, dar trăise timp de douăzeci de ani o viață plină de trucuri. Saluturile se Încheiară. „Julius! Cinthia!“, exclamă Susan Întorcîndu-și privirile spre locul unde știa că sînt copiii ei, se apropie și-i sărută, fermecătoare. „Un whisky, duchess?“, o Întrebă vărul ei Juan. „Da, darling, cu un cub de gheață“. Bietul darling, s-a Însurat, cu Susana, vară-sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nici un pahar, fiecare Își luă paharul de pe tavă, domnul Lastarria rămase ultimul, era momentul să Înceapă spectacolul. Juan Lastarria Îi făcu loc ducesei alături de el, sorbi o Înghițitură de whisky și, privind-o cu coada ochiului, porunci să Înceapă spectacolul. Susan se uită și ea la el: ce fericit era vărul Juan, cu pectoralii plesnind sub cămașa de mătase, cu pîntecul umflat pe care Încerca să-l ascundă cu ajutorul croitorului, cu mîna vîrÎtă Între nasturii de la haină, Într-un gest insuportabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
care stătea În poziție de drepți, cu călcîiele lipite și vîrfurile depărtate, ținîndu-și mîinile lipite de corp. — Eu știu să fac o scamatorie. — Să vedem, să vedem, să vedem! Cum te cheamă, băiețel? — Julius. Toți copiii se prăpădeau de rîs. Susan cea frumoasă era emoționată. Vilma murea de frică. Cinthia tușea: „Doamne, ajută-l să țină minte tot“. — Fantastic! Minunat! Extraordinar! Și cîți ani ai, băiețel? — Cinci. — Minunat! Fantastic! Fenomenal! Julius, sub supravegherea mea, o să vă prezinte cea mai extraordinară scamatorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
La Început nimeni n-a Înțeles bine ce se petrecuse, În realitate nici copiii n-au izbucnit imediat În rîs, dar Juan Lastarria a Început să-și smulgă fire din mustață, Susana a simțit că o urăște de moarte pe Susan cea frumoasă, iar scamatorul dădu drumul porumbeilor să zboare prin tot castelul, scotea milioane de ouă din toate părțile și era cît pe-aci să Înghită valijoara. Julius se uita la Cinthia și copiii Începură să aplaude, cînd, Rafaelito, verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe rînd și se retrăgeau după ce doamna Susana Îi săruta pe copii În dreptul ușii de la intrare și după ce Rafaelito Îi sfredelea cu ochii lui Încărcați de ură, tot În dreptul ușii. Mai veselă era atmosfera la barul castelului. Aici Juan Lastarria, Susan și Chela, Împreună cu alți cîțiva membri ai familiei și prietenii care acceptaseră să mai stea la un pahar de whisky, fumau și conversau Într-o atmosferă veselă. Desigur că nu lipsea cîte o femeie plicticoasă care nu vorbea decît despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
conversau Într-o atmosferă veselă. Desigur că nu lipsea cîte o femeie plicticoasă care nu vorbea decît despre ce face copilul ei la școală, dar, În general, ambianța era prielnică pentru ca Lastarria să poată sta În tihnă de vorbă cu Susan, să-i spună my duchess de o mie de ori și să se simtă În al nouălea cer cînd ea Îi spunea darling, În fața tuturor. Bineînțeles că așa viața era mai plăcută, așa merita Într-adevăr să trăiești, că doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În al nouălea cer cînd ea Îi spunea darling, În fața tuturor. Bineînțeles că așa viața era mai plăcută, așa merita Într-adevăr să trăiești, că doar pentru asta muncise atîta În viață, așa, vorbind de strămoșii noștri, de bunicul tău, Susan, atît de britanic În toate, cu o Înfățișare de mare senior cum nu mai există În ziua de astăzi și cu un nume atît de sugestiv, Patrick, a Învățat la Oxford, nu-i așa? Ce tradiție impresionantă! Pe Lastarria Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]